Romănulŭ, septembrie 1862 (Anul 6, nr. 245-273)

1862-09-02 / nr. 245

Pitagora nu se margini numai în a­ceste spekulasiuni. Pentru a le da autoritate și a le respindi, elu fumili unu institutu celebru, unu felii de or­dine monastirii, compusi din 300 bu­­­ini tineri, pe karii, unu novi­n­atu su­­verü, ii prepari a primi descoperirile religiose, filosofice și politice ale ma­relui daskalú. Prin aceste korpii, ju­­mitate sacerdotale, și jumitate po 1­i— tik­ii, Pitagora voia se faki­a predo­mina în statu împerigia înițelep­­ciunii și a virtuții, în individu, îm­­peru­va rațiunii. Disciplina și in­­tusiasmulu skolarilorü sei, îi kistigau în Krotona, Lokresa, Kaulonika, Ta­­ranti, Metaponto o autoritate care 4 învoi­se faki în aceste orașie o re­­voluțiune morale. Dar principiele u­­nui guvern imintit aristokratika, ai ki­­rui germini îi purtau în sine aceste doctrine, provoc­ari o realigiune din partea poporului. Institutulu fu risi­piții , mulți din adepți m­iși. Pitagora muri la Metapontîi. Ele au fostu privite de kontim­­porani ka o fii­ijii supra­naturale și în relagiune ku­­,eu­. In totű kasulű însi trebuie se recunoscemu­li sis­tema de edukbigiune a lui Pitagora se întemeia pe principiele de demnitate și des­tina­ giune a omului. Fundamen­­tulű a tóte, e moralitatea în toti ri­­gorea iei. Kultura sciintjifiki, rizi­­mati pe matematiki, filosofii, musiki și religiune. 1. M. ROMAND DI­ l/lă SEPTEMBRE.813 Opiniunea publicului despre esposițiunea Romănescă din Brașiovu, în raportulu sub-scrisului fikută Adunării generale în 28 lunin ku pri­vire în esposigiune, nu s’a zisă despre resultatulu acestei fragete în­­cerkirî nimikă positivu, ci publikulă a fostă rugată ka și mergi, se vazi și se-șî formeze singura judekat’a sa. Jurnalistik’a nóstri e kiimati a informa pe publikul ă din afară despre opiniunea ce-și voră fi fikată cerce­­tătorii esposigiunii în timpulü preziită aceea­și stere deskisi, eară subskri­­sul ă se simpte îndatorată a turna ó­­re­ și kumă în a form­i­dalii nu mai multă, întai opiniunea maioritigii pre­­kumpanitare a cercetatorilor­ esposi­­giuiiii și ku acesta a-și komplini ra­portulu seu din 28 Iulie. Mai înainte însi de a voi si ne facemu interpreni (tălmăci) ai opiniu­­nii publice, se kuvine a ne însemna împregiurarea, kumă ki publikulă a konstatu din rommî și neromani; apoi kunoskutu este ki ku algî oki privesce o mami la fetală seu, fru­­mosă sau urîtă, și earișî ku algii o persani streini. Preste acesti trebue se ne ferimü fórte a lua komplimen­­tele spuse în facil de adeverurî eșite din konvikgiuni, ci ba în asemenea kasuri voindu se auzimü opiniunii fran­ce nefigilite, se cuvine a ne trage mai in dosulă publikului și a ne însem­na judekigile ómenilor, alunei kindă ei nu suntă genagi (slu­gi) de nimikă și de nimikă. E bine, în acesti posigiune kare fu­­re-și kumă resultatulu observagiu­­nilorü nóstre? Eati-Iü în kite-va cuvinte. Majoritatea departe prekum­peni­­sare a cercetătorilorii rom­inî și nero­­m­ini a fost­ prea îndestulați cu espo­­sigiunea rominéski. O minoritate are care se vezu apiti de bukurii pentru tată ce a întîmpinat mai virtosă în trei sate împinte­au obiecte de esposigiune. O alti minoritate a fostă neinde­­stulati ku numerasă celă relative mică ală obiecteloră. Cercetitorii îndestu­­lagi preste totă au­ fostă din clasa a­­­­celoru ómeni, karii din kapulă lokului s’aă îndoită nu numai de vre-imă re­sul­tată are kare, ci karii n’aă crezută nici miliară ki se voră afla la ro­­mini și romane obiecte de acelea, kare se merite de a fi spose și puse in vederea lumii, prekum­­­ și dintre a­­cei ómeni, karii alias ori mai nainte ku doui si ku trei luni, kumă ki între­­ poporu se iigise o spaimi și griji mare de o parte, kumă ki daki óme­­nii vorü­anta kare ce scie și ce pó­­te, voră veni apoi finangiurii Statului și îi voră îniurba ku kontribugiuni, takse și ucise noue, multă mai grele și de Iată acelea pe care trebue se le plitéski în zilele nóstre, eară de alta, kumă in aceia barii le ceru ma­­nufapturi sau produpte mai virtosă spre a le trimite la esposigiune, nu se voră mai reî ntorce nici­oda­tă. Prin urma­re judekindă dupi resultată, acesti klasi de cercetători ai estrosigiunii póte fi în adeviri prea îndestulați cu acea­ași. Minoritatea koprinși de o bukurii entusiastiki l­onsta ean mai virtosă din oment, kari pună celă mai mare temeiă pe judekata striiniloră, pe care auzindu-o nu mai putea de bukur­i vezîndă kumă ki aceștia min liuda, ba­ni mulgi din ei era suprinși ku to­tală de o esposigiune ki acesta a unui poporă, de la care dînșii ar fi aștep­tată ori­ce altă pe lume, numai un a­­semenea kuragiă de a se mesura în ar­te și industrii ku cele­lal­te popore konlokuitóre. Toți aceștia pretindă ku dinadin­­sulă a se tipiri nesmintită u­ă kata­­logă, din care se poti vede și poste­ritatea, ce a­ fostă în stare se pro­­duki Rommiî la a. 1862. Din kontra minoritatea cea ne’n­­destulati (konstatare totă numai din rommî) afla vina la o parte mare a preogimii, ki cerkulariele arhierescî sau nu le a publikată nici de kumă sau numai a lene, ki nu și-a luată oste­­neli de a petrunde la însemnitatea lu­crului, a o esplika și poporeniloră­ totă asemenea mustra și pe vntrele gin­­gii mireni. In mai mulți din ei s’au purtată cu o nepisare demni numai de striinî; ki din cele mai multe ți­­nuturi ale gierei nu s’a trimisă tok­­ma nimică la esposigiune, ci anume Bukovinenii și ungurenii din Bihara, Satm­ară, Maramureșin etc. se pară a îi kiară despregiuită nu numai ideia esposigiunii, ci tokma și asociagiunea transilvani și asta mai departe, ci mai în scurtă, de la 600 mii de fa­milii românesci din gerile monarhhice austriace de ar fi dată kite ună o­­biectă numai 5 familii din 100, totă era se iași 50 mii bukigi. Noi acestora judekitori atită de aprigi le respundemă as­ti dați numai pe skurtă ku proverbialu kunoscută, ki tatii iriceputulu este greu, prekumă și nu, nebumă Borna ci nici mikară m­ă satu nu s’a putută face numai într’o zi; era după acasta trecemu și la alte observagiuni ale nóstre mai speciale. Despre lauda kistigati pentru ro­miul prin espusegiune nu mai remine nici o indoiali. Oamenii înși­ră une­ori datina de a liuda și lucruri, deja nu strikiciase, însi cu lotură nefolo­­sitóre. întrebarea este: Ce­a folosită romimisor e acea espusegiune, pentru care ne sbuciumarimii cinci luni de zile prii și o vedemă în s­ingi ? Folosufil unei întreprinderi de na­tura aceștia despre care vorbimă aci, póte fi dubiu , adiki umilă morală și altulă materială. Ristigula morală ce se trage din espusegiune este acela , lum­-ki rommiloră fi se dete okasi­­une nom de a-șî cunosce și mai bine fakultigile spirituale, de a se încrede pe viitorii mai multă în puterile pro­prii, de a se face m­inuskugi altoră po­­pore pe ună lerenă, pe care cerea în­­vigaseri prin aliumu numai a’i des­pregui, de­ a !e insufla totii-odati res­­pektfi, !:n pe viitorii“) si judece mai dreptă pe rommă, silinduse a’lă și cunosce mai de aprópe , in urmi prin acesti espusegiune se deschise kalea, pe kare mergîndă , preste cinci sase ani și njunghinu akolo, ka și konkur­­gemu ku cei­lalgi kompalh­ogî, m­agiarî, germani și ce mai luută la o espusegiune komuni, unde si ne aritimă fn­ kare ceea ce suntemă în stare de a pro­duce ku spiritulă și ku bragiele nós­tre. Și întru adeviră, de­și sub-skri­­sulă nu este de opiniunea acelora, kare în­­ zilele din tiiă ale espusegii ufi.­­i­ k­a kumă și a patra parte din obiectele ce se v­idă, ar putea figura prea bine tocmai și în espusegiunea din London, susgină însi firi friki de a fi ru­­șinagî, kum ki celă pugină jumitate din aceleași obiecte potă eși la kon­­kuringii ku orî-kare altele de aceiași itali ^orii, ce ară eși din minile ce­­lor ă­lalgi kompatriogi ai noștriî, cari în acesti privingii mi provocă nu nu­mai la opiniunea censoriloră aleși de kitri adunarea generali, ci totă­ odati și mai virtosă la judecata aceloră stri­inî, adiki netransilvani, karii nepreo­­kupagi de micele rivalitigi nagionale, nesciindă kiară déla obiectele espuse suntă totă numai rom­mescî seil­ki ku aceleași aă konkursă toți locuitorii patriei firi alegere, își deteri opini­unea foră liberi și nesfiiți. Și întru adeviră, orî­cine auzi pe acei striinî judekindă arta pictorilor. Mihailo J. Popă, K. Popescu și Vladerea, a skulp­­torului J. Popă, A. Andronie și Nik. J. Popă, a sk­ulptoriului giiană din Borgia anume Grosea, a piktoriului și auritorului Al. Istratesku, ori cine a judecatu mai de aprópe măiestria mi­­nitoră femeescî, cu care s’a esekutată brodiria (b­usetura la gergelă) a lui Michail bravată în doi esemplare, u­­nulă de o domni binu­ieni, iar al­tulă de o domnișiori transilvani, kumă și a edificiului skoilelor, rommesci ku piră din kapă, a lui Romulus și Re­mus, o m­ulgime de lucruri finite , a­­num­e în cele două pandlice de stegü, în perine, în kovóre, în batiste și din­tele (horbote), altele ku mirgele și cari și altele în pele, în céri, în askiî supgiri, kumă și în multe alte materi­­aluri; ori cine a cercetată de aprópe cele mai felurite gesituri și alesituri și singhiseli din sute se vedea în șa­lele Nr. 2, 3 și 4, — orî­ cine a ve­­zută tóte acelea, ’i-a fostă preste pu­­tingi ka si nu’i salte inima de pli­­cere și bukumii. Și ce si zicemu are de acele panaririi de la Reșinari și Sicele, de kojokirii, piliriile și de kurek­iriile venite de la mai multe pirgi, kare tóte se potă misura prea bine cu totă ce suntă în stare a face miestriî cei mai renumiți ai sașilor­ transilvani. Avurm­ cel puțin de doui mii din mai bi­ne cincizeci de manu­fapturi miiestrile femeiesc­, kare ară merita una bite una o descriere înadinsă și kumă ziku francesiî detailați. Noi însi despre femeiele nóstre oservimă asti-dati pe skurtă numai atita , ki ele aă între­­bută pe birbagi, s’aă întrebută și pe­­ sineși , spre onórea nóștri și a lorii. Femeile n’aă filosofată multă ka noi, instinctulă loră re-a șioptită ku­­rindu ce însemnitate ară avea o es­pusegiune rovimeski; fokuliî sakru se aprinse în peptulă loră și — eati-le ki apukindu flamura progresului pur­­ceseri ’nainte, înbită pentru feme­iele girane, acestea inkai demonstrari lumii, kum ki lok­i prea pugină le pasi, deki esiști sdă nu în lume fabrice de pinsi și de pinuri, pentru ki dînsele în ki totă mai suntă în stare a-și îm­­brika prin minile loră pe intrega fa­milii și kasi. De­și in numeră mică era însi representate tóte soiurile de gesituri trebuinciuse la o familie bine griji­ti și îmbrikati, înkită pentru modelele de mori și de alte instrumente economice a­­șezate în sala No. 1, apoi la privirea acelora se lupta in peptură românulu­i bukuria ku întristarea, bukuria pentru aceea se vedea, cari întristarea pentru kite n’a fostă rominului ertată a în­­viga in trekută. Din tóte acestea în siemă , kumu­­ki rominiî­nă trasă din espusegiune ună învederată kiștigă morală. Și vedemă akuma , kare póte fi înki și kiștigulă materială , pe kare ce e dreptă, cei mai mulți omeni îlă kauti mai ’nainte de tóte. ■ • Kiștigură materială kare­a resul­tată din esposigiune se lui asu­dati numai la ală douilea lokă și numai ki pe întîmplate, pentru ki din kapulu lokuluî nu și-a propusă nimini a in­­kasa din esposigiune nu se in ce kapi­­talurî­­­­ colosale, ci skopulă pn­ii­nir’aici fusese acelă dedusă mai susu a diki celă morală, karele prezumă vi­­ziunimă, s’a și ajunsă pe deplină. Cu tóte acestea nu e nici o îndoieli, kum ki u­ă folosă materială înki­ se arați, cari același este de doui feluri. U­­nulă este relative uniku, adiki acela ce va resulta din vînzarea obiecteloră diruite pentru fondulă Asociagiunii, care însi suntă mai puține de kită se trezuse mai nainte de regulata im­­protokolare a tuturoră obiectelor­ , altulă însi fórte mare consista în a­­cea semingii minusi ce se arunci între poporă, în acelă stremuru (boldă, stimulus) mare ce se dete industriei nagionale, în acea rivalitate ce nu e indoieli kumki mai curîndă ori mai tirziu va strebate pr intre poporă, pen­tru ki se mergi intrekînduse elă cu sine și însuși întru deskoperirea și Cul­tivarea tuturoră arte, meserii și ra­­muri ale ekonomiei, cu ajutoriul ă kh­­­ora și-șî poti îmbunit­gi modulă vie­­țuirii și asigura viitorulă familieloră. Ore vinurile cele minunate venite din celariile metropolitane de la Blaștă, din a le d-soră Alesandri Gavra de la Arada, Absente Severu de la Alba Iulia, kumă și din alta de la Krikara, care tóte pot ă sta la konkuringii si­guri ku renumitele vinuri de la Renă, se nu fii în stare de a da îndemnă puteresă tuturoră proprietarilor­ de vii, pentru ki pe viitoră se sile kul­­tive dupi ună metodă are­ kare ragio­­nală și asiguritorii de ună kiștigă neaseminată mai bună de kită îlă a~ vuseri prii akumu ? Oare soiurile de griă trimise de d. proprietariă Ni­­kolae Molnaru de la Klușiă și de pe­­roiculă Popoviciă de la Uzon ș. a. se nu înduplece pe cei mai mulgi agri­­cultori îngelepgi a-și schimba semingia gineloră pe care ie au din strămoși, însă cu totul­ degenerate, încrunte în1 grmngie, pugine în spikă, mici în pară? Eari strilucita probi dați de d. pro­­topopu Jane Petriku, de d. Molnaru junele și de algî mai mulgi, kumă ki kultura de mira se póte nainta fórte­ bine în patria nóstri, se nu impinte­­ne pe togi kigi voră fi avindă kite, o bukigiki de gridini, ki îndati din yiitórea primivora se și íncópi a sidi sa fragari, pentru ki în doi trei ani se fii în stare a skaté din frunzele loră 50 — 60 —1000 pungi metase se… celă pugină gogoși de metase, din ală kiroră venită se-șî întimpine o parte insemnizare a speselor. Rasei sale? Eri aceia karii venindă la Brasiovă aă vizulu kumă dealurile cele pictu­­rege și ripediste suntă prefikate de multă în gridini de pome, din ală ku­­i'oru venită se ginu peste una sau­ fa­milii, se nu vrea a propaga în ținu­­turile loră ku toti puterea kuvintului kultivarea gadinelor­ și a pometului? Altă folosă materială ce se maii trage din esposigiune este și acela, ki omenii neadipagi în selinge mai nalte, karii în cele zece luni trecute nici de kumă nu putea pricepe, de ce se se însirie dînșii ka membrii și se plites­ki pe fii-kare­ană kite 5­11, la fon­dul­ unei societiți despre kare-șîi în­­chipuia ki este numai pentru kirtura­­rii cei mari și pentru selingele loră cele înțelese totă numai de ei, acum vizîndă și îngrijirea asociagiunii este tokma pe atită de mare pen­tru naii­­tarea binelui loră materială, pe kstă este și pentru cultivarea selingelor­ înalte și a arteloră, că și începută a se konvinge, kum-ki ei nu mai potă remune la o parte, dala­ nu voră se fii aru­agi ku degetulu, ci ki intere­­sulă propriu și onorea îi konstrînge, ka se konkurgi și ei pe fii kare­ană ku bagatela de 5 11. la fondul ă aso­ciațiunii. Lukru prea fireskă acesta. Ori­ce poporă aștepti resultate prak­­tice și piptite de la kondukitorii sei. Mu­lgimea se convinge odată din cele auzite și de zece ori din cele vizute și cerbate. Verba movent, exemplu trahant. Grün ist die Praxis, gran die Theorie. — Scigî ki mai mulți înși aă rîsă de noi, pentru ce se le cereină la esposigiune pini și gane, pipușioiu, fasole, iiasive, linte șei. Unii ka aceia nu avum­ nici o idee de aceea ce se zice reforma în agri­­kulturi și gndinim­e. înici o singuri esposegiune de producte de ale agri­­kulturei kare asu­diati fu prea pugină representati, și cei karii au rîsă es­­timpu de noi, voră bunosce atunci, ki­ei în agrikulturi suntă înki numai in­­vagii cei. De ară esista în sekululu nostru censorii anticilor, romani, e­­redigi și de ei de la Samungi, apoi solii ki aceia ne ară înviga pe togi ce în­­sem­nn­ a kultiva pimînsulu și a ginea barnele aratrului și ne ar face se sa­­krifikimă cu totul­ alte suine în favo­­area­ agrikulturei și a montm­islicei, ori nu numai cinci h­orinași de c hirtii subgiriki mai ka și cea de sugare. într’aceea noi punemă temeiă mare de judekata cea simtósi a poporului, karele suntemă în kredingagi, ki în kurs de kigi-va ani va recunosce skopulă kuratfi și voinga kondukitoriloră sei de a lucra și osteni numai pentru pros­peritatea și fericirea lui. Ku atita ne înceiemă raportul­ nostru al­ doilea privitoră la espose­siunea nagionale, ori în dejudekiri și mai amerunte ale obiectelor, nu ne fisimă, din kausi­ki nici akuma nu voimă a preveni pe censorii okupagi cu acestea lubriri. Zernescu, în ziua de schimbarea la fagii. G. Barigiă. (Gazeta Transilvaniei.) CLUBUL NATIONALE. D-nii abonați ai CLUBULUI NAȚIO­NALE .suntă rugați a se aduna 111 JAN­- iwhc. a. sa ssi EJB.»rjra EJ« w.*., la 11 ore dimineția, în localulu Clubului, spre a se consulta asupra intereselor­ a­­cestui dubă. .. ■ u­rw­hi PEUF»ISTJITîI desbătută de proprietari și plugari la 1848 editată de C. D. Alu­CESCU. PREȚUL UN SPAN ȚUW. Se afli depuși la administrația ace­stei foi, și la libreriile d-loră Ioanid, Socek și Biliceanu. UE VERINDIQUE, revistă politică asupra Rusiei de PRINCIPELE PETRIJ DOLGORUKOW. ts'ß'H li-'- fi» 'i ' «k Se află la administrațiunea Ro­manului mai multe exemplar­e din a­­cesta revistă, în care Principele Dolgorukov, ca rusă, și prin ur­mare deplină cunoscători a afaceriloru din Russia, descrie ce se petrece în imperială rusă. Prețulă No. 1, 2 franci (6 lei 30 par.) ASORI ALȚIUNE­A AGRIKOL­A ROMANA Regionarii asociațiunii agricole române sunt: invitați a veni negreșitu în persani sau prin represintari la Brăila pentru Septembre pentru alege­rea Consiliului și încasarea celoră ki­te 10 la suti, kiară și de nu voră priimi la timpă adresa trimesi a legio­­nariloru prin poști, scurtă fiindă tim­­pulă pentru organisare asociațiunii. Komitetulă provisoriă, tine seu. Gr. Djuvara, G. Ceacîru, Gr. Constan­t, “C­V CERERE. Se cere de la 4 la 5 mii galbeni, cu emaneta moșia și cu dobîndă de 10 la sută. Cine va voi se dea acest­ bani se s’adre­­se d­e la Sedapțiunea giam­ului (Caimata) de la 11 ore dimineța pînă la 4 dupe amiază. Ins utI­­țare. Gribescu a face cunoscută ono­­ra bililoră piringî de familie, kiroca amă adresată Apelulă din No. 175 ală acestei foi, anulă korentă, relativă la infiingarea unui pensionată de fete, ki termenulă linsată pini la 15 Augustă, pentru anunciulu înskrisu ce urma a ne face onor. piringî. de familie, ki ne voră onora cu încrederea d-loră, s’a prelungilu pini la 15 Septemvrie vii­toră. Profită de acesta a adroga, ki fin o asemenea prealabili în kunoștiin­­țare, subscrisa nu póte intra în bel­­tuelile cele mari ce se reclami o ase­menea întreprindere. Iuti­a Aricescu.

Next