Românul, aprilie 1915 (Anul 5, nr. 14-17)
1915-04-05 / nr. 14
Anul V. Arad. Duminecă 5]18 Aprilie 19*5. Kral 14. ABONAMENTUL: Pe un an . . 28.— Cor. Pe Jumătate an 14.— „ Pe 3 luni . . 7.— „ Pe o lună . . ..40 „ Pentru România ?” Străinătate: Pe un an. . 40.— Iram. Telefon pentru oraș și interpro«u, Nr. 750,ROMANUL REDACȚIA și ADMINISTRTIA Strada Zrínyi Nrul 1/a INSERT1UNILE se primesc la administrație. Mulțumite publice și LoO reschis costă șirul 20 fii. Manuscriptele nu se înnapoiază. „Semn, căruia i se va zice împotrivă!“ — Gânduri creștine. — Inevul vechiu nu era moarte mai rușinoasă, mai josnică, mai desprețuitoare, decât răstignirea pe cruce, așa, încât un făcător de rele care se putea lăuda cu falnicul nume de „cetățean roman” — civil Romanus —, era scutit de această moarte, să fi întrecut fărădelegile lui numărul nisipului mării. Ea era rezervată numai pentru „streini” și pentru sclavi. Venind Domnul pe acest pământ, care era scufundat în cea mai cumplită mare a fărădelegilor, ca răsplată pentru învățăturile lui sublime, pentru nesfârșitele binefaceri cari le-a împrăștiat cu mână largă pentru toți cei ce s’au apropiat de el, — acei pentru cari și din cari s’a întrupat, i-au pregătit această moarte. A făcut bine, a vindecat toată boala, toată neputința în popor, n’a greșit nimănui nimic în întreg Ierusalimul și în lumea întreagă, — și totul s’a descărcat asupra Lui 0 ură îverșunată cum nu s’a mai pomenit! i s’a zis împotrivă când vindeca, i s’a zis împotrivă când învăța, i s’a zis împotrivă când făcea minuni, i s’a zis împotrivă când învia morți, cu o încăpăținare sălbatecă, mânată de cea mai neagră ură și de cel mai orb fanatism, i s’a zis totdeauna împotrivă până la moarte pe cruce, ca apoi să se înceapă o ură tot atât de înverșunată. E semnul neîndoios al iubirii sincere când plângem asupra mormântului unui prieten bun, când răbdăm pentru el neplăceri; aceasta au recunoscut-o înșiși jidovii când Domnul a lăcrimat la mormântul lui Lazar: „Vedeți, cum Va iubit pe el?” Și întrebăm semnul cărei iubiri nemăsurate a fost moartea de bună voe pentru noi, moartea cruntă, rușinoasă pe crucea Domnului, când în viața Sa a arătat cu semne puternice și sguduitoare că e stăpân peste elemente, peste toate legile firii, chiar și peste moarte, putând chema sufletul din locașul său spre a se uni cu trupul mort de 4 zile. După arătarea acestei stăpânii absolute peste toate era semnul dragostei nesfârșite față de oameni moartea Lui pe cruce, semnul unei iubiri cari noi n’o putem închipui! Sau doară a răsplătit prin moartea Sa dragostea manifestată față de El a unei părți mari a lumii? — O nu! nimenea nu era să-i arate iubire. Cei mai de aproape ai lui, apostolii au fugit, Iuda L-a vândut, Petru l-a negat, cei ce au căpătat binefacerile Lui și lăudau pe Dumnezeu fiind mântuiți de boalele lor, tăceau, — ori se mestecau între cei ce cereau moartea Lui. Poporul ales, pe care atâtea veacuri dea rânduri i-a păzit Dumnezeu de vrășmași și răsculările cărora în atâtea rânduri le-a iertat, cari puteau cunoaște atât de ușor că El este Mesia cel vestit de profeți atât amănunțit. — L-au gonit în toată viața Lui, și acum L-au dus la osândă de moarte, silind pe Romanul slab ce-i stăpânea, să-l judece după pofta lor... Romanii îi chinuiau trupul prin bătăi cum pe nimeni altul... Toate aceste sunt semne de dragoste? Erau vrednici aceștia să moară pentru ei? Erau vrednici de piatra pucioasă a Sodomei și a Gomorhei, și totuș a iubit Isus lumea, și a murit pentru ea. In ceealaltă parte a lumii, în întreaga împărăție romană era doar o mai multă dragoste față de Dumnezeu? — E groază să cetească omul în istoricii de atunci și în actele contimporane înfiorătoarea stricăciune morală! Erau mulțime de oameni cari erau socotiți mai prejos ca vitele înjugate, a căror viață, cinste, suflet, trup, puteri și lucru erau a stăpânilor neomenoși! — In teatre se arătau vițiile și păcatele cumplite în întreaga lor golătate, așa cum erau; bachanalele aranjate în cinstea lui Baclius zeul beției și a Venerei ajungeau ca o ciumă sufletească și isvoarele celor mai nerușinate petreceri, în carimatroane și fete tinere, libere și sclave, stăpânitori și oameni de rând erau uniți prin beții și necurăția stăpână peste toți și peste toate. A trecut vremea Catonilor stricți în moravuri, a trecut și vremea Corneliilor și a altor matroane venerabile cari au făcut din Roma stăpâna lumii, — acum erau dame cari aveau pe rând 24 de bărbați, — acum Mesalinele erau ramura aristocratelor romane! Expunerea copiilor, uciderile, aventurile „galante”, stricarea copiilor, nemilostenia pe care o consfințea și un spirit înalt ca Cicero reînoiau toate în măsură potențată fărădelegile Sodomei, Gomorhei și a Babylonului, ajunse proverbiale până astăzi... Astfel de lume era vrednică să moară Isus pe cruce pentru ea? Era ea vrednică de pustiire: totuș Isus a iubit-o și a murit pentru ea înota lumea până în gât în marea fărădelegilor, încât era toată sub stăpânia iadului, și totuș dragostea Domnului a aflat calea mântuirii! La IMfi Concort" Arad, str. Deák Ferenc nr. 20 se află de vânzare cărți de rugăciuni, bisericești, literare, populare etc. etc. Al. Cazaban. Ce nu se poate spune . . 2 — Constanța Hodoș. Martirii....................1'50 Clés Payot. Educația Voinței .... 2— uug de Maupassant. Inima noastră. Ro Nuvele și schițe............................1'50 1000 doine, strigături și chiuituri ce să obicinuesc la jocurile și petrecerile noastre poporale..............................80— N. Bălcescu. »Istoria Românilor sub Mihai Vodă viteazul«......................................2.— Stendhal (Henry Beyle) »Despre amor« Traducere de G. A. Demetrescu.Bibi, pentru toți nr. 902—906 150 Mihail Eminescu. »Viața și opera sa«, devățător. Prețul..................................... —'50 Culegere de cântări bisericești legaă . —30 Mărgăritarul sufletului. Cărte de trugăciuni și cântări întocmită pentru tre N. Zaharie. Ediție de lux...................4 — buințele vieții. Legată simplu Cor. V— în piele 320 Cor. în catifea .... 560 Micul mărgăritariu sufletesc. Cărticică de rugăciuni și cântări. Legat .... —'45 Icoana sufletului Carte de rugăciuni și cântări bisericești. Legată 1*— Cor., legată în catifea......................................560 Mântuirea sufletului. Carte de rugăciuni — 80 legată.................................................... O. Rotică. Poezii ......... 2'— E. Revent. »Cântecul neamului« Poezii 2—V. Zaharia »Sentimente, pasiuni Patriotismul. Bunătatea. Răutatea. Malițiozitatea. Amiciția. Disprețul. Afinitatea su Acartistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și alte rugăciuni. Legat în piele brună 5 20. Legată în os alb ... 10— Patima și moartea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Legată în pânză, aurită . ........................2’— Visul Născătoarei de Dumnezeu. Legată — 20 Rugăciunele școlarilor și cântări biseriești alese și întocmite de N. Ștefan Dimitrie Onciul. »Din Istoria României«. —’95 Th. D. Speranția. »Anecdote de post . . 125 Povățuitor la împărățiea cerurilor . . .'60 Paștile în linia de foc. Azi vară am plecat cu toții pe câmpul de luptă, ca să arătăm eroismul românesc, iar după ce am nimicit pe dușman, să ne întoarcem și noi odată cu căderea frunzelor, plini de glorie la vetrele noastre pacinice. Frunzele au căzut de mult, a trecut Crăciunul, a trecut Anul nou, iată trecură și Paștile, eroismul nostru îl arătăm prin Galiția, Bucovina, Ungaria, Serbia și prin Polonia rusească; decorații am căpătat, căci pe inimicul din naintea noastră l’am nimicit de atâtea ori. Suferințele sufletești și trupești, pe cari le-am suferit noi, cari suntem dela începutul răsboiului pe câmpul de luptă, tot în linia de foc, nu le-a suferit alt puiu de om pe sub sone. Morbul, care mi s’a băgat în oase, încă un medic pe lume ca să mi-l scoată. Și trebue că multe avem să mai suferim, căci cei ce nu înaintează prin foc de infanterie, mitraliere, tunuri, bombe etc etc. au uitat să sufle „ablas”-ul.