Romănulŭ, septembrie 1861 (Anul 5, nr. 245-273)

1861-09-02 / nr. 245

\'r, 245. Anni V. Va eși în tote filele afară de Lunia și a doua­ oi după Serbătăriă. fi? «i­Uf If TUSfülY ffAfVu­fl­lV L 1 IS ff f Hiffül A fftf­ ff Abonarea se face în Bucuresci, la A­dministra Ig*# JlUBIU POLITICO, COMNECIALI, UTRABID. *-■—**­*-•—*• “• r^însă 11................................................ 11 —­­***‘ ~~­­ .■•■.uuiu«jB»4KggM5^-u ■ ■ n ——— în județe la domnii Administratori și la cores­pțü (articlele trimise și nepublicate se vor arde.) £—..T*~** Direptoriulu­pariului Românulu și Redaptoriulü respun­sotoriu: C. A. Rosetti. — Tipograf» C. A. Rosetti, (Caimata) calea Fortunei No. 15. Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul chiar­ului d. C. P. Aricescu, Pas. Roman No. 13. SENTINȚA EUROPEI. Asupra oamenilor ce au guver­nat și guvernă țeara noastră. „Guvernul împăratului știind însă că țeara, a cării organisare trebuia făcută, era DE SECOL! ARUNCATĂ IN ABUZURI ȘI’N DESORDINI AD­MINISTRATIVE ATAT DE NUME­ROASE CAT ȘI INVETERATE, și Supscris: Walevski, Bacuresci, j * Râpei une, Koresticm dinijele noastre nartiku­­larie ne fak ksnoskst astE­zî doue fan­te însemnate. Tel d’Entîis mi mai mik este kE denstagisnea trimisE snre a komalimenta ne Imneratsl Rssielor l-a gisit în Krimea într’sn­oram, Ipadia sau Livadia, kECi ns intem­ uiți bine numele, m’alallE­ erî la 11 Sent. st. n. a fost iiicimigi de Maiestatea sa ki nea mai mare amabilitate, mi tot în anea zi am fost invitagi la masa Im­­neriale. D’aci denstagisnea s’a dus la Sepastonale de unde se Ba­­mbarka spre a repeni. Ni­mtim kare a fost convorbirea între Maiestagile lor Im­­neratul si îmnezeleasa Risielor mi de­­nstagisnea noastră, dar n­esBi isnera­­t între alte amabili fungi Maiestatea sa a bine ! Boit a nromite denutagis nil ks ne na reda în ksrsnd mi restil Besarabiei, ne ne ne drent o gine sunt koroana Rssiei mi ne kare negre mit Boiemte se ne c­redea Maiestatea sa kare Boiemte binele, murirea mi independinga Ro­manilor. Ilentru Imneratul Rssielor avea Harte a Besarabiei este un k­rîm foarte ne’nsemnat; nentru noi ins ® este mslt mi linsa de otarie mai siliste este mi mai mult t­lit. Dak E dar ns Boie'­mte a fane definitiva kom rista a ürim­­­inatelor, in ksiEnd, foarte ’n ksrind Bom afla kE Maiestatea sa a bine Boit a ne reda otariele noastre; de nB. Ba fi konstatat kE ’n Bistor ka mi ’n fie­­kist Assia Boiemte a încornora Ilu­m­i­­natele ks imneriul sec. A dósa mtire însemnata este kl Bine snirea. Slsierile streine aS g’Esti se zine un mizlok d’a astea ssnskrie aktil unirii fEr’a se formalisa kE re- S­gatul Italiei este nereksnoskst, straskri­­ind fit kare renre sintante nim­ai sim­­nle nimele ses fir’a mai nsne mi nu­­mele asteriî ne renresintE ka astfel se sibíe ne renresintantele Italiei în nosi­­gisne, d’a ssuskrie Regatul Italiei, neea ne desalane Asstriei mi Assiel, sar re­gatei Sardiniei neea ne ns mai este bu adeBor. Auria dar ne la sfirmits! Isneî anestia renresintarigii tipterilor se vor aduna la Stambil mi ne Bor fane gra­­tifikarea nersts akordErics­ ne denlina snire, însi nimaî ne Blaga Domnito­­risist Alessandru Ion I. S’a vorbit de mai multe ori în coloanele anestei foi despre abordarea 8n­$î asemenea oniri sare a nu mai n­ siligi a mai vorbi din noi. Ill’anoî nvie ns Bede în adevor ks o sonietate, ne este amezatE nimai ne o base miliE mi fragetE ka aneea a Biegeî snsî om, ns poate însafla în­­credere mi ns noate m­in urmare se ne adökE mai multi stabilitate de kEt aneea ne akem m’aksm. Tine ns Bede kE anei kari ns Bor­aksm suirea Bor n Biea tot astfel se n­o Boeaske nini atannî’, kEnt atsm­î ka­rn’akBm ea ub Ba fide kEt Bn ne timui srale mi foarte lesne de desfikst. S’a zis, khiar în me­­morandele ne s’a dat la konferîngele de la Ilaris kEnd s’a reksnoskBt fan­­tsl împlinit de la 24 Iansarie 1859 nu­mai ne Biana alessisi, kE o asemenea re­­kunoaintere ar fi o inimă de asasinat kon­­sfingitB de asterile garangi. Tot in anea tristis, nenorociți mi­­hitimtoarii nosi­­gisne ne boiu afli khiar disne abordarea de m­ineî­n nîri, daki ea Ba fi akordati nsmal ne Braga Domnito miisi mi n­in ur­mare, o snsneni dinainte, ka se ns­ziki k’nm snis’o în­t rmi, n­opok, gî nine r­tie de ne nemulgEmiri, kt o asemenea snire ns Ba adi»ne nini o m­e fanero din anelea ne­le doremte nagisnea, ns no schimba în niraik silaagisnea noastri nentri kt­ea ns Ba slibi în nimik nrelensisnile iii do# ringele aminilor treksislsî ini kandidagi­­lor la ambele domnie ale ambelor iluim­­­inate, ssiginsgî negremit de nataralii nemiriî iniminî din afart. Orî mi kim însi, noi ne fanem datoria, esnrimind ale noastre kredisge mi reserae, a fane ksnoskst neen ne afirm desire bkrurile dinloma tine. Trektnd aksm la nestisnile din a­­fart fanem ksnoskst kt’ntreBederea rc­­gelsi Ilrssiel ks Imneratsl Nanoleone este ofmiale ansngialt nentrs 2 Oktobro Ia Compiegne. Tot d'odatt s’sfirmt aksm kt Bisitele ne s’ansnging între regina Snaniei mi Imneratsl Nanoleone as ktzst ks tolst. Ach oste lokal s’^dstem aminte cititorilor nomtrii kt ssntfktte­ Ba­lsne do kind le-am vorbit desnre Snania m’am fost zis kt, dakt gseer­st Snaniol ns um coi­st întro no krd­oa «rea­lisnt, ns­­tim m­ozi­ i­ mari katastrofe în Spania. N’avem nici o katastroft a ansnga un­ io­ kari kred în nolitika omresisnil mi’n r­ttsirea ideielor mi kredingelor noastre nolitice so not arșnka în bsnt nane ne jegT­lor cel legiuitor, not bea kafeasa mi isma jigi­eta în nea mai denlint se­­ksritate, kit<in liniintea mi ordinea dom­neau« în tosk­ Snania. Ilentrs iei înst ksr­ ns kred în­asterea baionetelor mi în reîntoarcerea domniei kriUanslal Kostake Kexoia. Bom zice m’aksm kE stEruim a în­­trevedea mari kutremste în Iberia. Kari sunt temeiurile ne kare iBzimEm kre­­dinga noastră nu ne este iertat a le descrie aci. Dar ne este nermis a sns­­ne kE ’n ori kare nagisno kEndS gs­ Benisl skion EtB, mi kiar kEnd ns mer­ge ku kredinga iui stersire înainte, m­e­­tindingii sk­am­sl si Domnesk se înmul­­nesk, se m­imează, mi lumea ostenită de suferinge m’ubEtutE de nekredinga gB BernslBi mi de linia unei ideie mari mi­litare înlesneșite tot­deauna, îîe mi­­kar nBiuaî nrin­a nația ei, kalea m­e­­tindingilor. GisernBl Snaniol, de kEnd a revenit sa nstere omul regiraBlHÎ Be­kig, Possada, a intrat în cea mai deplină realigisne mi atEt în nolitika din intri kEt mi acea dimafars kani­­tan Kostaké kexaia m’a reluat a sa do­mniră în Snania, în «cele din afară dar Snania susgine nolitika realigio­­nariE de la Roma mi ns uBmal kt ns înțelege, ka mi toate guvernele noa­stre din lânii mi din Esksremtl, kE nagiunile de pintea latină sunt datorie asta­zi a se întruni toate snre a pu­­tea inEngine ksmnEna kontra celor­lalte ging­­i nimice, ci EnkB Iskreazs mi kontra Italiei mi kontra Frân­ge!. Una din koresnondingele In­­dene­nd­ingei, de la 7 Sen­­tembre esnsne m’asikure, dune mErtB­­rîrea unui martor urekiar, kE ard­eni­­skonul Claret, konfesor (duxoBuik) al MaiestEgii sale, m­edikEnd în presinga familiei regale, a tratat despre su­ra­­giunea lianei m’a aruncat raspinderea istor evenimentelor assura îmiiEi­atslsi Francesilor pe care l-a gratifikat mi mi ks enitete grosolane. A adaos­a­­nd­ KE Nanoleone III merge la uer­­derea sa mi ns Ba întârzia a fi arun­cat în abisul întredeskis sunt n­amiî sei. Bom Bedea în kBr End noate kare nolitikt konduce în abis: mi kEt des­mre noi si Ersim­a krede kE nolitika Imneratorsisi Nanoleone, ne kEt timn se Ba­rEzima ne nagionalitEgi Ba xn­ Bimje toate m­edicele mi kE Bom Be­dea noate în kursud r­e Reflete N­or­ tsgaliei Ssm­End realigiunea domnitoa­­riE a Snaniei mi fEkEnd noate mi 8­­nirea neminsslei Iberice. Este bu­nro­ Berb Italian ne skrie sn om de stat din Italia, Borbindi-ne de Snania mi mai ks seama de Romania kE ,,Tin’ se face oaie, Isnsl îl mEnEnki“. N­o­­litika noastră de smereuÎE mi de ss­­uisiiere ne a arunkat tot­deauna în gu­­ra lunsisi, ne kum ne Ba arunka din noi mi de siksi nolitika de realigiune, de desnotism stern mi neinteliniste, de Spi­snere mi de nemericiE. In nripinga Italie­­le Consti­­tu­ti­onnel, kare mai desnE­ zi­a­­rEla kE cirkslaria d—i»I iiicasoli „des­­chide o fase în istoria moderni a Ileninselei“ zice aksm kscean’adsce nici o modifikare în siiuagisnea ak­­tsale mi ki nu este nici o doBade ki giSBern»! nontifikale ar fi tiarlici­­nal d’a­dventil la lucririle realigism­i. Sfîrmind, ziaru­l oficios adaogE ki se se lase ka tiranul, acel mare di­­plomat, se desnoade nodul gardian, filiind se laki m­ejudegele ui’adu­­kind o îmnlgiuire naturale într’acele doue elemente ce nu se esclud in realitate ci din care nici unul nu trebue se de sakrifikat celui­lalt. Dude denemia noastră de mai de­­m­i­rT, kare ne a­flikat ksnoskit or­­dinile date de generalu­l Gogoo ar­matei de okunagisne din Roma, s’a îngeles ki imniralul Napoleone este silit a mai koli kil pa timn, a s’a­­rita ki mioBEiemte, ki tlioEie mi ki n’are nici o oliríre d’a hsa ne Ita­lian­ a relua în kurind kanitatea lor. Ziserim mi ’ntr’unul din numerele trekute de Imniratul Francesilor are multe nedice înainte­ I ce ns le poate sdrobi d’odati. Astfel dar schimba­­rea limbagislui foiei oficioase ns ne a ssnrins, mi nici ns ne onrerite d’a zice asta­zi ka fot deasna ki Roma Ba redepeni kanitatea Italiei mi­ks Boia, ne fagi sau asksnsi, a Imneratulii Francesilor. Senatorisl frances d. Michel Che­valier, la banketsi ce a dat konsiliil generale de la Herault nrefektussi de Montpellier a konstatat ki Fran­­ga este onorați mi resnektati în a­­fara lui ki numai inimicii] mnonimirii m’ai civilisErii se tem de dînsa. Fran­­ga, zise senatorisl, konsiderati în lume ka mrincinalele renresintante mi karim­ono ai mnonimirii sociale mi no­litice, visnîri admirare mi simnatii nonoarelor kari sneri o soarte mai buni mi ni nriimemite semne de uri mi ne’nbcredere de kit de la oamenii ce sunt în suflegițî de naliunîle unor altor timnu­ri. D. Michel Che­valier a aritat ano­ nirere de roS ki kspinte zise de kurind îi silesk a­nune între cei din urmi ne sunt din minimtril unei mari nagiuni, cea mai d’anioane Becini, renumiți prin amoarea iei nentri libertate mi pro­­gres, kiri în guvernul Imneratoru­lui i-a fost fikut ku realitate kurleniri onorabili pentru ambele nirgi­mi kari meritau un respins mai simnatik. N’aveam oaie noi drept kind zi­ceam aci ki sunt oameni kari, în­­sufiegigi de ideiele mi de natiunile unor altor timpuri, kred ki mai not renBiua ne Kostáké Kexaia ? IUi kind ne aducem aminte ki majoritatea a­­ceea kare a totat o statui genera­­liului Kisseleff a refusat o săbii de reku­omlingi Imneratsl«! Francesilor mi ki­noligia le! a dat ordinange kontra manifestărilor In ajunul sor­birii Imneratuluî Nanoleone, ns în­­țelegem oare ce kuBÎnl­aBoa­d. Che­valier kind zicea ki Franga este kombi tuti numai de oameni din alto timnurî,' de strigoi t­i sfîrmit? Zia­­riele En giese resnund d-lui Che­valier mi zik ki este neste nulingi a se nega ki Franga gine de zece ani mina ne săbii, mi ki kiar ro­lul ce-mi atribue d’a protege nretu­­tindeni toate kausele ce-î­nar­dzente împlikind o amenințare neconteniti de înțerBenire, mi erminiie ce face mi simnatiele kiar ce se silemte sa kimtig­i sunt kause temeinice ka mi Englitera si se armeze. M­o­r- M­o­rn­i­n­g-P­o­st, adaogi ki En­­glitera a respins prin nolitika iei la toate întreprinderile cele mai­ ale Frangel mi la ori ce kurtenire mi ki kuvintele Minimtrilor ns kongta cea mai miki inimicii kontra Irane­­m­ului frances. Ilublikim mai la sale o kores­­nondingi kare arali kum BitesiI Mun­­tenegrini susgîn a lor nagionalitate mi indenendingE. Le facem tot aci kunoskut ki m­incinele Montenegrului a trimis un memorand kik­e nu­­terile cele mari în nripinga blokadeî FOIȚA ROSAIDI DI LA VIKI­A. Partea VI. (urmare) XXV. Terminăndă narațiunea sea, Salvatore se Convinse că trebue se-șî schi­mbe ves­­timentele muiate, actu de prudință pe care îlu făcu cu răpedsiunea unui Arlechino. Eroulu nostru, pre neliniscitu ca se pătă dorni­ petrecu nóptea convorbindu și dessertăndu - asupra evenimentelor­ ce fuseseră narate. Este pre necesariu să adaugemu că caii de poștă fuseseră descomandați și trăsura de í­ Vedi No.de erl. druma trămisă înapoi? Lavinia plăngândă Lavinia repentinte, Lavinia desolată avea uă posițiune două miie de ori mal forte în inima lui Paolo decătă Lavinia regină de frumuseță, Lavinia triumfătorsă și ferice. A alărga după dînsa, a se arunca la piciore­­le rele, a-î cere iertare de asprimea cu ca­re o tratase, a o îmbărbăta, acestea erau singurele dorințe ce asorbină sufletulu lui Paolo. Thornton nu făcu nici uă oserva­­re; nu manifestă nici un mirare despre schimbarea ideiei lui Paolo în privința plecării proiectate. Mai mult, de câte ori când e convinsă că nu putea resulta nemică bună din iubirea amicului seă pentru miss Jones sămpu­n că astă afecțiune era pre înrădăcinată ca se remară vre­oă putință j d’a o combate cu sucesu. De ca fără a ■ întrista p’ună deja așia de tristă? Aseme­­­­nea ideia nu putea ave locu în mintea sea. Pentru acea­a, fără a­ lă aproba nici desa­­proba, el ă sta necurmată segu­iedele lân­gă Paolo pe Clina periclăsă pe care aces­­ta­a era trasă, oțărî numai a­ lă scuti sau a­ lu face a sămpți mai puțină loviturele și căderile neevitabili. Cătră d­ouă Salvatore cedendo faticeli se’ntinse pe­un canape destulă de tare, și cătlu îndată într’ună somnă profundă, îndată ce se repausă limba activă a lui Paolo, ori ce convorbire încetă. Paolo și Thornton relnaseră șed­ăndă câtă­va timpii, asorbită flă­care in cugetările sele, pînă ce săresc radiosă, venindă a lumina came­ra, îl insolință a se țină gata a duce sar­cina unei năve­l­ite. Nu era multă de căndă cei doii a­­mici se retrăseseră în camerele lor, căndă dederă că scrisărie lui Paolo. Era de la Lavinia. Eco ce cuprindea: „Decă am îndestulă generositate, și nu mă îndoiescu de asta, ca să doresci a vedé încă vă dată pe cineva care ți-a dată răulă în locă de bine, vino, te rogă, îndată ce vei puté. Plecămu deséra. Voiă fi acasă tătă țliua. Va fi pentru mine uă mare conso­lare ca acela­a ce a fostă marture­ală ne­buniei mele să fiă și ală căinței mele. L. J. Cate transporturi de bucuria și des­perare nu causare aceste cinci seu­sase linie! Transporturi de bucurie pentru re­tragerea completă ce cuprindeau, transpor­turi de desperare pentru înșciințarea indi­­rectă ce conținea­u despre oă separare a­­propiată. Resoluțiunea luată de familia en­­glese d’a părăsi Roma nu va suprinde pe nimine. Paolo o presompu­se. După ce se petrecuse, m­ă omă chiar mai puținu simțibile de cőtit D. Jones la fișele lumii erat forte justificabile ce se temea de ver­­dictură opiniunii publice și că voia a su feri de dînsulă. Singurulă faptă că a pa­tronată u­ă... înșelătorii!, u­ă fură înve*­derată, și, ce e mai reă, că s’a lăsată a fi patronată de elă, era destulă spre a fa­­ce pe muritoriulă celă mai măndru de elă însuși din lume a înțelege că acumu, Ro­ma numai este uă locuință convenibile pen­tru elă sau pentru familia sea. Modulă bruscu și misteriosu cu care se terminase represintarea de la Villa Tor­­ralba era, firesce, subiectulă convorbirilor, totă orașiului. Istoriele cele mai asurde circulau și mai multă ăncă, erau cred­ute prefix’violent. Asta se z ieea că marchisa într’ună acelă de gelosiă, junghiase pe prin­­cipele de Rocca Ginestra, care era într’ua stare desperată; se oferise guvernului, care aceptase, uă sumă fabulosă și uă cantitate și mai fabulosă de di­amanți, ca Împace

Next