Romănulŭ, septembrie 1863 (Anul 7)
1863-09-01
josoiu Violare de legi, spoliare a proprietății, mare compromitere a cestiunii averilor ai Statului, scandalu, și prin urmare scădere a Statului Românii. Aceste suntü faptele ministeriului N. Cretzulescu, mai adăogîndu că cine dăuă moșiă a Statului póte da totulă. Domnu D. P. Vioranu, fiindu procuratore la curtea de casațiunea scrisă și suptă scrisă trei articole, cari s’aă publicată in fóia oficiale, Monitoriulă Oastii, și din cari umilă s’a publicată în fóie osebite și s’a impărțită prin administrațiune in tótu ora. In celu d’ănteiu, a espresă indignarea sa că prcura’torele curții apelative criminale „n’a „dată ănca in judecată fara acésta“ și că „judecătorii n’au osănditu-o ăncă ,,nu i-ai m,,primată în frunte p a ta infamie !.“ (Cine? Judecătorii?) In acest articoî a ’njurată ș’a calomniată, numindu-Iă trădătoriă și vîndetoriă ală Patriei străinului pe direptorele acestei fete, ș’a calomniată și majoritatea Adunării, și națiunea, și armata, precumă ș’a dovedită și se va mai dovedi. Pușină dupe ce a sfirșită acești articole, d. I. P. Vioranu a fost numită ministru ală justiției prin decretă subscrisă la 15 Augustă. La 16 Augustă direptorele acestei fete a fostă, conformă voinței esprese oficiale de mai nainte de d. Vioranu, dată în judecată în contra legei de presă de către însușî <I. Vioranu, pentru c’a respuns ă, c’a intimpinată calomniele d-luî Vioranu, publicate in Monitoriul Oastii. Procesul se va infăcișia in ziua de Luni, noue Septembe, la curtea apelativă criminale. Apărătorii acestui mare, și neauditii ăncă în lume, procesă politică, vor fi: Domnii George Petrescu, Maniu, Grigorie Arghiropulo, George Știrbeiă, Constantin Brăiloiu , Cornilie Lapati, Dimitrie Ghika, Ion Ghika, Ion Brătianu, Anastasie Panu. Domnu Pantazi Ghica, făr’a a fi redactoria recunoscută ală Independinței Romăne, fără a figura nici într’ună modă numele seu în capul acelei fdei, este dat suptă judecată ceva și mai frumosă. Este dată supt judecată pentru unu articlu ce nu este nici scrisă nici subscrisă de domnia sa și care s’a publicată în Independința, pe căndă dumnelui era în România de peste Milcov. Acest proces, care este un adeverată daquerotipiă a unei stări de lucruri ce nu mai are alt modelă, se va înfățișia la Curtea apel criminale Luni la 2 Septembre. REVISTA POLITICA BUGURESCl, " Publicămă mai la vale uă corespondință din Iași, în care ni se face cunoscută că mică locală cu care guvernulă strînge impozitele de la funcționare, prin călcarea Convențiunii, ș’a voinței Adunării, este acea carte de judecată despre care amu vorbită, și după care funcționarii nu voră primi léfa pănă căndă nu voră areta citanțe c’aă plătită impositele. Carte de judecată și carte de blestemă a Mitropolitului, cică măsurele întrebuințate de guvernă spre a strînge impositele ; și cine putea se ne dea dovedi mai mari de cătă ne-a dată însuși guvernul, că suntă mulți în tera cari refusă impositele nevotate și ilegali, cea a ce l’a nevoită s’alerge la module de arbitrarie, la întrebuințarea silei, la vîndări ilegali și la carte de judecată, la carte de blestemă. Da, mari și puternici miniștri, suntă mulți, forte mulți cetăți înP cari au refusată și refusă impositele •, fiindcă refusulăimpositului este un drept constituționale, chiară după declararea marelui generaliu și maiorii generaliă , d. Florescu, fiindăcă impositele n’au fost votate de cine era în dreptă după Convențiunea le vota și prin urmare nu sunt legali, fiindcă impositele se se string în puterea legii, de un guvern care respectă legile, și pentru a se da socotela despre întrebuințarea lor, și nu este lege pentru a strînge impozite nevolate, și guvernulă actuale a călcată legea cea mare, Convențiunea, și nu s’arată nici uă socotită tezei despre întrebuințarea banilor» publici, mai cu semn după ce s’a declarată chiară de guvernulă actuale că financiele suntă într’uă desordine spăimîn tătăria; în fine, domniloră miniștri, în ori ce țară, unde suntă legi și esiste respectulă legiloră, și unde guvernulă nu este domnă și stăpănă absolută pe punga și averea cetățiăniloră, trămițăndă gendarmii sei se leie cu sila bani, ori cătă, ori cumu și ori căndă voeste, impositele se plătescu de țară pentru a fi totăde una șigură de uă bună justiție, de uă bună administrațiune, și de ună guvernă care se se bucure de încrederea sa, se respecteze drepturile și libertățile sale, și se ailă modulócele de a face îmbunătățiri în folosulă publicului care plătesce, era nici de cuma și nici într’ună chipă pentru a vă face numai plăcerea se ve numiți miniștrii și se vă ținoțî la putere, căndă ați ruptă Convențiunea ș’ați violată drepturile și libertățile țerei, căndă justiția ș’administrațiunea suntă una scandată după cumă însuși Domnitoriulu si tóta Adunarea, în unanimitate, aă recunoscută și declarată, căndă nu numai că nu faceți nici uă îmbunătățire și n’aduceți nici uă îndestulare la trebuințele țerei, dară, din contra, loviți și vătămați tóte interesele publice prin amănarea și amorțirea celor mai însemnate cestiuni. Și apoi voiți ca țera se plătască impositele de bună voie pentru a ve ajuta se duceți țera la peire! Dară ce ve pasă? rupe-se Convențiunea, calce-se legile, sugrume-se tóte drepturile țerei, fie deplină desordine în financie, perdu-se ori ce socotele, alungă justiția și administrațiunea ță scandalu, domnescu în tóle ilegalitatea, sila, arbitrariulă, întemple-se ori și ce, numai miniștri se fiți. Ce vă pasă? Tótă lumea se pera, numai Manea se trădscă? Publicară mă ieri scriea despre disolverea Camerei Prusiane, ș’are tarămă că d. de Bismarck, stăruindu a pune înainte silințele sale d’a combate politica Austriei care a voită la Frankfort se impacineze influința Prusiei, a credulă că pate se-și atragă simpatiele țerei, și prin urmare, că momentul este favorabile pentru a disolve Camera și a face un noă apelă la țară. Diariele străine privescă tară în chipulă acesta cu tezatoria otărîre a ministeriului prusiană, și n’aă cea mai mică îndouință că noua Cameră va condamna cu mai multă tăriă pe ministeriă. „Trebuia, dice nébats, se se retragă saă s’ajungă la acésta estremitate căci este uă adeverată estremitate pentru ună ministeriu d’a consulta pentru a treia oră corpulă electorale, dupe ce corpulă electorale a mai condamnată de doue ori politica urmată de acestă ministeriu. Recunoscemd că d. de Bismarck a lucrată cu iscusință, alegîndăuă oră favorabile pentru a se adresa la națiune. Lucrurile cari s’au petrecută la Francfort au mișcată cu durere în Prusia tóte inimele patriote.“ Independința Belgică observă că d-na de Bismarck și colegii săi se razimă pe lucrarea Congresului de la Francfortă pentru a deștepta patriotismulu Prusiei s’a restabili prin acestă midăle cu buna armoniă între represintațiunea țerei și guvernulă seă. „Dar dacă responsulu este negativă? Dacă, națiunea, prin alegeri ostile declară că nu atribuie lucrării congresului de la Francfortă același ințelesă ca guvernulu scă, și că preferă a suferi consecințele aretate de guvernă patriotismului seă, de cătă a urma se trădscă luptă regimele actuale?“ L'Europe dice asemine: „Dacă disolvarea Camerei nu s’ar fiotărîtă în principiu de multă, dacă ministerială n’ar fi fostă in ostilitate flagrante cu Camera, dacă cele mai facționarie mesuje nu s’ară fi luată de multă timpă, s’ar pute crede că regele Prusiei, atinsă în amorul- seu propriu de suverană, hotărîtă se cera de la națiune, prin noule alegeri, una buletină de mulțțumire pentru purtarea sa în privința Congresului de la Francfortă. Dar nu este asta; stăruindă orbesce pe calea care să va duce la prepartie, regele Guillaume va cere națiunii prusiane deputați mai mlădioși, mai supuși, mai ascultători, mai respectoși de cătă acei pe cari i-a alesă pînă acumă, respunde Dară scimă mai dinainte ce va națiunea prusiană. Regele Guillaume și-a pusă pe ochi uă legătură, și d. de Bismarck l-a condusu a visa dreptură divină și feudalitatea ca cumă ar fi totu în veculü ală cincispre decelea. Dară, se scră bine regele Guillaume, nu va merge atătă de departe în deretă pe cătă speră, va înainta din contră și fără voia sea. Diserămu că guvernul ăseă este ună guvernă din vocala de miciulocă, este adeverată, dară tată ar pute strebate repede distanțele și a se afla de uă dată In facia unui 89. Se bage bine de sămă!“ Fiindă că vorbirămă de d. de Bismarck care se plări a disolve camera prusiană, este fórte firescă se vorbimă și de d. Cretzulescu, care merge cu atăta talentii pe urmele domnului de Bismarck, și se la întrebămă ce are de gândit se facă acumă ? Ministrul Prusiei, încredințată că Adunarea va stărui înotărîrile iei ostili guvernului, și vădăndu-se în neputință de a face ceva fără Adunare, se otărî s’o disolve și se facă apelă la țară, spre a nu se arunca tóte interesele într’un adevărată amorțire și ruinare. D. de Bismarck a avută celu pucină curagială politicei sale, dară d. Cretzulescu ține Adunarea de șepte luni închisă, și scie fórte bine, precumă scie și țăra tată și Europa, c’Adunarea a condamnată politica sa, i-a dată ună votiî de neîncredere și i-a refusată bugele, și prin urmare, scie asemene fórte bine ce o să aștepta în acésta Adunare, căndă va veni timpul hotărîtă a se întruni. Pentru ce dar, dacă credea că națiunea va fi cu guvernul ă seă, nu s’at grăbită se disolve Adunarea și se facă apelă la națiune? Pentru ce a mersă șepte lune fără Adunare, căndă cele mai mari interese, cele mai însemnate cestiuni sunt la ordinea bilei, și căndă se află într’uă desevîrșită neputință de a face vreuă lucrare legale, seriosa folositorii ? Guvernul actuale, ca ori ce guvernă luptă unu regime constituționale, trebuia, ca și guvernulă d. de Bismarck, dupe cumă observă Les Débats, saă se se retragă, cea e ce era mai prudinte, sau s’ajungă la esternitatea d’a disolve Camera. Guvernul d. Cretzulescu n’a făcută nici una nici alta, și, astăzi, nu trebue se ne mirăm. A remăne la putere contra voinței Adunării, dupe ună voiu de neîncredere, după refusulă bugetelară, prin violaria Convențiunii, este ar merge pe calea arbitrariului, și guvernul actuale este fórte capabile d’a merge pe acésta cale. Dară a disolve Adunare, mai cu semn căndă țăra este pentru Adunare și căndu partitele cu influință în țară sunt unite, este trebuință de multă caragiă, și guvernul ă d. Cretzulescu este cu totulă lipsită de acest curagiu, negreșitu pentru că are consciința slăbiciunii sale. Se sperămu însă că exemplul ă d. de Bismarck îlă va încuragia se să urinese în tóte, pînă la sfîrșită. Despre negoțiările diplomatice privitoaie la Polonia nu aflămă nici uă sorie mai însemnată care se pute capeta suferințelor acestei nefericite națiuni. Diarnele se ocupă de scomptele respîndite asupra modificăriloru ce împăratul Alesandru ar voi se facă instituțiunilor organice ale imperiului seă și asupra modulacelora ce aceste modificări ar înfățișa diplomației europiane de a deslega cestiunea polonă pe calea păcii, ș’in fine, despre stabilitatea ce pate se aibă alianța Franciei, Prusiei și Rusiei. In privința acestoră modificări , la France, care este celă d’ăntăiă diarre care le a făcută cunoscute, revine asupra sorii și dice cu aceste concesiuni liberali, departe d’a umili Rusia, iară face onore și ară ridica-o în rîndul ă națiuniloră celoră mai civilisate; ele ară face fără obiectă intervenirea puterilor, ală căroră interesă și repausă se lega cu pacificarea Poloniei, îndeplinindă cu lealitate făgăduințele vechielor tratate și dăndă autonomia sa unei naționalități care o reclamă în numele justiției și ală dreptului. „Dacă tóte aceste avantagie, dacă aceste mari interese nu oferescă cabinetulă de St. Petersburgă, va trebui se plăngemă sau înderetnicia sau orbirea sa. Nici uă dată ună guvernă nu va fi perdută uămai frumosa ocasiune d’a se împăca cu opiniunea publică, împăcîndu-se în același timpă cu Europa s chiară cu supușii sei. „Daca se póte spera a se defarma aceste poporațiuni rescantate în esaltarea patriotismului soră, acesta se póte face prin clemență, prin recunoscerea drepturiloră loră,prin îndestularea plăngeriloră loră. „Suntemă încredințați că acesta mare și generasa politică va isbuti mai bine împăratului Alesandru de cătă tote forțele sale militarie.“ Dupe Morning-Post, cabinetulu de St. Petersburg, prin miculocirea celui de la Berlin, ar fi oferită Franciei să des legare a cestiunii polone, după care Rusia ar cade Polonia, cu condițiunea ca Polonia se se însărcineze cu uă parte a datoriei imperiului, și ca Lituania și Rutenia se fie garantate Rusiei de Europa. Nu scimă pînă la ce pantă póte fi positivă acesta scrie, și dacă adeverindu-se, ar mulțiămi pe Poloni cari aăversată arăta sânge și aă făcută ai tăta sacrificie pentru a vede patria loră liberă și reconstituită în vechiele relimite. Radion. DOMNITORIU CONSTITUȚIONALE. Vomu fi Domnu Constituționale. Alecsandru Ilon I. ‘ II. ' (Caracteriulu cu care este învestitu îlu ridica mai presusu de ■ totî. — Avantajele positiunii Sale. — Prerogativele ce’î suntu recunoscute de lege.) Domnii miniștri actuali ș’acei cari s’aîi susținută in Cameră, căndă oposițiunea, sau coalițiunea constituționale, combatea ideiele lor, greșite, și le cerea se aplice pe deplină regimele consttuționale, nu scriă și nu putea respunde altăceva de cătă că se atacă tronulă și prerogativele domnitoriului. Tactică cunoscută a miniștrilor slabi și vinovați cari s’ascundă dupe Domnitoriă, și cari, ei singuri, îlă compromită, terîndă’lă în arena lupteloră, și puindu-lă totă de una nainte spre a înlătura loviturele îndreptate contra soră, ca miniștri cari suntă respinzători, era nici de cumă contra domnitoriului care este inviolabile pentru că nu face nimică prin sineînsuși. Care omă, cu puține cunoscințe chiară despre regimele constituționale, nu vede cătă suntă de vinovați acel cari vină a declara că este atacată Domnitoriulă inviolabile care nu guvernă, căndă sută atacați numai miniștri cari singuri guvernă și suntă respungetorî? . punsă Dară d. Lascară Catargiu ä resferse bine: „înălțimea Sa din nefericire a fostă încongiurată de ómenî cari n’aă voită nici de cumă regimele constituționale, și acesta este învederată că tendințele aceloră ómenî au fostă necontenită de a resturna Ciera ca se remăiă singuri, se nu aibă nici ună controlă, și se facă ce se va plăcea prin urmare, ci loră, eu suntă convinsă de acestct