Romănulŭ, iunie 1862 (Anul 6, nr. 152-180)

1862-06-10 / nr. 161

m ROMÁNULU­IRIUNIU, sineva niil a adune noue turburirî pe fingi­anelea de kar­ suferime. Voeska nu­mai si esplikü de ne Kom. Hentrali a lu­­kratö prekumü a fikutu, de ne majorita­­tea e! nu s’a mirginitu în rolulu meka­­nika, în rolulu gramatikala în care ar fi voitu s’o reduki d. Kogilnigianu. Komi-­siuoea Hentrali, d-loru, provedindű pre­­kumü a fi kumu, rai­ a îndeplinitii o datorii, a urmatu kumü trebuii si urmeze unű korpü legiuitoru. Se-mi fii ínsi iertatü a areta mira­rea mea de a vedea pe d. Kogil­inianu, care are tendințe forte pronunțate pe totii minutulu­mi in tóte o­asiunile de a emi din Konvențiune, sub protestii de autono­mii, de a­ lu vedea, ziku, atita de multa iritatii în kontra Korn. Zentrale ki nu s’a ținută de marginile lai legiturile Konven­­țiunii. în gura nósta, kare n’avemű ono­­rea de a fi prenumerați între liberali, în­tre nel ne se numeskü amen­ de progresü, o asemenea kritiki mi arű avea kuvíntulü, în gura unui liberalii ka d. Kogim­inianu, anésta este o anomalii, krii l’amü vezutu pe d-lui trekindü pe d’asupra Kon­ențiu­­nii kitti a fostü Ministru, rai nesobotindü dreptulü nelü mai sobru alü unui omü acela de a se putea apera, de a fi jude­­cata mai nainte de a fi osíndita. Ku tóte acestea se-mi dea voii onor. Adunare­a­ î areta ki majoritatea Kom. Zentrale n’a e­­m­itü din marginile Kon­venți­unii, ni rat­ a indeplinita misiunea în toti konsnninga. D. Kogim­inianu v’a spusü, d-lora, ki Komis. Hentrale nu s’a mirginitü a revisui legea asupra îndatoririlorü reniprone, mi n’a avutu grije de a imbunitigi sórta țeranilor­, prekumü era îndatoriți de Konvengiune, mi ku anesti o pasiune onor. oratorii ne-a fikutü o disertațiune gramatikale mi lim­­bistiki fórte frumósi asupra cuvintelorü revoir, revision, lumdü ín ajutorulü seii mi dikgionarulu lui Bescherelle. Domnilorü, admirü prea mu­lti, tai­ mî plane prenisiunea kuvintelorü kini fin asemenea prenisiune nu este posibilü a se înțelege ómenii între dinmi­; trebue unu simbolu komunü, kunoskutü de toți, ba 81 ne putemu înțelege unii cu alții, în­­tr’altu-felu ne-amü gisi ín turnulu Babilo­­nului. Insi, d-lorut, pe língi prenisiunea kuvinteloru, avemu trebuinți mi de o alti prenisiune care este viața, sufletulu ku­­vintelor­, mi aneea este prenisiunea ideilor. D. Kogil­inianu s’a preocupatu fórte multu de partea materiali a definițiunii un alisatu la o parte partea intelektuali, a luatu prenisiunea cuvinteloru mi a­lisatu la o parte prenisiunea ideii. Anésta este o tuk­­u­ki de retoriki, mi d­lul ka eminenta oratori era in dreptul a seü­a o fane. Noi ínsi kari n’avemü asemenea pretențiune de oratori, noi kari suntemü aini ka si desbatem­a interesele publice rar a ne în­țelege spre a ajunge la una resultata pra­­tika, n’avemü si ne preokupuna intr’alta felu de kitü numai ka si ne ferima de kal­a nimili pe care ne póte arunca roua interpretrare a kuvintelor­, neía ne a mi datu loku la nedreptele akusiri ne ni s’a adusu mi pe care vin akum ale respinge. El bine, d-lorü, viü sí afirmü ki Kom. Zentrale a revisuitü legea esistinți ín tóti puterea kuvíntuluí. în adevera, ne insemnezi revisuirea unei legi, iar pentru ne se nere ? ne resul­­tată trebue se se kante Intr’o revisiune legislativa? Kmdu este vorba de o lege care oferiti drepturile civile, starea soniali a unei sau mai multora clase ale sonie­­ticii, legiuitorulü nu se póte menține în operații de kalkule de aritmetiki, precum sane unu kontabilű sau unű datorü ku o sokotéli. Unii legiuitorü, kindü revisuesne o lege, pune principiu nou, adopți o sis­­temi noul de legislațiune, giindü sema de obiceiuri, de starea som­ali, de interese, dindu-mi sokotéli de efectele legiuirii ne­voiesne a revizui. Legea esistensi, d-lorü, ne o spune singuri in preambululu el, ki este o lege provisorii; provisoriulu este karakterulu ei esențială, fundamentala. Din im­putula el s’a supusu la o gestiune de timpu. Prin anesta kiara, sea d’miliü in­­fyiliari* te «rms se*#? fski Kom, Centrele­ sau ka se planemü d. Kogil­inianu, majo­­ritatea Komis. Zentrale, era daka proviso­­rium­ trebue si mai urmeze sau nu. D-lorü, o asemenea întrebare porti în sine o ne­stiune de prinnipii mi nestiunile de prinnipii sunt­ legate totü­deauna între dAnsele. So­­lugiunaa dar atírni de o alti nestiune, de nestiunea regimului politicii sub care ne-a pusü convențiunea. Legea în ființi, asupra drepturilor­ mi datorielorü reniprone, pune in principü reglementarea intereselorü a doue clase de ómeni, faorbirea proprietigii kitre kulti­­vatorii, faorbirea kultivatoruluĭ kitre pro­­prietariű. Intrebü, d­ lorü, daki unü asemenea principii mai póte fi menținutü ín legisla­­giunea nóstn, kmdü aktulü nostru kon­­stitutivű konsakn libertatea politiki? Kum? Konvențiunea konstitue unü guverna kon­­stituțională kare împlini în sine libertatea politiki iai libertatea civili; Konvențiunea kiami proprietatea de tota feluli , miki, rai mare, fonm­ari rai mobiliari, kom­er­­ciali rai industriali a forma representați­­unea naționali, destinat­ a controla actele guvernului, a desvolta interesele naționale; iar Komisiunea nentrali ar fi trebuită, pen­tru skrupululü de operațiune tekniki are­­vi suite!, si mmite mi se continue va or­birea proprietigii rai a cultivatorului? Si lase libertatea individuali lințuiti în munca siliti, iai proprietatea supusi la o lege a­­nalogi cu legea maximului din revolu­­țiunea Franniel? si mmnite interesele rai drepturile civile subtü o reglementare care nu póte fi debita deripimtóre libertiții politice rai intimitare prin urmare in­­stituțiuniloră noul? Pentru ori­cine va voi fi­ rai anum­e okii cu seriositate asupra istoriei rai asu­pra sovietițiloră din timpii nostril, va ve­dea ki libertățile politice au fostu rai suntu în paralelu ku libertatea nivili; rai libertatea nivili nu esisti acolo unde le­­giuitoriulu vine rai reglementezi transak­­ijiile,­ unde impune vaorbirea proprietitii rai a kultivatoriuluî. Kinbu Túrnia au inneputu si non sfaturi Europei, vizindu-rai decadența, raiu­l, domnilorui, ne li se respundea din tóte pirțile, rai de kitre liberali? respec­­tați proprietatea, nsați-o liberi, daki vo­iți si mergeți înainte. Nlii d-vasta ați fi voită are ka comisiunea nentrati si minții proprietatea rai pe kultivatorii în iaerbie ? Komisiunea neutrali era dar datore si degajeze rai pe proprietate rai pe kul­­tivatori de îndatoriri silite, de unii prin­cipiu de reglementare care este o lovire a libertatii civile rai nu pote avea alta e­­fecta de kitü a lovi kiara libertatea po­­liticii. Revisia (fiind-ki d. Kogilninénu ține mult la kuvíntulü revisii) nu se putea fane de kitü pe aneléral prinnipiî de li­bertate pe kare s'a revisuitü rai de pute­rile garantate konstituția politiki konsa­­krâti de regularoeiitulü organikü. Ni se zice Insi ki proiektulu Kom.­nentrale n’a fikutu nimiku pentru îmbu­­nat­țirea sortei țeraniloru. Domniloru, d. Kogilnine nu diskutindü multu asupra kuvíntului de r­e­v­i­s­i­u­ne a antatü kita este de importanta a no­ngelege asupra kuvinteloru. Si ne în­­telegemu daru rai asupra kuvíntului de îmbunat­țire, si bine-voiaski d. Kogim­­­inenu a ne spune ne înțelege prin ku­víntulu îmbunit­țirea sortei? Suna domniloru, ki în Europa s’a i­­vitu unele doktrine, suntu vre-o kiți­va ani, kari au likutu mare sgomotu mi kare pretindea si reduki sonietatea íntr’unu felu de kasarine numite falansterü, atelieru na­țională, pentru îmbunit­țirea sórtei óme­­niloru prin organisarea mun­ii, kumü am zine noi prin drepturi rai datorii re­m­prone filisate, reglementate. Aceste dok­trine au postatü multu singe, mi multe turburrl. Frannia le-a esilatü. Nu krezu ki d-lu Kogim­inénu si ne faki poliți la anele doctrine. Este ínsi o sm­inți, d-lorit, kare se numește ekonomia politiki rai kare se oa kupi cu deosebire de îmbunitițirea sor­tei ómenilor­. Acesta ne recomandi li­bertatea proprietițil­­o raeziminte de bine­­fanere mi de ajutare, asociații agricole, in­dustriale rai komerniale, libere, înlăturarea de ori­ce pedvnl în transacțiunile komer­­niului, desvoltarea intelektuali rai morali a sovietițiî. în asemenea instituții pune ekonomia politicii îmbunăt­țirea fortei, nu numai a țeranilor­, dară a tuturoru oa­menilorü. Davi­d. Kogilninenu înțelege îmbunitițirea sortei țeranilor si prin îna­vuțirea lorű, d-luî urmezi si snii ki îm­­bogițirea kmasisti în produkții rai ki produkția ka si se disvolte în toti pute­rea ei, nere neapirata armonia nea mal komplekti între kapitala mi munki. In loki de armonii rnsi, d. Kogiu­inenu pune proprietatea (nelü mai puterniku kapitalü) în antagonismu ku munka. D-luî vine rai ne zine ki este unu pronesti între proprie­tari rai țeranii munnitorî, pune în lupți a­­neste doi klase de ómen!, mi sub kuvĭnta de îmbunatițirea sortii țeraniloră, voiesne si esproprieze o klasi­ka și înavuțâski pe anea alti, ku unu kuvínta împroprie­­tirirea tiranilor, rai desproprietirirea pro­­prietariloru. Dați-mî voii akumü a vi­zita una faptă întîmplată ku Vachereau în Franța rai pe kare’Ju gisoskü în cartea sa numiți la Démocra­ie. lau­ sentința, dați de tribunalu în kontra sa. (Gitemte la începutul­ anestei kird­ sentința tribu­nalului korekțională de Sena prin kare­d. Vachereau e condemnatü la unii ani de inchisore pentru atakü adusu proprie­tiții.) Doktrinele anestea darü a fostu considerate mi în Statele civilisate ka u­ü ataku in kontra proprietiții. rainol venimü akumü si le susținemă ? remiiü , domni­loru ani, kmí On. Kamen e obosiți rai mai suntu rai alți oratori înskriraî și vor­­beski. D. B. Katargiu, președintele Konsiliului. Domnilorü, d. ministru al Justiției, onor. men kolegu, va anun­țată ki va vorbi ka deputată; rai eu amu Indrisnek­ a ve zinea ki vo să vor­bi rai ka deputată mi ka ministru. Ați auzită, domniloru, discursulă d-lui Kogil­inenu, anelă diskursă a luată îndestule loviture grele, s’a sfi­­raiată în bukiți de elocuenții oratori ne au vorbită înaintea mea , ar fi dat o lipsă de generositate din parte-mi de a kita ka si­lă mai sfirată rai eă. Dar în anelă diskursă s’a uitată nele zise de mine: „Totulă pentru țari, niraibă pentru noi!“ Da, domniloru, amu zisă rai voiă zine anésta, dar vi daă de veste și asemenea vorbe nu mi voră fane si perză din vedere a­­vea stea polari, kare, pentru mine, este Dumnezeirea la kare mi încină. Adevirulă, pentru ki adevirulă e al lui Dumnezeu rai că totă­d’auna voiă kita și mergă pe kalea adevirului. Nu, nici odati nu mi voiă lisa a mi amigi nici de fumurile unoră laude pom­pese rai migulilóio ne nu-mi fakü nini unü efektu, nici de temerea de a dis­­plinea unei popularitiți nedemne de mine. Kindu amu zisă, totulă pentru Rominia rai nimikü pentru noi, că n’amă înțelesă ki Rominia e despir­­țiti în doi tabere, în ómeni fin a­­vere rai în ómeni avuți rai ki nei d’mtîiă singuri suntü nația, iar nei d’ală doilea uisue paria, niste ființe atari din lege. Daka principiele de ekonomii pe care se reazimi unii din d-vóstii, nu vi daă altă mijlokă de a îmulți ave­rile, de kitit a lua de la unii rai a­da altora, apoi sirane suntă anele prin­­cipie, putrede suntă anele femeie pe care voiți a vi sprijini. Akumă si ne okupimă de kestie în aminuntele ei. Acesti kestie s’a pusă în diskusie prin discursură d-lui Kogil­inenu, pe care l’aă analisată mulți rai cu talente superiore, fin însi­si­ la kalifine, si-i dea o form­i. Anea figuri i-o voiă da­că. Anelă disimrsă a fostă o kimen, o kimen niudaU, paradoxale, o kimen ku ka­puid de porumbei, figiduîndă mulți, blindețe, ku trunchiulă de aspide plină de venină, rai ku kuda de rasopîrli miglisitóre; kini, dupe ne ne-a figi­­duită împriiuirea, abnegația de pa­siune rai de interese meskine, apropii­­­rea mi m­ințirea, a stigmatisată pro­prietatea ku cele mai înveninate ku­­vinte, ku cele mai degnditóre ka­­lomnie, ku unu kuvíntü a sanktifikatsi principtele lui Proudhon, kare zine ki proprietatea e o soție, în fine a în­­cheiata nem­da, ku multi umilinți, a se da tiranului, ka unu felu de mi­lostenii, pimíntulu ne kultivi astizĭ, tiranii, domniloru, suntu partea nea mare din nație, iai o nație nu tnierate prin milostenii. Daka voiți și fanețî pe tirană liberă, trebue si­ faneți virtuosfi, rai ka si fu vîrtuosu trebue si­ lă moralî sați. Oare anésta e virtutea ne trebue si antați nații; a xnpi ne este ală altuia? a fene din­tr’înraii nirate milogi, nirate nerraetori kalabresi kari, ku espengola în mina, si non de la nei mai avuți de kita ei punga sau viața ? Anésta e virtu­tea ne trebue si aibi o națiune kare aspiri la libertate ? Nu, virtutea ne trebue a învița pe națiune este de a respecta ne est' ală altuia ka și i se respecte rai eî într’o naționale nea ne e ală ei. zi dreptată Virtuțile acestea surtă adeviratele virtuți kari întireakă o națiune, kare o legi în tóte midulirile ei, iar nu a-i insufla spiritulă desbinirii, spiritură de invi­die prin spiritură de xnpire contra proprietiții, kare e elementulă rai iz­­vorulă tutuloră bogițieloră. Nu, dom­niloru, si nu ne aisimă a fi amigiți de diskursuri ne, ka sirena antiki, în kmta pe nei ne voia a atrage, iai dupe ne­i sfiraia, îi plingea; nu, ni­ci fimă birbați, si mergemă pe po­sibilitate rai si lisimă la o parte poe­­stele — ele suntă frumóse kiar kmdă ascundă otrava rai desbinarea, dar nu mai puțin omorítóre-rai si trauimă asti nestiune din puntură de vedere de dreptă rai de ekonomii politiki. Domnilorü, subiektură ne­trau­mă se împarte în trei; elă înfuț­ra azi o kestie de dreptă, o kestie de ekono­mii rai în fine kestia politiki, kare, kuma veți vedea, nu are nea mai mi­­ci parte în nele ne­amă a zine. Vi voiă anta, domnilorii, mtîi, ki, ka proprietari, trebue a ne susți­ne drepturile nóstre de proprietate rai de naționalitate, kinî, susținândă pro­prietatea, susținemă nația. Vi voiă a­­nta mki ki, daka e vorba si fanem jertfe, vomă iuti a le fane, dară nu lumdă de la unii rai dividă altora, ni ka omeni politici. S’a zisă ki Komisia nentrale , în loka si revisuiaski Regulamentulă, dupe zisele Konvenții, ea a voită și faki o lege noui. Respektul ă mei kitre konvenție e destulă de sfintă. Dar vi întrebă, nerîndă a se prefane in venírikü principiulă unei legi kare are în kapulă ei vorba de­ pro­vi­sor­iu, are nu e o resturnare kom­­plekti a legii? Veni-voiă akumă a vi analisa kare suntă drepturile proprietății în Romi­nia? Nu, s’a zisă îndestule rai s’a skrisă mici rai mai multe in aști pri­­vinți, iai totală a fostă în zadar. O zisă in zadară, pentru ki legea, de rai presirie ki teranulă are dreptuli pe trei pogane, dar adiogîndă ki e pro­­visorră, înțelegeți bine, domnilorii, kitit e de slabi avea îndatorire pe care de­­traktorii proprietății kauti a se înte­meia. Akumă și vedemă pentru ne­le­­giuitoriulă de la 1831 a pusă rai­a re­­petită ku atita premisie anea klausi de provisoriă? Se înțelege, domnilorü, de ne­ este kmí elă kunosnea drep­turile proprietiții în țeara Rommoski, kunosnea sorgintea ei, kunosnea teme­liei, pe care este ausezati. S’a vorbită de Austria­­ de Rus îa rai de alte țere, dar are proprietarii din acele țere suntă ka­mei de la noi? au­ el dokumente de pictinele de pi­­ra­ntă kumpirale, kumü le dă proprie­tarii români, de la kiaru stamorail tiraniloră acelora kiroră voiți a le da dreptulu a le lua îndintă prin o lege silniki? vagiă. S’a vorbită de sklavii, de ser­ Dar la noi venit-aă servagiulu din apisarea proprietariloru? înființata sau pentru interesul ă soră? Rituțî is­toria țarei nóstre, pe care trebue și o kundsneți toți, lui veți vedea ki servagiulu a fostă introdusă de anelă mare bărbată ală României, de Mihai vitézulu, pentru o nenesitate a vremii lui, prin nirate miziene, barbare ne­­gremită, dar neapirate în împregiri­­rile în care se afla. Eră vizîndă și populațiunea romini se împrindie, ba într’o zi o si se dezatepte singură pe pimîntulü Rominieî, fin oratire , fin finanțe iar prin urmare în nepu­­tinți de a mai susține diferitele res­­bele ne era nevoită a întreprinde pen­tru apărarea u­rei sale, ra’a zisă: Voiă si jertfeskă mai bine din libertatea na­ției mele ka și o scapă întreagi din robia streini. Kum­a vedeți dar, ser­­vagiulă s’a filiură pentru o nenesi­tate politiki, iar nini kuma ka și fla­teze pe proprietarii de atum­î. Vi mai întrebă akumă , în anele tere tóte ne ni s’a adusă de exemplu, se afli óre aneearai proporție de pro­prietari cu numitulă lokuitoriloră? aă ele a patra parte de iokuitori proprie­tari de pimintă, prekumu se afli la noi, firi a vorbi de aneia, ale airoră vînziri dovedite prin dokumente ne țină la mini proprietarii de azi, rai­nă alienată pimintulu stamoraeskă rai kari prin urmare netigiduită arați ki pimíntulu Rommiei fu odati împir­­țită la toți, iai ki grinidirea unoră kitițimi mai mari în minile proprie­tariloru de azi n’a fostă prin npire, n’a fost prin dominația unui elementă stnină asupra elementului primitivă ală pi­­mînteniloră, prekumü în Europa ori­­dentale unde elementul ă gotic veni de în­burat, de desmorateni rai redune în servagiă elementală rom­mă. Ați zisă ki, neîn proprietirindă pe tiran , na­ția se perde; are Englitera, anesta Stată mare, kare numimi 28 milióne lokuitori rai n’are de kita 250,000 proprietari, este o nație perduti? Oare ku aceste vorbe englesil nu s’ar so­­koti insultați? are patriotismul ă se vinde ku kotulu de pimîntă? Nu, dom­niloru, patriotismulă konsiști în sen­timente morale rai inteniti, în legi­­ture de interese regiproue rai că so­­kotesk ki nu este ună singură romină, kare și ziki. Nu suntă romină pen­tru ki­amnă mai puțină de­bită altulă, rai ki nu suntă slobodă a jefui pe qelă ce are mai multă debită mine. Adu­­geți-voiă de esemplu Italia? Vedeți acesti mare nație în ce ajunsese kind ura rai spiritulă desbinirii sufla în­­tr’însa, rai vedeți-o unde se afli as­­tizî rai daka ea a întrebuințată akumă mijloge de desbinare, de jefuiri rai de deposedare ka si indeplineski înaltele fapte qe au si­irratta, sau din kontra, a dată dovadi de cea mai stinsi u­­nire, de gelă mai adinkă respectă ki­tre klase, kitre avere. Acestea suntă, domnule Kogilni­­gene, qele qe avémü a respunde la discursulă d-niei tale. Voiți asumă să venimă la ceea ce trebue si fagemă ka și îmbumu­­­țimă sartea țeraniloră? Mai’nainte înși vodă a deslurat vorba îmbunitițire. Oare Konvenția zibnidă imbuni­­tițire a avută rai ea în vedere acea e­­konomie politiki barbari a lua qeea ge­ală altuia ? Nu. Konvenția a vizută agi la noi a nmirații de barbarii, a­gi­­sită lukrură silnikă; ui a sokotită ki ridikindü agesti institut iutiș­i vșkuN A 4 1

Next