Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)

1866-04-01

r 142 ROMANULUI APRILIV, trăiat?» țara pe care Iț reproducem« caci. Scopul« acestui comitetă, o spune celu însuși în apelulu seu, nu este, pre- acurau arau repetitu-o adesea noi, da a forția consciința nimirii, nu este d’a c impune candidații sei nici unui colegiu; scopului seu este d’a da alegerilor u uă simpulsiune morale, d’a statornici uă în dțelegere comune pentru a ajunge la aceluași țelu : organisarea și regenerarea Patriei. Profesiunea sea de credințiă sunt din marile principie proclamate la 1857. In numele acestorü ideie elu se a <i dresază la țara întrâgă, la comitatele electorali ce are convingerea că se voră forma în tote județele, cu credinția că va găsi pretutindine resunetului ce nu póte lipsi d’a ave uă ideiă, nă cugetare mantuitorii. Și comitatulă nu s’a înșelată. Abia fusese era numită, nici n’apucase a se pune în mișcare, și deja exemplulu Bucuresciloră era imitată de mai multe județe. Comitate electoralis’aă formată în diferite localități, și, la Iași, cu tóte intrigele străinului servite [de căți-va aginți din întru, cari însoțiți de Lipoveni (adică de Muscali) ce veniseră în mare numeră la Adunări, reușiseră a îneca unu momentă espresiunea voinței naționale, la Iași, dhemă, uă adunare numerosă compusă de Români, de alegători, alegându ună Comitată electorale, a proclamată totă de nădată cu voinția Iași aniloră: Unirea cu Principe străinii, adică aceaași ideiă ce formăză profesiunea de credințiă a Comitatului din Bucuresci, a țerei întrege. Asemeni comitate s’eă formată și se vom forma, nu ne indoaimă, prin tóte centrurile de poporațiune. Timpul ă este scurtă. Mai avem puține dile pînă la alegeri. Se lucrămă dată cu energie, cu grăbire. Fiecare Comitată se separă in relaține, atătă cu cele centrale, câtă și cu cele locale vecine. Se se convoce adunări pregatorie pretutindine. Se se explice alegétoriloru care este se opusă, care este misiunea nouei Adunări, ce are se facă ea, că de temeliere ce va pune dânsa nouelor instituțiuni ale României, va aduna averea, onerea, libertatea, dreptatea, siguranția fiecarui membru al societății, și averea și libertatea tuturor, împreună, a națiunii. Se li se spună că dânsa va avea o țărî dacă guvernul va mai putea dispune de punga contribuitorilor, căndă va voi și cumti va voi, sau dacă din contra naținea, prin representanții, va regula pe fiecare ană, cheltuieie și veniturile cu cea mai mare economiă și înțelepciune. Se li se spusă că aă hotărî dacă mai voru și în viitoră credite suplimentarie și straordinarie, dictature financiarie, cari în dour, trei ani se ne cufunde într’uă nouă datoriă de sute de milione, ca aceaa ce ne-a lăsată dreptă moștenire guvernală lui Vodă Cuza. Și căndă alegătorii voră ave astăfeliă bine definită înaintare misiunea nouei Adunări, se li se arete atunci modulă d’a procede spre a—și alege candidați cari se esprime adeverata cugetare a alegătorilor. Se li se esplice legea electorale, se li se arate c’aă a numi, pentru fiecare 50 de alegători primari, ună alegétoriu directă, său delegată, care va avă a concura la numirea directă a deputatului. Delegatulu se alege prin votă pe față. Fiecare alegétoriu vine și înscrie pe unu registru numele personelor, pe cari voiesce a le trimite la reședinția județului se alăgă pe deputații. Celă ce nu scie scrie se adresăză la unu alta alegétoriu în care are încredere și care scrie în loculă seu.— Biuroulă electorale este președutu de primariu său de unui membru al Consiliului comunale. Nici uă putere armată, nici unărginte ală poliției săi ală administrațiunii nu pote sta în sală Delegații aleși se adună îndată la reședința județului, unde se formăză îi colegiu electorale, care trebua se se compuiă celă puțină două sută delegați. Colegiile din orașele cari nu daă atâția delegați se completă câ cu din cei veniți din comunile rurali. Delegații au șăpte zile spre a desbate și a se înțelege asupra candidațiloru de deputați. Comitatulu locale trebue se pusă în vederea delegațiloru tóte lămuririle, tóte esplicările trebuinciuse spre a le dauă ideiă exactă de însemnătatea misiunii loră, de respunderea loru, de consecințele ce póte avea ună voit bună să urcă. Se se puiă în vedea circulăriele, profesiunile de credință ale diferiteloru candidați la deputați, discutăndă cu dînșii fiecare punții, fiecare ideiă principale, vitale pentru națiune. Se le aducă aminte ca astă d Europa, lăsăndu-ne sarcina și îngrijirea viitoriului nostru, adică dreptul d’a oțărî de voimă a fi său a nu rm fi, ne face deplină respunzători de faptele nóstre, de otărîrile nóstre. , Camera Constituante agenda a respunde la astă declarațiune a Conferinței europiane, are ună mare rolă politic, și acestă rolă trebue incredințiată unor oameni și curi, devotați, cari n’au dată măna loră la nici uă nelegiuiri ■ la nici uă trădare, la nici uă predare a națiunii, a poporului, unora ómei - cari aă luptată necontenită și în orice ocasiune pentru dreptate, libertate, uinitate. Se li se aducă aminte că elementulu țerani, adică temelia naționalițăț , trebue să aibă un forte represintațiune în Adunarea ce are seotărască de victoria constituțiune a țerei. In aceste șăpte zile, comitatul, aruncă de datoriă a convoca adunări publice, în cari delegații, ascultăndă lóte opiniunile, ofelindu-se în sorginte - chiară a suveranității naționale, să- i potă forma oă convingere tare, seria 8 3 să, constante. Numai prin libertate, numai prin debatere, numai prin lumină se pote forma credință, se pote asigura victoriei 1 Căndădiția alegerii definitive a vi a nitii, delegații se adună spre a procide la alegerea deputaților. Ei consttuescă mai ănteră biuroulă definitivă pr . alegere cu votu secretă, cu bilete ti Íiate în facia alegătoriloră și dup’uă foimă cerută de dînșii. Dup’acesta se precede la apeluri nominale pentru alegerea deputaților. Fiecare delega a depune votulă seu, scrisă pe hărta tăiată, in modulă esplicată mai susă, _ urna ce se află depusă p’cămăsă _ giurulă căriia ori cine póte circul _ Urna stă deschisă pînă la patru ore, dar _ toți delegații n’au fostă faciă la votar spre a se da timpă celoru în lipsă ; ii viiă a-și exercita dreptulu. La 4 ore se deschide orna, în prestația alegiatorilor, și se face despuiarea scrutinului. Orice biletă neînțelesă său c ra ar ave uă cheiă se anulăsă, se suscrie de biurcă și se încesăsă ia proce sulă verbale ală alegorii; celelași bilete se ardă, după ce s’a constatat voinlă. Este alesă deputată aceleia întrunită majoritatea asolută a votrilor esprese. e Contestările se facă la biuiculă ele ,e toraie însuși și apoi la Cameră, ca ae decide despre validitatea sciei. Eacă, in scurtă, calea ce au se urmeze alegătorii în operațiunile ele g. Qtorali. Comitate centrali și locali, alegăti ’_ orășiani și de la țără, întruniți pe toții vi uă lucrare comune. Procede cu înțelepciune și tăriă, luminați-ve unii pe alții. Sartea României este temăna voistră. Pumți-ve în stare a i „ * face că nu mai frumósa, călă mai fei , lecită _________i,TmBÎBrinT|,!„.||! !“ COMITETUL CENTRALE ELECTORA i APELA CĂTRE ALEGETORI, 18. La 11 fevruarie țera a scăpată eui sistemă de guvernă care o ducea la peire, a redobîndită libertățile pblice ce i se răpise și a remasa stăi pînă a-și crea sorta ce i se cuvine și se putea ocupa cu demnitate locală ce s merită între Statele civilisate. Adunarea electivă trecută, ca proiductă ale nemărginitelor înrâuriri ale unui guvern, ce numai recunoștea nici o dreptă nici datorie, ci efect și ale unei sisteme basate numai pe unu regime , personale și conruptorie, în fine, ca numită eră nu alesă, deși cuprindea în sînul ei unele persone care s’au opusă în urmă acțiunei vătemătorie a guvernului, acestă Adunare nu avea puterea morală ce trebue să aibă un representațiune naționale, în nișce timpuri de supremă crisă ca aceia în care ne aflam. Adunarea s’a disolvată în aplausile generali ale țării. Uă nouă Adunare Ta convocate. Rolul viitoriei Adunări nu este delocă rolul unei Adunări legiuitore, ea va avea să se ocupe cu revizuirea pactului fundamentale, ea va fi uă adevărată constituantă. Misiune mare, supremă, de la care astăzi, mai multă de câtă sotă-d’auna, aternă întemeierea solidă a regimului nostru constituționale. Țeza este chiamată în colejiele electorale pentru alegerea acestei constituante. Alegătorii capitalei, întruniți în mai multe adunări pregatitore, au alesă ună ■ comitetă centrale însărcinată a se înțelege cu comitetele electorale ce sunt temă încredințați că se vor forma în tate județele României întregi, pentru a se da alegerilor o viitore ună scapă comună și pentru ca mandatarii ce vor ieși din urnele electorali să fiă * unanimi în principiele și țintirile loru. Acela coraiteru s’a formată. Rasa ■ pe care elű întemeiasă lucrările sale, ‘ profesiunea sea de credință nestrămutată și jurămăntată cea depusă, suntă marile ■ principii proclamate de națiunea Română prin voturile Adunariloru ad-hoc ■ din 1857. I Scopulă acestui comitetă nu este de - a forța consciința nimului, nu este de ■ a impune candidații săi nici unui colegiu; scopulu scă este de a da alegerilorúuă impulsiune morală, de a statornici uă înțelegere comună pentru ’ a ajunge la acela’și țelu: Organisarea ‘ și regenerarea Patriei. Timpulu ce ne mai rămâne este " scurtu, împrejurările îndesescu. S Domniloră Alegetori a Dacă ar fi vorba numai de a asig cura sinceritatea viitóreloru alegeri, esistința comitetului centrale nu s’ar f es 5plica: acestă sinceritate, guvernulă de , la 11 Fevruarie ne-a promis-o, și a scrți că elu merită a fi crezutu. Daru , astă-ți nu este vorbi numai că interesulu egoistă ală fiecării localități, ală fiecărui districte, să-și aibă re- presiniantele seu; este vorba ca interesele cele mari,cele vitali ale țărei, ca principiile măntuitorie proclamate la e 11 Fevruarie, se găsescă demni apărătorî ori unde s’ar găsiei și de ori e ce condițiune ar fi. Scopulă dară, atât al nostru căt și alți comitenților noștri este ca prin mijilocele de publicitate de cari dispunemu, ca prin 6 mijiloculu comiteteloră și întruniriloru locali se discutămă valorea fiecărui " candidată, se susținemă și se desvol“tămă principiile cari aă triumfată în acea memorabie într’ună caventu,rî se căutămă a lumina țera pe cătr N vomă putea mai multă asupra lucruriloră și ómeniloru. Programa viitórei represintațiuni nanționale nu póte fi nici este alta decâtă afirmarea aceloră voturi mari ș memorabili din 1837. Unirea de la cars atîrnă existența nostră de astăzi. forța și mărirea țe A cei în viitoru. Principe străină în mărginile votuloriloră divanului ad-hoc, căci prin elita numai putemă dobândi și asigura neatărnarea nóstru ca națiune, și prin urmare, deplina nostră suveranitate și ce autonomie, prin elu numai putemă da în stabilitate și prestigiu tronului românere prin elu numai putemă stinge păți 1e mele și urele dintre noi și pune cari pătă ambițiuniloră personali cari au ce fostă arătă de funeste țerei și care cu to timpulöară fi putută chiară se ne ci pentra, precumu ae perduta pe nefericita Polonie. S( Regime constituționale represinta liva in întemeiază pe libertățile publice cele mai ni întinse, căci aceste libertăți suntă sincigura garanție de justiție și de moralitate; ele singure asigură progresul în morale și materiale ală unei societăți. *! Acestea sunt, Domniloru alegători, Ci principiele măreție, consacrate din nou te prin revoluțiunea dinn Fevruariă ;acestea suntă condițiunile de esistență n pentru țera nostră. Ele trebuescu puse și mai presusă de ori ce cestiune de 81 j interese individuali. Aceste ponturî, de aila care atîrnă mărirea, ne-atîrnarea și ,fericirea României, suntă pentru noi li nișce dogme, căciamă jurată a le re P 'mărea în veci credincioși, și aștept a târnă de la luminatură d-vóstra pac triotismă ca se cereți de la toți aceia cari ară solicita sufran iele d-vostră vă nu o îndatorire analogă: Veți cere, nu ne îndoimă, un jurămăntă prealabile și 11 veți înscrie aceste principii într’ună man- n dată imperativă. A Ceea ce ve conjurăm însă încăC p de acumă, este de a remănea nestră-c mutați în credințile d-vóstru, de a nu vă lăsa a fi amăgiți prin cuvintele dulci și perfide ale inimicilor, cari lu- i crasă in întunericu, de a depărta cu 1 tăriă de la altarulă Patriei pe omeni ^ serviți din tóte partidele cari au servită și apărată regimele odiosă ală I trecutului și cari n’au fostă decâtă , nișce instrumente de corupțiune și de tiranie. Nu uitați că aveți a alege între trecută și victorță, între România , degradată și umilită și intre România liberă și neatărnată ! ! 11 . Generalii loan Gr. Ghika, Colonel Adrian, Gr. C. Cantacuzino, Simion Mihălescu, Gheorghe Gr. . Cantacuzino, I. Fălcoianu, Doctoru Iatropolu, Gheorghe Valeanu, N Niculescu, I. Codrescu, N. Bla 5remberg, Radu Ionescu, I. A. Cantacuzino, Vladimir Ghika, Gr. Filipescu, Gr. Serurie, Petrache I Carp, Anton Arion, Ciocârlan, C. Panaiot, P. , I. Cernătescu, C. Lapati, E. Leca, Gr. Suțu. .- I ! Ună diabiu vienesc „Zukunft1! (Fulorulu) publică un articlu intitulată „Austria și Principatele Dunăriene“ în care , pledase pentru menținerea unirii, dară ji în contra unui principe străină. Estragemă din acestă articlu că le va pasager ■ cari ne pară a trebui cunoscute, mai î alesă acumă căndă dorințiele țerei, pre- i cumă -i serărau ele, le putem considerai pe tote ca asigurate. „Camera din Bucuresci, dice, în prevederea periclelor, ce potă resulta din asemenea voturi și mai cu semn din alegerea unui nou pretendinte indigenă , la ospodoratu, pentru liniștea din întrug a principateloru și pentru însăși csis-tința unirii, s’a pronunțată pentru ocuparea tronului României d’ună principe străină. Dară anesta midilocă, celă mai i comodă pentru Bucuresci, este celă mai necomodă pentru Europa și acesta, nu din cause că póte puterile mari n’ar fi pute găsi ni fi candidată pentru tronului României, ci din contra din causă că fiecare din puterile mari pote opune o candidatură sex în contra candidaților» , celorălalte puteri. Ar fi uă copilărie , a nu recunoasce că din momentulă în care vr’uâ putere mare ar ave seriose intențiuni d’a stabili, cu candidatulă - seu, înrîurirea sa predomnitoriu la Bucuresci, din acelă momentă s’ar redeseschide cestiunea orientale. „Ce conduită pute urma Austria în a privința unei situațiuni atătă de grave? ! N’avcină trebuință a dovedi, că starea interiore a Monarciei nóstre re impune necesitatea d’a îngriji, ca cestiunea că mintale se nu ie — celă pucină acum — 3ună caracteră acută. Acestă necesitate nr prescrie Austriei politica sa, menținerea celu puțină provisoriu a Staticiiî-quo în Oriinte. Uă politică tradiționale și regretabile a înțelesă pînă acumă cît misiunea conservativă a Austriei în Chinle este d’a mănținea Turcia. Noi din contra înțelegemă acestă misiune cu totulü altă felu. In starea actuale a lucruriloră, Ministeriul nostru de esterne ar trebui se sprijine esistință și consolidarea aceloră State junt, cari cu încetulă s’aă deslipită din organismul ănevitabile ală Statului turcescă. Teză ce vine în favorea întăririi și autonomiei aceloră organisme noă create și în contra impunerii unui protectorată esclusivu asupra lor, din partea vericarii puteri mari, este și în favorea intereselor austriace în Oriinte. „Din cele precedinte formul Tuă dorința că Austria, atâtă în interesul ă stă propriu bine înțelesă, câtă și în interesul« principalelor] dunăriănesc’și de la Paris votu să scă pentru menținerea în principiă a unirii. Pentru acele motive credemă forța oportună ună compromisă între puterile mari și guvernulö profisoriu din Bucuresci — fiindă că nu este probabile că se va dobîndi uă candidatură străină totă d’uă dată neutrale și indiferintă pentru tronul României — d’a cede ospodariatură României unii românii luptă garanțele necesarie pentru stabilitatea puterii sale. Intre aceste garanțienumerămumai cu sămănă reformă a instituțiuniloru romăne atingătóre de legătura unirii, care, acordândă Moldaviei unu grabă ero care de autonomiă și sat,sfâcândă astfelu dreptele sale plângeri, ar asigura Unirea în contra tendințelor a 30- paraliste.1.4 „In fine menționămu încă unii motivă pentru care Austria ar trebui se sprijină Unirea. Moldavia cuprinde gurele Dunării și că Româniă puterică, adică unită acopere și neutralism aceste gure, în contra oricării puteri care ar ambiționa possesiunea loru pentru sine. Apoi uă politică austriacă favorabile unirii principaleloră Dunării ne va deștepta să impresiune fórte favorabile între Românii Austriei, cari suntă pste 2 milione. I ACTE OFICIALI. Prin decretă cu No. 546, se hotărasce: Art. I. D. Gheorge Stănulescu, este și remâne dislituită din postură de director generale ală serviciului Regiei tutunului. Art. II. D. Gheorghe Sion, este numită și confirmată în postură de directoru generale alu serviciului Regiei tutunului. Prin decretă cu No. 539, se decretă: Art. 1. Budgetulu Ministeriului de Resbelă pentru esercițiulă anului 1866, astăfelă după cum ă s’a votată de fosta Adunare, se va pune în lucrare pentru acestă esercilă, remăindă a se supune și la aprobarea viitórei Adunări de uă dată cu budgetele nevotate.j [ CONSILIULU MINISTRILORU înaltă resoluție: „Se aprobă: „IV. Haralambie. . „IV Golescu. ..L. Catargiu.^ JURNALU. i In ședința sa de astădi, Marți 22 și Martie anulă 1866. Adunată sub președința înaltei Locotenenți Domnesc!. Luându în băgare de sumă referatură d-lut Ministru de Interne, sub No. 7520, relativă la greutățile ce întâmpină călătorii la îndeplinirea formalitățiloră ce- i crute pentru visa paspartelor”. Considerăndă că acestă formalitate 3 chiară în Statele indestrate de poliții puternice, n’a avută de resultată decâtă mai multă o șicană pentru omenii 3 pașnici, și, numai în forte rare easuri a acastă mesură a putută fi ună adevk-