Romănulŭ, septembrie 1863 (Anul 7)
1863-09-15
DUMINECA, LUNĂ, MARȚI. ANULÜ A.N. VOIESCE A VEI PUTE. Va eși in tóte dilele afară de Lunia și a doua di după Sărbătoria. Abonarea pentru Bucuresci pe anii ... 128 Ioi Sese tune................................................ 64g— Trei lune.................................................... 32 — Pe lună....................................................... H — Unü exemplariu........................................ 24 par in sciințârile linia de 30 litere................ 1 lei Insersiuni și reclame linia......................... 3 lei IHAIUU POLITICI], COMERCIALE, LITERARII]. ---------—s=^^[SSe‘^------------(A_TITICERI,E THX.HI8E ȘI CUELICATE SE VORU ARDE), Directoriul Tiariului: G. A. Rosetti. — Gerante respundetoriii: Anghelö Ionescu. Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriulucoiariului D. C. D. Aricescu, Pas. Romana No. 13. 15, 16, 17 SEPT. 1865. ANULU 'VII. LUMINEZA TE ȘI VEI FI. Abonarea pentru districts pe ană........152 lei Șase lune................................................ 76 — Trei lune................................................. 38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fiecarii lune. Ele se făcu în districte la corespondinții pariului și prin poște. La Paris la D. Hailegrain, rue de l’ancienne comédie, 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștalești la agențiele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă valută austriacă. Miercuri la 18 Septemvrie, D. D,rășianu este citată Înaintea Curții Criminale pentru că nu seă cine ară fi trisă că a vorbitu nu selă ce de guvernu. Vineri la 20 se va înfățișia procesului de presă al d-lui Scarlat Turnavitu. DEPEȘIA TELEGRAFICA. (Servicii particulariă ală Romanului.") Viena, 28 Septembre. Ziarul „Botschafter“ publică următoarele: Nota englesă relativă la cestiunea Polonă a sosită ieri aici. Enginteza va discuta ideia de a nu recunosce Rusiei un titlu de posesiune asupra Poloniei daca Rusia însușî se îndoiesce despre valorea tratatelor de la 1815, declinîndă (tăgăduind) puteriloră dreptul d’a supraveghia esecutarea acestoră tratate. IUJCURESCI, 16/28 Răpciune. „Națiunea Română este vine,“ fură cuvintele cu cari Românii se salutară, de căndru Curțile Apelative Criminali din Iași și din Bucuresci, rădicară justiția la adeverata iei înălțime. Cine nu scie în adeverii că nu póte fi nici libertate, nici naționalitate unde nu este justiția! Cine nu scie că fără justiția că societate pere, se disolve cu aceaași grozăviă cu care sară disolve lumea căndu ar peri lumina și căldura sarelui! Cine nu scie că n’a remasa nici uă epocă și nici ună omă mare care se nu ii are tatu ce este justiția, pentru uă societate! Cine nu scie că Bossuet a țjisit: „Ceruia este făgăduita celora cari suferă pentru justițiă că Voltaire a trisit: „Justiția „este pănea poporului; Chateaubriand,’. njustiția este secerișul poporelor”; și „Bourdalone: justiția este mama păcii „publice ș’a ordinii private.“ Nu este nici unü omu care se nume scie acestea și poporul ă romănă a învețiatu, prin sute de ani de felurite suferințe că lipsa de justițiă este causa tutorii suferințelor sale; și d’aceaa toți, inlăturăndu cu totulu individele, nu s’au ocupată de cătă de justițiă ș’au trăsăltată de fericire vețtindu-o rădicăndu-se naintea națiunii române cu totă maiestatea, blăndeța și nebiruita iei tăriă! Și fericirea Romăniloră a fostă cu atătă mai mare și mai deplină, cu cătă justiția la noi a fostă atătă de atacată, insultată în câtă pucini, forte pucini mai pute crede că ea este vina în animele Romăniloră. Nu mai vorbimă aci de lovirile de mérte ce i s’arată în timpii trecuți, nu mai vorbim de lovirile ce i s’arată chiară în acești din urmă timpi, ce toți îi numiseră dinainte, “timpii de renarcere;“ nu mai vorbimă nici de inamovibilitatea judecătoriloră prescrisă prin articlu 7 al Convențiunii și care în minele nóstre se prefăcu din contra in cea mai neauzită mișcare, cernere, destituire, ne vomă mărgini a aduce aminte acea circulariă a actualului Ministru al justiției despre care a vorbită naintea Curții onorabilele avocată, d. G. Petrescu și prin care d. Ministru zicea că magistrații sunt: „Mandatari „drepți ai guvernului; că magistrații nu .j’au ipetrunsü încă toți de simptimin tulă datoriei și că nu s’aă pe„trunsă nici de mărirea și sanctitatea „datoriei prescrisă de consciință mai „nainte d’a fi dictată de lege; că ei „au credința eronată că postulă ce li se dă este uă grea povară, și că este prea naturale a căuta se lu îndeplinească cumă potă; că ei, prin „acesta, aă ruptă ecilibrulă morale „ș’aă resturnată orice noțiune a justului. Că este uă înțărcare veză„mătoriă intereselor” private ș’uă a„morțele fatale în mersură regulată al „administrațiunii justiției, că se facă „intăresări ș’amănări neîntemeiate, „cari producă uă tristă stagnațiune în „afaceri și dăuă lovire gravă comer]ciului și creditului. Că ’n licitația„ui se procede c’uă mare ușiurință; „că otăririle difinitive stau în unele „tribunale ani întregi prin cancilariă“ ș. c. 1. — Aceasta este trista stare in care ministrul justiției arată națiunii și Europei că se află la noi magistratări; și căndă totă Romănuță era cu capulă plecată de rușine și cu inima sdrobita de durere, vădîndă prin acestă tabloă perirea națiunii sale, Megistrații din Iași și din Bucurescî, aretară că suntă la înălțimea sântei loră misiuni, și că simplimîntulă dreptății ș’aviarea Patriei suntă atătă d’adincă sădite în ănimele Romăniloră, în cătă, nici oă lovire omenescă nu le-a putută stinge. Miniștrii noștrii aă putută suferi ună minută retindă că justiția le a aretată că eraă p’uă cale retăcită; dară a fostă negreșită mare, forte mare fericirea loră, căndă ca miniștrii, nă vedută că justiția le arată calea cea bună și ca Români căndă aă veȘută că nici uă calamitate n’e putută sdrobi justiția din inima poporului Romănă, căndă aă veiută că prin Magistrații sei, din Iași și din Bucuresci, națiunea s’afirmă in facia Europei că este în adeveră fiia acelei gloriase, națiunii Romane, care a fostă a tâtă putinte și este nemuritoria fiindă ca ea, și numai ea, a fostă fondatoarea DREPTULUI. Acestea ne facă adice că suntă neadeverate spirite ce s’aă respândită că Membrii curții apelative criminale din Bucuresci s’ar fi trimisă de către ministeriă înaintea curții de Casațiune, spre a fi judecați pentru sentința ce aă dată. Ca față a oposițiunii, amă dori pate ca ministeriulă ce să combatemă pentru că, după noi, nu merge pe calea cea mare a principieloră Revoluțiunii francese de la 1789, conținute in pactură nostră fondamentale, amă dori, Șicemă, se comiță acestă greșală; dară oposițiunea ce facemă ministeriului pe termură principieloră nu ne va face nici odată se lă combatemă pe ună termă ce nu va fi adevărată. Susținemă dară că tóte acele vorbe suntă pe deplină neadeverate: susținemă încă ca oricare ar fi opiniunile politice ale domnilor, miniștrii de ei suntă însă mai nainte tóte romăni, și prin urmare, mintea și inima loră i-a făcută a fi fericiți și mîndrii de curțile apelative Criminale din Iași și din Bucuresci, ș’a zice: — „Péra chiară memoria nóstru numai justiția se fiă mare și puterică în națiunea Romănă!“ Europa întregă este astăzi din nou preocupată, și forte îngrijată de cestiunea polonă. Cabinetul de la St. Petresburga respinsă la notele ce i s’a trimisă de către cele trei mari puteri, și respunsulă este nu numai în contra cererilor ă ce s’a făcută Rusiei de către Francia, Englitera, Austria și de către Europa intréga, ci este ăncă și forte ageră în forma iei. In memoranduma, încă din liniele d’ăntiiă, princepele Gottschalkoff zce că Polonii nu numai la 1814 • s’aăsculată contra Czarului, ci încă aă luptată cu francesii contra Rusiei. Prin aceste cuvinte nu numai că se dă uă lovire Franciei, dară s’amintesce Franciei de către însuși Czarulă că Polonii ș’aă vărsată sângele pentru dreptul ă iei și că din acesta rură luptă sclavia. Și căndă aă căcabinetul Rusiei, comite uă asemene mare greșială, este învederată c’uă face în deplină cunoscință de causă; c’uă face fiindă că nu mai speră nimică de la Francia și nu-i mai remăne altă speranță de cătă a esalta poporulă russă. Pe lingă acesta, forte însemnată dupe noi, dovadă că resbelulă a revenit din nou la ordinea flilei, mai avemă încă una de forte mare însemnătate. Monitoriul francese, de la 22 Septembre, reproduce epistoda guvernului naționale din Warszawa, de la 15 Augustă, către principele Czartoryski, despre care vorbirămă în numerile trecute. Căndă dară o fóie oficiale,ș’uă fóie oficiale a unui guvern— care se respectă și spre valorea foilor oficiale — publică ună actă óre care, ori cine scie că acea publicare are un mare însemnătate. Aci este ceva mai multă Faia oficiale publică ună actă oficiale ale unui guvernă anonimă și secretă. Acestă publicare, ori cine vede că este prelucrarea recunoscere a guvernului naționale ală insurecțiunii, ș’a polonilor, ca națiune și ca națiune beligerinte. Ș’oricine crede c’acesta este preludarea unui resbelă. Polonia este vecină cu noi, Rusia, scie oricine, că va pune facă in totă orientele, ca va face totă spre a pune pedice puteriloră cari voră lupta pentru independința Poloniei. Oricine scie ănă că România este celă mai însemnată punte strategică și pentru Rusia și pentru celelalte puteri. La aceste solute de toți, se vei să fiecare Romănă, cumă stămă și va vede pericli ce ne amenință de nu ne vomă descepta și nu vomă intra guvernă și națiune pe calea cea mare a legalității și a naționalității. G. A. R. Ciumă în Independința Romănă. D-nulă Pantazi Ghica a fost apucată de ’ndeplinitorulă contribuțiuneloră a plăti impozitulă fonciară pentru o proprietate ce nu are D nulă Pantazi Ghika a făcută împlinitorului următorulă respunsă pe care ni’să trimite și noue se’să publicămă: Domnule ’nplinitură. Amă vedjută cu mare mirare că mi s’a trecută o proprietate în mah. Crețulescu, nu amă nici uă proprietate și prin urmare nu suntă datoră se plâtescă contribuțiune fondară pe ceia ce nu am, și’n asemenea cată nu poctă de cătă felicita pe D-nulă Ministru de ilusiunele cu care crează contribuabili ca se aibă ocasiunea a viola încă odată convențiunea și a desprețiui represertațiunea națională în contra unui votă de neî ncredere categorică adunărei suverana legiuitorie a țerei și a inventa contribuțiuni și chiar de la acei carii nu au proprietăți. Totă devâdată declară că și chiară de ași fi proprietară, totă nu ași plăti, Domnulă meă, căci suntă constituționale, și prin urmare datoră ca cetățeană se respectă votulă adunărei legiuitore și suverană a României. Priimiți, d-le împlinitorii, încredințarea considerațiunei mele. Pantazi Ghica. Dacă credeți că acesta, ca resultată ale celoră ce ați publicată în privința alegerilor, municipali de aici, urmară a se cunosce de ciză, binevoiți a-i da cuvenita publicitate. Priimiți etc. C. Ploești, 9 Septembre 1863. ÎNCĂ UĂ LOVITURĂ DATĂ GUVERNULUI. Domnule Radactoră! In Romăniță, suptă rubrica Alegerile Municipale suptă, ministerială Crețulescu, au publicată în luna lui iulie protestarea a 80 deputați de suburbii din acestă orașiă Ploesci (majioritate asolută) în privința respingerii contra legii ce s’a făcută d. Ion S. Urlățianu de Ia întărirea ministeriale ca membru alesă la municipalitatea acestui oraș să cu 76 din 105 voturi. Au publicată și refusulă d. Vasile lonide de a priimi numirea ce i s’a dată de membru, din supleantă, în loculă d. Urlățianu. Amăndoue aceste acte au fostă adresate și presintate d-luî ministru de interne. Ori care a citită acele protestări a putută crede că ministeriulă își va repara lucrarea, respectăndu dreptulă comunii, mai cu suimă cumă i se înlesnia mijloculă prin refusulö motivată ală d. léni de la onorea ce’i făcea d’a să numi membru. Ei darăm că tóte, nici acastă imposante protestate, n’a fostă luată în considerare! Din contra, s’a dată ordinea se face oă nouă alegere de membru, privindu acelă loca ca vacante. Pentru acastă nouă călcare de drepturi comunale, unul din membri municipali, d. Ioan Radovici, indignată și-a dată demisiunea motivată. Ziua alegerii se amâna prin revenirea d-lui Prefectă a deschide Adunarea și a lipsa tocmai ziua de 8 7 brie, căndu cei mai mulți orășteni lipsescă pe la bălciurile ce se facă în acestă si; astă felu că , din 156 deputați, au putut fi presenți 85. Cu tote acestea, și cu tóte că silința de a dobândi alegerea altă resultată a fostă destulă de mare și pe faclă, d. Ioan S. Urlățianu a fost i drăși alesă și ca Președinte al Biuroului și ca membru municipale cu 58 voturi din 85. Mai țică acumă guvernulu că nu recunosce puterea opiniunii publice și că a făcută bine de n’a dată întărire, conformă legii, alegerii d’ăntăiu a d-lui Urlătianul Credemu că și acastă cercare ca și altele voră servi de lecțiune celoru ce voră se trece peste lege. Coptă de pe adresa d-lui procuroreală tribunalului districtului Putna din 5 Sept. 1863 No. 802, către d. Al. Sihleanu. Sînteți invitată ca pentru ziua de 16 a curente, să veniți la procurorie spre a vi să face cuvenitele întrebări în cadul d espresiunei trecute cu totulă peste cuviință și amenințătore, ce se coprinde în petițiunea rădașiloru de Ursoiu dată ministerului de interne la 20 a trecutei luni Augustă, și care petițiune după cercetarea făcută sau descoperită a fi făcută de dv. Priimiți d-le încredințarea osebitei mele considerațiuni. iscălită Boteză. Copia de pe protestulă d. Al. Sihleanu, dată procurorelui de Putna la 9 Septembre 1863. Am priimitu citația sub No. 802, din 5 a corente, prin care mă invitați ca să viă la procurorie la 16 spre a mi să face cuvintele întrebări în cadrul d espresiunei trecute cu totulă peste cuviință și amenințătore, ce s’ar coprinde în petițiunea rădașiloru de Ursotă, dată ministeriului de interne la 20, a trecutei luni Augustă, și care petițiune, după cer setarea ce s’ar fi făcută, s’ar fi descoperită a fi făcută de mine. Deorece, în adresa dv. nu să coprinde mai multă de cătă atâta; de ére ce nu’mi comunicați acut rațiunea aruncată asupră’mi; de őre ce nu-mi spuneți de către cine s’aă făcută acea cercetare și pe ce să batjcsă acele descoperiri făcute; și de érece atăta nu e destulă pentru ca să înțelegă că despre ce e vorba, cine suntă acusatorii mei și care suntă armele loră, îmi veți da voe, d. procuror», să bănuescă. Bănuescu că ocuițatorul meu este d. N. Crețulescu care purta portofoliul ministerului afacerilor din lăuntru. Bănuescu că cercetarea de care să pomenește în adresa dv. este făcută de către d. prefectu de Putna, Panaite Tufelcicof; și în cazulu cănda bănuelele mele vom fi întemeiate, mă simplă în dreptu a respinge și acusațiunea venită din partea d. N. Crețulescu, și cercetarea făcută de către d. prefectă Panaite Tufelcicof. Respingă acusațiunea d. N. Crețulescu, pentru cuvăntulă că d. N. Crețulescu, de la 26 Fevr. 1863, pentru mine, și după dreptură constituțională pentru tota țara, nu mai este ministru. Respingă cercetarea făcută de d. Panaite Tufelcicof, pentru cuvăntulă că d. Panaite Tufelcicof, îndată ce prin petițiunea Ursoenilor si este acusata de părtinitoru, numai putea fi cercetătorii. Nu recunoscu pe d. N. Crețulescu de ministru pe temeiul următoarei propuneri a d. C. A. Rosetti, care s’au votată la 26 Fevruarie de adunare și de mine, deputatură proprietarilor mici de la Putna. „Văzîndu raportulu comisiunei bugetare prin care ne arată mijlocele „estraordinare la care aui fostă nevoită „să aibă recursă spre a scote finanțele „țerei din posițiunea anormală și micătoro in care se află. „Considerăndu că prin votarea „proiectului de lege presentată de co,,misiunea financiariă sară da unui votum de încredere ministerului și teoriiloru