Romanulu, martie 1866 (Anul 10)

1866-03-04

Rogu dare pe toți amicii și cunos­cuții mei se nu’și pârdă nici vorba nici votul în deșiert, și să nu me ex­puse gurelor que nu sciu face altu usu de libertatea qua li s’a acordatu de quat se insulte pe quel que nu le a făcutu nici un zeu. I. Heliade R. Domnule Redactare. Stimabilului diarifi­ce indigiatî, porta devisa: „lumineylu-te și vei­!" Vé rugămă se bine-voițî a da luminii alăturata pe­tiția ce amu adresată d-lui Ministru de Interne. Damü publicității epistola nóstru, că daca vre­uă dată nu vor­u fi, celă pu­țini­ se fiă solutii, că noi amu voiții se simți. Priimiți, vé rugămu d-le. Redactare, asigurarea stimei ce va pastrâmfi. Autori sați din partea celor 1î sub-scriși in petițiune. St. Velescu. Domnule Ministre. Aflându­ că direcțiunea Teatrului Na­ționale se va da, în întreprindere ca în trecută, sub-scrișii, ca actori,­pe ca­rii sui­ta Teatrului ne atinge de apró­­pe, protestămu contra aceștir mesuje. Esperiința trecutului ne-a­probată, că modulă de administrare prin întreprin­dere este celă mai viciosă, pentru a­­cea­ a ve rugămu, d-se Ministre, ca se bine-voițî, a lua alte măsuri în acesta privință. Sperămă, că veți bine-voi a numi­tă comisiune mixtă, la care se ia parte și câți­va artiști, spre a face ună pro­­ectă de organisare ală Teatrului, și a se lua dupe aceia pe sama Statului, sin­­gurulă mițb­locă de propășire, la ca­­suță înse cându acesta fericită posi­­țiune nu s’ar fi putea acorda do­uă camă dată Teatrului, atunci se fiă condusă de către ună comitetă do­ameni spe­ciali și competing, in acesta maten­ă, în fisiculă propriu­ ală artiștilor­, din cari se compune trupa, căci pe noi, declarămu, ne inspăimântă idea de a mai risca talentele și munca nóstra, admi­nistrării absolute a unui nou specu­lator, fiă artistă sau particulariă. Suntem­ convinși, de la Ministre, că veți lua în­deaprope considerare drepta nóstrá cerere, mai cu sumă în momen­­tul­ când­ tate silințele guvernului sunt și de a satisface ori­care cerere legale și draptă. Priimiți ve rugămă, d-le Ministru, încredințarea respectului nostru. St. Velescu, A. Galino, I. Caragiali, St. Mihaileanu, D. Dragulici, G. Ale­­xandrescu, St. Faraschivescu, M. Mincu, lonescu, Solomonescu, Săpeanu, Mo­­ceanu, M. Costandinescu, F. Popescu, E. Caragiali, F. Sarandi, R. Mihaileni, Irina, M. Cristescu, M. Agern, V. Cris­­tescu. REFLESIUNI POLITICE. asupra PSEUDO-SINODULUI GENERALE ROMĂNESCU. Partea I-a. (Urmare) Dar oare nu vede cătă se contra­ifice cu legile sale, căci însuși a trimisă decretulă Prea Sântului Neofită și’lă­să publicată și în Monitoră ca epis­­copă. Cumă? pe de­uă parte ele îl­ pu­blică în facia lume! ca episcopii, și pe de alta îi ijlie, nu ai abdicată la epis­­­copie? Ce logică este acesta din par­tea sa? Pe do­uă parte îi dă decre­tul­ de episcopii, oară pe de alta, după abdicare, îi respunde cu adresă minis­teriale, vi s’au priimită dimisia din lo­­cotenența de episcopă , după oă lună de dile aprópe. Bată cumă regimulă acelă pervers s’au contradisă cu totulă și apoi crede a putea contradice și pe alții» — Dar Pea­mântul« Neofită a fostă necontra­disă totă­deauna , căci aparând ca totă­deauna Biserica de in­­vasia regimului reă, aă fostă egală cu ceea ce au fostă in tóte timpurile, a­­dică uă colona bisericei ca și a țerei, nimică mai multă, nici mai puțină. Dar ROMANULU­I MAI1TI0 contra-o fiși aă fostă, și totă­deauna voră fi, aceia carii în locu de a păzi sân­tele canone și biserica, ’î­ aă fostă stră­­ină, aă părăsit-o cândă s’aă înfățișată lupulă și aă defăimată pe păstorală. Contra­ disă aă fostă și totă­deauna va fi regimulă retăcită, care jurândă pă­­­zirea drepturilore țerei, aă nimicită cea mai mare dreptate, libertatea consci­­inței, adică a bisericei; dar nu aceea carii cu sacrificii netăgăduite, cu lepă­dare de sine și cu periculo, nă apă­rată acestii sântă paradiă ală naționa­lității române, care desființându-se nu vomă avea nici uădată uă țară ro­mână. Se ne­respundă înse retăcitulă re­­gimă bisericescă, iu sinceritate, la ce au abdicată Prea Sântulă, la episcopia la care sta in dauna bisericei, ori la locotenenția unde sta , fără se pardă biserica, de mai mulți ani, ba încă spre întărirea bisericei și spre edificarea cre­dinței? Sespunsură este ușoră: au ab­dicată la episcopie. Așa­dar, iată de ce aă <zisă Prea-Sântulă Neofit ex-e­­piscopă, nu că d0ră ținea la legea ne­­canonică a numirei, dar pentru a a­­răta guvernului cumă se contra­dicea cu sine însuși și cu legile sale, cândă îi dicea că nu aă dimisionată la epis­copia de Argeșă; căci Prea-Sântulă ar fi fostă în contrazicere atunci cu sine, cândă ar fi priimitu­ a fi episcopă necano­­nică, cum aă primită alții, eară nu cândă aă lepădată acésta. Apoi cumă au putută re­gimulă se­ lă de faime, fără se’lă lase se se apere, cum­ă a făcutu in ședința din 7 Dec. când chiar de la începută i-aă luată cu minte și ură cuvântulu? Ace­­sta este în contra dreptului și a ori­cărei procedure. Apoi noi întrebămă Ură șî, cându au devenită Pseudo-Sino­­dulă uă Adunare de medici? Eată deci dovedită că elă­tă făcută, pe lângă cele mai susă disc, și m­ă abuză de putere, chiar în contra legilor­ positive. Inse acesta arăta, pînă la evidență,cu cătă servilitate Pseudo-Sinodală s’a­ple­cată politicei regimului trecută de a ucide moralmente pe ună emu temută, spre a putea stinge in ochii cui se cu­vine fulgerile protestului cu ad­ulți de­­­ aîmaioritală a Pseudo-Sinodului, așa cumă mai ’nainte se ucisese cuferuilă d. Ca­­targiul După logica guvernului aceluia, nu era cu­pă a nu fi contra-zisă, de­­că nu­ primindă legile sale contrarie bi­sericei, și Pseudo-Sinodulă, dar ar fi trebuită a nu avea consciința și a nu ține contă de nici ană jurământă bi­sericescă pentru a face acesta ; acea ce unui Arhiereu, ca și unui simplu ce­­tățiană, nu este permisă sub pedepsa anatempei bisericei. După logica guver­nului aceluea, toți suntu contraziși, a­­fară de Arhireii carii să priimită legile ucigatore ale Bisericii și a țeriî. 4-lea. Venimă acumu­la al­ patrulea conside­rent care din titlulu protestului „Protestă dată Sinodului Română“ scrte dedu­cerea că Prea-Sântulă Neofită a­ ad­mis acesta necanonică instituțiune. A­­cesta este culmea arbitrarității, căci­­ daca ar fi disă „Protestă dată Pseudo- Sinodului“ nu ’l­i-ară fi priimită nici­­decumu, dicândru că nu este acela tit­­lulu­ oficială. Iar daca Prea-Sântulă plină de nobilitate și politeță s’aă adresată, comme­il faut, după titlură oficială cu tactă și moderațiune, însă ca Arhiereu ală lui I. H. și nu ală poliției, guver­­nulu trecută crede a scote declara­­țiuni că recunosce Pseudo-Sinodulă. inse se scie de totá lumea că decla­­rațiunele nu se facă așa, atâtă în po­­li­ti­că, cătă și în magistratură , ci tre­­bue se declare, celă ce le sub­scrie, intrânsele formală și clară ceea ce do­­resce a declara" Prea-Sântului Neofită deci nu-i remânea decâtă d’a face pro­­testulu cumă l’au făcută și a apăra bi­serica cu acea putere de sufletă ce aă avută in modulă terorismului trecută și a frațiloră sei in 1. H., carii acumu devenise dușmanii sei cei mai înver­șunați, sau a remânea afară și a’i com­bate prin presă, dar acesta din neno­rocire nu era liberă ajunsea și cuvân­­tul ă era robită, iar episcopii necano­nici, civili, au dorită se profite de a­­cesta, spre a le remânea fapta nepe­depsită, și biserica ucisă. Patriarhulă a tó­ta lumea în anulă 1849 făcându ad­ulă de respunsii la enciclica Papei Piu IX. despre unirea tu­­turoră creștinilor» cu biserica Romei, i s’aă adresată, cumă se cade, confra­telui seu in I. H. Episcopul­ Romei etc. Resultă óre din acesta că Patri­arhul­ Icumenicu ar fi priimită abate­rile bisericei Romei? Nu, fără îndoială Cu tote acestea, după logica guvernu­lui trecută și a Pseudo-Sinodului, Pa­­triarhal­ Ecumenică este de multă u­­nită cu Papa, pentru că scriindu-I după titulii sei,­­i-ar fi fi admisă Bise­rica sa. Pe de altă parte prefântului Neofit, din tote pocturile țării de la clerici și boeri, primea scrisori și rugăciuni se m­ântue corabia bisericei care se afunda în valurile mării lumei acesteia, pe cândă arhiereii aruncau în ea pietre și bo­lovani ca să se afunde mai curende. In mediul­ unei asemene impulsiuni ge­nerale a boerilor­ și a opiniunei pu­blice care dicea: , Se vedemă ce va face pres. Neofit, trăda-va și elă pe I. H. sau nu?“ s’a decisă, în fine, a trece ru­­biconulă și s’a trecută singură în nu­mele lui I H. cu puterea S. Apostoli, după ce în deșertă așteptise pînă la 7 Decem­. 1865 , pe arhiereii Moldovii Profanții Filaret Scriban, episcopă de Stavropoli și Iosif Bobulescu, Episcopă de Sevastia, carii plecase de la Iași la Bucuresci, ca tus­trei se asalteze pseudo­­sinodulă, căci pe aceștia guvernulă tre­cută îî întorsese în­drumă de la Focșani, și iau condusă înapoi în meritulu­­rnei celei mai aspre, a viscoliloră și a troe­­nd­oră cumplite, pînă la Iași, suptă es­corta soldățască. Era cumă se păzea atunci art. 46 din Convenția Parisiană, care ne garantază tóte libertățile. Eríi prof. Neofit, dupe ce aă lăsată pentru mărirea bisericei și a nației, mărirea omenescu, dupe ce cu adevărate sacri­ficii s’aă espusu la tóte pentru adevără, s’aă espusă chiară la insultele falșiloră Episcopi, s’a vădută lovită chiară din partea acelora cari în mare parte suntu discipolii săi, cu u­ă actu așa de de­făimătorii și necalificabilă. După ce amu vădută ca valore aă considerantele acestui actu calomniatură, resultă ce valore are conclusiunea sa contra pres. Neofit, ca unulă ce s’aă făcută de nisce ómeni cari în viața loră n’au­ făcută nici ună sacrificiă pentru apărarea bisericei și a nației după cumă vă !• H: „Păstorulă celă bună, „sufletulă seu își pune pentru oi, éra „năimitulu vede lupulă vividă și lasă „oile și lupulă le risipesce pe ele,“ ba din contra­ră sacrificată și biserica și consciința, și nația și dreptatea, și pe apostolii loră cari s’aă espusă pen­tru dénsele, la tóte periculele teroris­mului trecută. Inse cu tótu acésta înverșunare, Pseudo-Sinodală care a emisă ună a­­semenea ac­tă calomniatoră contra pros. Neofit, Episcopii Moldovei, susă pome­niți, aă protestată de la­și, prin pro­teste date Pseudo-Sinodului, contra tu­­turoră legiloră odtrolate de guvernă bi­­sericea, și în protestele loră aă­disă, că, susțină în totală protestul« Prof. Neofit,­eră Pseudo-Sinodulă, fără se’i vadă, fără sĕ’i scie măcară, au aplicată și asupra loră aceașî măsură, de esclu­­dere, prin urmare teză pentru acelesi considerante, și așa acumă în timpurile nóstre s’aă repetită lucruri din timpu­rile Apostolilor­, cumă dice Sf. Apostolă Pavelă: „Că noi propoveduimă pe I. H. Elinilor« nebunie, Iuden­ora scandată, era nouă mântuire,*“ părândă a fi ne­bunie și scandală ómenilor, trupeșei, de tină și de carne, apărarea bisericei, consciinței, a nației și a dreptului. Totă așa Pseudo-Sinodului aă părută nebuni apostolii credinței, apărătorii bisericei lui I. H., adevărații arhierei și păstori cari șî-au pusă sufletulă loră pentru ei. Ce crimă aă făcută deci Episcopii de la Iași, cari împreună cu Presfântul­ Neofit, aă respinsă Pseudo-Sinodulă etc? Eî și—aă împlinită datoria cea mai sântă a omului, și-au apărată biserica și con­sciința. Ce aă făcută însă Pseudo-Si­­nodului au făcută o crimă în contra dreptului divină și a omului, au de­făimată și au calomniată fără dreptate, au atentată la onarea unui adevărată Arhiereu ală bisericei, după singura im­­pulsiune oficială a nenorocitului regimu trecută, făcăndu-se instrumentă satanică pentru a ucide ună arhiereă virtuosă. Dară acésta va române ore nepedepsită? Nu, fără îndoială, căci națiunea română, care au scosă din piciorulu săă unu ghimpă omorâtoru, va scote și cela­ altu ghimpă omorâtoru, care este ierarhia necanonică, care au adusă revoluțiunea în biserică, și neîncrederea și lupta în­tre episcopii canonici și preoți. Nu mai potă rămânea în micii loculiĭ nostru nisce scóne triste a trecutului durerosă, care sacrificând« chiară consciința, adică bi­serica, ca să’i placă­, au consimțită la uciderea consciințeî, aă trimisă la 3 Augustă, felicitări guvernului trecută, și mai mulții încă, aă bine-cuvântată vărsarea sângelui creștinilor»­, cari ca vitejii cadóu pe piețile Bucuresciloru pentru țara și pentru dreptate, in locă să se înfioreze de o asemene faptă. Amu multe de­ciisă asupra discur­­seloru d-lui Ministru și compania, ros­tite în Pseudo-Sinodă, dar le lasă pe altă dată. Vomă supune însă la areo­­pagulu opiniei publice, lipsa de tactă și rezerva a unui om­ cu perii albi și aprópe de mormăntă, faclă cu una arhiereă a bisericei, care în biserică, totă atăta este de mare, câtă și ună domnitorii pe tronă. Vomă supune drep­tății opiniei publice, expresiile sale ne­­cuviinciose, care pentru onerea popo­rului nostru, nu le gâsimă nici chiară in piad­ă. Cătă despre cunoscința ra­­porturilor­ bisericei cu statură, cunos­­cinți de stată și bisericești, exprimate cu ună condeiă așa de ageră în pro­­testulă Preș. Neofit, suntemă departe de a le pretinde de la domnia sa, și cu atâtă mai puțină, a cere de a le în­țelege domnia sa, care este cu totulă streină de asemenea înalte materii. Prea estimate ,domnule Red. [Simțitoră la apelulă patriotică ce ar ți bine-voitu a adresa junimea universităților­, a pro­gresului și a viitorului, de a lumina o­­pinia publică prin presă, asupra ade­­văratelorii­nevoi­a țerei și a bisericei, aducă aceste pagini, pe temeiul­ drep­tului apărărei, la care m’amă văzută a trasă, spre răspăndirea adevărului, în niște materii așa de înalte, și spre lu­minarea patrioticului guvernă actuală, care cu așa mărinimie și înțelepciune, voește a vindeca ranele trecutului, rane care sângeră încă și fumega pe cor­purile nóstre. (Va urma). Romulus Scriban, Dr. în Drepta­ți Cameralistü Domnule Redactare! In articolulfi asupra sinodului publicată în pa­­trioticul a­d-vóstru isioria, s’au strecurată căte-va greșeli, pe care ne rogă se bine-voițî a le în­drepta cumă urmeză. La part. I, lin. 2, în loc­ de „voia loră“ se se citescă „voia lui.“ La mun. I. lin. 6, în loc­ de „este compus“ se se citesc a „nu este compusă.“ La mun. II. lin. 17, în loc­ de „buna vestire“ se se citesc a „buna crescere.“ — — lin. 33, în loc­ de „cu 7 membri1, se se citescá „cu 7 monarhi.“ — — lin. 68, în locă de „n’am pus ce aă datată“ se se citesca „n’am pus..... și aă datată. La num. III, lin. 25, în locă de „caea ce pre­­mite.... și pune“ se se citescu „eaca ce premise.... își pune“. — — lin. 27 în locă de „acesta indem­­nă“ se se citescá „acésta insemna.“ — — lin. 45, în loc­ de „în care ori ce sinóde,“ se se citesc­ „în oară ce sinede.“ — — sin. 49, în loc­ de „prin urmare și a­partiții,“ se se citesc­ „prin urmare și a părții.“ — — sin. 72, în loc­ de „elă­ne cele mai multe“ se se citesc­ „îű negi și j mai nalte.“ — — sin. 90, în loc­ de „nelegare, tematică“ se se citescu „nelegală, schismatică.1] In 3 Martie 1866 Buc. — RomalQS Sctm­bul „Onorabilului domnu N. P. Savopulo, fosti Prim Președinte alu Tribunalului Doljî•* „Domnul­e.11 Din Șiua venitei dumitale în oraș inlu noi instalată de guvernă, ca președinte Tribunalul­ de Com­erciă“, știu și domnule, ca vechia și espe­rimentată funcționariă, se administrezi sarcinii serviciului ce le era încredințate , cu aceiași vestitate și activitate ce era dorită de toți ca­tățeni noștri, ați făcută, domnule, și mai multă, i tate grelele înprejurări­ ce, în timpii de fa­iă, merință sorta’mai multoră comercianți; nu nun­ta dreptă judecătorii, dară și ca părinte, ați ști­ută se feriți pe fie-care de a nu cădea nn da­plorabila stare, ce inimicii binelui obștescă, pot că o dorea; acesta conduită a domniei vóstre, don­nule, ca modelă de virtute, și care am avută efec­tul ă împăciuire­, cu reciprocitate, nu am lăsat pe nici una din părțile a fi nemulțămite pentu domnia­ vóstra, nu puturămă, dară, se lăsămă ne mărturisite asemenea sentimente nobile, și drepți dovadă de a nóstra neuitată recunoscință ce vă datorămu, precumă și pentru adănca mâhnire, simțimă pentru lipsa domnii-vóstre dintre noi, totu cât judecătorii câtă și ca amică, vă rugămă, i priimiți din pa^e-ne acestă modestă suveniru, spun semnă de a nóstru a sinceră amiciție și recunos­tință ce ve conservămu. „Dimitrie Pața, George Pleșa, Gheorghiță Co­manenu, loan Coandă, Dimitrie Leovenu, Dănc Teodor, Hagiadi și nepotulă, Nicolae Dianu, Cos­tache Orăscu, Alexandru Căltianu, I. Strassu, Cos­tandinu Popovici , P. Iacovă, Panait Teodor, Je­blescu, Cernătescu, S. Scarlată, N. Parisă, Leo­­veanu, Anastase Corenti, Genovici, Nicolae Mi­­hailă, Cazaru Dimitriu, Teodoră I Preda, C­. Vră­­biescu, L­t. Verona. Urmeiju încă 75 de subt-semnăturî nedisci­­frabile. 1866, Februarie 10 Orașn Craiova. Domnului Redactare alu pianului Românull Domnule. Acumu, ca și altă dată, venimă cu respectă a depune în mânele d-vóstre suma de lei trei­zeci și doi, parale­l rece, adunată după cumă se arată mai la vale, și ve rugămă se bine-voițî a o înainta unde se cuvine spre a servi ca aju­toră nenorociților­ frați români din Moldavia, cari suferă consecințele fo­­metei, sau mai bine a relei adminis­trări a trecutului. Suntemă a­ d-vestre cu profundă res­pectă. Teodorescu Georgiu- Scolari în clasam de Stamate Nicolae. Bojilovici Georgiu J acestei clase. NUMELE CONTRIBUITORILORU. 23 35 Sau mai luată din cutia de bine­faceri a clasei ... 8 15 suma totală. 32 10 T. Pascal (Institutore) . . 12 10 Stamate Nicolae...........................2 10 Gherghicenu Gheorghiu. . . 2 10 Popescu Răducanu .... 39 lonescu Nicolae..................... 30 SergescuGostandin .... 30 Bărbătescu Michail ..... 30 Marinescu Demetre .... 30 lonescu Marin........................... 30 C. Alexandru.......................... 30 Visante Stefan.......................... 30 Dorojan Stefan............................15 Compania Dramatică TEATBU CEL »ABE SÎMBATA LA 5 MARTIE 1866 SE VA*JUCA CATERINA HOVARD ■f:.­ Dramă, in 5 acte, de d. A. Dumas, tradusă de d. S. Dumitrescu.

Next