Romanulu, mai 1864 (Anul 8)

1864-05-01

în contra Guvernului este schimbarea : "^Calendarului."1.1 Unde este logica între declararea , Ministerului ce a ordinată publicarea și citirea proiectului în bisericele satelor, pentru a consulta opiniunea publică și a se lumina și elfi și Adunarea, și 'ntre ordinul și acesta prin care opresce ori ce dezbatere, ori ce dare de opiniune prin înscrisă, și prin care merge păn’ a <Țoe pretecțiloru a umbla ci și cu ai loră prin sate daru câ „îndată ce feciă streine ase voru arăta prin sate și se voră în”credința că venirea loră are de scopă y propaganta, aceștia se voru aresta etc. ? dacă opiniunile nu se potu manifesta pentru ce Ministruia a publicată prin biserice proieptulu? Dacă opiniunile nu se potu manifesta cumă se va face lumina ce fieea c’a căutată prin acea publicitate? Și dâca s’a pusă uă carantină între sătianî ș i ceîlalți ce,ațianî, cumă se va face lumina și înfrățirea ideieloră? insemnăndă acesta in trecutű se revenimă h cestiunea csa «nare. Se face propagantă de „provocare dură în contra guvernului;“ cine o face? Negreșită ea boiarii căci noi cestia demagogii sună susținută, ne siliți de nimine, modificarea călendarului, arătândă încă și cumă guvernulă ar fi trebuită se procedă spre a se face lumina și a veni acesta prefacere, ca tóte prefacerile cele bune de josă în susă eră uu de susă în josă, căci solința a dovedită că totă ce vine de susa în josă este pecia, nebușială, sugrumare, și prevestitoriă de furtuna. Déca boiarii seu chiară demagogii aă găsită mijiălocă a face acestă propagantă de mă cine le-a deschisă ușile? Călindaruîă nu este uă cestiune religiosă, face guvernulă. Prea bine. Dară ore boiarii și demagogii aă convocată pe toți arhierei în conclave în delulú Mitropoliei spre a reforms cWindarule, ca cumă ar fi fostă cestiune d’a se sei dacă Anghelușă de la Vidin trebue Canvuîsată sau gonită ca impostore? Ore boiarii și demagogii au dată Adunării, acum doue lune, ună proieptă de lege tipărită,că guvernul lua dată și noi demagogii l’amu combătută, și care începea precumă urmezu? „Art. 1. CALUGARIA ESTE ȘI REMANE DESFIINȚATĂ.“ Și are totă boiarii facă propigantă prin sate spre a provoca pe sătiani a se scula „și lua moșiele boiariloru?“ Tată eî „aprindă pasiunile contra proprietarilor. .‘ Negreșită că nu, ci noi demagogii. Ei bine, cândă puterea esecutivâ dechiarâ, ia 20 Marba mă faptă atăt de grav, atăt de periculos, și Iu dechiară prin circularie oficiale, și tipărite totă de densa, cândă ea arată în publică și’n facia Europei, care deja fără se facemă nimică dechlarată că suntemă în an arhiă ș’a a adunată în trei părți la etarele nóstre căte 60 mii oserie, ce facă peste totă 180 mii baionete că „este ușioră a s'aprinde pasiunile în contra proprietar riloru, ș'abotărilor,căndă ea declară că „mai MULTE scrieri, parte „IMPRIMATE au începută a se respândi „prin sate Mă in scopulă unei vinovate ,,propagande IN CONTRAR GUVERNULUI Ș’A PROPRIETĂȚII“, cumă se face că nici naintea acestei dechiarâri, nici în urma iei, dela 20 Marte până astăzi la mortea lunei lui Aprilie anulă 1864, n’a dată judecății nici pe UNULU din propagandiștii acestei sigure ucideri a naționalității române, și nici măcară uă singură scriere din acele MULTE ce tipărite se respendeseu prin sate? Și căndă nu s’arată judecății nici ună omu, nici înaintea circulării nici în urma iei, în cursă de 41 de iile, nu suntemă în dreptu a declara că puterea esecutiva comisă prin acea circulară ună setă de re contra naționalității nóstre ? Actu de ucidere, căci se face propaganda prin graiă și prin MULTE scrieri tipărite și n’a dau judecății pe unulă macara din acești ucigași. Actu de ucidere, căci ne fiindü nimică din acestea adevărată — daca ar fi fostă ar fi prinsă pe mulă măcară—a suflată, ea, puterea esecutivă, asupra națiunii întrege ș’asupra sătrâniloră ideia resealei, ș’a unei reseóle sociale; ea a zisă oficiale că „este ușiară, și încă FORTE UȘIRU a s'aprinde pasiunile contra proprietarilor, și că cu petițiuni colectitive se potu lua MOȘIELE BOIARILORU; adu în sfirșită de ucidere, căci prin acea circulariă decă ar voi străinii ar găsi protestă d’a interveni îndată. Cândă însășî puterea esecutivă este «Uită » de chiara oficiale, prin Monitoră, eră nu celu puțină prin instrucțiuni confidențiale, că în Națiunea română se facă de UĂDATĂ propagante „de ură contra guvernului, și de răpirea moșiiloră boiăriloră, și cândă acele propagante aă ajunsă a se face prin MULTE scrieri chiară tipărite, nu mai pute fi îndoială că națiunea română este în afuă d’a da Europei îngrojituiva privelesce ca o dată Siria în anii trecuți, sau Ganicia în 1846? Și nu este forțe naturale cu puterile garanți se se credi datorß a preveni și măcelură și jafulă în Europa, la țermurile Dunării, în acelă locă menită a fi „Bulevardul lumei civilisate.“? suntă Tate aceste oricine se vede că asta și oricine vede cu durere că acestea suntă acte oficiale. Avemă ancă ceva însemnat de cercetat in privința circulației de la 20 Martie. Cadrulă insă unui artictu este deja de multă covârșită. Siliți dară a nu opri aci, rugămă pe cititori a cugeta asupra celor desbătute ș’a nu uita mai cu sema puntulă de plăcere alu acestui articlu, adică: cestiunea clucașilor și reforma electorale, adică Cesar, Caiserului și Corrulă, căci aci este cestiunea și acesta va fi studiulă ce nu vom urma în No. viitoriă. C. A. R. tórie, și nuvelele diverse. Cu acestea póte face concurență , pină la unii orecare punții, „diarului mică“ (Petit journal) ale domnului Millaud, dară Millaud este mai dibaceu, mai liberă în mișcările sale , mai puținărenată și va fi totădeauna mai interesante de cătă Monitorulă , care trebue se căntărască cuvintele sale chiară în acele lucruri cari nu s’atingă de politică. Ună dhiară póte costa 5 centime și se nu prețuască nici atăta. Monitorulă dimineței n’ar pare nimenui prea scumpă, dacă s’ar pute citi într’însuluin tóte dilele reformele însemnate ce le adeverșită guvernulă seú isbîndele ce so a căscigată diplomați. Acesta ’să-ar face interesante. Dară ce citimă astăzi întrinsulă? Daca guvernulă nu sde a umple colanele sîariului seti , póte se vedea Monitorulă gratisu , și totă ar fi prea scumpă. 1MIX, 1R CT.-1T-T<kr rijm^...TTr.- rt*MS tenrimuffS2ei £ £ 2s. Diaristica francese se ocupă oaulru cu edițîunea de sera a Monitorului care se vinde cu prețu de 5 centime. Ea pune cestiunea dacă este cu putință a vinde un feia, a cărei producțiune se coste pe oricare editorii muritorii, celu pucinu 17 centime, cu 5 centime, cum a face guvernulă? Diarului Opinion nationale41 numesce acésta concurință pucinu reale, și toto d’uă dată se bucură de deșertăciunea cercării d’a crea un gazetă populară"vemententale. Dice. Nu este dată • y „ * acesta este guvernului a face 5 «—a muă ocupațiune la care nu înțeleg, mică și care este contraria naturei sale. Diarele trăiescă cu publicitate, cu discuțiune, cu critică, cu descoperirea ambusurilor, guvernele din contra cu tăcere, împăciuire , aprobare și admirare. Diarele nu sunt inamicii ci păzitorii naturali ai guvernului, examină actele sele, controlezü decesiunile sale, consiliază, mustră, împingă înainta séü popresc, mersul guvernului dupe tendințele loră. Acesta este viața loră și secretuluisbendeloru loră. Ei bine, sunt t 6re tóte acestea cu putință unui guvernu care s’a făcutu diaristă? Uă f‘0ră oficiale este totă d’auna dupe natura sa provocatóre de căscat). Manitólulă va fi totă d’auna să citire pucinu interesante , fiindă că’i va lipsi grăuntele de sare ală criticei. Totăd’auna în estase înaintea notelră guvernului, va registra cl uă admirațiune mută binele și riula, faptele de energie și de slăbiciune, bravura folositorrră și îndresnela fără scapă. Va raporta fără a înțelege și fără a face se se înțelegă. Citesc« cineva numai Monitorul« dimineței șî vasei ce póte aștepta de la Monitorul de sera. Dacă sustragemă documentele oficiale și desbaterile camerei, nu mai remăne decătă depeșele telegrafice ale biuroului Havas, înse fără comentariele explică BULETINULU COMERCIALE. Solri comerciale din țară. PLOESCI. Aprilie. — 26 (Corespondința particulară a Românului). Glande calitatea I j 135 — 155 lei chila (400 oca), a II 110—124 lei chila; secara 77 — 80 lei chila; porumbulu 80 lei chila; orzulu 70 — 78 lei chila, presulu 54— 55 lei chila mesulu 56 — 58 lei chila. Vinulă 54— 7 lei vadra. Rachiul de prune 9-11 7 lei vadra. Jimbla 24 și pănca 14 parale oca. Carnea de vaca 4G parale oca; carnea unui mielu întregii ll1/4 până la 18 leî. Fasolea 18 24 parale oca; cartofii 12 —18 parale oca. Sa—10—15 parale oca. Untululu prospătâ de re». Vitele: perechea de boi mâna vacă 4—5 leî oca. * tot. vacă 96 I: 560 — 672, mâna NI: 320—512 .. 128 leî; porculu 65 —128 leî. Oulu 4-6-8 rale anulü. TARGOVISCE.— 10 Apriliu. (Corespondința particulariă a Românului.) Greulu 28 — 40 lei suta de oca; porumbulu 16 —18 lei suta de oca. Fasolea 18 — 20 parale oca. Vitele: calulu 210—400 leî; boii de hrană 300 — 330 lei parechea; vaca 120 —150 lei, boii bătrâni 235 — 270 lei părechea. GIURGIU 1O Aprilie. (Corespondința particulară a Românului). Greula curatu 175-185 lei chila; secara 136-145 lei chila; poz. 120-136 lei chila. Fasolea 18—24 parale oca: onjulu 96 —110 lei chila; meiulu 40—50 lei chila, Jimbla 27 și pânea 18 par oca. Carnea de vacă 46 parale oca. Untulu de vacă 7 — 8 lei oca. Lemnele de focu 100—115 lei stenginulu. Fânulu 96 —100 lei carulu de mesură. I. I. Hoeie Uneu Dramatică în TEATRULU CELU MARE. Luptă titlu. „VIRTUTEA STRĂBUNĂ“ Societatea Dramatică va juca Sâmbătă, la 2 Maiu, uă piesă nouă națională, istorică, din timpulănui Vladă Vodă Țepeșă. Acesta din tóte pucturile de vedere frumosă piesă se juea luptă paranagială armatei Române. Când ar 1 . 413 ma vine în ajutorul artei, și face causă comună cu ea, speranța nostru se destoiptă și străvede unü viitoru mai frumósă. acasta Amu fi voită se facemu analisa piese ca se veda publiculă câtă virtute posedau stremoșii noștrii și câtă abnegație pentru mântuirea patriei loră; dară omu credutu mai bine a lăsa publiculă s’o voidă singură, și s’o simtă prin elă însuși, căci atunci rudele ce va da voru fi mai mănose. F. Academia L-lui Sama. CURSULI DE EPOPTICE. Duminica 3 Maiu , la 12 Vaillant va tratta despre originele Ebraice. otc, D-lum VINOARE PRIN LICITAȚIUNE. Vînză casele mele împreună cu grădina de la Sosea (grădina Chișilefă) prin licitațiune particulariă. Ea se va face la 3—157—19, și pentru ultima oră la 10—22 Maiu, chiară în casele susă menționate de la șosea, la 6 ore dupe amiadă. Sorin Baruch. Bibliografie. CATASTROFA INTEMPLATĂ ROIĂRILORU În MUNTELE GAVANULUI 1821, romană istorică, de Alessandru Pelimon, a eșită de sub țipară, și se află de vîndare la administrația Românului și la d-nii librari. Prețul unui escroplară este numai tre sfanți. ------ «AWA, ACADEMIA Sa. .. Cursă gratuită de Șolința Economiei politice în raportă cu morala, de V. A. Petrescu. Se începe Dumineca viitóre, Masă 3, la ora 12 și jum și se va urma în tote Duminecele la aceiași oră. ACADEMIA ST. SAVA. D. Vericianu va începe Marți, la 5 Masă, la 9 și jumătate ore, unu cursă de Economia politică și va continua regulată în tote Marțile, Joiele și Sâmbetele, în aceiași oră. Legea comunale Și Legea consiliilor distriptuale. Se află de veritare in Bucuresci la administrațiunea Românului și’n distripte la d-nii corespondințî ai acestui tliariu teribile de resbmare. Calculaseră tote pînă la cele mai mici amânunte. Numai unu lucru uitasemil: că în momentul esecutării nu voiă fi de câtă ună omil. Vitagema aine gîndi că mâna ucidetorului tremură totă d’auna. îmi inchipuisemu că n’ar fi altă nimică de câtă ună duelă, uă bătălie, la care este destulă sânge rece și uă agitațiune linistită; dar a unu omora este cu totulă altă ceva. A omorî p’ună omă, fără a’i pute striga: păzesce-te, te atacă, aperă-te, a ne apropia furia de dînsulă, fără a ne puté vede, a îndrepta pistolulă spre inima lui, a fi numai ună pasă departe de dînsula, despărțită numai d’uă ferestre, — și apoi a da cu pistolul, — și apoi a fugi — o! acésta arie n’o înveți asema nici uă dată! Atunci totă d’uă dată ce va goni totă temerea din asima mea. In vagonule d’alături erau soldați ruși cari cântau, cântau unu cântecă de ocară contra națiunii - mele, și verlinde gunoiă pe densa de la céla d’ânteia pînă la célú dupe urmă vers. Acestă cântecă îmi vedete energia sufletului ; cea-a ce c’ună morcentă mai ’nainte făcuse înghiățe sângele meu, înflăcără acuma tote puterile mele. Ună omo, încongiurata din tóte părțile de înarmați, călătoresce cu mine; aceî înarmați me încongiură și pe mine, și cu tóte acestea nimică nu póte scăpa pe acestu omu, elă more, fiindu că ee voescu se moră. Sciamă că ’n calea nostra va veni acuma unu tundă lungă, în mîn loculă^ilei semne uă nópte întunecosă. Călătoriî scoseră cu seriositate capetele pe ferestre, spre a mai arunca uă privire la valea încântătorii, care cu pădurile sale de frasini, cu câmpile sale de aretură, cu piule sea limpede, înfățișă să privelișce minunată, și care, dupe ună întunericu de patru minute era se se prefacă într’uă alta panoramă: păduri sinistre de bradii, ună pîrîă sălbatică de pădure, stinci și ruine de casteluri vechie. Unul din noi nu va mai vede acestă a doua panoramă. Crescerea resunetului îmi aretă că ne apropiamă de gura tunelului. Acumă deschisei încetă ușia vagonului. Tovarășul meu dormia atâta de adîncă, încătă despre dînsulă ași fi putută face orice. In momentul ă, cândă totulă în jurulă mea era învelită într’ună complectă întunericu, eștă răpede din vagon pe scândura care trece d’a lungulu convoiului. Pepenele s’afla aprópe de ușă, ilu luai, scosea pistolulă și pasportulă, pe care lu pusei în buzunară. Pe scândură era lesne merge d’a lungulu convoiului, fără se bage de sémá cel din Iatrulu vagoneloru. Mergeamu răpede înainte. Trebuia se numeră ferestrele, cari despărțeau cupeu ű meu d’acela alu victimei mele. Intunericulu favorisa întreprinderea mea, noptea intunecosă în jurulu mea, apoî scomotulurc eforn de seră pe șinele de seră. Luerătura monstruosa a locomotivei. Cine ar fi putută audi în mijloculu unui asemene scomotii infernale detunătura unui pistolă, sau țipejtură după urmă alți unul ucisu? In fine, e căme înaintea ferestrei căutate. Pînă aci nu me venuse nimeni. In vagonii erau dooe persane; nu putui distinge figurile loru, nu vei ui de câtă doue steluțe ar^eteice, ca doui ochi de foea; erau doue cigare aprinse. Cine din aceștia este acela pe care ’la cauta? N’o se lovescu p’acela care nu ’mi a facutu nici ună refl, a cărui viață jună îi dă dreptu a spera unü viitorii ferice, care póte ajunge una arofi, ună martiră ală unui timpă mai frumosă? Acesta îndoaiela me făcu se tremură. Lăsai se cadă braciură meu ca cândă ar fi fostă de plumbă. Me uitai țintă la ambele steluțe are eteice, cari rînjeaă la mine ca doue enigme ale vieței, a cărora deslegare n’o puteamă găsi, îmi veni în gîndă că ar fi mai bine a ma arunca suptă ratele vagonelor. In momentul acela se stinse una din stele. Omul ce ședea mai aprope de mine se ’ndreptă către celalaltă, cerendu-i focă. Totă sângele meu colcăia suptă impresiunea acestoră două cuvinte. Era vocea lui, era vocea de care îmi voi aduce aminte âncă cândă trombetele judecăței dupe urmă vară resuna la urechia mea. Elă își aprinse cigara și trăgea tare dintr’însa spre a face seartă mai bine. La slaba lumină a jăratecului înflăcărată recunoscui și obrazulului. El era. Privirea feciei sale redeșteptă toți demonii resbunării in sufletulumeu la uă teribile activitate. Ferestra vagonului era deschisă. Ela suflă fumulucigarii sale dreptu în facia mea, tocmai precum o făcuse, când afluí atreba semn de care bolă a murit consorta mea. Acesta ideiă era mortea lui. Sciama că parta supta uniforma sa un cămașiă de sîrmă de ferit, avea destule cause a se teme de asasini. Nici nu îndreptai pistolul spre inima lui. Cigara aprinsă era ținta mea; țineamă pistolulă încă câteva linie mai susțiu știe. Unii fulgeră răpeie, și tóte erau sfir- Scomotulu vagonelor. Înecă cu totulă detunătura pistolului. Dupe uă secundă seria una pe pamentu precum calculasemn, într’ună unghia ascuțită. Cățiiură dară fără a me vatema. Avusel uă amețâlă, unii vîrteju naintea ochilor, dară nu ajunsei suptă rate. Câțiva păși departe de mine fugiau Vaganele. Scompturü convoiului continuă âncă câteva secunde, apoi slăbi și încetă; eram o totă culcată pe pământă. In acea amețire aurui d’uă dată nisce viersuri plângătorie, ca cumă ună omnă în agonia morții , ar întrebuința remășița puterilor sale spre a chiema ajutoră. Asasină! asasină! aușiră ne’ncetatată ! voce slabă și tremurante. Convoiulă se depărtase de multă și vocea totă se văetai lengă mine, îngrozită mesculai și alergai spre gura tunetului. Asasină! asasină ! auțică necontenită , vocea plîngetoiiă, pe cândă alergam înainte ca mă omu gonită de furie. Și cândă I ajunsei la lumina ijilei, cândă me poprii , spre a me odini și a învinge groza care me coprinsese, tem ma familii viersură teribile strigândă: asasină! asasină! ! Pe urmă, găndindu mă cu sânge rece la causa acestor tonuri, îmi explică lesne secretule. Dupe totä probabilitatea, tovărășiile ucisului, póte adjutantulu sec, sărise îndată dupe lovitură spre a me urmări, dar, fiindăcă elă nu cunoscea teoria săriturei, ajunse suptă rute și fu strivită. Trebue se fi fostă elă care strigă dupe mine. — Convoiulă continuă a înainta fără întrerupere, și din călători nu scriu nimeni că două pasageri lipsescă și că unulă ală treilea a fost omorîtă. Tóte acestea nu s’aă descoperită de câtă la stațiunea următorii, dară atunci eă eramă departe. Restulălășeii, Larisse. Și acuzmă me cunoscî. Suntă bărbatură dumitale, dară n’ai se șliel de câtă mă cuvântă și suntemă despărțiți. Amă omorîtă pe vii— micu'ă meă, dară sevîrșindă acésta faptă, i-amă făcută mă bine și am comisă mă sinucidă. L’amă scăpată de greutatea teribile a viaței lui și mi-ama răpită pentru totu d’auna linistea sufletului. Elă dorme în pace, și ochii mei reclamă în deșertă somnulă. Somnulu este amiculă dupe urmă alu omului, și numai acela este desevârșită părăsită pe care’să părăsesce și acestă din urmă amică. Mai ’nainte d’a lua uă decisiune, găndesce-te că s’află înnaintea dumitale omulă celu mai nenorocită. Cerulă se feresca mâna fiecărui omă simțitoră d’ună asemene sânge care nu se mai póte spăla nici uă dată. Amu sfirșită; acumă, vorbescu dumneta! Laris se tremura din totu corpulă. Ea înclină capulă pe pieptulă socrului seă, și ele puse celu d’anteia sărutată pe fruntea iei.