Romănulŭ, iunie 1863 (Anul 7)

1863-06-01

-JESSM SAMBATA. ANULU VII. VOIE8CE sr VEI PUTE, Va eș ia lote (Jili'le afară de Lunia și a dona fi după Serbătin iă. A îarca pentru Bucuresci pe anu . 128 lei ).'.'.e lunie............................................64 — Trei lune.............................................32 — Pe linii..................................................11 — Uliu esemplariu..................................24 par Insemnțibile linia de 30 litere . . 1 leu inserțiuni și reclame linia .... 3 le! □BBZSBSaSZSSS ■ UffLvigWf^i.... ,t. .".'^'uf"r5.î'.x%3C!?vi.'riS£î.'L .*!5^SS«3SSS?jaääi55 piARlÜ POLITICII, COMERCIALE, L1TERARIÜ. (ARTICLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORU ARDE.) Directoriulü 4iai‘rolul: ö. A. Rosetti. — Gerantă respung etoriu: Dimitrie Mihăescu. Pentru abonare și reclamări se voru adresa la Administratorinlü cu iaritinul D. D. D. Aricescu, Pas. Romană No. 13. 1 IUNIU 1863. ANULUI VII. LUMT.NEZA-TE ȘI VEI ET. Abonarea pentru districtu pe anu. . 152 lei Șése lune......................................................76 — Trei lune......................................................38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fiecarii lune Ele se făcu în districte la corespondinții pariului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, rue de l’ancienne Comédie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștale și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă valută austriacă. DEPEȘIE TELEGRAFICA. Viena 11 lunie. țliarulă „La Presse“ asigură că adoptarea de cătră Austria a propunerea Franciei și Englitezei în cessiunea Poloniei pate fi considerată ca sigură; deși Austria propune oă modificare în ce priveșce marea autonomiă a Poloniei. Paris 11. Monitoriul îi publică uă depeștă a consulului francesc de la NewYork, 1 Iuniu, care anunță că Puebla s’a predată fără condițiuni. VÎNZĂRI SILNICE pentru Plată de imposite nelegiuite. Vă părechtă pistele la d. Alesandru Sichlianu, Focșianu. Uă pușcă la d. C. Sichlianu, idemu. Uă lampă la d. A. Gavala, Bucuresci, ospela Bessel la — Masă. Uă n eșci<5râ la d. Eugeniă Carada Ospela Budistianu la 3 Iuniu, Domnule Redactare! Conformă votului Adunării, am plătită impositele pe daue lune. Am priimiu avertismentulă pentru luna a 3 a; și am dedicată că nu voiă cătă silită prin urmărire. D. Caloglu. 30 Aprile. Domnule Redactoriu. Astă# viindă d. perceptonă a-mi cere contribuțiunea pe trimestrele lanuariă și Aprile; i-amă declarată, arătă verbale, cătă și înscrisă, că refusă orice plată de asemene natură fiindă ilegale, pe cătă timpă este scitită de totă națiunea, că mandatarii noștri prin voturile de la 16 Ianuarie și 12 Fevruarie au încuviințată perceperea contribuțiuneloră numai pe lunele Ianuarie și Fevruarie, pentru care suntă gata a plăti, și că prin urmare ori ce cerere dictatoriale, afară de acesta, o cunoscu ilegale și anti-Convenționale. — Bine-voiți, onorabile d-le redactoriu, a publica acesta, incuragiată fiindă că amă vedutu publicăndă ori ce de asemenea natură. — Binevoiți asemenea a priimi deosebita stimă și considerațiune ce se păstreză. N. Codrianu. REVISTA POLITICA, BUCURESCI, % g». Publicămă mai la vale de misiunea d-lui doctore în medicină latropolu din însărcinarea ce are de Mâniosală orașiului. Prin acestă adresă se va vede că nu numai și-a împlinită datoria sa de bună cetățiană, dară a dovedită, d- loră miniștrii, că respectă mai bine de cătă dînșii legile țerei, și colegilor sei, medici, că cunosce pe deplină drepturile și îndatoririle acestei sublime solvițe, ce este totă d’odată cea mai nobile și cea mai liberă. Căndă se desbătea în secțiuni legea incompatibilității între unele fancțiuni cu mandatură de deputată, directoriulă acestei fdiea susținută ca medicii, chiar acei cari suntă întrunn serviciu salariată, dacă acelă serviciu este de medică, propriu disc, se pótá fi și represintanți ai națiunii. Cine nu vedemn adeverii că medicii spitaluriloru, ai orașiulu ș’aî comisiuniloră nu suntă, ceea ce se póte numi funcționari ai Statului. Ei pună în servițiulă publică binefăcătoria loră seanța, precum ă să pună și în servițiulă particulariloru, și prin urmare remunerarea ce le dă colectivitatea cetățianilor, prin intermenial administrațunii, nu este alta de cătă remunerarea ce dă fiecare individă medicului ce lă caută, spre despăgubirea timpului ce sacrifică in căutarea sa, remunerare ce este singurulă mijilocă de viețuire ală medicului. Pe membrii sei cardinali și principi, dară uă ideiă ardinte pre cătă și desinteresată îlă apucase din diminăța vieței, că nobile ambițiune îlă mușcase de inimă și, împingindu-lă înainte spre ținta unică a dorințțelor sele: „Independinția Italiei,“ îlă oprise d’a se ocupa de genealogie și de steme, vechiture bune în bilele nóstre, celă multă spre a o face se pericică pe uisco betrăne căzute în copilărie. Perdîndă pe mamă-sea de timpuriu, după ce-șî terminase educațiunea, abia în etatea pubertății, el se aruncase, cu totă iuțela anilor- sei, in calea periclosa a conspirațiuniloră. Generosă ca copilulă risipitoriu, totă de una gata a împărtăși ultima sea bucățică de pene cu oricine și a lua aperarea celui slabă contra celui tare, deprinsă cu periclele, netemîndu-se de nici uuulă și înfruntăndu-le pe tate, cutesătoriă pînă la temeritate, plină de energiă și de sânge rede, stimată de consocii sei de arme pentru eroismul și lealitatea sa, deprinsă cu viața frigurosă și pasionată a politicei militante; adeverata martiră ală credinței sele, elu lăsase in tóte intreco drepții dară, cu se scapă și prin care logică voiesce ministerială, și d. capă ală serviciului sanitariă, inspectoriă generale, etc. sa transforme cea mai nobile și liberă profesiune într’nărobire deplină a individului, îndată ce se obligarea d’a pune solința sa și timpul ă stă în serviciul colectivității ? Cumă uă pmă ca d. N. Cretzulescu, care a avută fericirea și onerea d’a fi medică, și prin urmare d’a cunosce mai bine decâtă noi profanii, ce este medicina și servițiulă unui medică, și cumă d. Davila, care este medică, și datoresce și considerarea de care se bucură și înaltele și feluritele funcțiuni ce ocupă, acestei înalte, libere, nobile și bine făcătorie sciințe voiesce se închiză pe medică, iu cerculă de seră in care este închisă ună funcționariă ală administrațiunii, și se lă facă se nu mai fiă cetățiană, se nu mai fiă omu, ci uă simplă macină care se maiscă numai în virtutea impulsiunii cei voră da copii administrațiunii? Cumă nu înțelegă d-loră, că cu un asemene procedere se degradă acea înaltă și liberă solință, se ucide chiară, căci este învederată că mediculă care ar lepăda astufei» ideiele sale, consciința sa, și-ar fosori cugetarea, și josorirea ară restrânge-o ș’acea restrîngere l’aru pune în neputință d’a mai petrunde misteriele solinței și n’aru mai fi atunci unu medică, ci unu omă de răndă, ună salahoră care-șî vinde lucrură «Jilei, și care pentru ca se să potă vinde, mai dă pe lingă timpă, pe lingă salahoriă și minte și consciința sa, și cade astă felu și mai josă, devine ună Instrumentă și numai este omă! Cătă despre noi nu numai nu ’nțelegemă uă asemene procedere, atătă din partea celor cari ar cere-o câtă și din partea celoru cari s’ară supune, dară, după unu lungă studiu și cugetare dhremă c’ară face rea, forte rea, cei cari ar încrede sănătatea, viața copiilor, soră unui medică care s’apleca despotismului, care ucide conscmprinderile aventurose contra tiraniei să picătură din sângele seu ori uă fășiă din carnea sea, acestă omnă ajunsă în etatea bărbătescă, n’avusese nici uă dată timpului d’a visa de amore. Uneori este adeverată, în rarele sele momente de odină, simpuse in elă ună deșertă; ună simplimîntă necunoscută, vagă îl agitase; ună feliă de trebuință de iubire nedefinită. . . Atunci uă voce dulce pe care n’o auiise încă, dară pe care părea c’o recunosce, cântă la urechia sea; ănima sea bătea mai tare, că dorință interiória pe care nimai că n’o putea satisface se deșteptă in dată în elă, inima sea agitată deschidea pe jumetate aripele rele, și întorcîndu-se atunci în trecutul»esi~ stinției sele, căută în suvenirile sele aprópe ștersenă imagine depărtată pe care are căndă o străveduse ... a mamei sele, surînîndă dulce, plecată pe lugănilă seă de copilă, dară acésta era totă. Pasiunea devoratoria ce aprinde sângele, nu petrunsese ăncă în inima sea, și frupțunea trebuia se fiă cu atătă mai mare căndă va eclata cu câtă fusese mai multă timpă compresa. FOIȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI.’ PARTEA ĂNTÎIA. XXIII. Proscrisulii era ore de bună credințiă și avea în adeveră intențiunea d’a lua de sodă pe Teresa? O iubia óre în destulă, el o comite, spre a o lua de sodă? Cugetase elă la consecințele ce putea aduce acesta? Apoi presupuindă că cugetase la tate, avé-va elă destulă curagiă spre a impune tăcere orgoliului seă, și sărindă peste convensație, cuteția-va elă a călca în piciore prejudețele castei sele, care împinge modestia pîn’a crede că D-deă și-a datu ostenéla, căndă a creatu-o, d’a fremênta mă fută particulariă pentru dinsa ? La tóte aceste cestiuni vomă respunde cu cuteitare, da, fără a esita, e că pentru ce. Prin nascerea sea proscrisulă era, in adeveră, din nobileța cea mai înaltă a Italiei. Familia seanumera intre tiye, ~~ Aprue, pină la 30 Mai ă ta și mintea sa vîrîndu-se, toscuinduse luptă degradatoria și ucidetoria mănă a sclaviei. D. Davila adusă în adresa sa către d. doctori din medicină Iatropulo, urmatoria frase: „Care sunt motivele cari te aă făcută a refuza impozitele unui guvern, de la care primescimpartamente Cumăl Ună medică, ună bărbată născută în Francia, crescută în Francia, cumă este d. Davila, și crescută de ună medică învețată, de ună bărbată ilustru, ca doctoriu l. Guépin, pune demnitatea unui medică și datoriele cele mai sacre ale unui cetățiană, suptă asoluta domnire a „apantamenteloru1 1' ? Omulă, cetățanulă, mediculă, cată se miră, și se numai remără de cătă ună lucru care nu mai are nimică în facia sa, nimică ’naintea sa, nimică în capulu scă și nimicii în consciința sa, de cătă „apantamente”. Acesta ar fi durerosă, ar fi uă ucidere spăimîntătoria și pentru omă și pentru România, și d. Iatropulo este omă, este Română, este medică, ș’a respuns și, ș’a făcută ca omă, ca Romană, ca medică, și cătă pentru apantamente, a aretată că chiară acelea nu le-a mai reclamată, de la Martin, de căndă și guvernulă numai are dreptulă se percapă impositele. Multăiîmă dară d-lui Iatropulo, și lă rugămă a priimi în publică omagiele nóstre, și asigurarea că ne a făcută fericiți căndă ne a aretată că mai suntă Români cari scă a se respecta pe ei inșii, națiunea loră și nobilea, libera și binefăcătoria profesiune de medică! Monitoriulu nu ne spune încă nimică despre darea în judecată a părintelui Platone, care se declară proprietară de veci ală averiloră națiunii romăne, ș’a tribunalului care a recunoscută ș’a întărită de proprietară de veci ală acoloră avemi, pe călugării străini. Se bage bine de soma doi. Miniștrii, căci nici uă cestiune nu este mai gravă și mai scandalosă ca acesta , se bage bine de samă că compromită, un jutru și ’n afară totă ce are mai sacru uă națiune, mai sacru decâtă chiară proprietatea, onorea iei. Nicină scrie sicură pîn’acumu despre în asemeni condițiuni, cătjîndă muriule pe pămîntul desiliului, astă omă, după suferințe neauzite, se deșteptase pe umu pată de dureri și găsise la căpetîiulă senită soră iubită, a cării bunetate eră asta de afectase și frumuseța asta de suavă, jucătă își imaginase la prima vedere că privesce mă ăngeru sau vreuă ființă fantastică creată de imaginaținea seu în deliră, în îndoială, și credindu-se jucăria unui visă, elă închisese de mai multe ori ochii, ca se să alunge, dară de căte ori pleopele sele se redeschiseseră, reaflase alăturea cu dînsulă aceaași figură angelică, plină de tinereță și de melancoliă, închinată spre patură seă și privindu-lă cu interesă... asia de aprope uneori, în că să simpție sea creduse că simple respirarea sea alingindu-i fruntea. Nu putea fi deci ună visă, indecisiunea nu mai eră permisă: realitatea vină era înaintea ochilor sei. N’avea, spre a o atinge de cătă se ’ntiniță mâna. Pucină căte pucinu se făcuse lumină în spiritulă bolnavului. Răpită de frumuseța astei fete, eră o contîmplâ ore întrege făr’a dice nunicu. Ea n’avea in ochii lui nici uă asemenare cu acele pe cari le cunoscuse pîn’aci. Frumósa fără cochetăriă, amabile, dulce, grațisă, și cu atatu mai seducetaria că nu căuta a plăce, elă o iubi cumă fu iubită de dinsa, fără nici uă premeditare, fără se cugete nici unulă nici altuia. Uă amare începută astu-felu trebuia se fiă profundă și fu... arătă de multă in cătă acestă omă, care pîn’aci fără a păli nu se temea d’a ataca pe legi, și cercă d’a resturna tronurile loră cu risiculă d’a fi îmmormintată se derămăture, tremura uneori ca un fruti<nu vorbindă acestei fragili copile. Nesceptupide prejudecăți de rangă și de avere nu puteam deci opri în mersură la pasiune așia de cu putere înfiptă în inima unui omu de natura acésta; și elă nici nu gândi unei consertu măcaru la acésta, și în sera aceleiași di, căndă îlă vedurâmă vorbindă cu Teresa la umbra unui măstocanu, el se duse la Ioană morariulă și-i ceru pe fiic-sa în căsătoria. XXIV. Ioană era tipulu celu mai perfecții reintrarea ministeriului nostru în calea legale. Și fiindă că nu scimă nimică sicură din întru se studiămă din noă ce #ce opiniunea publică a Europei despre Prussia. Acesta opiniune n’o pate susținea mai bine în facia miniștrilor noștri decătă #ariulă din Paris La France. (5 iunie.) „Cabinetul Bismarck a intrată în calea perielusa a ordinanțelor”. In deșertă ne chemă că Prusianii nu suntă Francesc; nu este peste putință se nu’mpreunămii în mintea nóstră ordinanța prusiană de la 1 luniă 1863 cu una din fatarile ordinanțe de la 25 Iulie 1830. Vedemu aceleași preocupări, aceleași ilusiuni, aceaași neinteligință a timpului ș’a mișcării opîniunii. ..Căndă Europa întragă se deschide din ce în ce mai multă tendințeloră liberali, cari caracterisă și oforă epoca nóstrü; căndă la Viena, Petresburg, garanțiele legali tindă a lua labulă arbitrariului administrativă, d. de Bismarck rădică cu entesare drapelulu reacțunii și pretinde a supune Prussia régimeii ordinanțeloră. „Astă-# căndă corintele merge spre libertate, spre chie^ește, spre progresul instituțiuniloră, a pretinde se oprescă acelă corinte, este a lua, dupe exemplul miniștrilor lui CarolnX, în 1830, a lua lucrurile pe closă și a face uă politică în sensulă opusă.“ Pentru nisce cuvinte testuale cu acestea d. Aricescu fu închisă pe optă luni. Opiniunea publică a Europei resplătesce astă—4» testuale cuvintele scrise de d. Aricescu, și oca lü pe deplină restunată. Facă cerulu ca cei cari au credută că potu închide adeverul, lumina, și logica faptelor, se -nțelegă acumă, se se lumineze, se reintre pe calea cea dreptă, și d. Aricescu, ca unulă ce are cu elu tăria dreptului, va fi fericită și va ierta. Recomandămă miniștrilor ăle Constituționel de la 2 și de la 7 luni, se uranju bună înțelegere și sfirșimă rugăndu-i se publice mai curindă că adul di in privința moșiei Osoiu s’a declarată de legale și s’a re’ntorsu națiunii averea sa.