Romanulu, februarie 1866 (Anul 10)
1866-02-13
ROMANULU 18/„ FEBRU AUIU. nării, ne rugămă dar să ne priimiți ca miniștrii, ați vădut Locotenenții Domnuscă, care este Guvernulu și eram alături cu Guvernulu. Ministerului se compune d-loru, după cum ați vedutui din mine, I. Ghica, ca Președinte alu consiliului și ministru alu afacerilorü din afară, D. Dimitrie Ghica ca ministru din întru, D. C. A. Rosetti, ministru alü Cultelor, d. I. G. Cantacusino, ministru a In Justiției, D. Dimitrie Sturda, ministru alui Lucrărilor Publice, D. Maioru Leco, Ministru de Resbelu, și d. P. Mavrogheni, Ministru de Finance.Bravo, aplause prelungite). Interimarulu Ministeriului de Financie îlu ține d. Dimitrie Sturda, pînă la venirea d. Mavrogheni. D-loru, nu este credit nici o opunere în acesta. (Nu! nu prea bine, aplause). Domnitorii Senatori și domnitori Deputați, au audilit Mesagiulu Locoteninței Domnesci, ați vedută pe strade aplaudarea poporului pentru cele ce s’a facutu. Domniloru, ve conjuramu să nu fiă discuțiuni lunge, să nu fiă desbateri de acelea cari să aducă póte dubiu în spiritulu acelui ce va veni în țară ca să ne guvernese și se ne pue în rîndului sfaturilor» acelora cari au Intrată și suntu in drepturile cele adevărate ale ginteloru. — Domniloru, va conjuramü ca să deliberați iute și să vă pronunțați ca să potă întră țara în adevăratele ei lucrări. Noi amu chibsuita a va propune pe unu omu care se fiă demnă și care se potă aduce țara acesta pe calea de libertate și de fericire. Dlorü, din toți acei tineri cari astadi figurâde în numeralü prinților, de sănge, e fiiulu unui om mare, care ca rege alü unui stată micü, a ocupații cea mai înaltă posițiune în concertulu suveranilorü, fiulu Regelui Belgiei. (Ura frenetice, aplause prelungite). Proclamarea contelui Filip de Flandra, ar fi unu nume care n’ari putea să aducă nici una prepusü nici uneia din puterile Europei, pentru că acestü nume nu pute descepta nici rivalități, nici suspiciuni politice. Domnitorii, pe acestă Principe îlu cunosceți toți prin părintele séu celu ilustru, unulu din cei mai mari omeni ai secuiului acestuia. ’Să cunosceți toți prin virtutea acelui părinte și prin demnitatea cu care fratele séu s’a arătată la suirea sa pe Tronul Belgiei, din cuvintele cari le-au pronunciatu în acea ocasiune și care suntu vii în animatul tulorii. Leamu cetită toți și negreșită că vom fi fî măndri de a avea și noi, în capul nostru, una aseminea omüpare prin educațiunea cea priimită și prin marile esemple cea avută de la părintele său, va sei a se consilia de dreptate și libertate, respectăndă instituțiunile, precum ă a făcută într’o asta de lungă carieră ilustrulă săă părinte. Ași putea să dică multe asupra virtuții acestui bărbat, însă timpul o grăbesc o și termină rugăndu-vă ăncă odată se va pronunciațî cată mai curîndă pentru ca astafelu sa putemü da acestui poporu, care sufere de atăți ani, curagiă ca să putá suporta nenorocirile capMn bantul și apasă asupra lui; ca se dămă speranță națiunii aceștia, și noi înșine putere în împrejurările financiare dificile în care ne aflămu astăzi. D șșcă se aibă în așa parjă România. (Aplaude prelungite în tota sala.)). Obedeni, dloru, propună se aclamămă în unanimitate de Domneală României pe Contele Filip de Flandra, luptă titlu de Filip I. Adunarea întragă, rădicându-se în piciiire, aclamă cu unanimitate: „Să trăiască Filip I, domnulu Romaniei!!!“ (aplaude frenetice, urări unanime pretutindeni.) I. Ion Ghica președintele Ministeriului, d-loru, ați făcutu cela mai mare acta patriotică, ați salvată națiunea română. (Ura, ura, ura!! entusiasmu la culme.) D. Dr. Tell, d-lor, nu am o trebuință ca se va mai spună cătă este națiunea datoria omenilor, cari au luată însărcinarea se ne aducă în momentul de mîntuire în care ne aflămă astă di. (aplause unanime. Se le arătămă clar recunoscința noistră, „pentru că am fostu pe malură prăpăstieî și locotenența domnască, înpreună cu ministerială, nea scăpată din «acesta prăpastia.“ Adunarea tolă redicânduse în picare aclamă cu unanimitate: Se trăiscă Romania! Trăiscă locotenența domniscă! Trăiscă ministerului Se trăescă Armata Română!" D. Tell, d-l Grü, armata care e păzitarea țerei, și care totu dăuna ca fiiă a țerei a păditu țara de tóte nevoile; astăzi armata nostră a bine meritată de la patriă. (Strigăte repetite și unanime.) Se trădscă armata română! Dlară, credu că suntemu în unanimitate de opiniune ca acestea, ca voturi ale nóstre să se tracă în procesulu verbală ale ședinței cu mulțumiri guvernului și armatei. Adunarea încuviințâdă cu strigări unanime: Se trăescă guvernulu, Trăescă armata! D. Tell. Acum d loru, Domnulă Românu s’a aclamatu de către corpurile legiuitóre, nu ne remăne de câtu se facemă formele, să se forme de votulu nostru înscrisă și se subscrima cu toții acelu votu. (Aplause prelungite: Se trădscă Filip 1. Trădscă România.) D. Leca, ministru de Resbelu se urcă la tribună (aplause, Ura ! Trăiescă Leca). Domnitoru, ca representante ale armatei, ve mulțumescu în numele ei. Acesta nu va fi singura probă de devotamentu ce au dată și va da armata, ci căndă va fi nevoe ea vasei se mergă și va merge unde va trebui spre a susține acestu principiu. (Aplause unanime: SE TRĂIASCĂ ARMATA). Votându Principele străinu, au îndeplinită, domniloru, una faptă pe care și armata și poporulu astăzi, la plecarea fostului Domnitoru, ca aclamată cu unanimitate. Gândii țâra voesce, d-lorii, trebue să voiască însuși Dumnezică încă vă dotă, vé mulțumescă, domnilorui, în numele armatei..Aplause prelungite, se trăiască armata romănă. D. M. Lahovari cere ca votul ce se va supune la supscrierea membrilorü corpurilor legiuitore, se cuprindă deslușită că Tronulă este hereditarü. C. I. Ghica, Președintele miniștriloru. D-loru, sensul propunerii guvernului, căndă a venită se va vorbască de Principe străină, a fostu ca acesta se fiă după votulă dată de Adunările Ad-hoc din 1857, prin urmare nici că póte fi îndoială despre hereditate. Noi n’am făcută altă de cătă a consacra votulă Adunărilor Ad-hoc, și astafelü trebue să se formuleze și votulu. 1 * D. Vice Președinte N. Piclenu. D-lorü Senatori și d-lorü Deputați, era cumü s’a formulată votulu data de d-vóstia cu unanimitate. Anulă una mie opta-sute șăse deci și șase, luna Februarie 11, țide Senatulu și Adunarea Electivă a României întrunite, au alesă și au aclamatu în unanimitate de Domnă Stăpînitoră ală Principateloru-Unite Romăne, conformă dorințelor d esprimate de Adunările Adhoc din anul 1857, pe Alteța Sa Regală Filip Eugeniu-Ferdinand-Maria-Clementa-Balduin-Leopolda-George Comite de Flandra și Duce de Sacsonia, suptă numele de Filip I. D. Tell. C-sară, după stătută deputații desbatü ánt din legile și Senatul, vine apoi de se afirmă. Sunt, dar de părere ca actulți acesta sa se supr scrie anteni de deputații Adunării Elective, și apoi de către membrii Senatului ca să afirme cele ce a lucrat. Adunarea. Adunarea încuviințâdă în unanimitate. D. Secretariă al Adunării, C. Dimonisie, face apelură nominale, după care d-niî deputați unulü dupe altul, vino la tribuna Adunării și, pronunțăndu cu mâna pe sânta Evangelie și sânta Cruce: „Jură credință lui Filip I, Domnulă Romănieî“ supt scriă votulă formulată. D. Pleșescu face apelul nominale ale Senatului, după care domnii senatori, unul după altul, vinü asemenea și subseria votulu formulată, depunendă și juramêntulu de credință. Eminenția Sa, părintele Mitropolita Primară ală României, Președintele de dreptă ală Senatului, Domniloru, actulu aclamatü de Adunare și Senatu s’a subscrisă de toți membrii presințî ai Adunării Elective și ai Senatului. Eu ca șefă ală clerului română , ca părinte duhovnicescu alü d-vóstra, Ve bine-cuvinteda, bine-cuvinteda și votulu ce ați datu astăzi și care era în unanimitate dorită de tota țara. ..Să trăiască România! Să trăiască noulă nostru Domnitoru“ (Aplause entusiaste, aclamațiuni prelungite). „Eminenția Sa, Mitropolitul Primată ală României subscrie actul I. Unulu din Secretarii Adunării , eșindă apoi afară din sala Adunării citesce votulă dată de corpurile Legiuitóre , care se priimeșce de mulțimea poporului ce încungiura localulu Adunării Elective, cu strigări frenetice de bucurie și unanime aclamațiuni. o Epistola fostului domnitoru, și darea de semn a ședinței adunării de la ly.4 Fevruarie. D-luî Generală Nicolae Golescu Membru al locotenenței domnesci. Domnule Generală, Astă ci fiindu cârmuirea constituită, socotit că nu mai urmează nevoia d’a se prelungi poprirea mea. D-ta șeii, că principiulă proclamații de corpurile Statului au fostă și este țelulu mea; căci numai una principe străină, dupe a mea părere, póte închezeșui viitoriulu Romăniei. Socotit de prisosu a mai adăogi că precumă ca Prință Domnitorii ale României am lucratu pururea pentru de a realieja acestă dorință, asemene și ca prință Romană nu voi conteni unu minutu de a face totu ce va atârna de la mine pentru acésta. űorescu, d-le Generalu, dupe impregiurările urmate a de pomi din țară câtü mai în grabă. Se trăiască România! A. I. Cuza. 12/14 Februare 1866 Bucurescu. După acesta s’a cetită comunicațiile urmatore din partea guvernului. Decretul locotenințeî domnesci prin care se desființază paragrafulu pentru lista civile, pănă la venirea noului domnă, reiusăndă locotenința a o priimi și mărginindu-se numai în lofa de miniștrii. Decretul pentru desființarea sumei alocate pe lăngă bugetul ministerului de Interne cu fonduri secrete. S’a cerută de guvernă acordarea creditului de 300.000 lei pentru ministeriul de esterne. D. ministru de Esterne a declarată că acesta fondu nu îlu cere ca fondu secretă, dară ca o sumă mărturisită care îi va fi neapărată necesariă pentru cheltuelele și întreținerea comisiunii ce se va însărcina de către adunare a merge să depună votnlă națiunii în mâinile Suveranului Romăniei Filip I. Despre întrebuințarea acestei sume, a adăogită d. ministru, va da socotela camerei, fiindu că guvernulu nu va face nimică fără autorizarea corpurilor legiuitóre. S’a cetită dupe acesta scrisarea exprincipelui Alexandru Ion, publicată mai susü, către d. generală Nicolae Golescu, unul din membrii locoteninței domnesci, scrisóre prin care fostulă domnü, cere punerea sea în libertate, și permisiunea de a pleca în străinătate. D.capă alü cabinetului, depuindă la biuioulă camerei acestă scrisóre, a declarată că și intențiunea guvernului este acesta; că puindă în cunoscința adunării scrisorea și cuprinderea ei, guvernul dooește să dovedască că între guvernă și representațiunea naționale nu trebuie se fiă nimica secretă, nimica suspectă. Dacă s’au luată órecari mesurî în situațiunea de ori, a adăogită D.capă alü cabinetului, dacă s’a arestată fostulă domnitoriu, acésta s’a făcută pentru cuventură ca nu cumă va vreunu omarea crescută se-și permită a insulta pe un persona care guvernase țara, și căria trebuia să i se dea respectulü ce se cuvine celui ce este pusă suptă ocrotirea și paza guvernului. Apoi, Adunarea a procesă la alegerea comisiunii de șase membrii cari vor avea a propune Adunării pe aceia ce au se merga atătă la Bruxelle, cât și pe lăngă celelalte puteri spre a susține drepturile națiunii și alegerea făcută eri. Unii din deputați aă voită a face să interpelare guvernului în privința hărtielorü fostului Domnă; regulamentulu actuale însă, aprindă interpelările, ministeriulu pînă se puta face și propune ună altă regulamentă, prin care camera se-șî redobîndască drepturile ei, fără de cari noi celu puțină nu credemu că o cameră póte se aibă puterea binefăcătoria și prin urmare națiunea se se bucure de rudele «datatorie de viață ale regimului constituționale, ministerulă, dilemă, prin președintele seu, a disti adunării că simțindă legitima dorință ce au unii din deputați și, negreșită, toți, de acei ce s’au făcut cu hărliele fostului Domnitoru, adecă cu acele numai din hârtie, cari, cum a disü arătă de bine domnulă primă ministru, suntu ale națiunii, era nu cu cele ce privescă personale pe individă, face cunoscută Adunării că s’aă sigilată îndată tóte hărtiele și că guvernulu este gata a le depune pe biroul Adunării, de va voi ea, séu a le da în cercetarea unei comisiuni numită din senulu ei. Adunarea a priimită acesta propupunere și a și numită o comisiune de trei, compusă de danii: Generală Tell, Boerescu și Nicu Catargiu. Ședința viitoriă s’a otărîtu pe luni ,4 î6 Februarie. Amă publicată mai sus a mai multe depește din districte. A le publica pe tote ară și a ocupat iariulă întregii. Precumă am putută vedea din ele lectorii noștri, entusia amală este așta de mare, încătă se dovedesce lămurită că starea de lucruri înnaugurată acumă prin voința națiunii de către națiune era așteptată cu nerăbdare. Cuvintele: Să trăiască Fdipită, suveranulu Romăniei, repetită în tóte de peștele de cari vorbirămă, ne probeza că votulă divanului ad-hoc, sau ca să dhcemă mai bine, ală Adunării mume a fostă întotodeauna viă în mintea Romăniloră și că îi asteptaă realisarea. Principele străin este evidentă pentru Români, astăzi cela mai sigură mediălocă spre a putea întări naționalitatea nóstrá, spre a putea figura și noi într’ună modă mai seriosu în concerturi europénü. Armata pretutindeni a jurată, cu entusiasmul ă celă mai mare, credință Domnitorului aclamată în unanimitate. Iluminațiunile au fostă peste tot o loculă splendide și toți cetățenii tutoră orașieloră s’au dată unei veselie care va remânea, putemü dice, proverbiale. Putem anunța totă de-odată că România de dincolo de Milcov a venită să confirme într’ună chipă destulă de elocinte prin manifestațiunî și urări diferite că a’nțelesă reală de care era bântuită. Nu Unirea, dupe cum reăvoitorii fericirii nóstre naționale se munceau a face se se creadă, era care ne aducea reală ce ne ucidea. Nu era trista, deplorabilea administrare sub care ne aflăm. Asta-felu, astăzi, țara întrâgă, Națiunea romănă în unanimitate, a_confirmat starea de față, și căndu o țâră voește, precumi a ifisă forte bine domnulă’ministru de resbelă în Adunare, însuși Divinitatea trebue se voiască. noianulii va apărea ca totudeauna în tote țileie, informatulu seu obicinuită. Administrațiunea amplă dară pe acel din domni cari dorescă ași continua abonamentele ce au espiratu, să se grăbescu a-șî adresa cererile cătu mai curândă în pasagiu, la Bitiroulfi diabiului, căci altui-felu, cu acestu minieră foia li se va suspende—Românulu va servi totu de odată pe abonații Consciinței naționale, scădenduse numai cu timpulü de trei lune cătu au fost serviți de către țicarulü Sentinella Română. MUNICIPALITATEA. Căndă se face lumină într’uă națiune ea strebate îndată în tóte conseiințele. Asta-felu abia a Iastăbii resări din nou sarele libertății și ală dreptății, și eri la 12 Fevruarie, membrii comunei Capitalei înțeleseră că nu potă sta în otelul orașiului, căndă scă bine că n’am intrată în elă prin alegere, ci prin cele mai degradatorie violări ce au făcutu căijutulă guvernă la votare. Le venia greu, le devenise peste putință a sei că suntă numiți prin pecată ș’a priimi ei enșii a lucra ca cumă ar fi fostă eșițî dintr’ua alegere. Astăfelă dată, avemă fericirea noi, cei d’ânteia anunția că Primarele și membrii comunei, aă dată eri demisiunea lorü și guvernulă, conformă legii, a numită îndată uă comisiune înterimariă, luată dintre cei cari au întrunit cele mai multe voturi, (și aceste adeverate, cari au fostă constatate chiară de către violatorii voturilor) spre a conduce afacerile comunei până ce în termonulă prescrisă, se va face o alegere liberă și adevărată. MAMA C ^OPINIU jlu DIARU DE DUMINECĂ ese odată pe săptămînă. Abonamentele la acestă cpare se priimescă la Administrație, Strada Academiei, No. 22 și în Pasagialu Romană, și