Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)
1864-02-01
k 98 ROMANULU V13 FEVRUARIU. doric nu va părăsi orarea. Armia holsteine se află suptă comanda colonelului de Hetzig. Organisătorul este domnu Du Plat. — Dresden, 5 Fevruariu. Camera anteia a adoptată în tocmai tote propunerile Camerei a doua în cestiunea Schleswig-holstein. Domnul de Beust a esprimată bucuria și satisfacțiunea menționândă faptele strălucite de arme ale trupelor austro-prusiane. Pentru trupele saxone acesta este un sacrificiu durerosu, dară ună sacrificiă comandată de causa ce aperă. dă apropiare între majoritatea confederațiunii și puterile mari este cu neputință câtă timp și aceste din urmă mențiau stipulațiunile protocolului de la Londra. Pentru confederațiune începe acum o uă mare misiune daca guvernele o vor înțelege și dacă opiniunea publică o va sprijini, atunci confederațiunea va esecuta-o. — Berlin, 5 Fevruarie. Diabiul. „Corespondința oficiala pentru provincie“ arată că guvernul nu mai are intențiunea a lua mesuje straordinarie legislature. — Paris, 5 Fevruariu. Astăzi a circulată la bursă scomptulu, că Englitera va trimite la Kopenhagen, 2000 ómeni. — London, 5 Fevruarie. In ședința de astăzi a Camerei comuneloră a respinsu ministrulu de comerciă la oă interpelațiune a domnului Palk, că încărcăturele englese pe corabie prusiane vor fi respectate de corăbiele danese de captură, conformă declarațiunii parisiane. Camera comunitară a discutată adresa în genere. — Kiel, 5 Fevruarie. Alaltă ferină adunare de 400 țerani din Schwansen a proclamată la Vogelsang pe Ducele Frederic. Domnul Ahlefeldt de Olpenic a fostă oratoriulă Adunării. — Rendsburg, 6 Fevruarie. Din cuartierulu generale austriace de la Lottorf se anunță cu data din noptea trecută: căpitanii Dolyak și Petter au murită de rănile lor. — New York, 27 Ianuarie. La congresă a vorbită Fernando Wood în favorea păcii. Generalulu Longstreet s-a mai întărită cu 20,000 omeni, și merge contra Knoxville. CONSTITUȚIUNEA. A cincea Epistolă. DOMNULUI X. X. X. (A vede No. de la 31 Ianuarie). Dovadă ce ai tratată necontenită despre schimbarea constituțiunii, suntă mai tóte argumentele și citațiunile cu cari te ai servită. Tóte suntă pentru schimbarea constituțiunii, tote demonstră cum ă trebue se procedă uă națiune care n’are uă constituțiune, spre a și da una, și mai cu semă căndă acea națiune este ca Englitera la 1688, ca America căndă a ruptă jugulă englese, ca Francia la 1789 căndă a resturnată regimele feudale. Dovadă, în sfirșită, că te redămî pe una din ședințele comisiunii centrale și ei de susțiitoriă pe d. Grig. Sturza și ne aduci aminte că domnia-sea aflisă, în ședința de la 8 luniu 1859: „Noi suntemă gardiănia basileră constitutive ale țerei ș’avemă abdige „uă constituțiune, éra nu a o face, „dupe cumă socote d Cogălnicianu. „Nici cor. centrale, nici adunările ei „leptive, nu sunt ă Adunări constituante chramate d’a improvisa uă con„stituțiune, ci suntemă aperătorii că„rora li s’a ’ncredințată basile constitutive ale Principateloră.“ Se ne oprimă puțină aci spre a cerceta argumentarea d-taleiei de tăină, propunerea d-loră Grig. Sturza, Arsaki și Petru Rosset, ș’argumentarea d-lui Sturza, ca se susții ideia dumitale că nici centrala, nici camera efeptivă n’aă dreptă d’a face aă constituțiune. La acesta, domnulă meă, amă doue întîmpinări. 1. Că dacă dumneta te rezemi pe dd. Sturza, Arsaki și Petru Rosset, me rezumă și că, spre a te combate, pe dd. Tell, St. Golescu, Arghiropulo, Steege, Predescu, Mălinescu și Cogălnicianu cari, dumneta singură ne spui c’aă cerută „se se înființeze uă nouă constituțiune.“ și mai amă contra domniei tale, și faptulă, că s’a prelucrată acea constituțiune, c’a fost ă priimită de toți membrii centralei, că s’a publicată ș’a fostă aplaudată și susținută de presa tata, p’a cărea a putere te rezămi d-ta arătat de multă, c’a fostă aplaudată de țara întregă. Nu cunoscă nici uă protestare, din partea nimunui și nici chiară din a dumitale. Daca dara fapta era ilegale, cumă atunci tăcură toți, și însuși dumneta? Dacă argumentele d-lui Sturza au fostă drepte, cum de n’aă recunoscută dreptatea loră nișce bărbați și luminați și patrioți, ca dd. Mălinescu, Steege, Cogălnicianu, Golescu, Tell, etc. etc. ? Dacă fapta era ilegale și rea, cumă apoi fu priimită, bancă ș’aplaudată de toți? Cumă lumina și patriotismulă era stinsă atunci în toți acei cari se apună astăzi, și s’aprinse tocmai acumă și deuă dată în toți, cumă ni se spune că s’aprindă la Ierusalimă, în Afica de Paști, d’uă dată, tóte luminările și candelile, printr’uă lumină venită din ceră? A doua întîmpinare, domnulă meă, este că nici d. Gr. Sturza, ce-săți pentru a susține tesa dumitale, nu te susține, căci, bine-voiesce a vede c’adlisă: „avemă a REDIGE eră nu A FACE „uă constituțiune, cumă socote d-nu „Cogălniceanu.“ Apoi, domnulă meă asiatică și că, și lupți, d’acumă între dumneta și mine stă totă p’aceste doue cuvinte: dumneta aici, A FACE și că flică A REDIGE; dumneta Ilici, a SCHIMBA și că Ilicu, a MANȚINE; și fiindă că, pentru a mănține trebuea regula, că n’amă cerută și nu ceră de cătu acea regulare care se nu mai permită oricuiva voi, se sucéscu principii și mai cu sema articlii Convențiunii, și se-í sucéscu păn’ a țjice că „nu suntemă guvernă constituționale, ci guvernă Convenționale. A Iți place, domnulă meă, guvernulă Convenționalei Dacă-ți place, spune-mi și mie ce este acelă guvernă? Spune-mi în care carte potă găsi definițiunea lui? In care țară a esistată vre uă dată, de căndă lumea este lume? Nu-mi poți spune, fiindăcă n’a esistată și nu va esista mnă asemene guvernă nicăici altă de câtă în capulă, sau mai dreptă, în gura unoră miniștrii ș’a unoră legisti da la noi, fiinducă n’a esistată și nu va putea esiste de câtă într’uă țară în care învălmășiala ș’asurdulă domnesce, într’uă țară în care omenii cei mai inteligenți și devotați Patriei ne spună că se tragă la uă parte, că cu dânșii se trage țara íntréga și ascdptă în neacțiune se véiá la ce capetă va eși lupta ce se dă între cei buni cu cei zei, între legalitate și ilegalitate, intre vieță și morte; căci, lupta este, ai mărturisit-o, și erai silită a o mărturi; căci, ori cu care dintre stindariile luptatorie ar fi binele și dreptatea, lupta este între reă și bine; și este învederată că situațiunea este periculosă căndă este să luptă, și ucidătorie căndă toți cei buni se retragă și ascuptă, în loc d’a lua parte activă in favorea binelui spre ală face se triumfe cătă mai curendă și mai sigură. Suntă silită, domnulă meă, se me oprescă aci pentru astădi, fiindăcă studiile financiarie reclamă, și cu dreptă cuvântă, spacială ce le acorda interesulă țerei, și interesul idilei, fiindăcă se desbată bugetele în comisiunea financiarie a Adunării. Conchidă dară, pentru acestă parte a desbaterii nóstre: 1, că noi nu voimă se schimbămă constituțiunea ce avemă, ci numai se regulamă, se redigemă mai deslușită principii ce suntă conținuți în „actulă nostru constitutivă. 2-le, că noi credemă că chiară dacă amă voi se schimbă cu constituțiunea nostră, se ne dămă alta, mai republicană sau mai morandică, n’ar trebui se punemă în lucrare voința nostă, fiindăcă orice națiune este datorie se se conforme cu ideia domnitorie a timpului; că dacă amă schimba-o, amă rupe tratatele ș’amă remănea afară din concertulă europeană, și singuri în facia a șapte puteri, garanți păn’ aci, ș’a trei cari ne suntă vecine și cari ar voi se se ne fiă stăpâne. 3-le, că constituțiunea redigetă de centrală, nu este nimică altă de cătă aștedtarea principieloră și chiară a articlelor, din convențiune, conformă cu dreptul ă ce avea acelă corpă d’a face acea așiecare, ca unulă ce era păzitoriulă acestoră principie. Că dovada cea mai temeinică că este astăfelă avemă unanimitatea comisiunii, numele unor bărbați ca dol. Mălinescu, Golescu, Arghiropulo, Tell, Steege și Cogălnicianu, din cari cești dour din urmă suntă astăzi și miniștrii, și prin urmare în posițiune d’a dovedi că respectă actele lor și credințele lor; că dovadă, în sfirșită, că lucrurile suntă, precumă le aretămă noi, avemă consimțimântulă, și consimțimentală nu tocmai tacită, ci esprimată, pe câtă s’a putută, ală națiunii întrege, în favorea acelei lucrări, și consimțimentulăameniloră de șolință și de bine din cari unii au aprobatu-o tăceadă, oră alții scriindă și vorbindă în favorei. 4. Că noi credemă că cei cari, în lupte mari și ’n situațiuni grele, se tragă la uă parte, suntă nu numai simpli culpoși de a patra loră, ci culpoși ca și cumă ei înșii ar ajuta resbelulă civile, și prin urmare invasiunile, peirea. Aceste constatate, vomă desbate, în No. vistorie, cestiunea pe uă altă faclă și se înțelege totă din puntură de vedere pratici. C. A. Rosetti. BUGETULU ANULUI 1864. VII. Venim fi acumu la partea II, la bugetul veniturilor, despre care dire d. Ministru de Financie în espunerea motivelor: „Bugetulu tutuloru venituriloru Statului, așa precum« acțonarea a vi le propune, domniloru, se urcă la suma de lei 155,697,218 p. 9. In acesta sumă se coprinde și venitulu moșieloru monastirilor, acuma secularitate, productulu dreptului de esportațiune, a căruia restabilire amu avutü onórea a ve propune încă de mai ’nainte, și a unora mici adăogiri la impositulu fonciariu și la prețulă sárii, ce vi se propună vă dată cu înfățișarea bugetului și de care vom trata la loculü loră.“ Totalitatea veniturilor, evaluată la suma de 155.697.218 lei, 9 parale, se împarte, precum, vedem, la proiectul de lege pentru fișarea bugetului de cheltuiele și venituri ale exercițiului 1864, titlu I, paragrafii III, articolul 4, în: Contribuțiuni directe . . lei 57,810,000 — Imposite și venituri indirecte „ 30,351,750 — Donenuri ale Statului. . n 52,658,977 36 Diverse producte ale bugetului 7,804,272 15 Resurse straordinare, reserve și altele . . • • . lei 5,072,217 38 Totală lei 155,697,210 1 Dupa evaluațiunile comisiunii bugetarie pentru 1863, totalitatea veniturilor statului erau de 144,672,202 lei, 5 parale, adică cu 11,025,016 lei 4 parale, mai puțină decătu evaluațiunea d-lui Ministru de Financie, care ne spune iise că în acea sumă intră și veniturile monastirilor secularisate, productură probabile ală rasei de esportațiune, uă mică adăogire (? uă a patra parte) a imposilului fondariu și uă asemenea mică (?) adăogire la prețul sării, totă uă a patra parte. Aceste adăogiri două a patra parte nu ni se pară arătă fde mici precumă ni le arată d. Ministru. Vomă reveni la acesta mai pe urmă la esplicațiunile ce ne va da d. Ministru în espunerea sa a motivelort. D’uă camă dată ne mărginimă a constata, că cu părere de reă vedemă că nu ni se spune câtă sa evaluată veniturile monastirilor secularitate, despre care nu cunoscemü nimica de positivă de cătă proiectatură împrumută de 70,814,030 lei, scară anuitate de 7,081,403 lei în plată de dobîmji și de amortisare. Dupe părerea nóstru, d. Ministru impuindune acea sarcină, ară fi făcută bine a ne a—reta, pe d’altă parte, avantagiele ce resultă pentru țară din luarea acestor venituri, ce mai nainte eșină din țară, sau compensarea sarcinei ce ni se impune. Regretămă forte multă acesta omisiune, fiindă că oricumă este uă perdea pusă la uă ferastră a palatului de cristalu, ce voia d. Ministru se fie ministerulă seu, care ne opresce a vede ceia ce se petrece într’ună unghiă ală fișului paiață de cristalu. Póte vomă isbuti pe urmă a ridica unu colțișoră din acea perdea. Pînă atunci se urmămu pe d. Ministru în relațiunea sa: „România unită astă țî se află într’uă stare de desvoltare; junele organismă trebue a fi alimentată cu prisosință, altminterea în locă d’a cresce în viață și în putere, elă va periclita chiară de la începută și nu va produce nici uă dată rudele sperate. Guvernul a trebuită dară a avisa la mijülócele d’a face faciă arătă la nepotrivirea între cheltuielile nouei organisărî și veniturile prea restrînse ale statului, cătă și la plata procenteloră și la stingerea a unei părți mâcară din datoria nostră publică. Cu totă dorința d’a nu spori impositele actuali, guvernul n’a putută înlătura dară cu totulă necesitatea d’a face apelă la prasnute, spre a nu încărca fiitorulă peste mesurâ.“ Negreșitu că junele organismă ală României trebue a fi alimentată, înse nu „cu prisosință,“ cumă dice d. Ministru, ci cu îndestulare. Nu credemă, că uă alimentare cu prisosă contribue multă la crescere; alimentarea sau nutrimentulă trebue se fie suficiente, de ajunsă dară prisosulă, superfluitatea va o temă mai multă decătă foloseșce: mă pruncă, care se induibeza cu nutrimente, nu póte prospera, în loc d’a cresce și d’a se desvolta, contractă numai morburi, pe căndă prunculă cărui se dăună nutrimentă d’ajunsă, arătă cătă trebuiesce, remăne sănătosă, cresce și se desvoltă multă mai bine, departe dară d’a se periclita junele stată, suntemă convinși că va cresce și va produce cele mai bune fructe căndă vomă procura organismului seă alimentele necesarie, dară nimică de prisasă. Nu putemă admite, că uă organisare este cu atătă mai bună cu cătă costă mai multă, ci credemă că organisarea trebue se se facă în limitele putinciosului, în proporțiunea cu veniturile statului, fiindăcă veniturile nu se potă îmulți dupe placă și voință, fiindăcă nu potă trece peste oă limită ore care, urmeza neaperată a potrivi cheltuielile dupe venituri, oiii nu veniturile dupe cheltuieli. Dacă numai mărimea cheltuieliloru ar pute asigura prosperitatea unui stat, ar fi forte tristă pentru staturile mici sau de micălocă; căci, ele ne putendu face aceleași cheltuiele ca staturile cele mari, n’ar pute esiste, ori ar fi condamnate a se ruina prin contractare de datorie. Din fericire vise nu este astfelă, și la jocul ă de tocmela ama puté cita mai multe staturi mici de cătă staturi mari, cari prosperă fără a dispune d’atătea mij- tece. Nici noi nu voimă a încărca pré multă viitorulu, dară nici nu voimă ca presentulu se porte totu sarcina viitorului; suntemă în tóte pentru ecitate, nu voimă a se compromite viitorulă pentr’uă bine presinte, nici a se compromite presintele pentr’uă bine viitoră. Se nu ne îngrijimu pre multă de viitoru; daca avantagiele ce lă aștaptă suntă reale și nu ilustrii, va găsi de sicură midăldee d’a plăti acele avantagie. „Pornindă din principiulă (continuă dom nulă Ministru) că cheltuiala percepțiunii se cuvine a se plăti de însuși comunile, principiă admisă deja de ambele regulamente organice și cari de multă se aplică în tóte comunile rurale, precum și încă parte aceloră urbane, amă socotită de priviță, Domniloru, a ve propune generalisarea acestei mesure, și prin urmare prelevarea unei decizi adiționale asupra contribuțiunilor, tuturor orașelor, fără escepțiune, spre a servi la întreținerea serviciului locale de percepțiune. Acesta prelevare va produce aproximativă ua sumă de lei 954.420.“ Nu voimă a combate principiulă, „că cheltuela percepțiunii se cuvine a se plăti de însuși comuni’e“, deși amă aveadice multe în contra acestui principiu, contrariăusului comună care impune celui ce are a lua obligațiunea și cheltuiala încăsuirii; duru, fiindă că, cumă ne spune Domnulă Ministru, acestă principiă este admisă de ambele regulamente organice și se aplică de multă în tote comunile rurali și ’n unele urbane, nu ne împotrivimă la generalisarea Iui, înse, admițăndă acestă principiă, că comunile au a plăti cheltuiala percepțiunii impositeloră, resultă, după părerea nóstru și după ecitate, că comunele trebue se aibă facultatea a sever și înșele acea percepțiune sub celă pucină a regula modulă și cheltuiala iei, cumă se voră pricepe și cumă pentru ele, voră găsi mai avantagiosu Dară domnulă Ministru nu înțelege lucrurile asta-felu: elu severșesce percepțiunea și impune comuniloră ua decime adiționale pentru cheltuiala ce ocasioneza acea percepțiune. Dacă uă comună póte împlini serviciulu acesu c’uă cheltuiéla mai mică de cătă decimea adiționale ce’î impune domnul Ministru, póte cu jumătatea prețului, pentru ce se fie obligată a plăti mai multă, pate indouită ? Pe d’altă parte se póte intempla că într’uă comună cheltuiala percepțiunii se coste indouită cătă raportă decimea adiționale. Este pre dreptă și logică că uă comună se platesca indouită și uă alta numai jumatate din cheltuiala percepțiunii? Nu este acesta contrarie chiară principiului, că fiecare comună se platesca cheltuiala percepțiunii? Credemă mai logică și mai dreptă a lăsa comuniloră grija și responsabilitatea d’a strânge contribuțiunile de la contribuabili, credemă că cu chipulu acesta operațiunea acea se va sevârși cu mai puțină cheltuială și că în locă două fecime, póte nu va costa de cătu uă jumătate decime adică 5 în locă de 10 la sută. Oricumă, ară trebui, dupe ecitate, se lăsămă comunitară grija a ’și organisa acestă serviciu după cum vor găsi mai bine și mai avantagiosă pentru ele. Se continuămă: „Evaluația productulă contribuțiilor directe (afară de acea funetară) în anul 1864 este de lei 46,310,000. — Deși speră, că prin înființarea serviciiloră controloriloră și prin însărcinarea pusă asupra casieriloru de plăși, constatările contribuțiilor directe să se întrecă evalucția propusă pentru 1664, am credulă însă mai prudinte a ne opri la cifra acestei evaluații, în considerație că proiectatulă serviciă de constatare și propusa reorganizare a acelui de percepere să se întîmpine, la începută celă pucină, are care greutate pînă căndă agenții ce se voră îndeplini, se vor putea iniția la instrucțiunile relative.“ Amă arătată părerea nóstrá despre înființarea serviciului de controloră, ar fi dară de prisosă a mai reveni asupra colorărise, mai cu semn, că ar trebui se cunoscemn positivă resultatulă cea produsă acestă serviciă, adică cu câtă aă crescută productură contribuțiunilor directe prin înființarea lui, care ne putemă pronunța în cunostința de causă. Acesta înse nici domnulă ministru nu scie, el speră numai că constatările contribuțiunilor drepte voră întrece evaluațiunea făcută, dară acea înființare de contro-