Românul, iunie 1915 (Anul 5, nr. 24-26)

1915-06-14 / nr. 24

Anal V. ABONAMENTUL: Pe un an . . 28.— Cor. Pe jumătate an 14.— „ Pe 3 luni . . 7.— „ Pe o lună. . . 2.40 „ Pentru România și străinătate: Pe un an . . 40.— franci. T­e­l­e­f­o­ri pentru oraș și interurban Nrs 1SOi Ut— Ib Arad, Duminecă 14|27 Iunie 19­5­­rul 24. REDACȚIA $1 AdmiNISTATIA Strada Zrinyi Nrul 1/a INSERȚIUNILE se primesc la admini­­strati­e. Mulțumite publice și Log deschis costă șirul 20 fii. Manuscriptele nu se a­napoiază. jass £=s.:Ï5 Intre Germani și Ruși.­­ Acesta este titlul articolului de fond din ziarul ieșan „Opinia” cu data de 26 Maiu v., organ al partidului con­servator democrat, condus de d. Take Ionescu. Extragem din el următoarele pasagii cari reprezintă un deosebit interes: Avem dreptul la respectul părerilor, și avem datoria a ne spune părerea într’o ches­tie care interesează mărirea neamului, idealul național. N’avem încredere în sinceritatea Rusiei în ce privește respectul principiilor naționali­tăților. N’avem încredere în concursul frați­lor și surorilor mai mari, atuncea când intere­sele noastre vor fi periclitate, iar acei frați și surori vor avea interese să nu ne susție, să nu ne apere. Nu suntem germano­fili, nu suntem nici ruso­fili. Suntem Români și ne temem de șar­pele care ne-a mușcat fie în Bucovina, fie în Basarabia. Nu avem o hotărîre luată de mai înainte ca să atacăm o parte sau pe cealaltă dintre beligeranți. Știm că fiecare națiune face sacri­ficii în apărarea intereselor sale și căutăm a ne apăra interesele noastre naționale. Credem că avem dreptul a apăra interesele neamului nostru, având și dreptul de a nu fi bănuiți în buna noastră credință, după cum nu bănuim pe a acelora ce au altă părere dar acelaș scop ca și noi. Am spus-o și o repet: dela Rusia n’am avut nici un folos în trecut și cred că nu vom avea nici în viitor. Dovadă este opunerea sa la delimitarea viitoare a fruntariilor... In antagonismul dintre rassa slavă și cea teutonă punem mai mult temeiu pe cea teu­tonă. Aceasta e părerea noastră. Sufletul românesc e plin de focul patriotic al realizării idealului național. Care e păgâ­nul care nu vine cu toată ființa lui să aducă prinosul său, partea sa de sacrificiu la acest sfânt altar al patriotismului?! Nu credem că este vre­un Român care să nu tresalte de bucurie la ideia realizării acestui măreț și su­blim ideal. Dar tocmai fiindcă e vorba a se desăvârși acte mari în viața unui popor tânăr și setos de progres, suntem grijalivi a nu co­mite orori pe cari căutăm a le ocoli cerce­tând bine trecutul, pentru a trage din el con­cluzii în garantarea viitorului. Am emis o pă­rere care nu atinge interesele neamului, ci din contra tind a le servi. Am emis o părere care nu angajează pe nimenea, nu atinge onorabilitatea nimănui, nu compromite dem­nitatea, nici nu pune umbră asupra activi­tății vre­unui partid politic. _ __ A bănui bunele intenții ale unuia dintre beligeranți sau a manifesta mai multă încre­dere în sinceritatea politică bazată pe reci­procitatea de interes cu alt sau cu alți beli­geranți nu înseamnă a jigni demnitatea unui partid sau a unui membru dintr’un partid po­litic oarecare. Un glas al unui bun român s’a ridicat să atragă atenția conducătorilor neamului în in­teresul marei cauze a românismului. Acest glas atât de curat a ridicat protestări și incri­minări printr’un organ de publicitate, care, spre cinstea pressei românești a făcut loc în coloanele sale unei păreri care în esență nu părtinea pe nimeni altul decât neamul ro­mânesc. Sabia română să se ridice cu tărie pentru realizarea idealului național, însă să se ia toate garanțiile de asigurare ca sângele româ­nesc să curgă numai pentru românism, nu pentru alții, cari au mai tras și altădată folos din sângele Românilor. S’au chemat Românii în ajutorul cauzei creștine atuncea, se chiamă Românii pentru principiul naționalităților acum și cu teamă facem apropiere între aceste două date isto­rice. Tot aceleași puteri cari au iscălit tratatul de la 1878 vor iscăli tratatul viitor. Ni se recomandă să judecăm popoarele pentru viitor, nu după trecutul lor. Credem că judecata e greșită. Noi judecăm viitorul după faptele trecutului și cerem conducători­lor neamului să bage bine de seamă să nu fie aventură, ci acțiune reală și folositoare, ac­­țiunea­ militară a României. 4. Simfonia Prutului. (In formă poporală). La țărmul Prutului pribeag, Sub adumbrirea unui fag Ce, crengi umbroase larg întinde Și zarea­ albastră o cuprinde, Privesc duios și visător, La valul vecinie călător, In alvia sa cum își sbate, Talazurile înspumate In trista lui singurătate. El vajnic vine dintre stânci, Din peșteri și din văi adânci, Din munți cu creștetul în nori, D­in rouă clară de pe flori, Pribegind și brumărind, Jalea văilor dom­ind, In șoaptele apelor Sunând jalea satelor, In sclipitul stropilor Purtând rouă ochilor, In freamătul vadului Sunând jalea neamului, Murmurând la stânci și floare Rana­ adâncă care-l doare, Căci dușmanii blestemați L’au pus stavilă ’ntre frați. Prutule, apă făs tihnă Tu ce curgi fără odihnă. Suflet voinic de viteaz Cu neobosit talaz, Tu șoimanul munților, Munților, cărunților, Alintat de cer și soare, Prejmuit de crâng cu floare, La cetatea­ zi de sihastru Din al stâncilor pilastru, Am venit îndurerat Mângâiere ca să cat, Prutule, Prutuțule, Prutule drăguțule, Tu, ce tara o cotinzi Ceru ’ți valuri, ți-l oglinzi, Și pe valuri înspumate, Răscolite și turbate Porți a ta singurătate, Auzit-ai pe-a ta cale A satelor tristă jale?! Văzut-ai în închisori Cum tânjesc ai tân feciori? Iar acasă pe ogoare Mi­ sot­ii potopitoare Holdele cum le-au călcat, Casele cum le-au prădat Și pe-a voastre soțioare Copile, d’albe fecioare Cu sinul curat de floare Ca păgâni le-au despoiat Sufletul lor alb, curat. Iar pe câmpu ’nsângerat Frații ni i-au împușcat?! De la munte până ’n vale Tot un plâns și tot o jale, Din codrii până ’n câmpie Tot un jaf și o urgie Numai doina ne-a rămas Cu îndureratu-i glas Numai jalea neamului La umbra stejarului, Lacrima suspinului La tulpina pinului. Dar nici doina n’o mai am, Mi-a răpit-o cel dușman Cu suflet hain, avan. Că-a pornit trenul pe drum Și-o îneacă negrul fum, Și pe unde bubuiește Doina ni se prăpădește. Și-a pornit pravilă nouă Sufletul ni-l frânge ’n două, Căci din culmea de Carpați Te-a pus stavilă ’ntre frați. Bată-l sfântul Dumnezeu Cum o ști El că-i mai rău. Nu-i rămăie urmele Cum ne-a răpit turmele, frănge-le picioarele Cum ne-a rupt hotarele.

Next