Românul, aprilie 1915 (Anul 5, nr. 14-17)

1915-04-05 / nr. 14

Anul V. Arad. Duminecă 5]18 Aprilie 19*5. Kral 14. ABONAMENTUL: Pe un an . . 28.— Cor. Pe Jumătate an 14.— „ Pe 3 luni . . 7.— „ Pe o lună . . ..40 „ Pentru România ?” Străinătate: Pe un an. . 40.— Iram. Telefon pentru oraș și interpro«u, Nr. 750,ROMANUL REDACȚIA și ADMINISTRTIA Strada Zrínyi Nrul 1/a INSERT1UNILE se primesc la admini­strație. Mulțumite publice și LoO re­schis costă șirul 20 fii. Manuscriptele nu se în­napoiază. „Semn, căruia i­ se va zice împotrivă!“ — Gânduri creștine. — In­evul vechiu nu era moarte mai ruși­noasă, mai josnică, mai desprețuitoare, de­cât răstignirea pe cruce, așa, încât un făcă­tor de rele care se putea lăuda cu falnicul nume de „cetățean roman” — civil Romanus —, era scutit de această moarte, să fi întrecut fărădelegile lui numărul nisipului mării. Ea era rezervată numai pentru „streini” și pen­tru sclavi. Venind Domnul pe acest pământ, care era scufundat în cea mai cumplită mare a fără­delegilor, ca răsplată pentru învățăturile lui sublime, pentru nesfârșitele binefaceri cari le-a împrăștiat cu mână largă pentru toți cei ce s’au apropiat de el, — acei pentru cari și din cari s’a întrupat, i-au pregătit această moarte. A făcut bine, a vindecat toată boala, toată neputința în popor, n’a greșit nimănui nimic în întreg Ierusalimul și în lumea în­treagă, — și totul s’a descărcat asupra Lui 0 ură îverșunată cum nu s’a mai pomenit! i s’a zis împotrivă când vindeca, i s’a zis împotrivă când învăța, i s’a zis împotrivă când făcea minuni, i s’a zis împotrivă când învia morți, cu o încăpăținare sălbatecă, mâ­nată de cea mai neagră ură și de cel mai orb fanatism, i s’a zis totdeauna împotrivă până la moarte pe cruce, ca apoi să se înceapă o ură tot atât de înverșunată. E semnul neîndoios al iubirii sincere când plângem asupra mormântului unui prieten bun, când răbdăm pentru el neplăceri; acea­sta au recunoscut-o înșiși jidovii când Dom­nul a lăcrimat la mormântul lui Lazar: „Vedeți, cum Va iubit pe el?” Și întrebăm semnul cărei iubiri nemăsurate a fost moar­tea de bună voe pentru noi, moartea cruntă, rușinoasă pe cruce­a Domnului, când în viața Sa a arătat cu semne puternice și sgu­­duitoare că e stăpân peste elemente, peste toate legile firii, chiar și peste moarte, putând chema sufletul din locașul său spre a se uni cu trupul mort de 4 zile. După arătarea ace­stei stăpânii absolute peste toate era semnul dragostei nesfârșite față de oameni moartea Lui pe cruce, semnul unei iubiri cari noi n’o putem închipui! Sau doară a răsplătit prin moartea Sa dra­gostea manifestată față de El a unei părți mari a lumii? — O nu! nimenea nu era să-i arate iubire. Cei mai de aproape ai lui, apostolii au fugit, Iuda L-a vândut, Petru l-a negat, cei ce au căpătat binefacerile Lui și lăudau pe Dumnezeu fiind mântuiți de boalele lor, tă­ceau, — ori se mestecau între cei ce cereau moartea Lui. Poporul ales, pe care atâtea vea­curi dea rânduri i-a păzit Dumnezeu de vrăș­mași și răsculările cărora în atâtea rânduri le-a iertat, cari puteau cunoaște atât de ușor că El este Mesia cel vestit de profeți atât amănunțit. — L-au gonit în toată viața Lui, și acum L-au dus la osândă de moarte, si­lind pe Romanul slab ce-i stăpânea, să-l ju­dece după pofta lor... Romanii îi chinuiau trupul prin bătăi cum pe nimeni altul... Toate aceste sunt semne de dragoste? Erau vred­nici aceștia să moară pentru ei? Erau vred­nici de piatra pucioasă a Sodomei și a Go­m­orhei, și totuș a iubit Isus lumea, și a murit pentru ea. In ceealaltă parte a lumii, în întreaga îm­părăție romană era doar o mai multă dragoste față de Dumnezeu? — E groază să cetească omul în istoricii de atunci și în actele contim­porane înfiorătoarea stricăciune morală! Erau mulțime de oameni cari erau socotiți mai pre­jos ca vitele înjugate, a căror viață, cinste, suflet, trup, puteri și lucru erau a stăpânilor neomenoși! — In teatre se arătau vițiile și păcatele cumplite în întreaga lor golătate, așa cum erau; bachanalele aranjate în cinstea lui Baclius zeul beției și a Venerei ajungeau ca o ciumă sufletească și isvoarele celor mai nerușinate petreceri, în cari­matroane și fete tinere, libere și sclave, stăpânitori și oameni de rând erau uniți prin beții și necurăția stă­până peste toți și peste toate. A trecut vre­mea Catonilor stricți în moravuri, a trecut și vremea Corneliilor și a altor matroane ve­nerabile cari au făcut din Roma stăpâna lumii, — acum erau dame cari aveau pe rând 24 de bărbați, — acum Mesalinele erau ramura aristocratelor romane! Expunerea copiilor, uciderile, aventurile „galante”, stricarea co­piilor, nemilostenia pe care o consfințea și un spirit înalt ca Cicero reînoiau toate în mă­sură potențată fărădelegile Sodomei, Gomor­­hei și a Babylonului, ajunse proverbiale până astăzi... Astfel de lume era vrednică să moară Isus pe cruce pentru ea? Era ea vrednică de pustiire: totuș Isus a iubit-o și a murit pen­tru ea­ înota lumea până în gât în marea fă­rădelegilor, încât era toată sub stăpânia ia­dului, și totuș dragostea Domnului a aflat ca­lea mântuirii! La IMfi Concort" Arad, str. Deák Ferenc nr. 20 se află de vânzare cărți de rugăciuni, bisericești, literare, populare etc. etc. Al. Cazaban. Ce nu se poate spune . . 2­ — Constanța Hodoș. Martirii....................1'50 Clés Payot. Educația Voinței .... 2­— uug de Maupassant. Inima noastră. Ro Nuvele și schițe............................1'50 1000 doine, strigături și chiuituri ce să obicinuesc la jocurile și petrecerile no­astre poporale..............................80­— N. Bălcescu. »Istoria Românilor sub Mihai Vodă viteazul«......................................2.— Stendhal (Henry Beyle) »Despre amor«­ Traducere de G. A. Demetrescu.­­Bibi, pentru toți nr. 902—906 1­50 Mihail Eminescu. »Viața și opera sa«, de­vățător. Prețul..................................... —'50 Culegere de cântări bisericești legaă . —­­30 Mărgăritarul sufletului. Cărte de trugă­­ciuni și cântări întocmită pentru tre­ N. Zaharie. Ediție de lux...................4 — buințele vieții. Legată simplu Cor. V— în piele 320 Cor. în catifea .... 5­60 Micul mărgăritariu sufletesc. Cărticică de rugăciuni și cântări. Legat .... —'45 Icoana sufletului Carte de rugăciuni și cântări bisericești. Legată 1*— Cor., le­gată în catifea......................................560 Mântuirea sufletului. Carte de rugăciuni — 80 legată.................................................... O. Rotică. Poezii ......... 2'— E. Revent. »Cântecul neamului«­ Poezii 2­—­­V. Zaharia »Sentimente, pasiuni­­ Patrio­tismul. Bunătatea. Răutatea. Malițiozita­tea. Amiciția. Disprețul. Afinitatea su­ Acartistul Preasfintei Născătoare de Dum­nezeu și alte rugăciuni. Legat în piele brună 5 20. Legată în os alb ... 10­— Patima și moartea Domnului și Mântui­torului nostru Isus Hristos. Legată în pânză, aurită . ........................2’— Visul Născătoarei de Dumnezeu. Legată — 20 Rugăciunele școlarilor și cântări biseri­­ești alese și întocmite de N. Ștef­an­ Dimitrie Onciul. »Din Istoria României«. —’95 Th. D. Speranția. »Anecdote de post . . 125 Povățuitor la împărățiea cerurilor . . .'60 Paștile în linia de foc. Azi vară am plecat cu toții pe câmpul de luptă, ca să arătăm eroismul românesc, iar du­­pă ce am nimicit pe dușman, să ne întoarcem și noi odată cu căderea frunzelor, plini de glo­rie la vetrele noastre pacinice. Frunzele au căzut de mult, a trecut Crăciu­nul, a trecut Anul nou, iată trecură și Paștile, eroismul nostru îl arătăm prin Galiția, Buco­vina, Ungaria, Serbia și prin Polonia­ rusească; decorații am căpătat, căci pe inimicul din naintea noastră l’am nimicit de atâtea ori. Su­ferințele sufletești și trupești, pe cari le-am su­ferit noi, cari suntem dela începutul răsboiului pe câmpul de luptă, tot în linia de foc, nu le-a suferit alt puiu de om pe sub son­e. Morbul, care mi s’a băgat în oase, încă un medic pe lume ca să mi-l scoată. Și trebue că multe avem să mai suferim, căci cei ce nu înaintează prin foc de infanterie, mitraliere, tunuri, bombe etc etc. au uitat să sufle „ablas”-ul.

Next