Romănulŭ, mai 1863 (Anul 7)
1863-05-01
Membriloru Comunei Mogoșâi. Ame priimitu bărlia d-stră No. 34 de la 9 ale corintei prin care me invitați a plăti impositură fondarii pe trimestru de Ianuariă pentru Moșia Mogoșoia. Me grăbescă a ve respunde că sunta gata a împlini cererea d-stră pentru doue luni, Ianuariu și Fevruarie, era pentru Martin m’aș să considera ca călcătorifi ală legii împlinindu vă cerere nevotată de Adunare și care prin urmare nu o potu considera decătă ca ilegale. Priimiți domniloră considerațiunea mea. Bibescu Basaraba de Brancovanu. ROVISTA POLITICA. nucu HEsal, *♦/„ RS& Publicarăm» ori articlulu «Jiarium La France în privinția stării lucrărilor la noi. Vedurăm si cuiü se aprețuesce pretutindenea posițiunea estra-regale în care s’apusă guvernulu actuale, decretăndu bugete, percepîndu imposite nevoiale de Adunări*. țHariulii oficioșii alci guvernului francese constată ăncă, cea a ce la noi scre totă lumea, că cutele depeștele ce anunțță Europei că impositele să plătescă mai regulată de cătă ori căndu, contribuitorii remăn o refusă necontenită d’a plăti contra votului Adunării. Sunt mulți acei cari refusă d’a plăti dările sau cari nu plătescă de cătă pe done iune conformă dărîrii Adunării naționale, și ca sa dămă uă ideiă despre numerulă acestorua, vomă spune aci că numerulă avertismentelor făcute pentru acei ce nu plătescă, nu acită dările către stată, nu numai pe anulă acesta dară chiară remășițele din anulă trecută, se suie într’uă singură comisiune a capitalii, în cea de roșiu, la mai bine de 4000. De vomă calcula deci aproximativă pentru celelalte patru comisiuni ale capitalii și pentru celelalte orașe și sate din România, vomă vede că strîngerea impositelor, nu pre merge după voia guvernului. Constatăndă acestă faptă se trece că la revista esteróriá. Respunsurile Russiei la notele Franciei, Englilezei și Austriei au sosită. Ele preocupă astăzi tóte diariele streine și opiniunea publică întrega. Se oservă că depeșia cătră Francia este plină de curtesia și de amabilitate; cea cătră Englitero, mai întinsă decăt celelalte done, argumentăză într’ună modă mai strînsă dară .i mai rece, cea cătră Austria scurtă și lipsită de cordialitate, se referesce în mare parte la cea trimisă guvernului Englese. Ceea ce resultă din aceste depește, întrunind o înțelesul călorătrele este că Rusia ar păre dispusă a intra în negocierî în privinția Poloniei; ea însă declară că restabilirea păcii în Polonia nu depinde numai de Russia, și face apelă la întrunirea tutori guvernele europiane spre a pune uni capetă progreselor, revoluțiunii cosmopolite care întreține și agitațiunea din Polonia. Monitotoriulu francese și dhariele guvernamentali redă în aceste depește bune disposițiunî din partea Rusiei, și speră că negoțiațiunile ce vor urma voră fi Indestulatorie spre a produce cera bună în favorea Poloniei. Deși nu voră aduce independinția deplină a Poloniei, ele vor face pe Russia a acorda concesiuni cari, alăturăndu-se pe lingă garanțiele stipulate prin tratate, voră da satisface simplimîntului publică și pe cari Polonesiî nu voră putea fe refusă. Acesta însă nu este împresiunea generale. „Cu tata aprebiarea favorabile a Monitoriului, dice Independinția Belgică de la 6 Masă, simplimîntură generale nu pare a înclină spre satisfacere, ba încă din contra. In oposițiune cu aprebiarea pariului oficiale, lumea oservă că dacă Russia nu închide calea unora negoțierî ulteriorie, nu acordă însă nimică și-și pune cea mai mare ostenelă a încrimina contra tendințelor revoluționarie tolerate de celelalte puteri. Acestora uneltiri atribuiesce ea revoluțiunea din Polonia și mai multă pentru represiunea lor, invită puterile la uă înțelegere.“ Cătă despre mesujele interiorie Russia se mărginesc e a spune că concesiunile ce pute face le-a aretată în decretulă de amnistiă; scrină însă că acelă secretă a fost respinsă de națiunea polonă cu indignațiune și că în locă d’a aduce uă pacificare, el a intentată și mai multă spiritele. Scrmă apoi că Englitera a declarată, încă notă, că acele concesiuni erau cu totulu neîndestulatorie. Cumă dată s’ar pute crede că ele ară reuși a aduce liniștea astăzi, căndu insurecțiunea se întinde pe fie-care 4b Și căndu comitatul națională din Warszawa declară în faca Europei că Polonia voiesce idependinția? ș’apoi n egoțiările, la cari pare dispusă Rusia, cumă se potă preface, căndu ambele părți luptătorie stau cu armele în mănă, și căndu pe fie-care 4b cadă pe câmpurile luptelor« mii de omeni din ambele părți? Aceste negoțieri nu se poti face d’aur pînă mane, trebuiesce timpii, căci este ună lucru cunoscută că diplomația merge încetă. In timpul acestuia însă sângele va curge necontenită siraie, și este crede crezută că consciința publică va ierta p’aceia cari, putîndă se facă a înceta astă versare de sănge, astă sacrificare de fiăcare di a unui poporu mar firă, s’aă pusă pe negoțierî diplomatice lunge și nesfîrșite, în loc d’a interveni cu energiă în favorea dreptului și în numele umanității ? — cea ce ar trebui se cugete acei ce susțină negoțierile diplomatice și cari aplaudă notele Rusiei. Éco spiritulă ce se vede în 4-sele diarielor des Débats, La Presse, și altoră diarie francesi mai multă sau mai puținu independințî. Acesta este și apreciarea diarieloră etiglesî. Tines, Daily news, Morning-Post, etc. toteviariile oficiase și independințî, nu redă în notele Rusiei nici un causă de bucurie pentru Polonesi, din contra ele priimescă aceste note cu fórte multă recele, și Morning-Post cere curată de la Rusia acordarea unei constituțiuni pentru Polonia, de nu voiesce a perde cu totulu simpatiele Engliterei. Acesta este împresiunea generale în poporațiunea britanică, și 4*a_ reie nu facă de cătă a deveni organele opîniunii publice. Apoi chiară cuvintele ce ne spunea depeșia nóstrá c’adisă Jordă Russel în Parlamentare nu voră fi ascundîndăuă tactică diplomatică precumă ascundeau cuvintele d’asemena natură ce se făceau în cestiunea Italiei, au mai acelaași înțelesă ca și 4inere 4iarieloră. Starea lucruriloră din 1815 însemneza în adeveră uă constituțiune, ună parlamentu naționale și deplină libertate administrativă pentru Polonia. Acestea sunt astăzi cererile diplomației engleze. Pe căndă însă diplomațiele schimbă astă feliă la note mai curtași sau mai reci părțile luptător se schimbă la glențe pe cămpul bătăliei. Ve jurămă în depeșia de alaltaeri că unele cete de insurginți au fostă risipite de Ruși; cu tote acestea pîn’acumiiin lupta din Polonia insurecțiunea este în genere triumfătoriă. Suceseie de fiecare dir ori cătă de mire ară fi, daă mare putere insurecțiunii și desănimeză și demoralisă pe Ruși. Bătălia de la Beuthen (1 Masă) pare a fi d’uă mare importanțiă. Diariele redă într’însa primulă triunfă eclatante alu Polonesiloră contra Rusiei. Importanții acestă bătălie se măresce prin faptulu că Rușii ară fi lăsată în manele Polonilorii tótă artileria și bagagiele lorii. Nu este, 4106 4‘ar*u^ ^es Rabats, în istoria modernă nici ună resbelă de partizani care se nu se transforme și se nu se desvolte căndă cetele risipite au reușită a pune mina pe tunjiri.“ Luarea Vicksburgului de către armata Uniunii pare asemenea fi una faptă de mare însemnătate. Elu dă Americei de la Médanopte (Unionistilor) posesiunea întregului cursă ală Missipilui și va separa de confederațiunea de la Méda 4i (Anti-unioniști) tote statele cu sclavi situate pe tormulă despre apusă ală acestui mare rîu. In urma acestui succesu importante, se zice că separatiștii ară fi părăsită posițiunile loru din giurulă orașiului Washington din Carolina de la ameda 4i. Diabulă des Débats ne spune că uă l’oră francese din Egiptü a primită ună avertismentă pentr’ un articlu ce publicase. Cu acest á ocasiune, elă ne spune că regulamentul avertismenteloră este in vigore și’n Turcia, în Egiptă; c’a fostă în mare putere în Austria și în Ungaria; că d. de Bismark Schoenhausen ar fi medităndă se să cerce și’n Prusia. Avertismentulă, 4iße «celă 4*arjiai este ca stindarulă tricoloră; ele va face ocoluri? lumii. Spre a completa informările diariului des Débats, vomă adăugi și noi aci că țara noistră a avută și ea răudulu seu. Averstimentulă aă făcută și ocolulu României și onerea implantării lui la noi se cuvine totă ministeriului Crețulescu. Diariulă Unită Italiana publică urmatoaiele apeluri pentru uă subscripțiune în favorea Poloniei. Polonia și Italia. Strigătule: Trăiască Polonia! este strigătulă Italiei, este strigătulă Europei, este strigătulă aceloră ce protestă în inimă în favorea dreptului și Eternei Justiție, contra arbitrariului, a tiraniei și a zeului. Dară Polonia nu s’ajută cu proteste neeficaci, soft cu urări de vîăță pentru cei ce morți; nu s’ajută trămițîndu-î căți-va efiliați, din cari cei mai mulți sunt și închiși de guvernele inemice, înainte d’a trece fruntaria. Polonia s’ajută lărgind, cerculă insurecțiunii, deschid îndu carea armelor de cari are nevoie, dăndu-le, în contra guvernelor ostili, popore amice. Salutea Poloniei este în Venezia, în Belgradu, în Pestha. A face posibile singurula ajutoriă ce ea invocă, e scopulă subscrierii de ună francă ce se deschide, în numele Frăției Poporeloră, în numele Sântului Principiui ală Naționalității oră, represintată de Polonia și Italia, în numele poloniloră, cari versară sângele în bătăliele pentru unitatea nóstră, rușine aceluia care, putîndă, va refuză numele și francul ăscă I Giuseppe Mazzini. Londra 1863 Martiă. După meetinguri, trebue se urmeze orecari semne de simpatie „materiale“ pentru Polonia. Invită deci pe acei dintre generoșii Italiani, cari potu, se ie partea la supscrierea d’una francă. Giuseppe Garibaldi. Caprera 1863. 30 Martiă. (Convențiunea e Puterea. Amu vedutu că ministeriulöesindu afara din lege, prin punerea în lucrare a unui budgetu refulatu de Adunare, a intrată pe calea arbitrariului, și că arbitrariulu este slăbiciune. Pe lângă scriitorii însemnați ce amu chiămatu în ajutoriulu nostru în acestă privință, se mai reproducemu căteva cuvinte: „Dreptul a celu mai mare ce am dobînditu prin Chartă este acela d’a vota impositele. Prin acestă dreptă, națiunea silesce pe guvernă d’a îndeplini voințele sale, și căndă guvernulă nu le ascultă, i se refuză impositele, și atunci, opstinarea guvernului d’a nu se îndrepta și d’a percepe imposite refulate, este cea mai flagrante violare a Ghartei. Acelă guvernă a rădicată puterea sa mai presusă de suveranitatea naționale, și avemă dreptul ă d’ală acusa de lege-națiune.“ (Roger Cottard). „Camera are dreptul, se refuse budgetele unui ministeriu care nu se bucură de încrederea sa, și ună ministeriu înțeleptă, prevedetoriă și devotată ordinii și libertății, nu trebuie nici uă dată, în interesulűferei și în interesul scă chiară, se siliseă Camera de a-i refusă budgetele, căci, în urma unui asemine acte legale din partea Camerei, totă ce-i remâne a face, este a se retrage de la putere, și chiară atunci a se retrage luptă cea mai gravă lovire de neîncredere ce se pute da unui ministremiă, și autoritatea este pentru multă timpă slăbită; apoi însă a merge înainte cu budgete refulate de Cameră, este un adeverată lovire de Stată, este desființarea Chartei, pentru că este desființarea dreptului fundamentale pe care este Întemeiată Charta, dreptul asolută acordată Camerei de a vota budgetele. Ună asemine ministeria, eșindă afară din lege, nu pate guverna de cătă prin arbitrariă, prin silă, și aruncă națiunea in cele mai triste și funeste pericle.“ (Ducele de Broglie) „Avemă una dreptă mare în contra arbitrarială, avemă uă armă putericâ în contra abusului de putere, avemă budgetulă pe care să vomă retușamnă ministeriu care in orbirea sa voesce aduce țara in abisă. Și nu póte se iă ună ministeria care se aibă cutezanța criminale (la criminelle audace) d’a voi a percepe imposite refulate. Ună asemene actă, nu este numai ună eclatante arbitrariă, dară și ună culpabile dispreță pentru demnitatea iecărui cetățână a cărui pungă este deschisă cu sila. Și cine este arătă de orbă spre a nu vedea unde ne póte duce arbitrariură și sila? Dară pentru onorea și fericirea Franciei se crede că că nu póte se esistentă asemine ministeria. (Chateaubriand). A mă putea se face că multe asemeni citațiuni de scriitori tată arătă de însemnați, dară ni se pare destulă de bine dovedită ideia espusă în cele din urmă articlu, că ministerială actuale, punându în lucrare prin ordinanțiă budgete refusate de Adunare, s’a rădicată mai presusă de voința națiunii, a violată Convențiunea, a eșită afară din lege,a intrată pe calea arbitrariului, și că totă deuna arbitrariulă nu este și nu pate fi de cătă slăbiciune. •Se vedemă acumă pentru ce noi suntemă tari, pentru ce oposițiunea este tare, pentru ce Adunarea, represintațiunea legale a țerei, refusăndă budgetulă ministeriului actuale, are cu sine puterea, adevărata putere a dreptului a legii. „Pe cătă timpă, dicea Benjamin Constant, suntemă apărătorii legii, nu ne tememu de amenințările v^atre