Romanulu, februarie 1866 (Anul 10)

1866-02-13

ROMANULU 18/„ FEBRU AUIU. nării, ne rugămă dar să ne priimiți ca miniștrii, ați vădut Locotenenții Dom­­nuscă, care este Guvernulu și eram a­­lături cu Guvernulu. Ministerului se com­pune d-loru, după cum ați vedutui din mine, I. Ghica, ca Președinte alu con­siliului și ministru alu afacerilorü din afară, D. Dimitrie Ghica ca ministru din întru, D. C. A. Rosetti, ministru alü Cultelor­, d. I. G. Cantacusino, minis­tru a In Justiției, D. Dimitrie Sturda, ministru alu­i Lucrărilor­ Publice, D. Maioru Leco, Ministru de Resbelu, și d. P. Mavrogheni, Ministru de Finance.­­Bravo, aplause prelungite). Interimarulu Ministeriului de Financie îlu ține d. Dimitrie Sturda, pînă la ve­nirea d. Mavrogheni. D-loru, nu este credit nici o opu­nere în acesta. (Nu! nu­ prea bine, a­­plause). Domnitorii Senatori și domnitori De­putați, au­ aud­ilit Mesagiulu Locotenin­­ței Domnesci, ați vedută pe strade a­­plaudarea poporului pentru cele ce s’a facutu. Domniloru, ve conjuramu să nu fiă discuțiuni lunge, să nu fiă desbateri de acelea cari să aducă póte dubiu în spi­­ritulu acelui ce va veni în țară ca să ne guvernese și se ne pue în rîn­­dului sfaturilor» acelora cari au Intrată și suntu in drepturile cele adevărate a­le ginteloru. — Domniloru, va con­­juramü ca să deliberați iute și să vă pronunțați ca să potă întră țara în a­­devăratele ei lucrări. Noi amu chibsuita a va propune pe unu omu care se fiă demnă și care se­­ potă aduce țara acesta pe calea de li­bertate și de fericire. D­lorü, din toți acei tineri cari as­­tadi figurâde în numeralü prinților, de sănge, e fiiulu unui om­ mare, care ca rege alü unui stată micü, a ocupații cea mai înaltă posițiune în concertulu su­­veranilorü, fiulu Regelui Belgiei. (Ura frenetice, aplause prelungite). Proclamarea contelui Filip de Flan­­dra, ar fi unu nume care n’ari putea să aducă nici una prepusü nici uneia din puterile Europei, pentru că acestü nume nu pute descepta nici rivalități, nici suspiciuni politice. Domnitorii, pe acestă Principe îlu cu­­nosceți toți prin părintele séu celu i­­lustru, unulu din cei mai mari omeni ai secuiului acestuia. ’Să cunosceți toți prin virtutea acelui părinte și prin dem­nitatea cu care fratele séu s’a arătată la suirea sa pe Tronul­ Belgiei, din cu­vintele cari le-au pronunciatu în acea ocasiune și care suntu vii în anima­tu­­l tulorii. Le­amu cetită toți și negreșită că vom fi fî măndri de a avea și noi, în capul­ nostru, una aseminea omü­pare prin educațiunea ce­a priimită și prin marile esemple ce­a avută de la părintele său, va sei a se consilia de dreptate și libertate, respectăndă ins­­tituțiunile, precum ă a făcută într’o asta de lungă carieră ilustrulă săă părinte. Ași putea să dică multe asupra vir­tuții acestui bărbat, însă timpul o grăbesc o și termină rugăndu-vă ăncă odată se va pronunciațî cată mai curîndă pen­tru ca asta­felu sa putemü da acestui poporu, care sufere de atăți ani, cu­­ragiă ca să putá suporta nenorocirile capMn bantul și apasă asupra lui; ca se dăm­ă speranță națiunii aceștia, și noi înșine putere în împrejurările financiare dificile în care ne aflămu astă­zi. D­ șșcă se aibă în așa parjă România. (Aplaude prelungite în tota sala.)­­). Obedeni, d­loru, propună se acla­­m­ămă în unanimitate de Domneală Ro­mâniei pe Contele Filip de Flandra, luptă titlu de Filip I. Adunarea întragă, rădicându-se în pi­ciiire, aclamă cu unanimitate: „Să tră­­iască Filip I, domnulu Romaniei!!!“ (aplaude frenetice, urări unanime pre­tutindeni.) I­. Ion Ghica președintele Ministeriului, d-loru, ați făcutu cela mai mare acta patriotică, ați salvată națiunea română. (Ura, ura, ura!! entusiasmu la culme.) D. Dr. Tell, d-lor, nu am o trebuință ca se va mai spună cătă este națiunea da­­toria omenilor, cari au luată însărcina­rea se ne aducă în momentul­ de mîn­­tuire în care ne aflămă astă di. (aplau­se unanime.­ Se le arătămă clar recunoscința noistră, „pentru că am­ fostu pe malură pră­­păstieî și locotenența domnască, în­preună cu ministerială, nea scăpată din «acesta prăpastia.“ Adunarea tolă redicânduse în picare aclamă cu unanimitate: Se trăiscă Ro­mania! Trăiscă locotenența domniscă! Tră­­iscă ministerului Se trăe­scă Armata Ro­mână!"­ D. Tell, d-l Grü, armata care e pă­­zitarea țerei, și care totu dăuna ca fiiă a țerei a păditu țara de tóte nevoile; astă­zi armata nostră a bine meritată de la patriă. (Strigăte repetite și unanime.) Se tră­­dscă armata română! D­lară, credu că suntemu în unani­mitate de opiniune ca acestea, ca vo­turi ale nóstre să se tracă în proce­­sulu verbală ale ședinței cu mulțumiri guvernului și armatei. Adunarea încuviințâdă cu strigări u­­nanime: Se trăescă guvernulu,­ Trăescă armata! D. Tell. Acum d­ loru, Domnulă Românu­ s’a aclamatu de către corpurile legiui­­tóre, nu ne remăne de câtu se facemă formele, să se forme de votulu nostru înscrisă și se subscrima cu toții acelu votu. (Aplause prelungite: Se trădscă Fi­lip 1. Trădscă România.) D. Leca, ministru de Resbelu se urcă la tribună (aplause, Ura ! Trăiescă Leca). Domnitoru, ca representante ale arma­tei, ve mulțumescu în numele ei. Ace­sta nu va fi singura probă de devota­­mentu ce au dată și va da armata, ci căndă va fi nevoe ea va­sei se mer­­gă și va merge unde va trebui spre a susține acestu principiu. (Aplause una­nime: SE TRĂIASCĂ ARMATA). Votându Principele străinu, au­ înde­plinită, domniloru, una faptă pe care și armata și poporulu astă­zi, la pleca­rea fostului Domnitoru­, ca aclamată cu unanimitate. Gândii țâra voesce, d-lorii, trebue să voiască însuși Dumnezică­ încă vă dotă, vé mulțumescă, dom­nilorui, în numele armatei..­­Aplause prelungite, se trăiască armata romănă. D. M. Lahovari cere ca votul­ ce se va supune la supscrierea membrilorü corpurilor­ legiuitore, se cuprindă des­lușită că Tronulă este hereditarü. C. I. Ghica, Președintele miniștriloru. D-loru, sensul­ propunerii guver­nului, căndă a venită se va vorbască de Principe străină, a fostu ca acesta se fiă după votulă dată de Adunările Ad-hoc din 1857, prin urmare nici că póte fi îndoială despre hereditate. Noi n’am fă­cută altă de cătă a consacra votulă Adunărilor­ Ad-hoc, și asta­felü tre­bue să se formuleze și votulu. 1 * D. Vice Președinte N. Piclenu. D-lorü Senatori și d-lorü Deputați, era cumü s’a formulată votulu data de d-vóstia cu unanimitate. Anulă una mie opta-sute șăse­ deci și șase, luna Februarie 11, țide Sena­­tulu și Adunarea Electivă a României întrunite, au alesă și au aclamatu în unanimitate de Domnă Stăpînitoră ală Principateloru-Unite­ Romăne, conformă dorințelor d esprimate de Adunările Ad­­hoc din anul­ 1857, pe Alteța Sa Re­gală Filip Eugeniu-Ferdinand-Maria-Cle­­menta-Balduin-Leopolda-George Comi­te de Flandra și Duce de Sacsonia, suptă numele de Filip I. D. Tell. C-sară, după stătută depu­tații desbatü ánt din legile și Senatul, vine apoi de se afirmă. Sunt, dar de părere ca actulți ace­sta sa se supr­ scrie anteni de deputații Adunării Elective, și apoi de către mem­brii Senatului ca să afirme cele ce a lucrat. Adunarea. Adunarea încuviințâdă în unanimitate. D. Secretariă al­ Adunării, C. Di­­monisie, face apelură nominale, după care d-niî deputați unulü dupe altul, vino la tribuna Adunării și, pronun­­țăndu cu mâna pe sânta Evangelie și sânta Cruce: „Jură credință lui Filip I, Domnulă Romănieî“ supt­ scriă votulă formulată. D. Pleșescu face apelul nominale ale Senatului, după care domnii senatori, unul­ după altul­, vinü asemenea și sub­seria votulu formulată, depunendă și juramêntulu de credință. Eminenția Sa, părintele Mitropolita Pri­mară ală României, Președintele de dreptă ală Senatului, Domniloru, actulu acla­matü de Adunare și Senatu s’a sub­scrisă de toți membrii presințî ai A­­dunării Elective și ai Senatului. Eu ca șefă ală clerului română , ca părinte duhovnicescu alü d-vóstra, Ve bine-cu­­vinteda, bine-cuvinteda și votulu ce ați datu astă­zi și care era în unani­mitate dorită de tota țara. ..Să trăiască România! Să trăiască noulă nostru Domnitoru“ (Aplause entusiaste, aclamațiuni pre­lungite). „Eminenția Sa, Mitropolitul­ Pri­mată ală României sub­scrie actul I. Unulu din Secretarii Adunării , e­­șindă apoi afară din sala Adunării ci­­tesce votulă dată de corpurile Legiu­itóre , care se priimeșce de mulțimea poporului ce încungiura localulu Adu­nării Elective, cu strigări frenetice de bucurie și unanime aclamațiuni. o Epistola fostului domnitoru, și darea de semn a ședinței adu­nării de la ly.4 Fevruarie. D-luî Generală N­icolae Golescu Membru al­ locotenenței domnesci. Domnule Generală, Astă­ c­i fiindu cârmuirea consti­tuită, socotit că nu mai urmează ne­voia d’a se prelungi poprirea mea. D-ta șeii, că principiulă procla­mații de corpurile Statului au fostă și este țelulu mea; căci numai una principe străină, dupe a mea părere, póte închezeșui viitoriulu Romăniei. Socotit de prisosu a mai adăogi că precumă ca Prință Domni­torii ale României am lucratu pu­rurea pentru de a realieja acestă do­rință, asemene și ca prință Ro­mană nu voi cont­eni unu minutu de a face totu ce va a­târna de la mine pentru acésta. űorescu, d-le Generalu, dupe im­­pregiurările urmate a de pomi din țară câtü mai în grabă. Se trăiască România! A. I. Cuza. 12/14 Februare 1866 Bucurescu. După acesta s’a cetită comunicațiile urmatore din partea guvernului. Decretul­ locotenințeî domnesci prin care se desființază paragrafulu pentru lista civile, pănă la venirea noului domnă, reiusăndă locotenința a o priimi și mărginindu-se numai în lofa de miniștrii. Decretul­ pentru desființarea sumei alocate pe lăngă bugetu­l ministerului de Interne cu fonduri secrete. S’a cerută de guvernă acordarea cre­ditului de 300.000 lei pentru m­iniste­­riul­ de esterne. D. ministru de Esterne a declarată că acesta fondu nu îlu cere ca fondu secretă, dară ca o sumă mărturisită care îi va fi neapărată necesariă pentru chel­­tuelele și întreținerea comisiunii ce se va însărcina de către adunare a merge să depună votnlă națiunii în mâinile Su­veranului Romăniei Filip I. Despre în­trebuințarea acestei sum­e, a adăogită d. ministru, va da socotela camerei, fi­­indu că guvernulu nu va face nimică fără autorizarea corpurilor­ legiuitóre. S’a cetită dupe acesta scrisarea ex­principelui Alexandru Ion, publicată mai susü, către d. generală Nicolae Golescu, unul­ din membrii locoteninței domnesci, scrisóre prin care fostulă domnü, cere punerea sea în libertate, și permisiunea de a pleca în străinătate. D.­capă alü cabinetului, depuindă la biuioulă camerei acestă scrisóre, a de­clarată că și intențiunea guvernului este acesta; că puindă în cunoscința adunării scrisorea și cuprinderea ei, guvernul d­ooește să dovedască că între guvernă și representațiunea naționale nu trebuie se fiă nimica secretă, nimica suspectă. Dacă s’au luată óre­cari mesurî în situațiunea de ori, a adăogită D.­capă alü cabinetului, dacă s’a arestată fos­tulă domnitoriu, acésta s’a făcută pen­tru cuventură ca nu cumă­ va vre­unu oma­rea crescută se-și permită a in­sulta pe un persona care guvernase țara, și căria trebuia să i se dea res­­pectulü ce se cuvine celui ce este pusă suptă ocrotirea și paza guvernului. Apoi, Adunarea a procesă la alege­rea comisiunii de șase membrii cari vor­ avea a propune Adunării pe a­­ceia ce au se merga atătă la Bruxel­­le, cât­ și pe lăngă cele­l­alte puteri spre a susține drepturile națiunii și a­­legerea făcută eri. Unii din deputați aă voită a face să interpelare guvernului în privința hăr­­tielorü fostului Domnă; regulamentulu actuale însă, aprindă interpelările, mi­­nisteriulu pînă se puta face și propune ună altă regulam­entă, prin care camera se-șî redobîndască drepturile ei, fără de cari noi celu puțină nu credemu că o ca­meră póte se aibă puterea bine­făcă­­toria și prin urmare națiunea se se bu­cure de rudele «datatorie de viață ale regimului constituționale, ministerulă, dilemă, prin președintele seu, a disti adunării că simțindă legitima dorință ce au unii din deputați și, negreșită, toți, de a­cei ce s’au făcut cu hărliele fos­tului Domnitoru, adecă cu acele nu­mai din hârtie, cari, cum a disü arătă de bine domnulă primă ministru, suntu ale națiunii, era nu cu cele ce privescă personale pe individă, face cunoscută Adunării că s’aă sigilată îndată tóte hărtiele și că guvernulu este gata a le depune pe biroul­ Adunării, de va voi ea, séu a le da în cercetarea unei co­­misiuni numită din senulu ei. Adunarea a priimită acesta propu­­punere și a și numită o comisiune de trei, compusă de danii: Generală Tell, Boerescu și Nicu Catargiu. Ședința viitoriă s’a otărîtu pe luni­ ,4­ î6 Februarie. Amă publicată mai sus a mai multe depește din districte. A le publica pe tote ară și a ocupa­­t iariulă întregii. Precumă am putută vedea din ele lec­torii noștri, entusia amală este așta de mare, în­cătă se dovedesce lămurită că starea de­­ lucruri înnaugurată acumă prin voința națiunii de către națiune era așteptată cu nerăbdare. Cuvintele: Să trăiască Fdip­i­tă, suveranulu Romă­niei, repetită în tóte de peștele de cari vorbirămă, ne probeza că votulă di­vanului ad-hoc, sau ca să dhcemă mai bine, ală Adunării mume a fostă în­toto­deauna viă în mintea Romăniloră și că îi asteptaă realisarea. Principele străin este evidentă pen­tru Români, astă­zi cela mai si­gură mediă­locă spre a putea întări naționalitatea nóstrá, spre a putea fi­gura și noi într’ună modă mai seriosu în concerturi europénü. Armata pre­tutindeni a jurată, cu entusiasmul ă celă mai mare, credință Domnitorului acla­mată în unanimitate. Iluminațiunile au fostă peste tot o loculă splendide și toți cetățenii tutoră orașieloră s’au dată u­­nei veselie care va remânea, putemü dice, proverbiale. Putem­ anunța totă­ de-odată că Ro­mânia de dincolo de Milcov a venită să confirme într’ună chipă destulă de elocinte prin manifestațiunî și urări di­ferite că a’nțelesă reală de care era bân­tuită. Nu Unirea, dupe cum reă­voitorii fericirii nóstre naționale se munceau a face se se creadă, era care ne aducea reală ce ne ucidea. Nu­ era trista, de­­plorabilea administrare sub care ne aflăm. Asta-felu, astă­zi, țara întrâgă, Na­țiunea romănă în unanimitate, a_confirmat starea de față, și căndu o țâră voește, precumi a ifisă forte bine domnulă’mi­­nistru de resbelă în Adunare, însuși Divinitatea trebue se voiască. n­o­ianulii va apă­rea ca totu­deauna în tote ți­leie, in­form­a­­tulu seu obicinuită. Administrațiun­ea a­­m­plă dară pe acel din domni cari do­rescă ași continua a­­bonamentele ce au espiratu, să se gră­­bescu a-șî adresa ce­rerile cătu mai cu­­rândă în pasagiu, la Bitiroulfi diabiului, căci altui-felu, cu a­­cestu minieră foia li se va suspende—Ro­­mânulu va servi totu de odată pe abonații Consciinței nați­onale, scădendu­se numai cu timpulü de trei lune cătu au fost­ serviți de către țica­­rulü Sentinella Ro­mână. MUNICIPALITATEA. Căndă se face lumină într’uă națiu­ne ea strebate îndată în tóte conseiin­­țele. Asta-felu abia a­ I­astăb­ii resări din nou sarele libertății și ală dreptă­ții, și eri la 12 Fevruarie, membrii comunei Capitalei înțeleseră că nu potă sta în otelul­ orașiului, căndă sc­ă bi­ne că n’am intrată în elă prin alegere, ci prin cele mai degradatorie violări ce au făcutu căijutulă guvernă la votare. Le venia greu, le devenise peste putință a sei că suntă numiți prin pecată ș’a priimi ei enșii a lu­cra ca cumă ar fi fostă eșițî dintr’ua alegere. Astăfelă dată, avemă fericirea noi, cei d’ântei­a anunția că Primarele și membrii comunei, aă dată eri demi­­siunea lorü și guvernulă, conformă le­gii, a numită îndată uă comisiune în­­terimariă, luată dintre cei cari au în­trunit cele mai multe voturi, (și aceste adeverate, cari au fostă constatate chiară de către violatorii voturilor­) spre a conduce afacerile comunei până ce în termonulă prescrisă, se va face o­ alegere liberă și adevărată. MAMA C ^OPINIU jlu DIARU DE DUMINECĂ ese odată pe săptămînă. Abonamentele la acestă cpare se priimescă la Administrație, Strada Academiei, No. 22 și în Pasagialu Romană, și

Next