Romănulŭ, ianuarie 1862 (Anul 6, nr. 1-27)
1862-01-01 / nr. 1
Dare nici uă dată nu vome recunosce ce uă asemenea desființare sau modificare s’a sevîrșită regalicesce prin dieta confederațiunii germane! Suntem însă cu plăcere gata a da măna la ore cari modificări, ce s’ar recunosce de necesarie sau folositóre. Declarame anume ce nu persistemü nici de cumulată neschimbată păstrare a legii electorale din anul 1849. Dacă înălțimea voistră regască, precumö credemü ce este indispensabile pentru depărtarea tulburăriloru actuali, ar lua decisiunea a convocată adunare naționale potrivitei stipulăriloru acestei legi, puteți fi încredințați ce nu vomă alege de câtă bărbați c’uă cugetare pacifică. Anima hessiană nu este as’mpăcătbită și nu cunosce resbunarea. Dacă se va restabili vechia stare a dreptului, precumű lű-a stipulatö constituțiunea anului 1831 și legile corespunși etdrie, curîndu va fi uitata și iertatu ceea ce împle și acumu ăaimele de durere. Cea a ce s’a făcuta în intervale dupe alte norme, facă-se cu dînsulu astufeliă cumu s’a făcuta cănda constituțiunea și legislațiunea Westfaliei au fosta înlăturate și în loculu loră restabilite cele vechie ale Hessiei. Credă înălțimea vostră regesca cu tăriă, ce noi suntem atâta de credincioși ca și alți omeni, ce se laudă e’uă credință particulariă (alusiune la cealaltă partită care se numesce “Treubundler,, — aliații credinței) și cari, după înlăturarea opresiunii din afară, acasă, bănuescă și ocăresca simptimîntulu patriotica. Cu respectulu ce suntem a datori, remănema ș. c. 1. „ Traducem a dupe “Journal de St. Petersbourg,, depeșia rusescă atingetorță de afacerea din Sutorina: St. Petersburg 29 Noém. (10 Dec.) Romnuîa mea ! Maiestatea sa Imperatulu a aflatu cu părere de rea decisiunea ce a luata și esecutata guvernul a Austriei în Suttorina. Augustula nostru stepăna binevoiesce a crede ce cabinetulu de la Viena alărgăndu la nisce asemene mesuje de esecuțiune sumarice, fărä a se ’nțelege mai ’nainte cu curțile ce au supscrise pacea de la Paris, a a avut intențiunea d’a rumpe stipulările acestui tratata, prin care puterile cele mari șî-au întrebau orice intervențre isolată în afacerile alungătorie de Turcia. Darii, făra a bănui cugetările guvernului austriac, nu póte scăpa din atențiunea sa, ce, depărtănduse de acea regulă prin calea urmilä de dínsulu, a creații unu preceding care este făcută a slăbi unui pricipiu esențiale, adoptații ca uă garanța pentru lmiseea Ornntului și pentru siguranța Europei, în dreptulii publica dreptulu popórelor}. Nu exista faptelorá însemunetate, dacö potu conduce la unu asemenea resultatu. Nu credemu ce slabele opere de operare, cari au fostu construite pe tentoriul Suttorinei, ani fi putuțui amenința siguranța comunicării între posesiunile austriace într'unu gradu, care se țiu dații mecinelorü luate de cabinetul Vienel caracteriulu arginței, și efectulü morale ale acestei mesuje, care, prin tălmăcirile la cari dă prilej, slăbesce posițiunea atâta de critică a poporațiuniioră, ce merită suptă ori ce privire compătimirea Europei creștine, ce face cu atâta mai multu a nepurerea ce s’a sevîrșită förà vr’uă prealabile înțelegere cu cele-lalte cabinete, uă înțelegere, care negreșitu ar fi fiipsatu adeverata semniscare a acestei mesure. Ești invitate, domnulú mea, a nu ascunde comitelui Rechberg acesta simptim înliiala augustului nostru stepânö, și a-I declara că cabinetulu imperiale n’a încetată d’a se crede solidarü îndatorată pentru menținerea principiului, care esclude ori ce intervenir isolată în afacerile Turciei. Supsensa, Gottschakoff, Revobcem urmatoarele pasagie asupra masiuniloru Rusiei în Principate, (intr’iiiiu artieru din Tribuna Romănă intitulată: ROMAXULU , IANXIARIU. în Primiparete Romăne. Rorrhin aă dată totă de una ospitalitate străiniloră, acésta e uă virtute a «porului Română; a>tăili iisa orice Ronătiu póte vede, și nu trebue să tcă, ce ospitalitatea aă devenită unui periplu amenințătorii esistenței noste politice și naționale. Vomă areta întețiunile străinilor de a cotropi po romăni. Domnulú Cantemira la 1711 pentru a-șî necuza domnia mai bine se aruncă în bragele străinilor. Petru celu mari se determină de a pune în esecuțiune planurile sale de concisiă asupra Turolei, plană ce trecu în ereditatea acesoriloră sei, și resbelulă fu declarau Înaltei Porți. Moldova fericită, bine organisată, după mărturisirea chiar a Țarului Petru I lua parte activă , resbelă, eră resultatulă au fostă o în 1711, ană fatale, se impuse miserabili fanarioți pe tronulu Romăniloră și dupö dinșiî navățire în țeră tóte lipădăturele și calicimea fanariotă. Acestua e resultatulă acelei ăntîie încrederi și speranțe a Romăniloră în străină. In resleînlă Turco-Rusă de la 1736 pîna la 1740. Românii spre a căpeta drepturile perdute la anulă 1711, făcură mari sacrificie pentru Rusia, resulktulu după închiriarea păcii aă fostă eo generaliulă Minnich, în retragerea sa dede Iașii în prada ostrănilor ă sei, amenință capitarea cu focă daca nu i se voru da noue sume de bani și, [ieți istoricii, mai contimporani, ce au trimisă * *de aărobitu mulți ómeni din ținuturile Hotinulă și Cernăuți, și-i împărțiau ca pe dobitoce, unii luau bărbații, alții femeiele, alții copiii, și-i vindea unii la alții fără lead de milă, mai reă decâtă Tătarii... în timpul acestui resbelă imperătorială Carl IV interveni la Portă spre a o împăca cu Rusia, cerindu Principatele pentru Austria dreptu ielalică, și pentru că era aliata aliațiloru noștri. în alú treile resbela Turco-Rusă de la 1769 — 1774 Românii sacrificare eroși bani, arme, imtrimîntă și ament. Impărătesa Ecaterina, prin manifestul ă iei din 16 Decembre 1760 cotită prin tóte bisericele Romănescu, promitea apărarea lejeră. " Resultatură eternă a Principală fostă ce in decursul ă iernii 1 l11 se făcură mai multe propuseciuni de pace, dintre cari una era ca Moldo- România se se constituă de sine suptă regele Stanislav Poniatowsci, care se abdice la tronul Poloniei; era după mortea acestuia să vină țerele Române luptă pravoslavnica Rusia (!), care ideiă se cultivă necontenită prio astăzi, și numai D scă șcie daca nu se voru perde țarele nóstre iu curîndu, coci astăzi aă începută a lucra și Romanii inși pentru perderea Domniei țoră ceiei naționale și strămoșesc!, și pentru întemeiarea unei dinastie străine pe tronulucela antică și ilustru ală sângelui română. Pacea de Cainargi se inchiără, și Turcia, pentru simpatia Romăniloră cătră străini, detle țerele Romane în prada ardeloru sale, eră pravoslavnica Rusia, care se făcuse apărătoria nóstra, luă parte activă la răpirea Bucovinei pentru Austria aliata sa. A In a patra campanie Turco-Rusă de la 1787—1791, Românii sacrificare totă pentru Rusia, și suferire toate calamitățile unui resbelă dintre Austro-Ruși și Turci, era resultatulă că fostă ca unii Români fură despoiați de averile lor, alții din ordinea Sultanului exilați in insulele Arhipelagului, in monastirile Bulgariei, a Atonului, în Albania și în temnițele Constantinopolis.* în a cincea campaniă Turco-Rusă de la 1806—1812 tererea greutăților și pustiirile ce suferire țerele Romăne și mai cu semă Moldova, fure resultatulă unui resberă de 6 ani, eră recompensa Romănitoră pentru sacrificiură și sângele soră versată în părae pentru Rusia cea pravoslavnică au fostă cu: Anglia, aliata Rusiei cu care formă coalițiunea contra lui Napoleoné celu mare, pentru a pute pune la înlesnirea țarului armata rusescă de la Dunărea de a merge în contra Francesiloru, trimiseră flotă de constrinse pe Sultanulu a supscrie pacea de Bucurescî și a cede Rusiei Besarabia, eră proprietarii Romăni (din Moldova) n’au fostă multă ca să fie lipsiți chiar și de proprietățile loră private, remase de a stânga Prutului. Se deschise a șesea campaniă între Ruși și Turci de la 1828, care pentru Moldo-Romănia prin ocupăciunea militariă se prelungi pîna la 1834. Suferințele Romănilor și sacrificiele făcute pentru Rusia în acesta campaniă, întrecure pe tote cele-i-lalte din seclulă trecută. E neposibile de două ideiă despre puseciunea terestră a Romăne în anii 1828 și 1829; reală era atătă de mare, ce însuși generaliulă Kiselef nu-lă putu nega în discursulă ce făcu boiariloră țerei Romănesci la 14 Noembre 1829. Totalea miseriă și pustierile țerei pentru a ține oă armată mai bine de 200000 soldați, biciură pestilințeî adusă de invasiunea pravoslavnică, în fine regulamentală: aceste furoreși sultatură pentru riomani. Campaniele Rusiei de la 1848 și 1833 sunt cunoscute tuturora voci ele sunt de ieritari, mici. Butkilesku este unul din agai mari mosietari ai distriktului Teleorman mi ntrint Je «J-lor sa trage di n aiel Kbltrami de la Romi de Bede, mi < ste ürtu, farte uiua fanta a>ielui Arendam Kazak, care a Indrictmil si ea ne semmi in fpiialul skoalei. Bb rog d-le Redaktor bine-voigi a trene aneasta în stimatul dv. ziar sure kunomtinpa (1-lui Beikül« ski mi a m>rgi administrativ.; kare a lisat la negl lingi tot ce se atinge de s.malini komunale. aninnist vi rog d le Redaktor stima qe vinistrez loan Dimitrie. Din clasa Tirg«l»I districtul Teleorman. 1 Cronica lui Ion Neculcea, pag. 348. * Cererile generaliului Mumiei. Neculcea VV 440. Domnule Redactorii al Românului. Klinoskst! fiind înnsrijialitatea d-voa. sht am kiratii S a viriga S8 instragî in koloanvle stimabilsl si d-voaetrB aiarmale armatoare. La 28 alo Isai esnirat'I sau infigurat la tribunal Ilraxovî D-lsî Demetrie (Slimotin), fiul renesauluiL Dimotigiuj silikínda Seku George Stefenesk« aentia moustenirea drenisiilor renosatului asanra arenzii momii .................................boem George StefeanBka eristaul fiind ne mimia revosatului, d»nr moartea isi ba aresimat la ministera mi a ii restalat un dói marisrí unul mirean mi an kaiuger ne Genadie din M. Iloiana mi Ilie Dobroteanu, trib .nah,1 a ’lerat ka martori s jure, aturm mireanali s’a aba nst mi se retrase, dar kiiagmal a declarat si nicimeinte jarimintul la Mitronolie. Torj! kiegi a auzit d.kiar.,p a kiiagtrul si mi kunouitea uri Hiua ue n’a avat uva un drent s’a snsíinín lal kiHi mne nu blameí>zn neamul kar« jaia !'M'b drent? Dar kind náci ku seami tale an kierik. Atrag atinganea Sf. Miliunolit an sa.r ki ín ingereanta sa Ingrijie va fuse «bia se ksvine spre infrinarea pielor kare es de «seikul lor meskris. Georgie Dimitris. 1861, Dekembre 17. Domnule Redactorii ale Riarului Românulu. Arondams Moaniior Domnslul K. But- KBlesks anume Kostka kazuku a luat kasa de skoals din Komuna Eudoemli, mi a fi* kut-o magazie de grlă giind-o í^kis^, mi învbU'btorsl kőmáliéi ști ks oki! íimekagi ín lakr^mi vuzínd ks nu nuate s’t-iui fakt datoria a da Ickgii la fii aeranilor. Dun re kúra îmi aduk aminte d, Bstkalesku m’a tnmas konii in Kanitda Frangei ka sí.-» lumineze; da qe dar s’a îngiduit arendamu sí faks kasa de skoals a jy&ranului magazie de grig? este ksnoskut de tog! ki ks asruí skos dm nunga giransluí merg ín stioimtate fii d-lor ürömé* * Foíino istoria Daciei, ToíB. II. pag. 360 s fi Tom. ül 376, ^ ’ Respectabila D. Redactori ala Ziarului „Românula“ printr’aceasta vă roga ca să binevoiți a publica în una din colónele stimabilului d-v. fiară. Cele descrise mai jos, în răspunderea mea. — și pentru care, vă rogă a priimi recunoscința mea pentru îndatorirea ce-mi faceți.... „Omul să prețuește după fapte" La opinia publică. Este timpul de căndă îmi puseseră în gîndă ca să arătă publicului caracteră D. Grigore Busuiceanu. — dară fiindă că-mi lipsea argumentele legale am adăstat pînă acuma. — Acum dar cîndă suntă înarmată, atâtu de argumentele cerute de critici serioși și imparțiali ai opinii publice, cătu și de acelea ce-mi dă legea, ca să pociț vorbi fora sfială de d. Busuieceanu. — viă a zice, föra sfială, că caracteru d. Bosuieceanu, vis-avi cu unile din faptele d-lui, este totă așa ca aceluia ce linge undea scuipată. — și șei ți pentru ce onorabilii cititori, ai acestii narații, — pentru că d. Grigore Bosuieceanu, fostă redactoră ală Ziarului Timpulă, Secuiață și Unirei, pe la 1852 căndă făcea paradă de patriotismă (póte pentru că n’avea ce mînca precumă mai la vale vă voiu dovedi-o) amineatu la birtură meă pe credită hrană în valoare de 102 lei și neavîndu să mi răspundă acestă sumă, căndă i-amă cerută ca să nn-o dea, fiindcă n’avemu pe ce să mă bat^a în d-luială credita mai mult. D-lui miau dată un înscrisa, — sau să -lca lapis. D. Busuiecanu, care la 52 navea cu ce să’și plătescă ceia ce minca la birtulu mea. (Căci daca avea nu’mi dedea înscrisa) ajunse mai tirznie, ca să sace rolă, de cină avuta, — au uindu și eu de asta mama bucurată, — și m’amu dusu la d-lui ca sa’la rogü (căci trebue să te rogi, chiaru cu dreptulu tău) de anii da acea sută și doi lei, — cernicia lor es ce, dmpruuna cu donînda ce ș’a licat-o singuru d-lui prin msdiiu, ca unuia cea judecata aici lórte dreptu, că stindu-mi band mei închiși la d-lui trebue se-mi de vre-unu prostiu. — Daru degeaba amu rupta papucii cum Z*ce romiuuiü, fiindu cu D. Busuieceanu do și avea parale, însă depinsa de a nuși plăti datoriile, din timpuiu ciuda n’avea, m’a totu purtata cu vorba pină m’a adusu în posiție, să reclamă poliții. Chemată acolea de și, să zică, n’a tăgăduită pe față vorbitura înscrisă, dară preziși a făcută totă aceia, — în călți poliția, a trebuit a ca să înainteze acestă chestie la Tabunatura Poliționescă. — Acesta după ce a făcută legiuitele chemări D. Busuiocanu, a fostă forțată, ca să se pronunțe în chestia de care este vorba, și să ia condamne în lipsă. — Comunicănduise acesta sentință, d-lui a protestată, camă cu aceste cuvinte, „că élű recunosce, de a răspunde numai lei 102. Iară nu și dobînda lora dela 1852 pină acumă (adică, vrea să’și ia vorba îndărătă, după ce a scris-o în zapisă, că va plăti suta și doi lei cu dobînda lor.) în urma acelei protestații, Zisul, tribunal l-a citată din nou, ca să vie ași sprijini argumentația din protestația sal. — ziua de 18 ale acestii luni, era Ziua de înfațișare. Sosise ora și d-lui nu se mai vedea însă nu trecu multă, și un altă individă, să recomandă trebunalului de advocatură d. Bosuieceanu. „După înșirăte mărgărite, advocatură conchise, că clientulu d-luî. dt Bosmecanu, pe căndă mi i data înscrisă pentru demîncarea ce iam dată dela hirtă, era nevîrsnicăla vorbă ce mia adusă aminte de căți-a faliți, care ca să scape de creditori, o arunca la nevirsnicie). — însă tribunalulă ș’a cătata de treabă, ș’a ținutu la hotărîrea sa, ce în curînd voiă publica-o, dacă d. Bosuierene n’o vrea să mă desfacă furö bs fia silită -i ."*«» secuestiu, lucru ce nu credă, «a sufere d. Busuiocénu, care astă-Zba,,e acea stare .. Cerută de convenție ca să fie diputat.... Totu paraponuia mea, dumniioru cititori, nul alta de cítit de ce aceștii oni, lasă că nu’mi plătește de atîta vreme lisă că mi-amu lăsata treaba și ara alergată pe la dînsa, de sute de ori dela 52 și pînă acum, cum numai puțina și pe la poliție și tribunali, apoi să aibă și lașitatea unui omu de nimicit, ca să se cobore pentru cățiva lei, pîne acolo, unde s’amii putea coborî numai mă șarlatan dezbrăcații de ori ce scîntec de onore și de ambițe ca să Z‘ca, „amă fostă nevîrsnica1 și asta de ce! numai ca să scape cum isiseră, de cîțiva Iei, ce datoresce uimi om ce fa hrănită în nevoie!!... frumoșii din partea unui redactor, care tr. duc și combată niște aseminea fapte, când le ară vedea săvîrșite de alta, iar nu de d-luf, — dar de, este une proverbu, nu știu la mai cine, ce, nici salcia pornă nici țigana amă... eățî nu strigă ca d. Busuieanu, și apoi în fapte!... dupe mine niște aseminea omeni suntă șarlatani, și nimica mai multă. Oprindu-mă aici fine să ad*ce că onorabilu publică către care amă onorea amă adresa, aprețiind narația mea, să binevoiască tare imparțialitate, ași da sentența la care dupe mine, este cea mai dreaptă. București 1861 Decembre 27. Nicolae Munteanu, și tovarășulu său George Jana. LISTA de Subscriere pentru D. /. VAILLANT. (A vedea No. 363). Suma publicată . . . 668436 Costache Trandafir. . . 12 10 Stamati Atanasiu . . . 62 Vasilie Popă .... 12 10 Chilă loan........................... 24 20 Iacovace Nicolau . . . 12 10 Preda Pandelii. ... 4 20 Petrace Mateescu . . . 12 10 Nicolae Manole ... 2 20 Tudorace Radulescu . . 12 10 Dimitrace loan .... 24 23 Dimitrace Brangulea . . 12 10 Radu Ștefănescu . . . 12 10 loan Nicolau .... 6 30 Petre Stoien .... 4 20 Angel Manoviță .... 12 32 Marin Cristu....... 8 32 Iordan N. Stoian ... 6 30 N. Ștefănescu.......... 31 P. Simvonoviț .... 31 Anonimă.............. 31 D. H. Laliș.......... 12 10 Stancu R. Bocioiii . . 31 loan G. Manu . . . . 12 10 Ioniță Solir .... 27 Nia Stoenescu. . . . 10 10 Costase Iordănescu. . . 12 10 Nicolae Dimitriu ... 11 10 Martinovici S. Asan . . 24 20 Hristace Dimitriu ... 6 30 Gavrilă Constandin. . * 12 10 Saca Vasiliu . . . . 12 11 Vasile Ștefănescu . . . 12 Radu Orgidan .... Diamandi ..... . ^ Manoli Papadopolu. . . 10 Vasile Stefan .... 6 30 Vasile Baboi . . . . 12 10 Daniel Moder . . . • 12 10 Dimitrie Moroian . • ^ ^ ma 33 -u