Romănulŭ, mai 1863 (Anul 7)

1863-05-05

598 ROMANULU­­17 MAHI, crdere și la fidelitatea cordiale cu ca­re țara a încongiuratu și a operată totă d’auna pe­m­peratura. Elă cere ca noua Legislativă, ală carii madatu se va ter­mina în ajunulu vîrstnicie! Principelui im­periale se-i d­ă to­tü atătu de devo­tată ca cele precedinte. D. Persigny invită pe prefecți a lăsa alegeriloru deplină libertate, însă suptu pasa legi­­loru și cu priveghiărea msănținerii loru. — Torino, 8 Maiü. Noptea. In ca­mera deputaților si m­inistrulu de exter­­ne a declarată că notele și documen­tele atingătorie de cestiunea polonă se voru comunica camerei in sesiunea cea nouă, care este aprope, și se voru publica, din­preună cu alte documen­te relative la diferite cestiuni străine. — New York, 29 Aprile. Spediți­­unea generalului Banks a bătută și a risipită pe confederați în trei bătălie pe rîulu Teche și a făcută 1500 de prisonieri. Alte 12 corabie de tran­sportă au­ trecută dincolo de bateriile confederațiiloră lingă Jointgrant mai josă de Vicksburg. Stă parte a armiei Potom­acului a trecută rîul­ Rapphan­­nok. Se presupune că generaliulă .Ho­oker ar ave intențiane a merge la Fre­­riksburg. Confederații au intrat­ în Vir­ginia ocidentale și ’n Maryland și au ocupată Wargantown. Vaporea „An­­glo-Saxon“ a făcută naufrăngere și 237 de indivizi au perită. — Constantinopole, 2 MaiȘ. 1>ia­­r­ulă francese de la Constantinpole pu­blică tratatul­ de comerciă între Tur­cia și orașiele­ auseatice. Este vorba d’uă revizuire­a tratateloru de com­er­­citi și d’uă înălțare a facsei de impor­­tațiune asupra mai multoru article, a­­nume asupra vinului, isram­ului „Levart Horod“ asigură că d. Bulwer a făcută obicțiune in contra călătoriei Sultanului numai in privința cheltuieleloră, dară că a priimită deslușiri satisfăcătorie. Ambasatorii puteriloru străine au prii­­mitü propunerea baronului Prokesch a­­tingătom­ă de întocmirea unui înspecto­­ratu internaționale pe Pupăzea de roșii. — Athena, 2 Maiü. In adunarea naționale p’a discutată dră șî cestiunea publicării corespondenții regelui Othon, dară după ce s’a declarată acea co­­resppndință de proprietate a Statului, s’a amânată din nou. Servițiulu gar­­diei naționale în capitale s’a declarată obligatoriu. S’a produsă reducțiunea impositului fondiariă, adăogirea și in­tinderea impositului imobilifară (case­­lor)i, suirea prețului sării si a tacsei de importățiune a diferiteloru­artic­e de sonsă mațiune. Președintele miniș­tri­loru și ministrulu de interne și-au dată eri demisiunile loră. Adunerea na­ționale i-a rugată a remăne în func­țiune pănă ’a septemăna viitorii. Se crede că d. Christides va fi președin­te de miniștri; el­ a fostă admisă ori în cameră ca represintantele Crecilor­ de la Cairo. Necontenită se publică placate în contra nou alesului rege.— Regele Othon cere 6 milione drachme despăgubire pentru proprietatea seu particulară. CUMU STAMA ȘI UNDE MERGEMU? UI (Ve<jî No. de la 28 Aplile.) Comerciantele, faeîndu catagrafia sa , examină diferitele partite ale ne­­goțiului seu, asemenea vomă procede și noi, vomă așterne activulă și pasi­­vulă diferitelor­ partite și apoi adu­­năndă sumele, vomă ajunge prin bi­­lanțță la resultatul­ finale. Diferitele partite de cari avemii a ne ocupa în inventariulu nostru sunt­: financiele , o . , i­t .ii.t4 Í. . (i b " « * itâl.-i -V." 1 i/i .. .•) t0 c, administrațiunea internă , justiția, pu­terea armata, agricultura, industria și comercială, religiunea și instrucțiunea, publică, politica esternâ. Resultatulu acestora diferite partite, care cores­­­­pundu cu ministeriell1, nóstre, ne va areta ca una bilanțță generale starea nostră sociale. Se’ncepemu data cu financiele țerei, fiindu­că de la dîn­­sele atîrnă tóte cele­lalte , fiindă­că, după starea în care le vomă găsi, pu­­tem­ul judeca și de starea tutorii ce­­lora­lalte ramuri. Vomu fi imparțiali, vomă judeca lucrurile fără prevenire și nu ne vomă sfii d’a espune lucru­rile astă-felă precumă le vedemă, d’a arăta, dupe convincțiunea nóstrá, ade­­verulă, tată adeverulă și nimică de­­cătă adeverulă. S’a <^isu în Cameră de către mi­niștri și de către represintanții națiunii că țera este în falimentă, în bancă­­rută, a venită apoi ună altă ministru de finance și a declarată înaintea re­­presintanților a națiunii, în audiența pu­blică, că financele țerei s’află în cea mai mare desordine, într’uă desordine de­spărțată. Cuvinte forte grave, căci daca desordinea în finance nu este încă bancăruta, este celă puțină uă stare care conduce de sicură și d’a drep­­tur ă la ruină, la bancărută. Și totă acelă ministru a presintată Camerei ună budgetă care, în locă d’a reme­dia reală recunoscută de dînsulă, îlă mai agravă, care nu numai nu resta­­bilesce ordinea, dară tinde a face des­ordinea permaninte, care trece în ac­­tiv­ă venituri imaginarie, după apr­e­­țuiri arbitrarie și îmbrăndă budgetur­ veniturilor, prin împrumuturi ce vor ipsce a face su­plă titlu de producte straordinarie, immulțesce în proporți­­une cheltuielele, fără a înțelege că un asemene op­erațiune continupăndu­­se in timpă de căți­va ani, trebue neape­­rată se aducă țera la peiie , într’ună abisă din ca­re nu póte fi nici ,uâ astă scăpar­e decătă printr’uă bancărută de Stată. Dacă amă adopta cuvintele . 1­1 . gise în camera de chiar a ministrulu financeloră, n’ar­ă mai agé nirpiey a tfice, amă pute­­ nchiăia acestă par­tită, constatăndă pasivală. Dară n­u este astă­ felă: România nu este în stare de bancărută, și nici financele țe­­rei nu luptă într’uă desordine de spji­­riatu; desordinea însă esiste și este intr’adeveră mare și de­spărțată, dară nu în financele țerei, ci în compta­­lyjitatea, în administrarea financeloră. Tóte datoriele publice ale Romăniei nu covîrșescă a patra parte a veniturilor­ sale anuali ; in­trita Europa nu este nici ună Stată care se nu aibă în comparațiune datorie multă mai mari și încă fără a avea aceleași resor­­giuți. D’ună șiră de ani, mai cu semă în anii după urmă , s’aă comisă cele mai mari greșeli în ajț­pinistrațiunea financelară, dară chiară acele greșeli, care se potă repara, suntă uă dovadă despre resorgințile nesecabili ale țerei. Nu trebue­­ fară se ne mirăm­n daca , astăzi, în urma relei administrări de mai mulți ani, ne aflămă în mi<i ö­­loculă unei crise financiare, ci trebue se recunoscemă că uă rea adminis­­trațiune d’atiția ani n’a fostă în stare a ne ruina, a produce uă bancărută de Stată, resultată ce de sicură ar fi produsă în ori­ce altă țară uă ase­mene administrare in timpă d’ună ană. Ecilibrul­ budgetului se póte res­tabili prin îmmulțirea venituriloră și prin împucinarea ch­eltuielelor­, dară și una și alta are limitele sale,. Venitu­rile, în cea mai mare parte provină din contribuțiunile directe și indirecte, cari s'afla iînte ele intr'uă neconte­nită acțiune reciprocă, adică de vomă îmulți prea multă impositele direpte,­­va scădea în proporțiune productivi­tatea impositelor­ indirepte, și vice­versa, îmulțirea contribuțiunilor­ indi­repte impucineija neapărată produc­­tură celoră direpte. Dacă contribui­­bilele va fi impusă peste mesurâ, nu­­merală contribuitoriloră va scăde după ună timpă forte scurtă. Dacă mate­ria imposibile este impusă pre multă, consumațiunea va scăde la ună mini­­mum­. Pe d’altă parte cătă vară fi impositele mai moderate, mai ușiare, cu atătă va creșce prosperitatea țerei și prin urmare numerală contribuito­riloră. Uă draptă repartițiune a im­­positeloră, proporționată după posiți­­unea și starea sociale produce Statu­lui ună venită mai mare decătă îm­­poverarea peste măsură a­­«»positeloră, care sărăcindă poporațiunea, mic și orâtfă neaperată puterea contribuitorii. Sin­­gurulă mițj­locă d’a îmulți venitulă contribuțiuniloră este d’a face se pros­pere agricultura, industria și com­er­­cială, d’a înavuți poporațiunea.­­ La noi, din nenorocire, repartițiunea im­­positeloră nu este nici dreptă nici proporționată; afară d’acesta mai e­­siste ună altă reă, care mic și ofe^ă venitulă contribuțiuniloră, fără nici ună avantagiă pentru contribuibile; acestă reă este modulă percepțiunii. Suntă imposite, ale căroră țsheltuele ,de percepțiune asordă mai totă ve­­­nitulă. Ore nu este uă perdere în­vederată pentru stată, pentru țară, a jimpovera pe locuitori d’ună imposită, oare nu produce nimică statului, fiir­dă că totă produci­ală se cheltuiesce in plată de apuntamente la perceptori? "Nu putemă intra aici în amenunte, dară, uă reformă în această privință va produce insultatele cele mai bune, va îmmulți veniturile statului și va despovera pe contribuibilî ce s’află pré multă impuși, pe căndă ,alții contri­­buescu în proporțiune pré puțină. Vomă pune Artă exemplu: Ună pro­­prietariă a cum­perată uă casă cu preță de 10ü00 galbeni, dară neavîndu de cătă 2000 galbeni s’a împrumutată cu 40­00 de galbeni, ipotecănd și casa sa, cu dobînda de 10 la >­0; elu­e închiriată casa cu 360 galbeni. Se admite că că nu plătesc o contribuțiu­­ne fameinică de cătă 40 de galbeni din­preună cu decimele adiționali; va se­dică că-Î remăne din proprietatea sa ună venită de 320 galbeni, care se va reduce la 300 galbeni, dacă va fi avută fantasica d’a asigura casa în contra penelului de incendiu, și de vomă admite încă numai oă su­mă de 10 galbeni pe ană pentru re­­parațiunile necesarie, venit plă seă a­­nuale va fi de 290 galbeni. Pe d’al­­tă parte va ave­a plăti în dobîndă pe fie­care an, căte 400 galbeni, de unde resultă că pentru plăcerea d’a fi proprietarii­ de casă, perde pe totă anulă dobinda din capitalele seă de 2000 galbeni, adică 200 și mai plătesce tip galbeni diferența între venitulă și cheltuiela sa pentru acea casă, a­­dică proprietatea lui îi produce pe totă anulă uă pagubă de 310 galbeni, pe căndă împrumutători ulă, care n’a­­re nici uă cheltuiala, nici ună risică, câștigă din capitalele seă 400 galbeni și nu plătesce statului nici ună bană. Ună altă exemplu pentru contribuțiu­­nea personale: Ultă muncitoriă, tăiă­toriă de lemne, c’un familiă numeró­­să, care abia póte câștiga prin mun­­ca lui pâinea din tóte filele pentru sine, socia și copii lui, are a plăti dimpreună cu tacla pentru poduri și șiosele și d­ecimele de cutiă aprópe 58 de lei pe ană, și ună ministru, ună președinte saă ună altă funcțio­­nariă cu apantamente de la 2000 pî­­nâ la 5000 de lei pe lună nu plă­tesce uă contribuțiune mai mare de­cătă tăiătoriulă de lemne, care abia póte căstiga câte 100 lei pe lună. Este acesta uă reparațiune dreptă, e­­citabile și proporțională ? Încă ună e­­xemplu de contribuțiune indirectă: Tac­la vamale pentru importățiune este fipsatâ la 5 °/Q ad-valorem, se ie de normă prețulă cumperării, adică fac­tura, ce este datoria comerciantele im­­portător să se producă. Modulă acestă pote înfățișra mai multă înlesnire de cătă ori­care altulă pentru percepțiu­ne, dară este forte nedreptă, inegale, neproporționată și vițiosă: nimică nu este­­ mai variabile de­cătă prețul ă­l­­nei mărfi, care nu represintă mai nici uă dată adeverata iei valore; tóte ar­ticlele de „lueșă, de modă suntă su­puse unei mari reducțiuni de preță, adesea după trecerea de 6 sau 3 lu­ne nu mai valoreză de câtă jumetate din prețul­ cumperării; se póte fórte bine, și se ’ntîmplă de multe ori, ca ună comerciante, care n’a putută de­sface totă marfa cătă a importantă în scurtă timpă, se fie silită a vinde­ce i­a remasă in magasină p’ună preță mai mică de cătă tacia vamale ce­a plătită pentru dînsa. Ună comercian­te c’ună capitale mai mare și cu re­­lațiuni mai întinse aduce­­ marfă d’a drep­­tură de la fabricmte și o plătesce cu bani gata, prețulă cumpărării pentru dînsulă este cu 10 și 15 °­ C mai scă­zută de cătă pentr’ună altă comerci­ante, care aduce acea marfă din a doua mănă și pe credită, și unulă și altulă=plă­­tescă tacsa importului după factura res­­­­pec­tivă, adică pentru aceași marfă d’acea­­așî calitate, celă d’ăntîiă, care va realisa ună beneficiă mai mare de 10 sau 15 °/^ are a plăti și că tacsă vam»le mai mi­că de câtă celii d’ală douile, care ne­apărată va realisa ună benefici­ă mai mică. Ciudată logică că <celă ce câ­știgă mai multă se plătescă mai pu­­țină și celă, ce câș­igâ mai puțină se platescá mai multă. Asemeni exem­ple de nedreptă și neproporționată repartițiune a lippositelor, amă pu­tea cita încă uă mulțime, dară ne vomă mărgini numai a adaoga că­­te­va cuvinte pentru ună altă impo­sită indirectă, pentru tacsele de pro­cese. Este scrttă că din facsele plă­tite la intentare de procese aprope 5 părți din 4 se înapoiază reclamanți­­lor­, fiindă­că ceru închiderea dosa reforă înainte d’a fi intrată judecăto­ria în examinarea procesului respec­tivă; dacă citațiunile s’aă făcută și s’aă trămisă póte de 3, de 4 saă de 5 ori, fiindă­că procenulă s’a amănată d’atătea ori, pate că acele citațiuni a­tribuită se se trămită la 5, 6 sau mai mulți împricinați, din carii unii póte locuiescă la districte și alții póte suntă supuși străini, cee­a ce causază uă corespondință îndelungată; totă acea lucrare s’a făcută și reclamantele, în­­voindu-se cu adversarii săi, se facsa înapoi și judecătoria a ostenită pe fun­­cționarii cancelăriei sale, fără nici ună profită; dacă n’ară fi acele înco •­perări ale cancelariei pentru procese ce se întenta și nu se judecă. Tribu­nalele ar pute reduce numerată scrii­­torilor­ pe jumătate. Este dreptă, este logică ca ună omă care prin in­tentare de procesă a constrînsă ?pe debitoriu să scă la plată, se nu plătas­­că nici uă tacsă pentru atăta lucrare, fiindă­că judecătoria n’a pronunciată să sentință? N’ar fi mai ezitabile ca îndată ce s’a­rată citațiunile, se nu mai potă pretinde înapoiarea tacsei, sar celă puțină se nu i se mai înapoieze de cătă jumătatea tacsei? Prin acesta mesură s’ară îmulți venitulă ce pro­vine din acele tacse și s’ară ușiura tribunalele d’uă lucrare de cancelariă deșartă. Se renimă acumă la chetuiele. Suuntă doue feluri de cheltuiele: pro­­ducătorie și neproducatorie. Cheltuiele producatorie sunt­ ad­esea cari prin natura loră producă în viitoriă, dacă nu iu presinte, ună venită, cari mă­­rescă prosperitatea țerei și prin ur­mare puterea contribuitoriă. Tóte chel­tuielele ce face statură pentru înain­tarea agriculturei, industriei și comer­­ciului, pentru inbunetățirea instrucțiu­nii publice, suntă de acea natură. Spre exemplu, construcțiunea unei dinie fe­rate este uă cheltuielă producătoriă, fiindă­că tóte locurile pe 'firide 'trece, tóte moșiele ce s’află în apropiarea iei, dobîndescă oă valore mai mare, fiindă • • J că prin înlesnirea transportului multe producte ce astăzi n’aă nici uă va­lore relativă forte mică, dobîndescă prin strămutarea lor­ la locurile unde lipsescă uă valore mai mare­­,proprie­­tarială, care astăzi cultivă a­­ zecea parte a pămîntului seă, va cultiva a patra, a treia parte sau „jumătate, va­­ îndoui saă intrei venitulă seă și mo­șia care plătesce astăzi statului uă con­tribuțiune fondiar­ă de 50 galbeni pe ană, va plăti atunci 60 sau TOC galb; în acea­așî proporțiune va cresce și imposibilă personale, înălținduse nea­părată și numerasă locuitorilor”. Astă fetă este cu tote cheltuielele produ­catorie, cari nu­ numai nu retemă fi­nanțele țetei, ci din contra ‘le facă a prospera. A fâce datorie petttru ase­ meni cheltuiele este ună avanta­tă, este ună bine. Ună speculante, care­­^e împrumută pentr’uă intreprindere, care-i va produce ună beneficiă în­­douită sau întreită de dobinda ce plă­tesce, face oă speculațiune fórte bună, fórte avantagiosă; statură care se îm­prumută pentru asemeni cheltuiele, nu numai nu se rum­utfă, ci din contra se înavuțesce, mărindă prosperitatea publică, măresce și veniturile sale. Dar a contracta împrumuturi numai pen­tru a acoperi ună deficită, este cu­rată ruina financelară, căci uă aseme­ne datoriă măresce cheltuielile și nu produce nici ună venită. Ună stată, care contracted datorie pentru ecili­­brarea budgetului, adică pentru aco­perirea deficitului, semănă cu ună par­ticulariă ale cărui cheltuiele intrecă veniturile sale, care se împrumută pen­tru trebuințele sale;­­datoria cresce din ană în ană și finalele este că creditorii sei­flă espropried, cu acea deosebire, că statulă, neputîndă fi es­­propriată, este nevoită a face bancărută. Ajungemă la conc­usiu­nea parti­tei financiare; constatămă m­ă pasi yă

Next