Românul, mai 1915 (Anul 5, nr. 19-22)
1915-05-10 / nr. 19
Ib j Wrul 19, REDACȚIA și ADMINISTATIA Strada Zrinyl Nrul 1/s INSERTIUNILE se primesc la administrație. Mulțumite publice și Lost deschis costă șirul 20 fii. Manuscriptele nu se înnapoiază. Anal V. ABONAMENTUL: Pe un an . . 28.— Cor. Pe jumătate an 14.— „ Pe 3 luni . . 7.— „ Pe o lună . . ..40 „ Pentru România !! străinătate: Pe un an. . 40.— frasc» Tele Ios pentru orașul Interurban Nr. 750, Arad, Duminecă 10|23 Mai 1915« N ■JULI ! WIUMIUW—MINI IUI!T*SHWI m IHIIIIJ JUfflU In momentul hotărârei supreme! Clopotele Capitoliului, vestitoarele răsboiului, — au sunat Germania alături de Austro-Ungaria 1 , Arad, 19 Main. Pentru cetitorii numărului nostru săptămânal vom aminti pe scurt la acest loc, că intre monarhia austro-ungară și Italia au avut loc lungi tratative (târguieli) pentru a se face între aceste două țări o împăcare cinstită și o prietenie trainică până în vremuri depărtate. Aceste tratative s-au ținut în orașul Roma, capitala Italiei, iar rolul de împăciuitor la avut Germania prin ministrul său la Roma, prințul Billow. Din câteva ziare italiene străinătatea a aflat, că în Italia ar fi două păreri în privința unei înțelegeri cu Austro-Ungaria și anume: unii erau pentru o împăcare pacinică, mulțumindu-se Italia cu ținuturile ce i le oferă monarhia, iar alții, cei mai mulți, între care și guvernul Salandra, erau dela început pentru răsboiul cu monarhia. Neputându-se ajunge la o înțelegere, cabinetul Salamăra și-a dat demisia (abzicerea), politica sa neavând asentimentul (aprobarea) partidelor constituționale, sau a majorității parlamentare. Coroana (regele) avea să-și spună cuvântul. Regele Victor Emanuel a încercat cu vre-o patru politicieni să formeze guvern, dar nici unul nu a voit să primească această însărcinare. In sfârșit, la sfatul mai multor politiciani regele din nou a încredințat pe d. Salandra să formeze cabinetul. Așadară din nou a ajuns la conducerea afacerilor statului cabinetul care e pentru răsboiul cu Austro-Ungaria. Parlamentul italian e convocat pentru mâine, Joi, în 20 Maiu. In această ședință se va hotărâ chestia răsboiului. Din telegramele ce publicăm mai la vale cetitorii noștri își vor putea forma convingerea dacă răsboiul mai poate fi azi nu evitat (încunjurat). O declarație a regelui Italiei. Turin. — Ziarul „Stampa”, organul personal al dlui Giolitti, vorbind de audiența pe care acesta a avut-o la rege spune, că regele Victor Emanuel al Italiei l-a întimpinat pe fostul ministru președinte cu următoarele vorbe: — încă măriile Italiei nu sunt legate; te-am chemat să-ți cer și părerea dtale! Ziarele (foile) germane reproduc știrea aceasta comentând-o în sensul (înțelesul), că, acordul (înțelegerea) cu tripla înțelegere nu a fost sancționat de rege. Miniștrii la sfat. Chiasso. — Ieri noapte la ceasurile 10 și jumătate miniștrii au ținut sfat. Guvernul are drum liber. Milano. — Ziarul „Corriere d’Italia” scrie: După ce a fost măturată piedeca ce o puneau aderenții dlui Giolitti, din voința regelui și a națiunei guvernul are drumul liber. Miniștrii noștri la sfat. Milano. — ziarul „Lokalanzeiger" află din Chiasso. Alaltăieri baronul Macchio, ambasadorul austro-ungar în două rânduri a vizitat pe prințul Bülow și anume dimineața la 9 ceasuri și la 4 și jun. după amiazi. Ce teritorii a oferit monarhia? Milano. — După „Stampa’” din Turin, organul dlui Giolitti, ambasadorii Austro-Ungariei și ai Germaniei ar fi formulat următoarea propunere: 1. Se cedează Trentinul. 2. Ținutul Isonzo, inclusiv Gradisca. 3. Orașul Triest, care devine port liber, va obține o largă autonomie și o universitate italiană. 4. Austro-Ungaria și Germania se declară gata să examineze amical cererea italiană cu privire la cedarea orașului Gortta (Görz) și câteva insule dalmatine. Germania garantează realizarea acestor concesiuni. Fidelitatea germano-austro-ungară. Roma. — „Giornale d’Italia” într’un articol spunea că participarea Germaniei la un răsboiu italo-austriac ar fi împotriva dreptului internațional. O notă oficială germană a răspuns că „acel care se bizue într’un răsboiu aparte cu Austria, uită un factor: fidelitatea noastră în alianțe. „Giornaie d’Italia” ar trebui să țină socoteală de acest factor’. Ambasadorii noștri la d. Sonnino. Roma. — leii dimineață ministrul de externe italian d. Sonnino, a primit pe Prințul Bülow, ambasadorul Germaniei, apoi pe baronul Machio, ambasadorul Austro-Ungariei. Noul ambasador al Rusiei la regele Italiei. Roma. — Regele a primit în audiență pe bar. de Giers, noul ambasador al Rusiei la Roma, care i-a prezintat scrisorile de acreditare. Două surori. La crucea de la răspântii amurgul Străfulgeră lumină orbitoare Două surori pe frunți cu diademe Se ’nchină 'n fermecat apus de soare. Și aceeaș rugă caldă se 'nfiripă Din două inimi de acelaș sânge Și mândrul crai al zilei cum se vede Pe drumul lor potop de raze frânge. Departe ’n zări moșia părintească își murmură strigarea’năbușită Că n’au crescut de-atâția ani pe dânsa Doar spini în loc de holdă aurită! Departe ’n zări moșia părintească De trei ori glasul lor binecuvânta Toți bulgării par slujitori umili Lângă altar, în o biserică preasfântă. Două surori pe drumul la răscruce Cu pas grăbit cu fulger în priviri îmbracă tot amurgul în lumină Și ceriu’ntreg în mii de străluciri.... * Lovește sapa ’n terna’nțelenită Și glasul ei e binecuvântare Pe culmi încremenit de-atâta farmec Stă fericit și plânge blândul soare. Și ’n depărtări cu glas de pelerini Vin doi orfani fără de sărbători Blânzi să sărute urmele pe unde Venit-au preamăritele surori. OVIDIU HULEA. 3 i ! Cei ce au dat mângâiere celor ce sufăr. — Scrisoare din Dobrițin. — Primim următoarele rânduri, cu rugămintea să le dăm loc în coloanele ziarului nostru: On. Redacțiune! Apelul publicat în prețuitul ziar „Românul” cu datul de 28 Februarie pentru răniții și bolnavii români din Dobrițin, a avut un viu răsunet în multe inimi calde românești cari au grăbit cu ce au putut să aline suferințele și dorurile fraților noștri cari zac în spitalele de aici. De aceea viu — mișcat în sufletul meu — a mulțămi în numele tuturor cari s’au împărtășit de mângâierile culese din cărțile de rugăciuni, cărți de lectură și ziare următorilor donatori marinimoși: Dna Elena Dr. Dobrin, Lugoj cărți și ziare; dșoara Valeria Ghiță, Șiria ziare; dșoara Maria Barzu, Birchiș 32 cărți diferite; d. Dr. Nic. Stănilă jude cerc., Cartag, cărți și ziare; Beleana George inf. spit. Komárom, ziare; un necunoscut, Sibiiu, ziare; un necunoscut, Austria, teancuri de ziare; Librăria arhidiecezană, Sibiiu 150 cărți de rugăciuni; Librăria diecezană, Caransebeș, 150 cărți de rugăciuni; P. C. S. d. Ghenadie Bogoevici, Budapesta, 100 cărți de rugăciuni; un necunoscut, Szilágy Illyésfalva, ziare; d. Dr. Ilie Gropșianu adv., Șosea, 5 cărți diferite; d. loan Ghetia preot, Greovaț, 49 cărți diferite; Parohia gr. cat. din Șacalul de pe câmpie, 37 cărți diferite; „Asociațiunea” Sibiiu, 70 broșuri din publicațiile sale; d. Dr. Valentin Drăgan, Cluj, 173 cărți diferite; d. Ioan Popa, Săliște, un teanc de ziare. Cei mai mulți dintre cei amintiți trimit în fiecare săptămână cărți și ziare. Au fost mișcătoare momentele când am intrat la bolnavi cu teancul subsuoară. Cei mai mulți au sărutat cărțile și ziarele primite. Așa au fost de dornici după „slova românească” trimisă de frații de acasă. Lacrimile duioase isvorîte din ochii lor împăinjeniți de dureri să fie marinimoșilor donatori prinos înalt de mulțămită și recunoștință. Nădăjduesc că și alții cari nu vor fi încă angajați la vreun spital, își vor îndeplini da-