Romanulu, ianuarie 1864 (Anul 8)
1864-01-01
ÍNULŰ ALU OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTE. Pe ani — — leî Pe șase luni — „ Pe trei luni — „ Pe o lună —■ ,j Una esemplaril 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria „ fior. lov.a Capit. — Distr. 28 — 152. 64 — 76. 32 _ 38. 11 — — ADMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU POMĂNA No. 48. Din causa Serbatoriei de astă iji a anului ■ou, «Jiariulu nu va eși mane. »EVISTA POLITICA. BUCIKESCI 12 Calindariu 1864. In sfîrșită, cu voia fără voia, căndă schiopătandfi și căndă încercăndu-ne a sabia, ajunseră au se fia și la noi a la nou, pe căndi lumea cea civilizată a cheltuirii, a întrebuințată, a trăă deja 12 dile astăcji din anulă 1864. vemă dară se facemă și noi urările nistre de bine, de fericire, ministerialuli națiunii Române. Urămă ministeriuiui se dea îndată, i națiunii se dobăndască, în ăntîia lună anului 1864, libertatea tiparului. D. Cogălnicianu, care datoreșce caiera sea Presei și care, ori cală de are aședaru va crede că este pe foskulă ministeriale, ilă r îgămu se ne redá pe noi, adeverații sei amici, va • t, în viitoriă ca și ’n trecută, mai iilă de cătă în trecută, mare trebuia de libertatea Presei. D. Cogălnițanu, fondatorele diariului Stepa Duării, are și datoria și interesă se sparg lanțurile sclaviei in care se află r.țuită la noi Presa. Are datoriă, căci lui scie bine că ăncă de la începutlul nnu! 1*59, îlitii“ !“"'intre ce a a între domnia sea, și noi a prolit* esă. Dumidoia, s’a uită, a Introduce și ’n acestă parte ii dtot ce domnia, - ..i ’ai ; an, în Ro*• ineluí spie 18: ari, d. ’■ laki-Casa adusă ;n Cameră acu i lege, a țoi t • i este rea, că maioitunci doi ’ , ■ ă-i,acé-Í uș mare în ea lege, .u a secerca țerei, ste lesne desființaoină mo atu, și prin că d-lui .'r;'..co ace, lege, că A-onvoiesce strivirea, tariiei, ucide* igetări, ontrisci, 5‘a pre. ia '*•' susține lalea Presei , fiindă că ...dacă va și onorea că susține libertatea și sta plăceri d’a ave legea de Presă, iară suplă’egimele de la Balta-Liman. Este peste putință d-lui Cogălnimu d’a scăpa din acastă situațiune iică, de nu va veni îndată în Actu 9 cu legei actuale de Presă, forte dificală; i cu atâta mai peste pu,ă d’a nu fi dovedită celă mai mare mică ală Ibertații Presei, cu cătă pă iată se treá doue luni fără secera și avea legi care o sugruma." Ș’aată acusau fiindă fórte gravă, fórte ivitórisi pintru domnia-sea, precumă 0 Insași legea pentru națiune, uîii și Miniseriului și Națiunii, a vedé, luna Ianuariă desființarea legii de iessă în fință. Urămă, j-lui Cogălnicianu se dea ’ată, și naiunii se dobindăscă, în ăn-teia lună a anului 1864 dă bună constituțiune. C. Cogălnicianu au fisit singurii, în sesiunea trecută a Adunării, Ministeriului Cretzulescu că „se vorbescă multe despre dictatură și țera este îngrijată.“ D. Cogălnicianu scie că d’aluncî s’aă vorbită și mai multor, și ce este și mai gravit, s’aă făcută fórte multe, cari au îngrijită țara ș’au deconsideratu-o în ochii iei și a ochii Europei. D. Cogălnicianu scie c’acésta cestiune a luată proporțiuni uriașie de căndă s’a plimbată pe la cabinetele străine acelă omorîtoriă proiectă de constituțiune ce conține nu numai uă dictatură clară cele mai misieiu despotismă. D. Cogălnicenu mai scie că neînțelegerea între puterea esecutivă și legislativă a provenită din cau să ca se comenteze și se sucescu în tóte felurile, artidele din Convențiune, și că se sucescă pănă la asurdă. Căci ce póte fi mai asurdă de cătă a audi bărbați mari, di căndă unii prin Palate și alții în Cameră că noi „nu trăimă suptă mă regime Constituționale ci Convenționale!“ Ce pote fi, repetimă, mai asurdă decâtă cuvintele de „regime convenționale“ căndă, omulă celă mai ne ’nvoiată, celă mai nătărcț și crescută reă scie, că n’a fostă și nu este în lume, „regime convenționale,“ că nici un omă nu scie ce este acelă regimne, nici uă carte și nici unu dicționaru nu lu cunosce. Așa dară, d. Cogălnicoinu vede limpede, cumă vede tóta lumea, că nu póte fi împăciuire, unire, încredere, iubire între cele doue mari puteri pănă ce nu se va desființa moralu discordiei, pănă ce nu se va suprime causa care dălocă neînțelegeriloră și temeriloră, adică pănă ce Convențiunea nu va fi tradusă, definită, lămurită printr’uă Constituțiune. D. Cogălnicoi nu mai scie că în dipa căndă nu va mai fi oă Adunare liberă ș’uă tribună liberă, domnia-sea este mortă și îmmormăntată. Tata puterea d-lui îi vine de la acea tribună; a cădută ea, s’a spulberată și ființa sea. D. Cogălnicanu scie, că națiunea romană nu póte prospera fără cele mai întinse ș’asigurate libertăți, și scie, ca și noi toți, că națiunea nu va ave asigurate acele libertăți pănă ce mi se va dauă Constituțiune, care se lărauresca și s’așa de bine și tare% principii de la 89, conținuți în esenția în Convențiune. Prin urmare este explicată că facemu cea mai fericită urare și d-lui Cogalnicenu și națiunii, poftindule ca anulă celă noă se le dăruiesca, In întâia lună a vieței sale, că Constituțiune. Inernătatea lună, căci, anulă este ca și amulă; in funețea loră suntă mai buni, mai generoși, căndă mai îmbătrănescă, devine mai anevoe lucrulă și adesea devine „prea lărtită.“ Uramă d-lui Cogălnicianu se dea, și națiunii se dobândesc a, la începutul anului 1864, garda naționale, întrunirile publice, legea rurale și legea electorale. i). Cogălnicianu, diceaeri în Adunare, că i-a dată legi pentru doue luni de lucrare. D-lui înse scie, cândă ii dă mâna a sei, că ómenii de sclințâ tacă uă omă de cerá, și care este omulă în cea mai deplină perfecțiune; scie că să potă face chiară se mișce, și chiară se țipe de va voi cineva; dară scie că omulă acela nu tristeSci“ căci îi lipsesce acelă nu scimă ce, care se numesce sufletu. Și d. Cogălnicianu scie, ca și noi, mai bine decâtă noi, că fără Constituțiune, libertate de Presă, libertate de întruniri, gardă naționale, lege rurale și lege electorale, tóte proiectele ce a dată, și ori câte ar mai da, potă face din România uă națiune, cumă face seiința mă omă de cora, perfectă dară fără vidță, fără sufletă. Și fiindă că d. Cogălnicianu nu pate voi a fi ministru unei națiuni fără sufletu; hindu anca că scie, și trebue se scie, că déca națiunea nu va ave sufletă, ament ca d-lui nu voră fi miniștri, și ăncă nu voru fi nimică, îl urămă, și d-lui și națiunii, a dobândi, în începutul anului acestuia, libertatea Presei, a întrunirilor, Constituțiune, gardă naționale, lege rurale și lege electorale, a dobândi sufletă, pentru a fi în adeverată națiune, eră bună scheletă pe care se lăpata suci ori ce nemerică ar voi. Guvernul a desființată din noă mezatulă GhermănescuJoră, și să felicitămă. Asemenea anunțămă că mezatulă de la Municipalitatea din Brăila, despre care amă vorbită, și despre care direcțiunea telegrafuriloră ne trimite să rectificare ce o publicămă mai la vale, a dată acumă orașiului ca la 170 mii lei peste suma ce se oferise la ănteia licitațiune de acolo. In ședința de eri Adunarea a votată țină proieptă de lege prin care acordă guvernului autoritarea se împlinesca veniturile și se facă cheltuelile, pe trimestrul lui Ianuarie 1864, conformă cu celă dupe urmă trimestru ală anului trecută. Dacă cumă, nedarea bugeteloră la timpă ne făcuse începemă anulă 1864, cu nerînduelile financiarie în care trăimă d’atăția ani. Pe lîngă alte proiecte pentru regularea monastiriloră și chinovieloră, pentru bisericele din orașie, care le dă supră veghiărea municipalitățiloră, a presintată și una proiectă de lege pentru împlinirea dorințeloră și trebuințelor ălașiloră. Nu-Iu cunoscemă acelă proiectă; îndată ce lu vomă aveală vomă împărtăși lași aniloră, cărora le urămă tóte bunurile, și chiară Curtea de Casațiune cu nea uniformă,— căci ministerială democratică a îmbrăcatu-o de anulă noă cu uniformă, și la judecată cu haină roșie,— dară le uraniu din inimă se nu sucăiască cu amară d’uă cerere arătă de nepolitică, și le arămă cu sinceritate se n’aibă nici uă dată garnisane mari de o serie de linie, ci iatădeuna libertate de întruniri și gardă naționale. Monitoriuiă anunță că asasinul doctorului Leibel s’aprinsă, și este ună grecă venită din Brăila. C. A. R. Acumu vină a ve spune, că în librăria mea din Iași, în presința mai multoră persone, d. Nicolae Bossiculină declarată că anumerată bani în publică, temăndu-se că nu va fi confirmată mezitură și atunci se postă a-șî cere înapoi banii spre a nu se păgubi locuitorii din Germănesci. Fiindă că apelați în Romănulu de astă(i la mine, vină a ve spune în publică, că pe căndă se citiaă și se deschărdă condițiunile admiterii concurințiloru la licitațiunea Ghermănesciloră, Iotă în camera în care prevedea d. Pantazi Ghica, pe nămasă se făcea actu de asociațiune, care s'aă și supscrisu de patru persóne, și s'aă incredința lu d. N. Alcaz, după care sau începută licit apunea; acesta este adeverit repulu cu ochii mei. Cu acesta ocasiune, semat rogă, domnulă meu, ca se publicau cererile comisiunii consultative din Iași, spre a se cunosce de toți lectorii jianului Romănulu. Bine-voiți, etc. T. Codrescu. Dacă d. Cominicianu n’are timpu a face oin nou pieptă de lege pentru Pressă. Redapțiunea acestei fete se oferă a face mulți ș’a îli oferi spre alu presinta Adunăriî, car,îlă neicurămă că lă va vota Intr’un oră. » MERCURI JANUARIU 1864. LU»nNEZA-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresci. Pasagiu Romanii No. 48. — în districte la Corespondinții Ziarului și prin Poștă.—La Paris, la D. STallegrain, rue de l’ancienne Comédie, Nr. 5.—Administratorele Jiurului 11. Gr. Scrurin. A.NUNCIüBILE. liniă de 30 litere — 1 — leii. Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ Bucuresci” 31 Dec. 1863. Stimate Domnule Directori, C. A. Rosetti. La visita ce v’amă făcută, după sosirea mea în Bucuresci, pentru a ve espune starea căciulă a lașilor și, cu intențiune ca se ne dau putericulu concursă ală pressei, între alte mai multe vorbe ce s’aă preschimbată între noi, au fostă și ea a în privirea licitațiunii Ghermănesciloru, adică dacă cu adeverată s’aă urmată du;ă cumu mai în urmă ar fi relatată in diabulă vostru. La acésta v’amă dată numai afirmarea mea, ca faptă cunoscută deja deuă mulțime. Puterea esecutivă n’a făcutu nIci UNU PASU ÎNAINTE. D. Prim- Ministru a stăruită aplice și a repeta că puterea esecutivă a făcută mai multe păsuri înaintea Adunării. Se cercetămă ce însemnază acestă espresiune spre a ne încredința pînă la ce punta este adeverată. Se luămă uă esemplu. Doue persone suntă certate, și negreșită acestă certă a trebuită se aibă ună motivă; una a trebuită se greșescă, a trebuită se vateme pe cealaltă. Căndă înse aceste persone nu potă trăi desbinate, căndă este că necesitate a se împăca, fără îndouială, daca acea a care a greșită merge cea d’ănteiă a întinde mâna spre împăciuire, vomă dice c’a avută nobleță simptiminteloru care a făcutu-o de și-a recunoscută greșela și și-a îndeplinită datoria, fără a pute nici într’upă chpă pretinde c’a făcută unu pasă înainte, c’a făcută uă concesiune fiindă c’a ^isü personei către care a greșită ș’a fostă nedreptâ. — Se uitămă ce s’a întâmplată, se ne ’mpăcamă, căci că nu potă trăi fără tine, între puterea esecutivă și Adunare a fost o ună conflictă care a avută pentru țară cele mai triste și vătemăbólte consecințe. Cine a fostă causa acestui conflictă? Cine a greșită ? Cine a eșită afară din lege? Faptele suntă astă dî destulă de cunoscute spre a nu mai stărui multă asupra acestui puntű. Este d’ajun să se punemă înainte declararea d. Cogălnicianu care, în puține cuvinte, coprinde totul în sesiunea trecută, cândă s’a desbătută Adresa prin care majoritatea din Adunare cerea de la puterea esecutivă sincera și deplina aplicare a regimelui constituționale, ecă cea dnstd. Cogălnicianu, în privința ministeriului Cretzulescu care era atunci la putere și represinta puterea esecutivă: — „Dacă nu este vorba de cătă de ministeriă, și că suntă cu d-vostia, nici uă dată nu voiă sprijini acestă ministeriă. — Așa, d-loră, nu potă că, și nici nu voiă a sprijini ună asemene ministeriă.— Dacă e cest’mnea de ministeriă, suntă și că cu d-v., și ori ce actu de plia se va face in contra ministeriului actuale, îlă voiă susține.“ Adrevăndu-se apoi către miniștrii, d. Cogălnicianu le duce curată în facio: — „S’aădisă multe despre dictatură; ministerială a jicnită in multe susceptibilitățile Adunării; țera este îngrijită de amenințările ce se facă libertățiloră nóstre constituționali. — Și vă partită și alta din Cameră au condamnată multe din principiile d-stră. Retrageți-ve dlară, și faceți locă altui ministeriă care se linișcescă țera îngrijată despre planurile dv. de dictatură.“ Póte se fiă oă declarare mai categorică de cătă acesta? Póte se fie acusațiune mai gravă contra puterii executive? Și putemű crea ne ’ndoui că d. Cogălnicianu n’a vorbită în adeverata cunoscință de lucru? D. Cogălnicianu a ocupată cele mai înalte funcțiuni: a fostă membru la Comisiunea Centrale, a fostă prim- ministru în Moldova, și astăzî este prim- ministru în România unită. Credemă pe d. Cogălnicianu mă omă seriosă, și nu ne putemă uă minută închipui c’ar pute, în posițiunea sa, s’arunce, fără a se compromite, cuvinte care se nu fie întemeiate, mai cu semă căndă aceste cuvinte suntă du se înaintea Adunării, în facia națiunii. Și dacă d. Cogălnicianu a d'S’R ministeriului Cretzulescu acumă d ®ce luni: retrageți-ve de la putere spre a se sinișci țera îngrijită despre planurile d-v0ntra de dictatură, cătă de multă nu s’a mărită reală, și cătă mai culpabile n’a devenită acelă ministenă, căndă a remasă la putere încă noue luni, dupe votulü de neîncredere ală Adunării, dupe refusulă bugeteloră, închidendă Adunrea, fugindă de controlul puterii legislative, călcândă în piciore Convențiunea și puihdă în lucrare bugete nevoiate! Cândă s’a retrasă acestă ministeriă, arătă de greu acuzată de d. Cogălnicianu, atunci încă căndă nu sevîrșise cele mai mari ilegalități în cursă de nouă luni, căndă a venită la putere ună altă ministeriă care convocă Adunarea, ►care declară în Mesagiul Tronului că va supune bugetele și socotelile legiuitului controlă al Adunării, și că are nevoie de tota patrioticală concursă ală Adunării, care declară, prin programarea, ca cea d’ăntelă datoriă a sa este de a cere și dobândi încrederea Adunării legislative prin respectarea Convențiunii și a drepturilor Camerei, prin păzirea cu sânțeniă a libertăților cetățiănesci, prin recunoscerea controlului Adunării ca un dogmă asupra totă ce se atinge de veniturile și cheltuelile publice, prin moralitatea și nepărtinirea administrațiunii, și prin întemeiarea domniei legilor, care declară că are trebuință de autoritarea Adunării pentru a strînge impozitele și a face cheltuielile; care declară, prin d. ministru de financie, că invită Adunarea a lua orice măsură de controlă ce va socoti că ar fi de trebuință și în interesul financieloră țerei; care declara, prin d. președinte al consiliului, că de cândă a venit la puterea mărturisită, a proclamată respectulă sex pentru drepturile Adunării, recunoscânda controlulă Adunării în tóte actele guvernului pînă și în actele ce se atingă de municipalități; cândă, într’ună cuvântă, vine la putere ună ministeriă care face aceste declarări, d’a păzi Convențiunea, d’a recunosce drepturile Adunării și d’a respecta legile, cumă a putut f «jice d. Cogălniceanu că puterea esecutivă a făcută mai multe păsuri înaintea Adunării, că puterea esecutivă a făcutu concesiuni?