Romanulu, martie 1864 (Anul 8)

1864-03-02

A HUMANULfJ g14 MARTIN. 199 fusă votarea budgetelorü. D-Iorü, amüonarea spune d-sale că chiară în Prusia s’a intîmplată unui asemenea casă da două ori. Est-timpu chiară, regele a propusă unu proiectă Camerei ca să modifice legea și se-și dea o mai mare întindere și Camera n’a voită și a renință iată cum a fost D. D. Min, al financelor ”. Guvernul nu pate adera de cătă la redacțiunea propusă de minoritate și în glăsuirea convențiunei. Nici mai multă, nici mai pucină. D. V. Boerescu. D-loră, d. Arsake afisă că aci este vorba de interpretarea convențiunei. Eă așă dorise nu se explice în ce modă trebue se se interpretese conversiunea. Eă socotescă se nu facemă altă de cătă se primimu articolulu așa după cum ă s’a redactată de comisiunea centrală, în asemănare cu textulă convențiunii, și se iu venimă cu asemenea interpretațiuni care po să se aibă partea loră cea rea; și iată, d-loră, partea cea rea. In acestă lege, dacă s’ar admite opiniunea majorității s’ar ivi o sumă de dificultăți. Se scie, d-loră, într’ună modă destulă de precisă drepturile și datoriele puterei esecutive și acelea ale puterei legislative în privința budgeteloră, și pe cătă timpă sunt legi care determină datoriele fiecăreia puteri, mai póte fi vorba de interpretațiuni ? Acumă care suntă principiile fundamentale ? Este, dlor, că guvernul, pe fiecare ană este datoră, cu zece luni înaintea anului următor, se presinte budgetele; de aci resultă, d-loră, că Adunarea are se vie se le amendesc și apoi să se voteze. Ei bine, domniloru, acumă vino întrebarea: are interpretările ce voiți a face dv. în privința duratei budgetelor, în contra cui ar fi defavorabile? Acesta interpretațiune ce presupune ea? Pate presupune că guvernul n’a presințatu Adunării budgetele? Nu, d-loră, căci într’ună asemenea casă n’aveți de făcută de cătă a da unu votă în contra acelui guvern”. Prin urmare, dară, ce presupuneți? Dv. presupuneți că Adunarea n’a votată budgetele. Apoi, d-loru, bine este ca dv. mai dinainte se declarați că se póte întimpla unu asemenea casă? Astăzi căndă se țfice in legea financiariă că Adunarea trebue se vote de budgetele cu zece luni înaintea exercițiului, pentru ce dv. mai puneți acestă interpretare în cestiune? Care suntă cuvintele pentru care se ne mai put ocupa acesta cestiune, și se ziceți se merge înainte numai pentru doui ani? Dv. presupuneți că Adunarea n’ar voi se votese budgete doui ani ? Dar cumă putemă presupune că Adunarea ar putea să lase în părăsire interesele cele mai de căpetenia ale erei, și chiară propriulu său interesă ce decurge pentru Adunare din exercițială acestui drept, de a vota budgetulu? Prin urmare, socotii că acesta interpretare ar fi forte rea, și credă că e multă mai bine se ne ținem d in limitele convențiunii și în redacțiunea infățișată de comisiunea centrale afundă că, de vreme ce budgetele nu se mai presintă pe umană, ci pentru anulă viitoră, nu se scie nici o dată căte împregiurari póte se se ivască in budgetele viitore. Camera are si trebue totădeauna să aibă presumțiunea că se preocupă de bugete; nu trebue noi să presupune că că Camera vre o dată nu va vota bugetele duoi ani d’a rindulă astăferă nicită să renîie țara supusă la evenimente necunoscute, neprevedute. D. A. Prijbanu. Domnitoru, convențiunea dice să urmeze dupe bugetul anului, prin urmare, dacă dice anulă precedenții, va să dică anulă care trecu oară nu precedentu, adică ală douilea care a fostă înaintea lui, ală treilea și așa mai încolo. * * Vedeți că unii bugeta umană are ■ să fie cară nu mai multă. Dară, dică , domnii Boerescu și Costaforu, care sprijinescă desființarea articlului 5 pus în proectă de majoritatea comisiunei, daca e datare Camera se voteze bugetele și nu le votază, de ce să remîe sora fără bugete? Dară, d-loru, daca Camera e pusă în posițiune să nu voteze bugetele, cumă a fostă anulă trecută, cîndă Camera a fostă închisă tocmai cîndă era să se apuce de bugete? D. Costaforu aflisă că după convențiune guvernală póte merge cu ună bugetă și^ece ani. D. Costaforu. Și trei deci, și patru decî. D. Prijbenu. Și trei-ijeci și patruzeci, apoi noi nu voiam să mergá guvernulă cu unu bugetu 40 ani, pentru că în acestui timpă pute amu voi să desființămă unele cheltueli devenite netrebuinciose, și să creăm și altele mai folositóre, și guvernul nu va putea să facă acesta modificare, pentru că el are bugetul, după care trebue să urmeze. Dacă acestu articlu depărtază acesta primejdie, pentru ci obligă și pe puterea legislativă și pe puterea esecutivă ca să se menajeze intre ele și să facă bugetul. De aceia suntă pentru acestu articlu. D. I.Hotelescnu. Amu luată cuventulu ca să respundu d-lui Boerescu care se íntreba ce va face guvernulă cîndă Camera nu va vota bugetul? Atunci doctoria este fórte lesne, cudă guvernulă are o Cameră îndărătnică, care nu vrea să voteze bugetele, o disolvă și face apelă la alegători. Camera nu este în putere să disolve unu guvernă. O voce. Cumă nu? D. O teie 1e senii. Nu este în putere, căci chiaru de va da ună votă de neîncredere, s’a vedutu chiaru în anulă trecută la noi, că acesta votă remîne fără efectă. Camera a țiisi: nu voiă să dau bugete acestui guvernă pentru că nu amă încredere într’însulă, și guvernulă nici Camera n’a disolvat’o nici pe miniștri nu s’a retras. De aceia socotescă ca Convențiunea nu a voită nici de cumă să dică, cumă cotesce d. Boerescu, că guvernulă poate să mergă cu unu bugetu 20 de ani. Bă nu înțelegu Convenția nei astăfeiă și de aceia suntă pentru art. 5 ale majorității comisiunii. D. D. Văsescu. Găsescă fórte dreptu punerea acestui articlu aici, și sîntu de părere sa’lu priimimă, pentru că deși Convențiunea dice espresă că numai unu ani pate sa murgă guvernulă cu bugetul anului trecută, însă de vreme ce chiară aici în Cameră, chiar o d. raportază spune că póte merge și treizeci de ani, apoi cîndă articlulă celă mai lămurită din Convențiune, dă locu la asemenea interpretări, noi care suntemă mandatari ai țerei și avemu îndatorirea de a vota veniturile și cheltuelile, nu trebue să lăsămă să existe o asemenea greșită interpretațiune, ci să precisămă prin acestu articolu sensulu Convențiuniî, ca adică guvernul ă nu pote de cîtu umană să întrebuințeze același bugetu. Și pentru acestu cuventu susțin articolulu 5 din proiectulă majorității comisiunii. D. G. Vernescu. Ceia ce audă dicéndu-se an í în Cameră, s’adisă și anulă trecută, și tocmai pentru că s’adisă și anulă trucută, și pentru că ună Stată nu póte merge fără bugetu nici într’o întîmplare, și pentru că d. Grigorescu, care acumă ne întrerupe, a votată și anulă trecută cumă va vota și adică mă guvernă póte merge fără bugetu, amu luată și adi cuvîntură cu speranța că voiă avea fericirea de astă dată să fiu înțelesă mai bine de domnu Grigorescu, și că voiă putea să’i o splică mai bine, că ună Stată nu póte remîne fără bugetă. j Astă di mai cu semn o potă spune, fiindă că se face o noue lege și fiindă că nu s’a schimbată de iocă posițianea nici a ministeriuluî nici a nóstră. Voiă vorbi de termenul ă de 10 luni, I termenă în care trebue să fiă făcută bugetulă, termenu în care și Camera o datore să’să voteze și guvernulă să’să presinte. Dară cînd acesta nu s’ară face, are posițiunea s’a schimbată? Să ne înțelegemă: suntemă în presințiă bugetului. Ce credeți că se póte întîmpla? Că guvernulă nu este în acordu cu Camera? Dară ministerială se află în acelu timp și într’ună esercisiă, are care, are unu bugetu regulată d’inainte, are punga națiuneî pe mană pe zece luni înainte. Va sădică atunci Camera dice, pe anulă viitoriă nu mai camă bugeta. Va să dică atâta neîncredere pe viitoră. Vedeți ce lucru nelogică, fenă, domniloru, casuță cândă la Ministeriu ară fi d. D. Ghica. Așa •> dară, d- lo Ghica .... D. Președinte. Ve rogă domnele Vernescu, are adresa numai către Adunare, către biurcă și către ministeriu. D. Vernescu. D- ie Președinte nu m’amă adresată la nici unu deputată, amă făcută numai o ipotese, amu disă că s’ară putea prea bine ca în timpulu cândă Adunarea va desbate budgetele, ministerială să fiă compusă din majoritatea Adunării sau din ómenii cari să aibă încrederea majorității și a stufelii sa’i se vote de budgetulă pe anulă viitoriă. Dară dupe acesta se mai póte întâmpla ca ministeriul, acela se se retragă, să dispară, și să vie ună altulă care se nu se bucure de încrederea majorității și care cu tóte acestea să aiba unu Ludgeta votată, se aibă pe mână punga erei. Unde mai este dată în casulă acesta eficacitatea precauțiunilorid-vóstre? Ași putea multiplica ipotesele de felulu acesta, dară cred și că amu dovedită îndestulă cătă suntă de ineficace mesujele ce vreiți a lua. Acumă, domniloru, pună cestiunea francă, noi suntemă datori să votămă budgetulu și ministerulu e datoră se urmede după budgetulu ce votămă noi; dară mai presusu de această cestiune e alta: suntemă noi are in dreptă se lăsămă era fără budgetă? Aci e cestiunea, și de acésta cestiune atîrnă tóte celelalte. Domnitoru, încă vă dată dacă: cestiunea budgetului nu are a face nici decumă cu Ministerulu; budgetele sunt ale țerei, și nu putemă noi pentru cuventulu că nu avemu încredere în cutare sau cutare ministeriu, se nu voimă a da budgetele. — atunci scrți ce are să se întâmple? Are să se întâmple ceea ce s’a întâmplată în anulă trecută, cându majoritatea Camerei, care diceți că represintă națiunea, a dată ministeriului ună votă de neîncredere și’i a refusată budgetele, și cu tóte aceste acelă ministeriu nu a voită să se retragă, și a strânsă impositele, și éra le a plătitu și totă astufeiu le va plăti și altă dată, ori câtă amă stărui noi să facemă apelă la anarhiă. Prin urmare, articolul ce d-vóstre voiți a introduce în acésta lege nu e nicidecumă în stare a înlătura acésta situațiune, adică acea situațiune cându de o parte ar fi un ministeriu care să persiste a sta la putere cu tóte blamurele n vóstre, și pe de alta noi, representanții națiunii, — căci de ce se ne siătârnă a o spune, a spune că noi suntemă representanții națiunii, că majoritatea Adunării represintă națiunea............... O voce, și de aceea o iei în rîșui ? ... . D. Vernescu. Rogă pe d. președinte se chiăme la ordine pe d. Adrianu care ’mi dice că prin cuvintele mele îmi rîda de națiune, . . . D. Președinte. Domnule Vernescu, mi se pare că d-ta cândă vorbesc de ună votă ală majorității Adunării nu trebuese’să rediculeși, și cu atâtă mai multă ar trebui ca Deputată se’să respecți, cu câtă însuși guvernul ă l’a recunoscută cândă a venită so ceară autorisațiunea Camerei pentru strîngerea veniturilor și facerea cheltueliloră (numeróse aplanse). D. Vernescu. Domniloră, că nu represintă nici opiniunele ministeriuluĭ, nici ale minorității, nici ale nemenui, ci esprijini opiniunile mele proprie, și cândă se presintă o cestiune ca acesta, suntu datoră se urmedu dupe consciința mea; și nu merită observațiunea d. Președinte care a venită dupo observațiunea d-lui Adriană. Prin urmare, repetă încă uă dată, (o voce, pentru a patra oră) repetă pentru a patra ora, că noi refusândă budgetulă ne punemu în posițiunea aceea, ca țara se alegu între noi și Ministeriă. Asemenea posițiune e fórte tristă și amu vedutu ce s’a petrecută în anulă trecută. — Noi amu ’J’S,G Ș* amu facutu ceea ce avemu dreptulă se dhemu și se facemă, și cu tóte acestea nu amu făcută nimică ; și acésta posițiune mi se pare forte tristă; nu voiă ca această majoritatate să se discrediteze, nu voiă să se întâmple ceea ce amă aurită dicânduse că această situațiune se se repete de doue, de trei, de patru ori, până ce i se va pune o dată capâtă; să nu voiescă să se întâmple astăferă de lucruri nefericite, ci cândă majoritatea Adunării dice una cuvântă, în toată țara se fiă o unanimitate a o sprijinită voce. Va veni și tîmpulu acesta. D. Vernescu. Asia dară, vedeți că nu vorberscu nici în contra națiunii, nici în contra majorităției, — ci me facă operatorulu națiunii și chiară ală acestei majorități pe care mi-ați disă că amu atacat’o. Dară, domnilor!!, mai presusu de tóte acestea chiarü mai este încă ună lucru, că chiar dacă s’ară întâmpla ca acea majoritatea să gasescă unu echo în țară, ci bine, care ar fi atunci situațiunea nóstra ? Ar fi o anarhiă eșită din luptele cele mai nefericite ale puterei legislative cu puterea esevutivă. Ară fi bine ca cu ocasiunea budgetului și sub cuvîntulu de neîncredere într’ună ministeriu care pate se ție de asta~Zî pînă mâine, se punemă o țâră în facă ? De acea credemă că acastă cestiune nu pate se fi pusă alături cu cestiunea bugeteloră. Bugetele suntă ale țerei și n’are a face cu cestiunea ministeriale, cestiunea bugeteloră este mai presusă de tate, pentru că este cestiunea ordinii în țară. Nu credeți , domniloru, că pledesti causa guvernului prin aceste cuvinte, căci dacă m’ați întreba cumă explică art. din Convențiune, pute a să dice că printr’însulă se înțeleg anulă precedentă; dară atunci ași voi se sciu care a fostă întențiunea acelora care aă făcută acelă art.? voit-aă ei se puiu conflicte între puterea esecutivă și cea legislativă, s’au voit-a se se lase serviciele publice în părăsire,éra în desordine, și totulă în paraiisiă? Nu, d-loră, aci este numai o cestiune financiară din cele mai însemnate, că trebue se se regale,se se se voie de bugetele, și acesta nu va sedică că Adunarea are ună dreptă de a nu se vota și a lega votarea bugetului de cestiunea resturnării Ministeriului. Asta dar, repetă că bugetul este mai presusa și cu totul separată de încrederea în ministeriu, pentru că am arătată cumă se pate ca se votați ună bugetă unui ministeriu în care aveți încredere și cu tóte acestea se viă și se să esecuteze alții. Cătă pentru cea ce a disă d. Prijbenu că în anulă trecută erea Camera gata se votese bugetele și ea s’aă închisă, se ine erte d-lui a-î spune că s-aă înșelată memoria, căci înainte de a se închide Camera, s’a făcută o propunere că nu se va vota bugete de cătă omenilor, în care Camera va avea încredere; prin urmare vedeți că nu lipsa de timpă ne aă făcută se nu votămă bugetul în anulă trecută, ci acea propunerea unor majorități. Propunerea este positivă, și mi se pare că memoria nu-mi face defectă în acestă împrejurare. Acestea surită, d-foră, cuvintele ce aveam a semica asupra art. propusă de majoritatea comisiunii, și motivul pentru care nu potă primi acestu articole, este că nu voiescă a aduce tulburări în era mea, ci voiescă ca Adunarea se voteze la timpă bugetele și cută pentru conflctele nóstre cu Ministerulă, avenul destule alte ocasiuni afară de bugete ca se ne regulămă socotelele cu dânsulă. Totă de odată înseasă dori ca de la onor. Ministeră se avemu o deslușire asupre acestui pantă mai exactă, mai lămurită, nu voiă se me mulțămescă cu singurele vorbe de Converțiune. Vedeți că aci s’aă ridicată acésta cestiune, și așă voi se ne declarămu toți părerile nóstre categorică într’ună sensu sau într’altulă. D. Președ. Consiliului. Domniloră, căndă amă intrată la ministeră amu aretatü onor. Cameri, cumă înțelegemă a funcționa, și totă deodată noi amu venită ca uă Ministeră de împăcare, n’am venită cu intențiunea ca se ne fac erau miniștri ai unui partită sau ai altuia, căci atunci amă fi perpetuată acele nenorocite neînțelegeri din anulă trecută, pe care le vedemă revenite acumă cu ocasiunea proiectului de lege pentru contabilitate. Suntă, domnitoră, două puteri. Ănteiu că însăși Adunarea este împărțită în doue opiniuni: guvernul pate și elă are schipulü seu de privire, pate se se deosebască de opiniunea unei părți sau celeilalte a Camerei, în ce posițiune se află guvernul? Cine are seotărască între luptele guvernului cu a unei părți a camerei? Corpul ponderațiunii care era creată de convențiune nu mai esiste, și în acastă posițiune, care credă că în curîndu se va înlătură, ministeriuluî nu-i este permisă de a sprijini altăceva decătă restul întregii, neschimbații, neprefăcută ale convențiunii. D. D. Ghica. D-loră, en. domnu Vernescu, voindă se sprijine opiniunea minorității, nă căutată se dovedască mai ănteiu că primindă opiniunea majorității spunemii țara în periclu, paralisăndă machina statului și aducândă o perturbațiune generale; și ală doilea că precauțiunea ce voiesce a lua majoritatea este cu totul insuficiente spre a înlătura casulă de care ea se îngrijesce. La cea d'ănteiu obiecțiune respundu de lui Vernescu, că se află în acastă lege o disposițiune, prin care se lasă guvernului timp de dece luni spre a face apelă la alegetori și prin urmare nici, odată țară nu va fi în primejdie de a remăne fără bugete, căndă Adunarea s’ar obstina fără motivă legală de a le refusa. Cătă pentru puțina eficacitate ce d. Vernescu vede în acâstă precauțiune, credă că d-lul se înceală fórte multă și in acésta privință, tîmpla în adeveră, d-loră, se póte înacea cea disă, mi se pare d. Sturza, se avemu una ministeră de vară și alteia de iarnă. Dar ar trebui se scră d. Vernescu că asemine jocuri nu se potü perpetua intr’o țâră, se repetă într’ună ană, se mai potă repeți și în ală doilea, dară apoi cunosce í proverbală că nu de multe ori merge urciorulă la apă fără a se sparge. Speră, amutata încrederea în acestă țară, la care de atâtea ori a făcută apela d. Florescu diândă: Țâra va judeca. Da, d-loru, amă tâta încrederea în acestă era, în care n’a avută încredere d. generalu Florescu, fiindă că n’a făcută apelă la alegători. . . . (Va urma).