Romănulŭ, septembrie 1863 (Anul 7)

1863-09-15

DUMINECA, LUNĂ, MARȚI. ANULÜ A.N­. VOIESCE A VEI PUTE. Va eși in tóte dilele afară de Lunia și a doua­ di după Sărbătoria. Abonarea pentru Bucuresci pe anii ... 128 Ioi Sese tune................................................ 64g— Trei lune.................................................... 32 — Pe lună....................................................... H — Unü exemplariu........................................ 24 par in sciințârile linia de 30 litere................ 1 lei Insersiuni și reclame linia......................... 3 lei IHAIUU POLITICI], COMERCIALE, LITERARII]. ---------—s=^^[SSe‘^------------­(­A_TITICERI,E THX.HI8E ȘI CUELICA­TE SE VORU ARDE), Directoriul­ Tiariului: G. A. Rosetti. — Gerante respund­etoriii: Anghelö Ionescu. Pentru abonare și reclamări se vor­ adresa la Administratoriulu­coiariului D. C. D. Aricescu, Pas. Romana No. 13. 15, 16, 17 SEPT. 1865. ANULU 'VII. LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI. Abonarea pentru districts pe ană........152 lei Șase lune................................................ 76 — Trei lune................................................. 38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fie­carii lune. Ele se făcu în districte la corespondinții pa­riului și prin poște. La Paris la D. Hailegrain, rue de l’ancienne comédie, 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștale­ști la agențiele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă va­lută austriacă. Miercuri la 18 Septemvrie, D. D­,­rășianu este citată Înaintea Curții Cri­minale pentru că nu se­ă cine ară fi trisă că a vorbitu nu selă­ ce de guvernu. Vineri la 20 se va înfățișia proce­­su­lui de presă al d-lui Scarlat Turnavitu. DEPEȘIA TELEGRAFICA. (Servicii particulariă ală Romanului.") Viena, 28 Septembre. Ziarul­ „Botschafter“ publică ur­mătoarele: Nota englesă relativă la ce­­stiunea Polonă a sosită ieri aici. En­­ginteza va discuta ideia de a nu recu­­nosce Rusiei un­ titlu de posesiune asupra Poloniei daca Rusia însușî se îndoiesce despre valorea tratatelor de la 1815, declinîndă (tăgăduind) pu­­teriloră dreptul­ d’a supraveghia ese­­cutarea acestoră tratate. IUJCURESCI, 16/28 Răpciune. „Națiunea Română este vine,“ fură cuvintele cu cari Românii se salutară, de căndru Curțile Apelative Criminali din Iași și din Bucuresci, rădicară ju­­stiția la adeverata iei înălțime. Cine nu scie în adeverii că nu póte fi nici libertate, nici naționalitate unde nu este justiția! Cine nu scie că fără ju­stiția că societate pere, se disolve cu acea­ași grozăviă cu care sară disol­ve lumea căndu ar peri lumina și căl­dura sarelui! Cine nu scie că n’a re­­masa nici uă epocă și nici ună omă mare care se nu ii are tatu ce este justiția, pentru uă societate! Cine nu scie că Bossuet a țjisit: „Ceruia este făgăduita celora cari suferă pentru justițiă­ că Voltaire a trisit: „Justiția „este pănea poporului; Chateaubriand,’. njustiția este secerișul­ poporelor”; și „Bourdalone: justiția este mama păcii „publice ș’a ordinii private.“ Nu este nici unü omu care se nu­me scie acestea și poporul ă romănă a în­­vețiatu, prin sute de ani de felurite suferințe că lipsa de justițiă este causa tutorii suferințelor­­ sale; și d’a­­cea­a toți, inlăturăndu cu totulu in­dividele, nu s’au ocupată de cătă de justițiă ș’au trăsăltată de fericire ve­­țtindu-o rădicăndu-se naintea națiunii române cu totă maiestatea, blăndeța și nebiruita iei tăriă! Și fericirea Romăniloră a fostă cu atătă mai mare și mai deplină, cu cătă justiția la noi a fostă atătă de atacată, insultată în câtă pucini, forte pucini mai pute crede că ea este vina în animele Romăniloră. Nu mai vorbimă aci de lovirile de mérte ce i s’a­rată în timpii trecuți, nu mai vorbim de lovirile ce i s’a­rată chiară în acești din urmă timpi, ce toți îi numiseră dinainte, “timpii de renarcere;“ nu mai vorbimă nici de inamovibilitatea jude­­cătoriloră prescrisă prin articlu 7 al Con­ven­ți­unii și care în minele nóstre se prefăcu din contra in cea mai neauzită mișcare, cernere, destitui­re, ne vomă mărgini a adu­ce aminte acea circulariă a actualului Ministru al­ justiției despre care a vorbită n­­aintea Curții onorabilele avocată, d. G. Petrescu și prin care d. Ministru zi­­cea că magistrații sunt­: „Mandatari „drepți ai guvernului; că magistrații nu .j­’au ipetrunsü încă toți de simptimin­­ tulă datoriei și că nu s’aă pe­­„trunsă nici de mărirea și sanctitatea „datoriei prescrisă de consciință mai „nainte d’a fi dictată de lege; că ei „au credința eronată că postulă ce li­­ se dă este uă grea povară, și că e­­­ste prea naturale a căuta se­ lu în­deplinească cumă potă; că ei, prin „acesta, aă ruptă ecilibrulă morale „ș’aă resturnată ori­ce noțiune a ju­stului. Că e­ste uă înțărcare veză­­„mătoriă intereselor” private ș’uă a­­„morțele fatale în mersură regulată al „administrațiunii justiției, că se facă „intăresări ș’amănări ne­întemeiate, „cari producă uă tristă stagnațiune în „afaceri și dă­uă lovire gravă comer­­]ciului și creditului. Că ’n licitația­­„ui se procede c’uă mare ușiurință; „că otăririle difinitive stau în unele „tribunale ani întregi prin cancilariă“ ș. c. 1. — Aceasta este trista stare in care ministrul­ justiției arată națiunii și Eu­­­ropei că se află la noi magistrată­ri; și căndă totă Romănuță era cu capulă plecată de rușine și cu inima sdro­­bita de durere, văd­îndă prin acestă tabloă perirea națiunii sale, Megistra­­ții din Iași și din Bucurescî, aretară că suntă la înălțimea sântei loră mi­siuni, și că simplimîntulă dreptății ș’a­­viarea Patriei suntă atătă d’adincă să­dite în ănimele Romăniloră, în cătă, nici oă lovire omenescă nu le-a pu­tută stinge. Miniștrii noștrii aă pu­tută suferi ună minută retindă că ju­stiția le a aretată că eraă p’uă cale retăcită; dară a fostă negreșită mare, forte mare fericirea loră, căndă ca miniștrii, nă ved­ută că justiția le arată calea cea bună și ca Români căndă aă veȘută că nici uă calamita­te n’e putută sdrobi justiția din i­­nima poporului Romănă, căndă aă ve­­iută că prin Magistrații sei, din Iași și din Bucuresci, națiunea s’afirmă in facia Europei că este în adeveră fiia acelei gloriase, națiunii Romane, care a fostă a tâtă putinte și este nemu­­ritoria fiindă ca e­a, și numai e­a, a fostă fondatoarea DREPTULUI. A­­cestea ne facă a­dice că suntă ne­­adeverate spirite ce s’aă respândită că Membrii curții apelative criminale din Bucuresci s’ar fi trimisă de către mi­­nisteriă înaintea curții de Casațiune, spre a fi judecați pentru sentința ce aă dată. Ca față a oposițiunii, amă dori pate ca ministeriulă ce­ să com­­batemă pentru că, după noi, nu mer­ge pe calea cea mare a principieloră Revoluțiunii francese de la 1789, con­ținute in pactură n­ostră fondamentale, amă dori, Șicemă, se com­iță acestă greșală; dară oposițiunea ce facemă ministeriului pe ter­mură principieloră nu ne va face nici odată se­ lă com­­batem­ă pe ună ter­mă ce nu va fi adevărată. Susținemă dară că tóte a­­cele vorbe suntă pe deplină neadeve­­rate: susținemă încă ca ori­care ar fi opiniunile politice ale domnilor, mi­niștrii de ei suntă însă mai nainte tóte romăni, și prin urmare, mintea și ini­ma loră i-a făcută a fi fericiți și mîn­drii de curțile apelative Criminale din Iași și din Bucuresci, ș’a zice: — „Péra chiară memoria nóstru numai justiția se fiă mare și puterică în națiunea Romănă!“ Europa întregă este astăzi din nou preocupată, și forte îngrijată de ce­­stiunea polonă. Cabinetul­ de la St. Petresburga respinsă la notele ce i s’a trimisă de către cele trei mari puteri, și respun­­sulă este nu numai în contra cereri­lor ă ce s’a făcută Rusiei de către Francia, Englitera, Austria și de către Europa intréga, ci este ăncă și forte ageră în forma iei. In memoranduma, încă din liniele d’ăntiiă, princepele Gottscha­l­koff z­ce că Polonii nu numai la 1814 • s’aă­sculată contra Czarului, ci încă aă luptată cu francesii contra Rusiei. Prin aceste cuvinte nu numai că se dă uă lovire Franciei, dară s’amintesce Franciei de către însu­și Czarulă că Polonii ș’aă vărsată sângele pentru dreptul ă iei și că din acesta rură luptă sclavia. Și căndă aă că­cabine­tul­ Rusiei, comite uă asemene mare greșială, este învederată c’uă face în deplină cunoscință de causă; c’uă fa­ce fiindă că nu mai speră nimică de la Francia și nu-i mai remăne altă speranță de cătă a esalta poporulă russă. Pe lingă acesta, forte însemnată dupe noi, dovadă că resbelulă a re­­venit­ din nou la ordinea flilei, mai avemă încă una de forte mare în­­semnătate. M­o­n­i­t­o­r­i­u­l­­ francese, de la 22 Septembre, reproduce epis­­toda guvernului naționale din Wars­zawa, de la 15 Augustă, către prin­cipele Czartoryski, despre care vorbi­­rămă în num­erile trecute. Căndă dară o fóie oficiale,­­ș’uă fóie oficiale a unui guvern— care se respectă și spre valorea foilor­ oficia­le — publică ună actă óre­ care, ori cine scie că acea publicare are un mare însemnătate. Aci este ceva mai multă Faia oficiale publică ună actă oficiale ale unui guvernă anonimă și secretă. Acestă publicare, ori cine vede că este prelucrarea recunoscere a guvernului na­ționale ală insurecțiunii, ș’a polonilor, ca națiune și ca națiune beligerinte. Ș’ori­cine crede c’acesta este prelu­darea unui resbelă. Polonia este ve­cină cu noi, Rusia, scie ori­cine, că va pune facă in totă orientele, ca va face totă spre a pune pedice puteri­­loră cari voră lupta pentru indepen­­dința Poloniei. Ori­cine scie ăn­ă că România este celă mai însemnată pun­­te­ strategică și pentru Rusia și pen­tru cele­lalte puteri. La aceste solute de toți, se vei să fie­care Romănă, cumă stămă și va vede pericli ce ne ame­nință de nu ne vomă descepta și nu vomă intra guvernă și națiune pe calea cea mare a legalității și a nați­onalității. G. A. R. Ciu­mă în Independința Romănă. D-nulă Pantazi Ghica a fost­ a­­pucată de ’ndeplinitorulă contribuțiu­­neloră a plăti impozitulă fonciară pen­tru o proprietate ce nu are­ D nulă Pantazi Ghika a făcută împlinitorului următorulă respunsă pe care ni’să trimite și noue se’să publicămă: Domnule ’nplinitură. Amă vedjută cu mare mirare că mi s’a trecută o proprietate în mah. Crețulescu, nu amă nici uă proprieta­te și prin urmare nu suntă datoră se plâtescă contribuțiune fond­ară pe ceia ce nu am, și’n asemenea cată nu po­­ctă de cătă felicita pe D-nulă Mini­stru de ilusiunele cu care crează con­tribuabili ca se aibă ocasiunea a viola încă odată convențiunea și a despre­­țiui represer­tațiunea națională în con­tra unui votă de neî ncredere catego­rică adunărei suverana legiuitorie a țerei și a inventa contribuțiuni și chiar de la acei carii nu au proprietăți. Totă de­vâdată declară că și chiară de ași fi proprietară, totă nu ași plăti, Domnulă meă, căci suntă constituțio­nale, și prin urmare datoră ca cetă­­țeană se respectă votulă adunărei le­­giuitore și suverană a României. Priimiți, d-le împlinitorii, încredin­țarea considerațiunei mele. Pantazi Ghica. Dacă credeți că acesta, ca resul­­tată ale celoră ce ați publicată în pri­vința alegerilor, municipali de aici, urmară a se cunosce de­­ ciză, bine­voiți a-i da cuvenita publicitate. Priimiți etc. C. Ploești, 9 Septembre 1863. ÎNCĂ UĂ LOVITURĂ DATĂ GU­VERNULUI. Domnule Radactoră! In Romăniță, suptă rubrica Alege­rile Municipale suptă, ministerială Crețu­lescu, au­ publicată în luna lui iulie pro­testarea a 80 deputați de suburbii din acestă orașiă Ploesci (majioritate aso­­lută) în privința respingerii contra legii ce s’a făcută d. Ion S. Urlățianu de Ia întărirea ministeriale ca membru a­­lesă la municipalitatea acestui oraș să cu 76 din 105 voturi. Au­ publicată și refusulă d. Vasile lonide de a priimi numirea ce i s’a dată de membru, din supleantă, în loculă d. Urlățianu. A­­măndoue aceste acte au fostă adresate și presintate d-luî ministru de interne. Ori care a citită acele protestări a pu­tută crede că ministeriulă își va re­para lucrarea, respectăndu dreptulă co­munii, mai cu suimă cumă i se înlesnia mijloculă prin refusulö motivată ală d. léni de la onorea ce’i făcea d’a­ să numi membru. Ei dară­m că tóte, nici acastă imposante protestate, n’a fostă luată în considerare! Din contra, s’a dată or­dine­a se face oă nouă alegere de membru, privindu acelă loca ca vacante. Pentru acastă nouă călcare de drep­turi comunale, unul­ din membri muni­cipali, d. Ioan Radovici, indignată și-a dată demisiunea motivată. Z­iua alegerii se amâna prin revenirea d-lui Prefectă a deschide Adunarea și a lipsa tocmai ziua de 8 7­ brie, căndu cei mai mulți orășteni lipsescă pe la bălciurile ce se facă în acestă­­ si; astă­ felu că , din 156 deputați, au putut­ fi presenți 85. Cu tote acestea, și cu tóte că silința de a dobândi alegerea altă resu­ltată a fostă destulă de mare și pe faclă, d. Ioan S. Urlățianu a fost i drăși alesă și ca Președinte al­ Biuroului și ca membru municipale cu 58 voturi din 85. Mai țică acumă guvernulu că nu recunosce puterea opiniunii publice și că a făcută bine de n’a dată întărire, conformă legii, alegerii d’ăntăiu a d-lui Urlătianul Credemu că și acastă cer­care ca și altele voră servi de lecți­­une celoru ce voră se trece peste lege. Coptă de pe adresa d-lui procurore­ală tribunalului districtului Putna din 5 Sept. 1863 No. 802, către d. Al. Sihleanu. Sînteți invitată ca pentru z­iua de 16 a curente, să veniți la procurorie spre a vi să face cuvenitele întrebări în cadul d espresiunei trecute cu totulă peste cuviință și amenințătore, ce se coprinde în petițiunea rădașiloru de Ursoiu dată ministerului de interne la 20 a trecutei luni Augustă, și care pe­­tițiune după cercetarea făcută sau des­coperită a fi făcută de dv. Priimiți d-le încredințarea osebi­tei mele considerațiuni. iscălită Boteză. Copia de pe protestulă d. Al. Sihleanu, dată procurorelui de Putna la 9 Sep­tembre 1863. Am priimitu citația sub No. 802, din 5 a corente­, prin care mă invitați ca să viă la procurorie la 16 spre a mi să face cuvintele întrebări în cadrul d espresiunei trecute cu totulă peste cu­viință și amenințătore, ce s’ar coprin­de în petițiunea rădașiloru de Ursotă, dată ministeriului de interne la 20, a trecutei luni Augustă, și care petițiune, după cer setarea ce s’ar fi făcută, s’ar fi descoperită a fi făcută de mine. De­ore­ce, în adresa dv. nu să coprinde mai multă de cătă atâta; de ére ce nu’mi comunicați acut rațiunea aruncată asupră’mi; de őre ce nu-mi spuneți de către cine s’aă făcută acea cercetare și pe ce să batjcsă acele des­coperiri făcute; și de ére­ce atăta nu e destulă pentru ca să înțelegă că de­spre ce e vorba, cine suntă acusatorii mei și care suntă armele loră, îmi veți da voe, d. procuror», să bănuescă. Bănuescu că ocuițatorul­ meu este d. N. Crețulescu care purta portofo­­liul­ ministerului afacerilor­ din lăuntru. Bănuescu că cercetarea de care să pomenește în adresa dv. este fă­cută de către d. prefectu de Putna, Panaite Tufelcicof; și în cazulu cănda bănuelele mele vom­ fi întemeiate, mă simplă în dreptu a respinge și acusa­­țiunea venită din partea d. N. Crețu­­lescu, și cercetarea făcută de către d. prefectă Panaite Tufelcicof. Respingă acusațiunea d. N. Crețulescu, pentru cuvăntulă că d. N. Crețulescu, de la 26 Fevr. 1863, pentru mine, și după dreptură constituțională pentru tota țara, nu mai este ministru. Respingă cercetarea făcută de d. Panaite Tufelcicof, pentru cuvăntulă că d. Panaite Tufelcicof, îndată ce prin petițiunea Ursoenilor si este acusata de părtinitoru, numai putea fi cercetătorii. Nu recunoscu pe d. N. Crețulescu de ministru pe temeiul­ următoarei pro­puneri a d. C. A. Rosetti, care s’au vo­tată la 26 Fevruarie de adunare și de mine, deputatură proprietarilor­ mici de la Putna. „Văzîndu raportulu comisiunei bu­getare prin care ne arată mijlocele „estraordinare la care aui fostă nevoită „să aibă recursă spre a scote finanțele „țerei din posițiunea anormală și mi­­­cătoro in care se află. „Considerăndu că prin votarea „proiectului de lege presentată de co­­,,misiunea financiariă s­ară da unui votu­m de încredere ministerului și teoriiloru

Next