Românul, noiembrie 1918 (Anul 7, nr. 20-29)
1918-11-20 / nr. 20
ANUL VÎL pentru oraș și interurban Nr. 750.ROMANUL ABONAMENTUL : Pe un an . . 80— Cor. Pe jumătate an 40'— , Pe 3 luni . . 20'— . Pe o lună T— Pentru România și străinătate : Pe un an . . 100 franci Telefon ARAD, Marți 20 Noemvrie (3 Dec. n.) 1918. Nr. 20 REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Strada Zrínyi Nr. 1 a. INSERȚIUNILE se primesc la administrație. Mulțumite publice și Loc deschis costă șirul lor. Manuscriptele nu se innapolază. Proclamarea unității naționale. Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia prin glasul alor o sută de mii de Români decretează alipirea la România pentru vecie a Ardealului, Banatului și teritorului românesc din țara Ungurească. Măreață zi, înălțătoare zi de 1 Decemvrie! In sfârșit ai sosit după așteptări grele și lupte seculare ca să pui capăt robiei și să începi istoria Românilor liberi. Am gemut sub jugul legilor grele, sub tratamentul regimurilor ungurești împilatoare, am fost împiedecați să ne vedem de rosturile naționale specifice, cari sunt legate de individualitatea națională a poporului românesc. Și se părea că o să ne ciripească și risipească dușmanii noștri, să ne sfâșie trunchiat național slăbit și încătușat, să ne sape mormântul de veci. Toți fiii neamului românesc n’au avutaltceva comun decât suferința că ne împărtășim de această soartă care era a tuturora. Dar tocmai această suferință comună a fost elementul de coheziune, care nu ne-am lăsat să ne împrăștiem, ci ne-a unit în sentimentele și speranțele noastre. Acestei suferinți avem să-i mulțumim că toți fiii neamului strigă astăzi, deodată să cadă ca tușile robiei, să piară nedreptatea. Ca un singur om, întreg românismul cuprins între crestele carpatine și apa șerpuitoare a Tisei, și-a dat expresiune glasului de revoltă contra trecutului plin de fantome urîte, și a declarat sărbătorește că este decis să rupă cu comuniunea de stat a asupritorilor maghiari și să se închege într’un stat național al Românilor de pretutindeni. 100.000 de oameni s’au adunat în cetatea lui Mihaiu Viteazul și a martirilor Horia, Cloșca și Crișan, pentru ca să spună lumii întregi că vreau România Mare, țara tuturor acelora cari vorbesc limba românească, poartă port românesc, vreau școală românească, vreau dreptate românească, libertate românească. Cu toate că timpul dela convocare până la adunare a fost foarte scurt, imensa afluență de lume românească dovedește că a fost perfect pregătită sufletește, că n’a avut necesitate de răspândire că pare ce-i de făcut, ci s’a pus pe tren ori a Plecat ie jos zile de-arârdul, pentru ca să-și poată manifesta dorința asta veche și scumpă sufletului ei că vrea desrobire. Conștiința vie națională de care a dat strălucită dovadă poporul românesc cu prilejul Adunării Naționale din Alba-Iulia este greutatea cea mai de valoare care trage hotărîtor în cumpănă astăzi în aranjarea chestiunilor internaționale. Nouă nu ne poate reproșa nimeni, nici dușmanii noștri neîndurați, că noi n’am avea această greutate hotărîtoare. Prin urmare plebiscitul, ale cărui șanse erau așa de pesimist judecate pentru noi de presa maghiară, a reușit pe deplin. Convocată în timp scurt, în vreme de iarnă, în lipsă de mijloace de comunicațiune comode, și între terorizări și propagande ostile, Adunarea Națională de la Alba-Iulia a întrecut toate așteptările noastre , chiar. Legitimitatea hotărîrilor este perfectă și necontestabilă nici din partea dușmanilor cu intențiile cele mai subversive. Cu greu s’ar putea strânge într’un buchet unitar nenumăratele tablouri câte s’au desfășurat înaintea ochilor pe trenuri, în cetatea Albei-Iuliai. Ar trebui un penel maestru ca să prinzi aspectele așa de variate ale mișcărilor cu acest prilej. Câte cântece și jocuri, câte urale și ovații, contopindu-se toate într’o uriașe simfonie a conștiinței naționale. Vor regreta toți, câțiva au participat la sărbătoarea națională cea mai mare,de care am avut parte Românii ,bidiți și schingiuiți ai fostei Ungarii. Pe toată vieața li se imprimă în inimă emoționantele scene acelora cari au fost de față la această sărbătoare prin cari Românii își afirmau voința de desfacere totală de Unguri și de unire a tuturora în România Mare. Aceste cuvinte, România Mare, au fost neîntrerupt strigate din pieptul zecilor de mii .dc.Români. Când întâiaoară a rostit d Gordiș în legătură cu proiectul de rezoluțiune, aceste două cuvinte, sala masinei române din cetate a răsunat de îndelungate și frenetice aplauze ce au durat câteva minute ridicându-se de pe scaun Marele Sfat Național întreg, cu vlădicii și întreg publicul. Mari momente, cari nu se pot uita, ci se imprimă în suflete pentru vecie înălțându-le și transportându-le în regiunile pure ale idealurilor. * Mii de Români sosesc din toate părțile, cu trenurile și pe jos. Consiliul național român local din Alba-Iulia a făcut pregătiri întinse pentru primirea și încvartirarea lor. Deja Joi, seara sosesc întâi de mii de oaspeți. Mulțumită admirabilei organizări și ordinei pe care a ținut-o Consiliul național local, satele din jurul Alba-Iuliei n’au putut participa decât în ziua adunării făcându-se loc celor mai de departe și ocoliindu-se îmbulzeala prea mare. Trenurile tixite de lume răsunau de cântece ostășești și de pe ferestrele lor se răsfirau în vânt frumoasele noastre stindarde naționale. Cântecele cele mai predilecte erau: Pe-al nostru steag e scris unite, Deșteaptă-te Române, minunatul marș al marelui poet Iosif, Veniți viteji, Drum bun, etc. Direcția căilor ferate abia pe Sâmbătă, 30 Nov., a luat dispoziții pentru ca România să aibă 3 trenuri speciale, unul dinspre Cluj, altul dinspre Pesta, iar al treilea dinspre Banat pe valea Begheiului. Au sosit Români mulți, afară de delegați, și din pârtiile extreme ale românismului, din Maramurăș, Ugocea, Bichiș, Torontal. Cât de vie este conștiința națională s’a putut vedea din următoarea reflexie a unui chipeș țăran maramurășan făcută de când un orator amintia de revendicările noastre până la Tisa: — Și Peste Tisa, doar Țara Maramurășului este dincolo de Tisa... Serviciul de siguranță. Nu numai Consiliul național român local s’a achitat atât de admirabil de sarcinile grele, ci și garda noastră de acolo. Comanda militară română din Alba-Iulia a luat mimuri întinse pentru ca orașul să fie păzit de toate părțile și să fie eschisă orice neliniște și nesiguranță. Atât de jur împrejurul orașului, cât și pe străzi, la gară, pe zidurile înalte ale șanțurilor de cetate au fost postați feciori români, vioi, serioși, gravi în îndeplinirea datoriei lor stricte ostășești. A stors admirația tuturora exemplara disciplină a feciorilor români și ordinea perfectă ce-au susținut. ^ Planul de susținere a ordinei și siguranței a fost lucrat de căpitanul Medrea căruia-i sfeteau la dispoziție 1700 de feciori români și numeroși ofițeri. Legiunile Albei-Iulii au fost următoarele: 3 companii de la garda centrală, o companie din Teiuș, o companie din Zlatna în port național — mândri căciulari ai lui Horia —, 2 companii din Abrud — în port național —, o companie din Blaj, una din Săscior și una din Ighiu-Telna; pe lângă aceste legiuni au mai fost concentrate la Alba- Iulia pentru serviciul de siguranță o companie din Sibiiu, una din Sebeș, una din Hunedoara și una din Cluj. Paza s-a făcut conform unui plan strategic, In oraș a fost numit de comandant căpitanul Oruta cu 2 și juni companii, în cetate cu primii Smeu cu 4 companii, iar pe câmpul lui Horia căpitanul Miculescu cu 4 companii. In jurul câmpului lui Horia s’au săpat tranșee și soldată noștri au susținut foc neîntrerupt ca să se garanteze siguranța din afară și să înlăture orice surprindere. Am fost emoționați până la lacrimi văzând ce element de ordine și disciplină este soldatul român și am dat slujbe î n gând lui Dumnezeu că am scăpat de împărații feroci și trufași cu curelele peste fălci și polițiștii brutali și ursuzi cari apărau „ideia de stat” și înăbușiau în noi orice îndrăzneală a afirmării sisțemintelor naționale. Impresia a fost atât de vie încât aseară pe la orele 6 și luni, s’a prezintat însuș d. Goldiș într’o societate de doamne la căpitanul Qritta și și-a exprimat admirația față de ordinea exemplară ce domnește în oraș încât totul merge strună. A bătut la ochi și fostelor autorități locale minunata organizare românească. Fostul căpitan al orașului Molnár, căpitanul asistentei militare maghiare Bartha și cu viceprimarul s-au înfățișat căpitanului Medrea și i-au adus elogii pentru ordine și și-au exprimat recunoștința față de spiritul pașnic al poporului românesc. Bănățenii au ținut Sâmbătă consfătuire, în care a’a discutat situația creiată în Banat prin trupele sârbești de ocupație. Anume, bănățenii — acești inimoși fii ai neamului românesc — au fost împiedecați în manifestarea deamnă a sentimentului lor românesc. Nu au avut voie a se întruni, ca să trimită delegați la marea adunare națională și delegații cari au venit, au avut să lupte cu cele mai mari greutăți. Și deoarece în astfel de condiții nu se pot manifesta, cum ar dori, cel de urgentă intervenție pentru înlocuirea trupelor sârbești de ocupație cu trupe franceze ori engleze. De altfel declară și acum, că voința nestrămutată a Românilor bănățeni este, ca Banatul întreg să facă parte din regatul României, și accentuiază deosebit, că unirea Românilor din Transilvania, Ungaria și Banat — trebuie să se facă fără nici o condiție. Hotărârea aceasta se impune prin vitejia armatei române și imensele jertfe ce le-a adus pentru desrobirea fraților lor. Hotărîrile conferinței s’au adus la cunoștința Consiliului Național român care a și ținut seamă de ele la stabilirea proiectului de rezoluțiune.