Romănulŭ, aprilie 1863 (Anul 7)

1863-04-01

Luni, Marți, Miercuri și Joui ANULU VII. VOIELOE sI VEI PUTE. »I.llill POLITICE, COMERCIALE, LITERARIÜ. ? f­­­i ia lele dib­le aiară fie linia și u­znna­ di­­ Injță Serbai » iă. Abonai­a pentru Bucuresci pe anii­­ 128 lei Abonamentele încep la 1 si 16 ale fie­carii lune. Șese li­ne . .............................................­14 — • * ■»'stresw«­ - ------ - Ele se iaca în districte la corespondințil­e ia-Trei lune...........................................32 — m­ulul și prin pește­­i’e lună................................................K­ - (AR r­OLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORU, ARDE.) La Paris la d. Hallegrain, me de l’ancienr Una est in pUiriü.................................24 par 4 7 comedie, 5, pe trimestru 20 franci, lascrint­irile linia ele 30 litere ... 1 leu —“­J—" ................ In Austria la direcțiile poștali și la agin­t. seri­uni și reclame linia .... 3 lei rv____4. qv • 1 * rt­a­rm ^ n j.~ . , i n 1­i­lele­­le abonare> pe trimestru iO fiorini argintu ' ? Direptoriulu giarmini: C. A. Rosetti. — iTerantu respingeform: M. Caludescu, valută austriacă. Pentru abonare și reclamări se voru adresa la Administratorialu­l^iarianul D. C. D. Aricescu, Pas. Romănu No. 13. 1, 2, 3, 4 APRILIU 1863. ANULU VII. STJIVOMEpA­TE ȘI VEI FI, Abonarea pentru districte de . . . 152 lei Șase lune...............................................76 — Trei lune . . . . ......................38 — Abonamentele Încep la 1 și 16 ale fie­cării line. Ele se făcu în districte la corespondinții pa­riului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, rae de l’ancienr comédie, 5; pe trimestru HO franci. In Austria la direcțiile poștale și la agin­­țele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintii valută austriacă. Comunea Golesci 27 Martin 863. Domnitorii membri ai Consiliului Comunale­­rin Comunea Golesci. La adresa domniiloru Vastro din 27 Martie 1863 No. 85 basată pe or­­dinile de 1 m­ sub-prefecta locală No. 253, 289, 284 și 1629 suptu­ însemnații cu o­­nore grăbescu a face întâmpinarea ur­­matorie. Considerăndă că art. 22 din Con­­vențiune prescrie că: „Bugetulu ve­­­nituriloru ș’acelu ală chieltuieleloră ,,pregătite pe fată anulă prin îngrijirea „Domnitoriuluĭ și supuse Adunării, care ,­le va putea amenda, nu voră fi defi­nitive decătă după ce se vor a fi vo­­­tată de dînsa. Considerăndă că Art. 34 din a­­cea­așî Convențiune prescrie că „Regu­­­larea d­efinitivă a socotelelor” va trebui „a fi înfătișiată Adunării celă mai tăr­­”difi pănă la douî ani socotiți de la ,,închisiarea fie­cărui exercin­ă. Considerăndă că Art. 25 asemene prescrie că „nici o dare nu se va pu­­­tea pune nici strânge de nu va fi „fostă încuviințată de Adunare. Considerăndă­­ că o celă din urmă bu­getă votată regulată de Adunare este acelă de la 1860, și prin urmare h­finitulă anului 1861 încetază acestă bu­ge­tă de a mai putea fi lucrătoriă con­formă disposițiunilor. Art. 24 mai susă citată. Considerăndă că, Adunare­a prin voturila sale din 16 Ianuarie si 12 Fe­b­­ruarie anulă curinte a autorizatu pu­terea eșecutivă a împlini impositule pe două luni numai, adică pe Ianuarie și Fevruarie, ar fi nu mai multă; cu acesta împlinire să se facă în marginele bu­getului veniturilor» prelucrată de co­­misiunea budgetariă și luată în desba­­tere de Adunare. Con­siderăndă că, Adunarea in șe­­dința sa din 26 Fevruarie a dată ună votă de neîncredere m­inisteriului de­­clarăndă că nu va vota ună bugetă pe cătă timpă nu va avea pe bancele mi­nisteriale ună m­inisteriă care să se conforme principiilor­ constituționali, și, conformă Covențiunii, Adunarea fi­­indă singură în dreptă a vota percep­­țiunea impositelară, ori cine ar ordina percepțiunile nevotate de Adunare , și ori care va împlini aceste ordini voră fi călcători ai legii. Considerăndă că, dupe acestă votă forte constituționale, Adunarea a fostă închisă de puterea esecutivă la 2 Mar­­tie ș’astă feră s’a înlăturată ș’a re masă fără efectu, garanțiele cele mai fun­damentale ale drepturilor­ Adunării consacrate prin prescripțiunile positive a articleioră din Convențiune mai susă citate, din care prescripțiuni decurge învederată mărginirea ce se face pu­terii executive d’a nu putea împlini im­­positele și pe ală treilea ană fără ună bugetă votată de Adunare. Subtă­ semnații , ca deputați cari în Adunare­au sprijinită prin voturile lor, legalitatea, regimele constituțio­nale în adevărata sa espresiune , și a luată parte la votur­ de neîncredere dată ministeriului, era ca cetățeni, mai presusă de ori­ce considerațiune voră să se respecte legea , căci numai de la paza legiloru putemă ascepta con­solidarea, mântuirea și fericirea țerii, suptă­ însemnații refusă și voră refusa d’a răspunde impositele de ori ce na­tură, cerute de guvernă, pănă căndă Adunarea va încuviința aceste impo­­site conformă dreptului ce-i recunosce Convențiunea. Bine-voițî domnisoră a ’nainta a­­cestă respunsă la cine de dreptă. (Sub însemn­a­i) S. Golescu. N. Golescu. REVISTA POLITICĂ BUCU­RE&LI­­gi5 Priară. Domnu Radu Ionescu direptorele diariului Independinția Romănă a bine voită a intra în Redacțiunea Romanului, d. Radu Ionescu este destul­ de cunoscută de publiculă ro­mănă spre a nu mai avea trebuință d’a fi presintatu de nîmine altulă de cătă de lucrările sale. N’avemă dară de cătă a anunția acesta pentru a arăta cătă se înbunătățesce, cătă căștigă redac­­țiunea acestei fete, și totă d’odată res­­pectulă ce are comitatulă asociunii dia­cului Romă­nulă pentru publică silin­­duse a înbunătăți din ce în ce și re­­dapțiunea iei ș’a o face a deveni cătă mai curîndu și în tóte modurile demnă de națiunea romană. Ordinanția ministeriale pentru pu­nerea în lucrare a bugetului refulată de Adunare, este faptulă celă mai gravă din întru, care aruncă într’o adeverată îngrijire pe toți acei cari credă că ori­ce actă afară din legalitate nu pote aduce de cătă încurcăture și pericle. Studiile speciale ce s’au publicată, ce se publică chiară astă­ iji și se voră mai publica în acastă privință voră a­­junge se ’ncredințele pe toți de calea retăcită și vătămătorie tuturoră intere­­seloră publice pe care a intrată mini­­steriumu actuale. Acumă in urmă, s’aă respăndită în publică dove sorie forte grave, care dacă din nefericire ar fi adeverate, ar lovi și ară compromite cu d sevîrșire creditulă și autonomia țerei. Nu scimă dacă aceste sciri suntă întemeiate, și nu credemă încă nimică, n’afirmămă nimică; dar­, după cumă a­disă Ind­epe­n­dința Belgică: „sco­­,,motele chiară false, suntă ca și fap­­­ stele, simptome ale unei situațiuni pe „care cititorii noștri au dreptulă a o „cunosc”.u Astă­felă se zice, că împrumutul» celă de șosea milione care se credea de toți terminată, și de la care se puă­cea de unii că guvernulă aștepta uă mare înlesnire în lipsa de bani în ca­re se află, nu se póte realisa. Casa în numele cărea­ a avea se se facă, nu voiesce a respunde nici ună bană, da­că și garanta chiară, adică venitură vă­­mitoră nu va fi încuviințată și votată de adunare. Acestă faptă forte tristă, pentru că crisea financiar­ă se va mări, va fi insă de se va adeveri o mare secțiune pentru m­inisteriă, căci înșii străinii re­cunoscu­­ adunării drepturi pe care mi­­nisteriulă le nesocotesce. Dară chiară atunci se vor ă încredința óre ómenii de la putere că, pe cătă timpă avemă o convențiune și uniî guvernă represen­­tativă, nu voră putea face nimică fără încuviințarea și concursul­ adunării ? A doua sorie este multă mai gra­vă, ș’o reproducemă eră șî dupe cumă s’a respăndită, ca unu scomptă, pe ca­re nu­ lă putemă întemeia pe nici una actă positivă, oficiale. Se zice că cestiunea monastirilor închinate s’ară fi otărîtu în conferin­țele de la Constantinopole, și negre­șită în contra­­ intereseloră țerei. De mai multă timpă guvernulă a in­trată în negoțieri pentru acesta cesti­­une, și în deosebite rânduri Adunarea a cerută a se depune pe biuroulă seu tóte actele atingăt­orie de acestă în­semnată cestiune. Dară guvernulă n’a dată nici uă solvnță adunării, n’a pre­sintatu nici ună actă, și totă ce a fă­­cută a fostă suptă a sa singură res­­pundere, fără scirea și fără voința a­­dunării. Pe ce cuvinte s’a întemeiată guvernulă ca se tratase acestă cestiu­ne în străinătate? care este otărîrea luată de conferințe? Ce va face căndă acastă d­ărîre ar fi contrariă interese­­lor­ țerei și ar lovi dreptul ă sex de a­­utonomie ? Fie­care din aceste întrebări con­ține o durere și ună periclu. Căndă era vorba de Unire­amă stăruită ne­contenită a se face în țară și prin ța­ră, pentru că greutatea ar fi fost mult mai mare daca străinii ar fi luată o­otărîre contrariă acestei uniri. Atunci amă fi avută a ne lupta în contra u­­nei greutăți care nu exista mai înain­te, și pe cari ne amă fi creat-o noi singuri, cerăndu Unirea de la străini. Și unirea era o cestiune politică care interesa pe Statele vecine, și care putea, pănă la uma puntă, se facă pe unii a crede că străinii nu ar fi remas indiferenți înaintea unui asemene actă politică. Dară cestiunea m­onastirilor­ este o cestiune cu totul­ de adminis­­trațiune interidică, și nici odată n’ar­ fi trebuită a fi supusă străiniloră spre a se destega de dînșie. IP ară fi tre­buit a le recunosce pe tăcute dreptulă d’a se mesteca în afacerile nóstre din întru i n’ară fi trebuită a ne pune în posițiune de a ne lupta în contra unei soluțiuni, unei otărîri care nu exista, mai înainte, ș’a ne crea greutăți ca s’a­­vemă se le desființămă și p’acelea spre a ajunge a deslega acastă cestiune con­formă dreptului și voturilor­ patriotis­tice ale Adunării. Imă­nu, acesta nu póte fi; acesta scrie este ună neadeveră, stăruimă a o flice, a o crede, căci ar fi și dure­ros» și periclosu a crede într’altă­ feră. Termenulă arendării posteloră s’a sfârșită, și guvernul­ n’a publicată nici licita­ți­uni pentru o noue arenduire nici mesurele ce a luată pentru sploatarea loră. Tăcere în acésta ca și ’n cestiu­i nea mineloru de sare, misteriă, încur­cătură, șoveire, ș’abatere din lege. Din afară n’avemu asta­ di nici o altă scrie mai însemnată, afară din de­­peșia telegrafică ce o publicarămu în suplimentă și pe care o reproducemă mai la vale pentru cititorii noștri din judecie. Se mai facemă aci cunoscută o scrie însemnată ce o cilimă în diab­ulă La France. „După o depește din St. Petresburg, d. Karff, consiliartă intimă ar fi fostă însărcinată a elabora ună proiectă de constituțiune , după care Rus­sia va avea și dănsa Parlamentulă­scă. Nimică n’ară servi mai bine in­teresele Rusiei de cătă punerea in lu­crare a acestei soire, cabinetul­ de la St. Petresburg póte vede, prin exem­­plulă Austriei, ce putere găsesce ună guvernă în susținerea opiniunii publice atunci căndă scie s’o mulțumiască și se s’o atragă printr’o generósa și li­berale inițiativă.u Recomandămă aceste linie guver­nului și..............nu ch­emă amiciloră, căci dupe noi s’a dovediră că n’are a­­mici, ci partizaniloră sei, și-î rugămă se nu ne facă se pismuimă chiară in­­teligința guvernului rusescă. Dară di­­remfi și repetim­i că n’are amici, căci amicii i-ar fi dată sfaturi care se­ să fie în lege 0ră nu se­ să facă a trece peste dănsa, cumă a făcută prin pu­blicarea unui bugetă prin ordinan­­țiă și prin împlinirea împositeloru­­ nevo­tate, cea­a ce este dupe noi, și du­pe toți legiuitorii și ómenii de Stată Constituționale, cea mai mare viola­re a constituțiunii ș’a drepturilor­ ce­lor­ mai sacre a­le Adunării ș’ale na­ra­țiunii. Dacă avea amici, ei l’ar fi o­­prită d’a procede astă­felă și de nu­î­i-ar fi ascultată ei i-ar fi adusă a­­minte între altele și pnimitoriele cu­vinte dise în cameră de renumitul­ lord Chatham. „Constituțiunea este vio­lată în acestă mom­entă. De se va în­drepta spărtura poporală va reintra de sine-șî în ordine.­­De nu, se ne re­­semnămă, și domnescu pentru toto­de­­una discordia. Cunoscu valorea cu­­vintelor­ mele, dară amă principii u­­nui englese și le proclamă. In locă d’a vedea constituțiunea părăsită de că­tre ună ministru culposă, asta bătrîna și slabă precumă suntă, voiă susține și speră că voră vedea împăciuită cu bi­ne, astă mare cestiune între poporă și cor0nă.u Karit si Mgd­ulii anului 1803. iu. (A vede No. de la 31 Martiu.) N’am putută termina in doue ar­ticle critica mea asupra referatului d-lui ministru de finance ad-interim ș’a tre­­buită s’ajungă la triada. Cititorii, cari au avută răbdarea a citi pe cei pre­ceding, imi voră acorda încă pucină timpă atențiunea loră și voră urma cu indulgință acestă ală treilea și dupe urmă articlu. Domnu ministru ad-interim trece acumă la bugetul­ speciale ală chel­tuieliloră ministeriului de finance și ne arată că ’lă a redusă cu lei 3,005,360 parale 29 în comparațiune cu credi­tele lucrătorie ale anului 1862! Ne spune că lă a încurăiată cu cifra de lei 32,954,210 parale 15, dini care însă numai lei 12,326,410 par. 15 suntă pentru serviciul­ proprie ală ministeriului sef,­eră restulă pentru îndeplinirea altor­ trebuințe și anume Lei 11,212,249 par. 33 pentru dato­ria publică, „ 3,123,540 dotațiile și ch­eltuie­lile puteri legislative, „ 6,292,010 par. 5 pentru datorii (póte dobînzi?) și a­­mortismente. Se deschidemă acumă și tabloulă generală ală cheltuielilor, și se com­­parămă aceste cifre cu cele trecute a­­colo fată de acelă ministeriă ală fi­­nanceloră. Acestă tabloă arată datoria publică în sumă de 12,358,370 lei 23 parale, adică cu 1,146,120 lei 30 parale mai multă de cătă actua­lele ministru ad-interim, care negre­­șitu s’aă plătită de la 1 Ianuarie pî­­nă la 26 Martie. Așa dată tesaurulă publică a plătită în cursă de nici 3 luni de­plină o sumă de 1,146,120 lei 30 parale și vorbele că s’a îm­prumutată de la domnii Halfon și fii cu zălogirea veniturilor­ vamale au fostă numai vorbe, căci adevărulă es­te că nu numai n’a avută trebuință a se împrumuta, ci ’i-a prisosită peste ună milionă ce l’a putută întrebuința în plată de datorii; dară atunci pen­tru ce domnu ministru de finance nu plătesce lefile funcționarilor­ ? pentru ce lasă atăta lume se stinge dupe bani? i~— Neaparată una din acele cifre es­te greșită. Dară căndă se vorbesce de cifre și de cifre iiisate pînă la uă pa­ra, publiculă este in dreptă a se cre­de esacte, ș’a cere uă esplicațiune. Cumă s’a împucinată datoria publi­că in timpă de nici 3 luni deplină cu 1,146,120 lei 30 parale? Ne tememă forte multă că cifra ce ne arată dom­­nulă minitru ad-interimă, nu este exac­ă; și dacă să amă găsită uă dată cu o­­caua mică, apoi se ne erte de nu­ lă mai putem crede fără dovedi pipăite. Do­­tațiuniile puterilor­ legiuitorie ni le a­­rată domnulă ministru ad interim cu 3,123,540 lei din preună cu chel­tuielile, eră, predecesorele seă in ta­­bloulă generală, cu 3,667,164 lei,o­­ră și uă diferință de 543,624 lei. De unde provine acea reducere ? — Dom­nulă ministru ad-interim ne spune că a închiriată budgetulă cheltuieliloră ministeriului de finance cu cifra de 32,954,210 lei 13 parale și că a făcută uă economie în comparațiuni cu creditele lucrătorie în anulă 1862 l 3,005,360 lei 29 parale; vase zid­ . că acele credite lucrătore (frumosă lu­crare!) in anulă 1862 au fostă de 35,959,571 lei și 2 parale; dară ce ne spune tabloul ă generale, emanată

Next