Romanulu, aprilie 1864 (Anul 8)

1864-04-01

298 ROMANULUi 3 APRILIU. nnloră proprietari, uiu suntemă are datori cu toții în genere se suferimu uă mică jenă pentru renascerea nóstra a tuturoră arătă ca se interesămă Europa Intrega câtă și se scapămă vă dată pentru totădeauna de la cangrenă ce ne bîntue? C. G. Cantacozino, fórte limpede, fórte bine regulate, și în stilulö cuvenită, era căndu vine vorba de articlele de despăgubire, sunt hotătit de multe și felurite întortochiate, în cătă pre mine. Proprietarulă, me terasce din bute în bute (dupe cumü dice proverbială) și căndu me vedă înfundată, adică plătită, me pomenescă cu nimică în mănă de pe calcululă făcută. Domnii miniștrii cunoscă ca și noi că mai toți proprietarii suntă datori, și proprietățile loră ipotecate, plătindu dobândi căte 10, 12 la %, și unii pote că plătescă și mai multă, cu ce dreptă vine proedură ,și plărasce că proprietariloră se li se plătescă 5 la% din venitură ce luau din producțiunea reciproca a cultivatorului țărână, ce analog să póte ave acesta lege cu realitatea de 10, 12 la "/o ce plătescu proprietarii? Negreșit» cât póte vede ori cine că în lege este uă anomalie. Domnule redactare, se vendiuă la ipotecări: aceștia vedendu că veniturile ipotecelor ă soră și chiară fonduri se împucinază prin împărțirea pământului la tereni, și că ia realitate despăgubirea proprietarului pentru pamântură ce dă, este ilusoriă, nu este elűare în drepții a cere pe dată vinderea proprietății, spre a sa despăgubi ? Cum i emane are atunci proprietarului Ve voiă respuide că, domnule redactori, pe deuă parte cu proprietatea dată țeranului, fără a priimi prețura despăgubire, era pe d’alta, cu restul proprietății vendută fără nici ună preță. Uă asemene lege trebue se fie bine studiată pentru că coprinde într’însa multă bine; și totű de uă dată multă reă căndu ea e reă făcuta, și uă lege e de necesitate a fi drepta pentru toți. Mi se va dice negreșită că critica e lesne de făcută, și este și cu dreptă ca celă ce critică se propună totă de uă dată ideia ce ură împlini proedură criticată. Domnule redactare ! fără se pretindă a fi profesoră de economia politică, nici reformatore, daru in simplicitate voiu opina, și vie ori cine se combată acésta opiniune, se propună uă alta mai bună, și ii voiă ura bună venire. Civilisațiunea, interesele statului nostru, ne indemna și índatoreza se eșimă din impasură acesta, și nu credă că vreună proprietară ca bună simțu se se pótá împrotivi ca cesiunea rurale se nu se resolve! Din parte ei declară că o dorescă, vise se fie făcută cu uă măsură legale și fără a sepăgubi să clasă spre îmbunătățirea celeilalte. Pentru acestă scopu îmi permită a supune ideiele mele desbaterii publicului. Despre împroprietărirea ecranului. Ast. 1. Toți locuitorii dupre uă j proprietate care au făcută clacă, fie de orice categoria, adică cu 4 vite, cu 2 sau fără vite, se i se de cate optă pogone fiă căruia, în care pogone va intra și vatra satului, aceste pogone se vor da câtu s’ar pute mai aprópe de vatra statului și lipite de dênsa de se va pute. 2. Orice îmbunătățiri, clădiri va posede proprietarul« în ocolulu pogonelor date, se remăe Iată in stepînirea sea, dăndfi inse totă atăta întindere de pămentă vetrei satului procată coprinde acele imburietățirî și clădiri. 3. Acesta dare de pământu se va face uă dată pentru tota douna, și numai celoră in dreptă dupe coprinderea art. 1iv. 4. Țeranii împroprietăriți au dreptuu fie care pre pämêntulu loră ca și proprietarii de veci se se speculeze pre dênsulu curați voru voi și cumă voră înțelege interesul loră. Despre despăgubirea proprietarului. Fiindă ca împroprietărirea sătianului este adoptată de tóte statele civilisate, înse în urma unei prețuiri și despăgubiri, cumu urmeza a se face și în onsula acesta, și pentru că nici țeranulu nici statulă nu are bani se platesca pe proprietariă despăgubindu-lu de pamêntulu ce dă, și pentru că principala usitatü in tótu lumea, și consacrată de legi, este că numai acelă ce plătește póte cumpera; (afară numai prin silnicia, ceaa ce este un adeverată confiscare.) Propusă: 1. Ca statulă se aleatuésează comisiune de fiecare districtă compusă de unii comisarii rînduilă din parte 1, 2 deputați ai districtului aleși pentru Camera legislatvă, și de doni țărani, însărcinânduse acesta comisiune pe două parte se facă recensiune pentru suma lăcunoiHară fiâ căruia satu, care aă făcută dacă alcătuindă deosebite tabele de fie-care satu, era pe daltă parte se cerceteze cu diamäruntule la fie-care proprietate prețulă cu care se închiriadă ună pogonă la străini, cu acestă prețiu se socotéscá ca uă dobândă de 8 la sută pentru fondulu unuî pogonă; spre exemplu, daca ună pogonă s’au închiriată cu ună galbenii pe ană, atunci pământulă unui pogonă Vitlorodă doui-spre-dece galbeni, acesta din urmă operațiune se face pentru sfîrșitulu că prețurile diferă în fiecare proprietate, fie pentru că posițiunea unei proprietăți este mai bună decâtă a alteia, fie pentru că calitatea pamiântului la una este mai bună , la alta mai prostă. Delegații săteni vorbiți mai susă se vor schimba în fiecare clasă, pentru a pute ei cunosce tresturile. II. După sevârșirea acestei operațiuni, guvernulu, prin înțelegere cu camera legislativă, va întocmi ună comitetă ad-hoc compusă de 12 mebri și un președinte, alcătuinndu-să cu deputați din Camera legislativă, cu orînduiți din partea guvernului, și comercianți însemnați, care comitetu va face socotei a cate pogâne se cuvine fie cărea Comune și cată despăgubire fiecărui proprietariă, acele socoteli pe deuă parte se voră publica în tótu țara romanescu, ora pe de altă parte se se plătescă proprietarii cu chipulă vorbită la art. I-iuală despăgubirii. III. Pentru acestă sfirșită, și numai că dată pentru totădeauna, și numai pre cîtă sumă va coprinde despăgubirea proprietarilor, se se fabriceze bancnote cu care se se plătescă proprietarii, fabricânduse aceste de tote fracțiunile până la suma de ună francă. Bancnotele votu ave cursă forțată în tota România pentru tote dările către Stată, pentru orice jefuire și dansațîune. IV. Statulă va lua de la locuitorii împroprietăriți uă dobîndă de 5 la sută pentru prețul pământului ce li s aă dată, ca cu chipulă acesta în 20 de ani se fie și dînșii jefuiți. V. Pentru acestă sfirșită comitetului va fi in permanință și va primi de la Stată dobândile respinse de țărani de cate 5 la sută, pastrându-le și cumi pârându pe fiecare ană stătea bancnote pre câtă sumă de dobândă au primită pre care le va arde și va publica suma arsă ca cu acestă chipa se se inputineze și se se stingă circularea loră. Üi parcă audă strigăte, că s’ară pelicula creditulă, că statele cari posedă moneda de bărtiă aă și monede sunătorii cari garantază valorea iei. Dară are paméntulu ce se europeic de țerană n'are valorea sa? dară domenurile Statului nu valorază îndestul ca se sprijine moneda de hărtiă în statul nostru? Gătă pentru străinătate posedăm« și vomă posede destulă numerarsă ca se nu simță România nici uă lipsă, fiindăcă posedemă iotă ce ne este de trebuință cu îmbilșugare pentru viețuirea poporului romană. in fine, d-soră capitaliști, și dom Viena 5 Aprilie. Corespondință particulariă a ROMANULUI. CONFERINȚA LONDONULUI. Dacă conferința se va aduna la 12 Aprile la London, acesta este. Încă forte problematică și chiară, de se va aduna, este forte probabil, dupe opiniunea generală, că va remănea fără resultată. Francia nu pate dori ca conferința se producă una resultată și este probabil că va isbuti în scopului că, Opiniunea publică in Germania a luat o orecare modificațiune și acea modificațiune semană uă prefacere. Se ivescă simpatie napoleoniane, și generala lipsă de speranță in politica puterilor mari germane în privința Schleswig-Holsteinului ce dă locuiți speranțeloru în Napoleon III, și’n politica sa a naționalităților!!. Nu póte fi tăgăduită că’n fata Germania regimulă napoleoniană începe a deveni mai popolară de cătă regimulă lui Bismarck și remediulă universală în contra morburiloră poporelor, sufragiulă universale, se crede mai eficactă de cătă maniera prusiană d’a face resbelă. Esaminăndă starea lucrurilor, cu nepărtinire, fără prejudecată cinară, din puntu lui de vedere germană, trebue s’ajungemă fa talemente la următorea conclusiune. Prusia și Austria aă priimită conferința cu dorința d’a închiria pacea suptă condițiune nici bune nici rele. Nimene nu póte pretinde că națiunea germană se fie mulțumită nună asemenea resultată: un națiune de 40 milióne nu se póte mulțumi d’a dobândi în contra unui poporă de doue milióne de locuitori, și’n contra voinței sale pronunețate, nimică altă de cătără pace cu condițiunî n mai pe jumetate satisfacatorie. Nu trebue dară se ne mirămă că Germania nu doresce că conferința se aibă de resultată uă pace umilitóre. Poporul germană uu’și face ilusiune și seie forte bine, că la conferința Londonului nu se voră ridica multe voce în favorea dorințelor și trebuințeloră Germaniei.; de aceaa germanii vedă cu neplăcere acea conferință și voră privi ca mă norocă neisbutirea iei. Nuvelele de la Paris, chiar și cele ce le-a adusă ducele de Koburg, s’acordatóte în acesta că și Francia împărtășesce aceste dorințe germane. Francia consimte a intra cu puterile cari aă sub-scrisă tratatulă de la London, nu deliberațiuni diplomatice, dară cere că aceste deliberațiuni se incep a c’uă propunere, care neaperată va causa cea mai mare încurcătură și va dovedi pînă la evidență imposibilitatea unei înțelegeri. Propunerea Franciei este d a des ■ lega cesiuunea prin sufragiulă universală. Francia, făcândă acesta propunere la conferință, nu póte avea sită intențiune decătă disolverea conferinței, cu alte cuvinte a pune pe membrii conferinței într'uă disposițiune care le va arăta continuarea resbelului ca mărcă mai mică decătă delibercțiunile conferențiale pâ uă asemenea basă. Scopul Franciei este în acordă cu dorințele poporului germană. Dacă puterile mari germane ar fi considerată mai multă dorințele popolare germane, acesta coinciding de dorințe s’ar fi putută evita. Și daca puttiile mari germane vor continua, dupe maniera lui Bismarck, a refuza voinței națiunii că drept o satisfacțiune , este învederată că se vor găsi și mai multe punturi de coincidență între politica franceză și tendințele naționale germane. înalta înțelepciune a Imperatului Napoleone va seia face capitală politică din aceste simpatie germane, care amenință mai multă pe Prussia decâtă pe Austria. Dacă Imperatului Napoleone voiesee a arunca, prin propunerea unui sufragiu universală în Schleswig-Holstein, semârtia discordiei între puterile mari germane și’n— tre națiunea germană, acea semânță varesare în contra Prussieî. Austria n’are a se teme, căci nu’i mai remăne nic î uă altă alegere de cătu a sprijini propunerea napoleoniană atătă de popolară în Germania. Este asolută cu neputință și credemă că nici ună ministru de externe austriacă nu va putea da mânarea spre a refusa poporului germană esecutarea unui dreptă, de care a usatúmesicanii, unui dreptă, care prin acceptarea unei corone oferite pe baza acestui dreptă unui principe austriacu, a dobînd tără nouă și solemnă consacrare. Cum ar putea Austria se refuse germanilor o ună dreptă ce l'aă recunoscută mesiuaniloră ? Dacă Austria ar voi se facă acesta, s’ar denunda singură germanilor« ca unuitată care are mai multe simpatie pentru străini decătă pentru conaționalii săi, care are intențiuni mai bune, mai sincere pentru mesicanî de cătți pentru germani, care voiesee a respinge din drepturile națiunii germane drepturile pe care este basat și tronulu unui principe austriacă dincolo de oceană. „ Acesta nu este cu putință; Austria clară va fi silită a sprijini propunerea Franciei la conferință și politica desastresa a domnului Bismarck va culege fructele ce asemănată: simpatiele francese voră cresce în Germania. piarul. „Wanderer“ publică, cu data de 31 Martie, uă corespondință de la Zolkiew, a căreaa autenticitate o garanteză, atingă tonut de stradițiunea refugiulor poloni la Russia, care dovedesce că Austria refusă Polonilor e dreptulă celă mai sacru internațională, dreptulă de asilă. Ne apținemă d’orice refecțiune și ne mărginimă a reproduce ijisa corespondință, care n’are trebuință d’ună comentariă, faptele vorbindă de șinele: „La 22 Martie s’a predată Rușiloră, contra recepție de primire, șapte insurgenți Lithuaniani. De la Zolkiew au fostă conduși cu scortă ușiarusă Lubelski și ceilalțî militari la Rawa. Acolo s’a schimbată scorta ș'au fost ă conduși câte șepte la Belzec pe fruntaria rusescá și predați autorității moscovite. Indată dupe sosirea transportului alergă uă casacă și lovi cu cnutură scă pe celă danteni prison fără la obrază astăfelă că curgea săngiile strigândă: „Aceștia suntă fiii de căni cari aă fugită la Austriacă!“ Dupe acesta alergară mai mulți casaci și bătură pe toți prisonierii cari de mai -nainte erau cu lanțuri de mâni și de piciore. Soldații noștri (austriaci) voiră a-i apera in contra unoră asemenea cruzimi, dară fură respinși și loviți de casaci. Pe urmă veni uă ofieiără de casaci și începu a înjura în limba moscovită. Casacii s’aruncară ca niște lupi înfuriați asupra nenorociților, prisonieri încărcați cu lanțuri, îi bătură pe morte, le sfâșiară vestmintele și—i tîrîră în cazarma loră. Acolo fură înveliți în păture de cai, puși d’a rîndură pe tobe și rași la capă astăferă că totă partea drepta fu rasă pe căndă partea stingă remase cu peră. Acesta este metoda obicinuită la Muscali de a însemna pe prisoniări. Apoi fură legați împreună de mălanță și goniți cu lovituri de bice ca vitele la Zamosc. Tote acetea le-am aflată de la soldații regimentului austriacă Hartmann, cari aă servită nenorocițiloră de scortă de la Rawa și cari s’aă întorșii, dupe împliniirea tristei soră misiune, la compania Lră la Zolkiew.“ „Stradițiunea s'ar fi severșită mai ’nainte, dacă nenorociții în temerea loră d'uă sórta arătă de îngrozitóre n'ar fi adresată uă petițiune către înaltulă guvernă ala țerei, în care au declarată că au venită în Galiția căutândă la frații loră uă asilă și protecțiune de persecutare, că speră că guvernulă umană ală Austriei nu va persista a trimite §apte ómeni simpli, cari n’au comisă nici uă crimă, nici ună desietă, la uă morte sieura. Cereaă, dacă nu li sa acordă uă asilă în Austria, a fi trecuți fruntaria, dară nu predați Russiei. Tóte fură în deșertă. Pufinețiile dupe persentarea acestei petițiuni juste la Leopold, sosi responsură negativă și ordinea d’a esecuta mesura. Trebue se menționămă ăncă că prefectură districtului Rana voia, în urma instrucțiunei presidiale a sevârși chiară mai ’nainte stradițiunea loră, și că le-a acordată timpul ă d’a petiționa numai fiindă că arestan fiî sncățară de ușia arestului și declarară positivă, că preferă a suferi mai bine martea de cătă predarea în mâna Rușiloră. Acesta scenă s’a repetită și la Zolkiew unde fură transportați dupe refusulă lam Prisonierii s’aruncafi pe pământă și nu lu cu putință a-i pune pe care de transportă de cătă dupe ce au fostă încărcați cu lanțuri. Câte și șeptement bătrâni flângeau ca copii și rugau pe austriac se aibă milă de dânșii. Un deputațume de cetâțiani de la Zolkiew se 'mfăcișă naintea comandantului ca se-i facă represetațiuni în contra unui asemine actă de barbariă, dară comandantele le aretă ordinea de la Leofidă. Eacă numele celor șapte nenorociți: Ioan Lysakowski, Leon Plevinski, fostă căpitană rusescă, Leopold Dobrzylewski, Mihail Dyneka, Casimir Niewiadanski, Severin Krudzynski și Stanislas Urlicki. Navele de la Zamosc spună că unul dintre eașii a fost împușcată acolo. Asupra acestei întimplări, astăferă precumă s’a relatată, 50 bărbați de conființă ai districtului Zolkiew, dupe ce au ascultată pe mărturii vechiulare, au alcătuită unu protocolu ce lănă și supscris.“ Uă altă corespondință de la Brody, cu data de 29 Martie, vorbeșce de stradițiunea de opt indivizi la autoritățile moscovite; acești nenorociți fură aruncați la fruntaria chiară în lanțuri, bătuți cu cruzime și conduși la Radziwillow, unde se află pînă acumă; acesta s’a ’ntâmplată la 24 Martie, la 25 a sosită ună altă transportă de cinci refugiu, cari la rîndul ă loră voră fi predați Rușiloră la 31. Numele celor d’ăntâi predați simtă: Pauli, Ostrowski, Sweplojanski, Ulrich Gulinski, trei țerani și ună desertoră rusescă. Listopad, care și acesta a fost condamnată la stradițiuni 1, a fost recondusă la Leopold. VARIETATE. Necesitatea funcționarilor.rei. Este on faptă netăgăduită și confirmată prin istoria lumei, că speranțele timpilor trecuți nu suntă de nici una folosă pentru, prezinte, că omenii comită necofitentă același greșeli fără a profiți de trecută, că fiecare individă trebue se facă la rîndul ă seă speranța zeului, precumă este silită a întrețea copilulă celui mai erudită alfabetul«. Ceaa ce într’uă epocă a părută evidinte că surele, are a fi dovedită din nou în epoca urmatorie. Dacă citimă satirele lui Juvenale, vedemu că nainte de doue mii de ani strămoșii noștri Romani făcau acelașî nebunie, aveau aceiași defecte, aceléși ridicule, și comiteau mai același greșeli ca și noi astăzi, dupe ce amă fi putută a ne folosi d’uă speranță de doue mii de ani. Și trebue se fie astă-felu, căci dar fi astu-felă n’amă are trebuință de moraliști, de filosofi, de critici, și nici nu s’ar pute scrie unu articlu asupra necesității de zei funcționari. Că funcționari reî potă esiste și esistă întru adeverii, acesta credemă că este cunoscută cititorilor noștri, și prin urmare putemă fi scutiți a dovedi esistența loră; póte iiseca nu toți cititorii noștri înțelegu necesitatea asistenței loră și d’acea a pate nu este de prisosă a dovedi acesta necesitate prin argumente. Totă ce esistă, are și rațiunea sa d’a fi și nimică din căte esistă nu este de prisosă. In natură esistă plante și animale parasite, cari trăiescă cu pa* gut»a altor plante și animale; există plante și animale veninose; ei bine, aceste animale și plante vetematorie au rațiunea loră d’a fi. Se vede că economie naturii vțu pote fi fără uâ căti-