Românul, iulie 1915 (Anul 5, nr. 27-28)
1915-07-05 / nr. 27
firêrânf fi t :• I /! r. ei: * ABONAMENTUL: Pe un an . 28.— Cor. Pe jumătate an 14.— „ Pe 3 luni . . . 7.— „ Pe o lună . . ..40 „ Pentru România și străinătate: Pe un an. . 40.— franci. Telefon Nr. 750. pentru oraș și interurban Arad: Duminecă 518 Iulie n. 1015. ft«««—HTiMJH I 5—MMMBMH—HBMWWilI'illWi 'WBMBMBaWBMBHWMini IWIIIIII H ~ f «l^âăîaa Nns! 27. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA -Strada Zrinyi Nr. 1/a INSERȚIUNILE se primesc la administrație. Mulțumite publice și Loc deschis costă șirul 20 fii. Manuscriptele nu se înnapoiază. Eroii noștri. — O propunere lăudabilă. — Se apropie anul de când răsboiul european și-a luat începutul și încă nu se arată vre-o aplicare spre pace din partea nici unui beligerant. In decursul acestui an aproape împlinit oastea monarhiei noastre și-a arătat în mod vrednic eroismul în fața dușmanilor mult mai numeroși, câștigând învingeri frumoase cu deosebire asupra colosului de la nord, a Rușilor. Această oaste, după cum e îndeobște cunoscut — excepționând părerea contelui Apponyi — se compune din toți cetățenii acestei țări fără deosebire de limbă și lege. Deci contrar intențiunilor contelui dela Brașov o bună părticică din învingerile armatei noastre se cuvine și bravilor noștri ostași români. Cine ar și putea crede, că din cei peste 600 mii ostași români aflători pe câmpul de luptă să nu fi luptat nici unul sau să nu aibă vre-unul de înscris fapte vitejești. Se va obiecționa că nu pot fi atâția Români pe câmpul de luptă. La aceasta răspundem că în comună noastră d. e. dela mobilizare până în prezent, procentul ostașilor s’a urcat dela 13 până la 23, iar în alte comune chiar până la 25 socotiți fiind și cei asentați până la 50 ani. După cheia aceasta socotească fie cine numărul ostașilor pe cari îi dă neamul românesc armatei austro-ungare! Ar fi deci de dorit în aceste vremuri de încercare a scoate la iveală, iar nu a ascunde jertfele pe cari le dă oricare națiune de sub stăpânirea Augustului nostru monarh Francisc Iosif I. Iar, dacă alții nu voesc să recunoască valoarea neamului nostru, e de datorința intelectualilor și a presiei noastre ca la toate prilejurile să scoată la iveală contingentul pe care îl dăm monarhiei noastre, precum și calitățile ostașilor noștri, loialitatea și împlinirea datorințelor cetățenești a celor de acassă. Evidențele și listele oficioase ale preoțimei noastre în deosebi, după finalizarea răsboiului vor forma documente nerăsturnabile în ceea ce privește jertfele noastre aduse în actualul răsboiu pentru tron și patrie, cari jertfe credem că vor fi răsplătite în egală măsură cu toți cetățenii acestei țări. Este apoi constatat din partea comandei supreme a armatei că în decursul răsboiului armata noastră, austro-ungară a săvârșit adevărate minuni. Cu deosebire am fost apoi în plăcută situațiune a ceti chiar și în ziare străine faptele vitejești săvârșite de regimentele curat românești d. e. reg. 50, 31, 64, 43, 33 etc., cari regimente au stors admirația chiar a augustului împărat german Wilhelm II decorând atât regimentele, cât și pe mulți dintre bravii noștri ostași. Pe de altă parte apoi înalții comandanți de armată cu aptitudini și experiențe militare neexcepționale, n’au putut să nu-și exprime admirația lor față de vitejia soldaților români cari ca adevărați lei se aruncau asupra dușmanului. In cercurile militare deci, — după cum s’a auzit din partea unui comandant suprem, soldatul român este un distins material de răsboiu, care posedă toate calitățile militare. El este viguros, nepretențios, până la extrem de onest, viteaz, cu un cuvânt capabil să execute însărcinările cele mai grele strategice. Deci pentru ca aceste fapte eroice ale ostașilor noștri să nu fie date uitării, ci să rămână ca o mărturie vie pentru toate timpurile, să mi se îngăduie o modestă propunere. Onorata redacțiune să binevoiască a aduna toate datele referitoare la actele de vitejie a iubiților noștri ostași, cari date să formeze apoi cartea comemorativă a eroilor noștri care carte să se editeze după răsboiu. In această carte să fie relevate toate momentele mai înălțătoare din actualul răsboiu, înregistrând pe toți eroii noștri începând de la cel mai înalt până la cel mai inferior grad militar, cari au fost decorați și cari au căzut pe câmpul de luptă. Se va cuprinde acolo toate datele posibile, d cetatea, ocupațiunea înainte de înrolare, rangul avut în campanie, decorațiile primite, orfanii rămași în urmă, episoade din răsboiu, cântece eroice de-ale ostașilor noștri, precum și alte date de lipsă și de interes. Pentru ca această carte să fie neexcepționabilă — ca conținut și ca formă — să fie împodobită și cu fotografiile eroilor și cu alte tablouri din răsboiu. Iar pentru ca munca în redacțiuni să fie mai ușurată, pe calea publicității să fie recercate oficiile parohiale, precum și intelectualii noștri să stea într’ajutor cu datele necesare și informațiuni exacte, iar fotografiile credem că se vor pune la dispoziție de către rudeniile celor căzuți pe câmpul de luptă de sine înțeles că pentru înfăptuirea acestui tip de valoare istorică se cer și jertfe materiale, cari jertfe bucuros se va da obștea noastră. On redacțiune va binevoi a apela la inimile nobile deschizând o subscripție publică prin ziarul „Românul”, iar sumele cari vor încurge să se publice și în cartea comemorativă ca adaus în ordinea în care au intrat la on, redacție. Marșul vitejilor. Cântați un cântec să ne veselim, Voioși, viteji și frați cu toți să fim, Să 'ncepem bravi isbânda Celor aleani osânda, In focul crunt, măreț! Haideți, răsbiți, — cei lași de frică mor. Cântați, lăsați, să-și facă treaba lor, Iar noi luând asaltul Viteji ca nimeni altul Să fim mereu viteji! Pe noi ne are ’n pază Dumnezeu, Să nu gândim la frică și la rău, Să năvălim cu arme, Hainul să se darme, Și să luptăm frumos! Iar cei ce-or trece astăzi în mormânt, Vor merge ’n cer viteji la Domnul sfânt, Iar noi le-om pune cruce La toți câți se vor duce Și le-om cânta duios. ’Hainte dar, să trecem peste ei, Să nimicim o ceată de mișei, Și ’n clocot de fanfare Răsune o cântare Slăvind pe cei viteji! Dem. Nistor. Intrarea în Lemberg. — Corespondență de pe câmpul de luptă. — ( Cenzurată.) — 25 Iunie st. n. Asfințit de soare. Soldații, istoviți de lupta din tranșee, poposesc în corturi, prin grădinile unui sat, ca celelalte din Galiția, aproape de Lemberg. Și eu, tolănit pe iarbă, cetesc un ziar vechiu. Deodată aud urale, din toate părțile satului se tulbură liniștea. Comandanții companiilor, fac „concentrarea” cu feciorii și le vestesc: „mâne intrăm în Lemberg, tunurile de mare calibru dau loviturile de grație tranșeelor rusești din preajma capitalei Galiției. Faceți numaidecât, ca corpul să vă fie spălat, hainele curate și să vă sclipească armatura”. Pornim a doua zi în zori spre Lemberg. După un marș de vre-o 2 ore ne oprim într’o pruniște, unde suntem ascunși dinaintea ochilor inamicului. La dreapta la vre-o cincizeci de pași o baterie de tunuri uriașe, de 3072 cm. calibru. Primim aviz dela comandantul bateriei, să ne postăm mai departe de tunuri. Mergem puțin mai înainte și la o parte. Domnește voie bună. După amiazi la orele 2 se anunță un dragon cu calul în spumă la vicecolonelul Burdea, comandantul regimentului, și aduce știrea, că trupele cart ieri și azi au fost în linia de bătaie, au dat atac asupra tranșeelor rusești din preajma orașului Lemberg, au reușit și au isgonit Rușii peste oraș. Pornim iarăș înainte, acum pe șoseaua, ce duce la Lemberg. La dreapta și la stânga șoselei pe câmpiile întinse din preajma Lembergului, de unde se văd conturele capitalei, zărim tranșee cu măestrie făcute, piedeci duple de sârmă și morți și iarăș morți. Zac așa, cum i-a surprins și stârpit glonțul, câte unul cu foarfecile în mână, încercând să taie sârma, cu pieptul culcat pe sârmă și cu cealaltă mână atârnând în aer. Pionerii și sanitarii lucrează grăbit. Suntem cu toții muți și palizi. Câte unul dintre cei mai nou sosiți, pășește cu privirea în pământ, și nu cutează să privească nici în dreapta, nici în stânga. Ne apropiem de suburbiile orașului. Artileria și infanteria înaintează alături pe drum. O lume de femei ne întâmpină în extaz și oferind flori ofițerilor se atașează. Un băiat poartă chipul Maiestății Sale, Francisc Iosif I, și o ceată de cetățeni din Lemberg stri-