Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)

1863-10-26

iunii AKu Mi­n îsrsr D nu Cogălnicianu seie, precumu singură a $isu, că Impĕratulu Napo­­leone, în lipsă de ómeni mari, ne a dată principiele de vieță de la 1789, ne a dată Convențiunea, ne a dată guver­­nulu represintative, că prin alegerea Domnitoriulul amu pusu Convențiunea în lucrare, amu dobénditu darii guver­­nulu constituționale, și acumă suntemu­suptu guvernulu constituționale. D. Cogălnicianu scre jurăm­entulă că a făcută : Țiu la Convențiune, suntu pentru regimele constituționale, în tótu puterea cuvîntului; se me­dresnască Dumnezeu mai înainte d’a conspira contra regimelur constituționale; acestă regiune este temelia libertăților n nóstre și viitoriulu terei nóstre. D. Cogălnicianu scie, în fine, că Domnitoriulu, alesű de Adunare In vir­­tea Convențiunii, a juratű ín facia te­zei că va fi credinciosü Constitution» in testumu și în spiritulö iei, că ín tótá domnia sea va veghia la respectarea legilor, pentru toți și în tóte, că guver­nului seu va fi, în tótă puterea cuvântului, guvernulu precumu îlă vrea, precumu ílű statornicesce Convențiunea, că va fi Domnii constituționale, că va res­pecta tóte drepturile Adunării elective. facă totă ce d. Cogălnicianu scie și trebuie se scie, acă ce trebuie se aibă totă-de-una în vederea sea, spre a nu mări mai multa reală care duce tara la perie, spre a nu ajunge, la betrănete, a’și adeposti capulú la um­bra despotismului, spre a nu se re­­faci se devie instrumentulă desființării regimelui constituționale inventatu, pre­­cum fi a $isu, pentru a paralisa arbi­­trariulu, caprițiulă, despotismulu, de­fectele unui singuru oraș, ale Domni­­toriului. părată Tóte acestea ni s’au părută de nea ­trebuință a le [tine naintea noului ministeriu, și înaintea publicului ca se cunoscemu cu toții, într’ună chipi incontestabile, guvernulu înfiind ființată prin Convențiune, și se ’nțe­­legemu situațiunea critică în care ne aflamu și periclele de cari suntem­ a­­menințați, dacă guvernulu nu se va grăbi, cătă mai curândü, a intra în legalitate, ș’a merge înainte­ cu inteli­­gință pe cale­a reformelor» liberali și folositorie. Spre a nu fi nici de cumă acu­­zați de exagerare sau de pasiune în espunerea ce vomű face despre sta­rea critică în care țara este aruncată, spre a pune în neputință chiară pe cei mai înverșunați adversari ai noștri d’a slăbi cătă de pucina aretările nó­stre, supun cuvinte că suntu tăcute de oposițiune, sau cum a i se dice, de ooalițiune, se ne interaziama chiar­ pe cei cari au combătută oposițiunea, chiar­ pe apținuți, pe declarările lorü din Adunare, pe proiectul­­lorii de Adresă. Punemii înainte fapte, și publi­­cul o va judeca. Ee­a ce se tficea în acea Adresă presintată Adunării în ședința de la 1 Fevruarie. „Lăsată în cea mai deplină ne­­scrintâ despre relațiunile guvernului Măriei Tale cu Statele străine, tara și Camera dorescu] a eși dintru o incer­titudine plină de îngrijiri. „— Pentru a pute aceste refor­me da tote rudele lor­, trebuie nea­­perate ca ele se decurgă dintr’un si­stemă generale de organisare, ca tim­­pul ă și puterea Adunării se nu se con­sume în votare de legi fără legătură între dînsele și adese discordanți „— în numirea aginților­ admi­nistrativi președă adese mai multă con­­siderațiune politice de cătu condițiunile de capacitate și de moralitate. „— Starea îngrijitoriă în care se află magistratura nostră, precumü a constatatu-o în anulă trecută înalta Măriei Tale judecată, cu întristare măr­turimă că m­ă asemine verdictă, pu­teați da și asupra administrațiunii. „— Tóte aceste îmbunetațiri a­­rătă de dorite de toți Românii, nu s’arț puté realisa dacă nu s’ară face uă radicale îndreptare în starea finan­­cielor­ publice. Adunarea nu și-ară în­deplini totă datoria sea, ori cătă de dureresa și grea ar fi, dacă n’aru a­reta Măriei Tale drepta îngriire a te­rii Spaima aruncată în tóte ănimele, prin vestirea ministeriului precedinte că bancruta ne amenință, nu s'a pu­tută micșiora prin declarațiunea mini­­steriului actuale, că nu este bancrută, ci vă deplină desordine. Increderea[nu­­mai atunci va renasce în țeră căndă vomă pute anunța că ordinea domnesce în pisancie. „— A pune capetă acestei situa­­țiunî anormale a caselor­ publice. „— Starea de suferință, în care se află atătă credibilă publică cătă și celă privată. „ — In facia pericleloră și nenu­­meratelor­ dificultăți cari încongiera situațiunea. „ — Armonia între puterea ese­­cutivă , puterea legislativă este com­promisă prin imprudintele cuvinte cu care ună ministeriă a pusă în suspiciă sim­­ptimintele iei. Și d. Cogălnicianu a mai zisă: „ — Țara este îngrijită de ame­nințările ce se face libertăților­ nos­tro constituționali, este îngrijită des­pre planurile guvernului de dictatură.“ Spre a se pute înțelege și mai bine gravitatea acestor­ cuvinte, se le presintă că luptă uă formă mai concisă. „Timpul, și puterea Adunării s­e consumă în votare de legi fără legă­tură între dînsele și adese discordanți. Magistratura și a­dministrațiunea suntű într’uă stare îngrijitoriă. Funcționari sunt­ numiți mai multă după conside­­rațiuni politice de cătă după capaci­tate și moralitate. Țara și Camera sunt o intr’uă incertudine plină de în­grijiri. Nici uă îmbunătățire nu se póte realisa fără vă ■­adicale îndreptare in starea financiar­ă. Spaima este arun­cată în tate animele prin deplina de­sordine în care se află­­ i­and­ele. Pe cătă timpii va esiste acastă desordine încrederea nu va renasce în țară Ca­sele publice sunt o într’uă situațiune a­­normale. Creditură publică și privată este într’uă stare de suferința. Situațiunea este încongiurată de pericle și nenumerate di­ficultăți. Ari lonia între puterea esecutivă și puterea legislativă este ni compromsă prin cuvintele imprudiate ale ministeriului. Țara este îngrijită de amenințările ce se face libertățiloră nóstre constituțio­nale și de planurile guvernului de dic­tatură.“ E că în ce chin­ă este descrisă sta­rea țerei chiară de abținuți. Spue, acumă, ori­ce omă cu ini­­ma curată și cu mintea liberă, spue, în facia acestoră declarațiuni, atată de positive, și, totă de uă dată, atătă de grave și de îngrijitorie, dacă uă țâră pote fi aruncată într’uă situațiune mai spăimîntatoriă, și dacă ună guvernă póte fi acuzată cu mai multă energie de incapacitate, de neîngrijire, de a­­tentatul contra libertăților­ constitu­ționali, de planuri de dictatură, și d’un politică cu desevîrșire ruinatoriu pen­tru țară? Dară ce am făcută acei cari aă descrisă țara arătă de îngrijită și a­­m­enințată de pericle și nenumerate greutăți? N’aă aretată ei singuri a­­ceste mari nefericiri? Nu le aă de­clarată ei singuri înaintea națiunii în­tregi? Și căndă aă ved­ută ș’aă pusă măna pe ranele țerei, căutatu-aă ei în grabă, vr’unii miijălocă de vindecare? Luatu-aă ei îndată vr’uă mesură prin care se scape țara de periclele cari o amenință? Dar’aă ei fără întarziiare ună vot de neîncredere ministeriului, luptă a cărui administrațiune țâra se află într’un atare arătă de deplorabile? Cerut’aă ei, numai de cătu, depărtarea ș’inlocuirea lui cu omeni cari s’­iducă ordinea în finanețe, care se restabilască între pu­teri armonia compromisă, car­e se aibă inteligința de-a rădica țâra din desor­­dinea, din nesiguranța și din spaima în care este aruncată ? Dacă reala descrisă nu era în ființă, pentru ce s’aă aretată ș’aă în­grijită țara, dovedindă c’aă fostă or­biți de pasiune contra ministeriului pe care voiau se­ la resterne numai pen­tru a se pute pune în loculă sex? Daca reală aretată era în ființă, pentru ce nu s’aă grăbită a’să face numai de cătă se înceteze, făcindu-se resping etori înaintea țerei pentru ne­păsarea, forte vinovată, cu care lasă țara se se pârijă cu desevîrșire într’uă stare de lucruri arătă de­spăiminta­­toriu ? In ori­care din aceste cazuri, spue ori­ce omă cu simplimântulă dreptății, dacă deputații abținuți nu dovedescă uă lipsă completă de logică, și dacă purtarea loră, ori cumă ară fi pri­vită, nu este cu adeverată culpabile înaintea țerei întregi care cunosce și judecă aceste fapte? Sunteți deputați, onorabili abținuți, și astă felă a­ți înțelesă misiunea ce vi s’a încredințată? Astă­ felă v’ați în­deplinită mandatură de deputată, și chiară datoria de simpli cetățiani? In­­țelegemă se credeți și se declarați bună ună ministeriă reă; înțelegemă se­ lă aperați și se ve puneți tóte silințele de a­ lă menține la putere. Póte se fiți înșelați, dară îlă credeți bună și este logică se’la aperați. Dară căndă declarați cu atăta energie că țara su­fere, și țâra sufere din causa admini­­strațiunii rele a guvernului, și apoi, ve faceți aperătorii unui asemine guvernă, acesta este lipsă de logică, este in­­ consecință vătomătoriă pentru țâră, este vă purtare foate culpabile. Țâra v’a numită deputați, țâra v’a onorată cu cea mai frumósa ș’inaltă misiune, țara v’a încredințată dreptulă s’aretați dorințele sale, se îngrijiți de interesele sale, se cereți îndestularea trebuințelor­ sale, s’aperați cu tăriă drepturile și libertățile sale, se con­trolaui cu asprime guvernulu în tóte lucrările sale, și se­ lă depărtați de la putere îndată ce aț­ simplită ș’aț­ re­cunoscută că el­ este incapabile d’a conduce trebile­­ erei, ca amenință li­bertățile publice, că merge p’uă cale tericită și contrariă legiloră, și că es­­pune țara la cele mai mari pericle, prin incapacitate și neșolință, sau prin arbitrariă și despotismă ministeriale. Dară cumă ați­­ ucrată? Ați are tată reală și n’ați făcută nimică ca se înceteze; ați condam­nată ministerială și nu l’ațî silită a se retrage. E că ce ați făcută. Acesta este adeverulă. Națiunea va judeca. Acumă, vomă cerceta ce s’a ur­mată dupe închiderea Adunării. Hadion­­ tabilii capitalii a susemm­ită Adresă de mulțiumire Czarului. Insurecțiunea polonă a adresată O­­piniunii naționali docum­entulă următoriă, pe care­ lă reproduceam ca unul­ din elementele istorice ale marii cestiuni a Poloniei. La toți amicii Poloniei. De multă timpu, Europa privia o’uă tristă descurajiare Polonia căzută din puterea sa de altă dată, i se părea că vede u­ă corpu din care sufletulă a sburată. După întristare urmă uitarea, a­­colo chiară unde onórea și consciința ar fi trebuită se perpetuie aceleași su­venir! de gloriă. — Este unui cadavru! diceaă na­țiunile. — Minciună! response Polonia, sângele n’aru puté curge din sînulu unui cadavru! Uă strigare de amenințare și de suferință, ecoulu un oră sacrificie supra­omenesc!, Interfera atențiunea Europei către una poporă martiră, cerăndă vă esistințâ prea multa timpu contestată. — Polonia n’a murită! diseră na­țiunile. — Ei n’a murită! ați strigată voi, nobili cetățiăni, în presința poporului francesc, ală căroră cuvântă v­ă sun­teți voi. Și acésta strigare­a resunată în inimile nóstre frăiescî ca unu semnale de liberare și de mîntuire. Noi diceama fraților si noștrii de arme. „Amorulu Poloniei a fostă totu­da una noblețea morale a Franciei; a­­castă noblețe nu i se va pute răpi de cătă cu prețul­ căderii sale ca poporă inițiatoră progresului și ală libertății.“ Noi toți, fii acestei Polonie sfâ­șiate, noi, copii acestui pămînt, udată cu lacrim­ele betrănitoră și mumeloră, cu săngele m­artiriloru și eroiloră, pen­tru partea simpatică ce ați luată la lup­tele nóstre, ve trămite mu uă cordiale îmbrățiștare. Amici ai Poloniei, priimiți salu­tarea aceloră cari mergă se sncră. formeza doue­izeci de mie semnăture de proprietari func­ari, de membrii ai cle­rului, de israeliți și de țerani.­ Citimu in Gazeta de Augsburg ur­­mătoria corespondință dupe țermurile Mării Negre, de la 15 Octobre: „Se urm­eza cu mare activitate pregătirile militar­e în tota partea me­ridionale a Rusiei. Se esecută cu mul­tă energiă, să recrutaie in glóte a ca­­zacilor­ de la Don și Orenburg. Cei d’ăntîiu trebue se puia pe picioru cinci­zeci de regimente, și cei din urmă uă sută. „Sch­ițe priimite din întrula im­periului constată că pregătirile militare se facă tată cu atăta activitate ca și în părțile nóstre. Rușii sunt­ incredin­țațî că vor­ reduce pe Poloni la su­punere în timpul i­ernii, și că totă Po­loni­a va fi prefăcută întrr’uă taberă rusă in cele d’ăntîiu 4­*° ale Pr‘~­măverii. „Rusia se pregătesce a face pe partă se sufere turbarea care o sfâ­șie, și agenții săi nu suntu ocupați de cătă a crea Turciei uă mulțime de în­­curcăture. Patru divisiuni numai din vechia armată activă au fost­ lăsa­te la postulu lpru în întrula impe­riului. A 12-a divisiune ocupă gu­bernia Worovez, și celelalte trei, a­­dică a 16-a, a 17-a și a 18-a, ocupă guverniele Tambow, Penza și Sarataw. Tote celelalte divisiuni ale armatei ac­tive suntu, sau pe teatrul­ de resbelă în Polonia, sau in Finlandia și pe țăr­murile Mării Negre, unde formeza un a­cordonu de operare mai neîntreruptu. „Efectivulă trupeloru, gardei și grenadiriloru, se urcă la 132 regimente de infanterie. Batalionele de vânători, artileriă, săpători, geniu­ și regimente de cavaleriă nu intră în acestă naneră. „Dacă aceste pregătiri ale Rusiei văru isbuti a mișca Europa, Russia va fi înveselită; uriașulă Nordului speră ună resbelă și nu se teme de dînsulă; nefericiții Poloni și catolicismulu în Ru­sia voru sufe­ri și voră fi cei d’ăntîi espuși la turbarea Nordului.“ Citimu în Morning­ Post. Dacă puterile germane suntű dis­— Viena 29 Octobre, Scomptele privitorie la înlocuirea ducelui de Gram­­mont cu cornițele Walewski se întă­­rescu. Scomptulu s’a respăndită ase­mine că pentru acesta are se se’nchi­­rieze unii palatu la Viena. — Viena 29 Octobre. In ședința de astădî a Camerei deputațiloru , s’a dațit citire unei comunicări a cancela­­riului aulicii ungurii, prin care acestă din urmă declară că, în ședințele co­­m­isiunîi financiarie in cari va fi vorba de imprumu­tulu destinată a ușura mi­­seriă în Ungaria, elu va fi represin­­tati­ de ună consiliariu alu Curții. — Breslau 29 Octobre. U­ nouă proclamare a capului polon ală orașiu­­lui Warszawa declară că cele din ur­mă arestări făcute de Ruși, în clasele de susti, aveau de scopă a sili pe ne­puse a nu se’ngriji nici într’ună chipă despre ce va resulta numai de cătă din încercarea d’a ocupa Holsteinul­,­­căci ele voră întruni contra lorț prin­­cipalile puteri maritime ale Europei,­ ele n’ară trebui celă pucină se nu ție nici de cumă în sémn încurcăturele în cari, ori ce s’ar întâmpla, cestiunea Holsteinului va fi împinsă. Inchipuindu­ne chiară, astă­felă precumu oservă cornițele Russel, că esecutarea se mărginesce la acestă du­­cata, guvernulű danesă va întrebuința amenințări, stabilindă una blocă care ar fi forte vătămătoriă comercială germană. Resbelulă, scrie secretarială de Stată ale afacerilorii străine, s’ar în­venina astă­feră, din amendouă părțile se plăngă de pagube, și nouă greutăți s’ară opune unei învoiri pacifice. In casulă în care resbelul­ ar atinge Sta­tele daneze, atunci, conformă tratatu­lui din 1852, nu numai Marea Brita­­nie, dară și Austria și Prusia ar fi în­­datorite de a interveni pentru a face se se respecte d­e integritatea Danemarcei, și, după cumă cu multă forță co­rnițele Russel, acesta îndatorire ar fi negreșită îndeplinită, dară ar pute se deștepte la Francfort nouă încurcătura. Din ori­ce puntă de vedere s’ar privi politica ce-șî propună se urmesc puterile germane, pedicele ce s’ară nasce suntă atătă de mari, în­cătă este mai cu neputință de a crede se fie vre­ună guvernă cu minte care se voésca a recomanda primirea lorü. Dieta germană este singura care se fi voită că data a consilia se se a­­tace Danemarca în acestă momentă, și nici ună altă poporă afară de germani n’ar voi se aprobe­otărîrea sa. Cărți despre Danemarca, suveranul­ și su­pușii săi suntă de uă­potrivă înțeleși asupra politicei ce trebue urmată. Regele a pronunțată acuma în ur­mă una forte însemnată discursă în care a manifestată pe faciă­otărîrea, dacă ar fi ajutată de poporulă seă, a se îm­­protivi puterii Germaniei întregi, și în fine de a se coborî după tronul ă seă, apoi de a proclama că republică, dacă s’ ar întâmpla se caija intr’uă luptă inegale. „Istoria nu va dice, a strigată elă, „că celă din urmă din Oldenburg a des­­„mădulatu Danemarca. Daca s’ar în­tâmpla pînă ’n sfirșitu să cădeam ca „cei mai slăbi, și că Francia și Sve­­­­ția se sufere ca provneia cea mai „meridionale a Scandinavei și vechiulă „Iutland ală Sudului, sdrobite, nimicite „de guvernele germane, se aibă sartea „Galiciei, Poloniei și Italiei septentrio­nali, atunci mă voi­ coborî după tronă „și voiă proclama republica.“ Regele Danemarcei nu trebue se se tămă. Nici Francia, nici Sveția, nici Marea­ Bretanie nu voră îngădui ca Da­nemarca se fie stersa din carta Euro­pei numai pentru a satisface ambițiu­nea nesocotită a Germaniei. Y . Se scrie din Londra, 24 Octobre diariului Botschaffter: „Cabinetul­ nostru face cele mai mari silinție pentru a împedica resbe­­lulă ce s’ar putea nasce din conflictulă Germaniei cu Danemarc­a. Elă ține în­­tr’atătă a ajunge la acestă scopă in­­căts’ a mersă pînă se cară de la ca­binetul. Tuilerieloră se declare că e­­secutarea federale constitue oă afa­cere européná, că ea nu interesă nu­mai Germania și pe Danemarca, și a­­cesta firesce cu scopul ă d’a dsereit­o­uă presiune morale asupra ambeloră părți. Primirea reservată ce acastă pro­punere a priimitu la Tuilerie se pare a dovedi că la Paris, nu s’arü vedé fără plăcere Germania încurcată se­rioșii în Nordu. Motivele cari împingă pe cabinetul­ nostru a lucra cu atăta energiă în acesta afacere, privescu nu­mai pe Englitera, și făcîndu abstracți­une de raporturile nóstre cu curtea de Copenhaga, guvernulu nostru amű vedé cu părere de roți acte de resbelti în apele mării Nordului, unde blocuri de porturi ari putea compromite intere­sele comerciale ale Englitezei. Dar și cabinetul­ nostru se pare că s’a încre­­dutü prea mult­, în acesta împrejurare, în eficacitatea consilielor­ sale. Iritarea devine din ce în ce ma­r > I

Next