Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)
1866-06-11
S66 ROMANULU 11 JUNIU, după propunerea Ministrului justiției, spre a judica faptulü și 8 declara de este casa de trimiterea înaintea Curții jurațilorQ. Dacă conduita judecătoriului a fostü astafeliu în câtü se merite aprobarea concetățianilor sei, elu va fi realesü la espirarea termenului seu. Dacă din contra ea va fostű îndoiali, opiniunea publică se va pronunța contră-i și elu nu va mai pute întruni sufragiele cetățianilorO. Avendu respunderea asupra loru, avendu averile și onórea loru în jocu, alegătorii voru cugeta cu maturitate înainte d’a da sufragiele lorű unui omü. Sistema acesta funcționeză la noi și astăzi în ce privesce tribunalile comerciali, și nu credemu că se potü deplînge urmările iei. Acestă sistemă este apoi uă ușiurare pentru autoritatea centrale; ea o descarcă d’uă mare respundere, și-i evită miile de nemulțămiri ce se rădică contră i din causa numirilorü. Principiul[ alegerii] admise în constituțiune, modulu cumü se va face acesta se va putu discuta in urmă, bine înțelegîndu-se insă că toți contribuitorii voru ave partea lorü la votü. Vă lege a, oțărî apoi organisarea Curtilorü și Tribunaliloru, și condițiunile de eligibilitate ale magistrațilorO. Pentru ce privesce competinția judecătorilor, credemu că ea ar trebui se se maurginescă la cestiunile de dreptü în tóte procesele, fiă civili, fiă corecționali, fiă criminali. Gestiunile de fapte ară trebui supuse numai juraților. Una din principalele competințe ale juraților, precum și ale tutorii tribunalelor și Curților Q ar fi de a se pronunța, asupra violărilor de lege, a ordinanțelorQ, regulamentelor, și oricarora mesuje ce-i vor a fi denunțate ca anti-constituționali, de cetățiani vetemați în drepturile loru, și ale daclara fără putere cândü voru contrarie Constituțiunii séu legiloru. Paza Constituțiunii trebue pusă suptu scutulu Justiției, singura care o potü ocroti într’unu moda seriosú și efectiva, în fiecare Z» în floare momentu. Una din disposițiunile ce trebuiescü luate in Constituțiune, în ce privesce justiția, este că nici uă dată cetățianii nu vor pute fi supuși unora juridicsiuni straordinarie și escepționali, fiă civiii, fiă militarie. Jurații și magistrații stabiliți în conformitate cu legea constitutivă a țerei, sun fii singurii și firescii lorii judecători. Numai in aceste condițiuni vedem noi posibile uă justiție adeverată, sinceră, seriosa, și uă garanțiă positivă a libertăților și drepturilor publice, a legilor și constituțiunii. Ama adâncă a face ore cari mici oservări asupra unoraa din artiolele mai puțini importanți; spațiulu insă stringêndu-ne, ne vomu mărgini în doue oservațiuni asupra art. HO Și Hi. Art. 110 Zice: Constituțiunea de faciă nu póte fi suspensă, nici la total e nici în parte. Arau voi se s’adauge la acesta articlu Oă sancțiune precare. Legile și moravurile englesi, in casa de violare a constituțiunii, și abusii de putere, au stabilită drepturi de resistență, de insurecțiune legale. „Când drepturile sunt vetemate sau atacate, Zice Blackstone, supușii englesi sunt autorizați a căuta din parte-le mij’lócele d’a le apera. Pentru acesta potü începe prin a cere să administrare regulata și una liberQ cursa justiției, apoi a presinta petițiuni regelui sau parlamentului; în fine își pot procura arme, pentru legitima lorü aperare, și a se servi cu dînsele la trebuință.“ Acesta dreptu se întinde în Englitera pînă și la resistință la actele ilegali ce atingă pe unii singurii pariculari, chiar; căci, Z*ce uă otărire a Curții Juraților, „ori ce atingere „adusă libertății unui supusu este uă „desfidere aruncată tutorii supușilor „englesi.“ Drepturi de resistență clară, la orice mesură ar viola sau ar respunde constituțiunea ni se pare singura sancțiune posibile a acestui articlu. Rădicată în articlu de constituțiune, acestă drepții va deveni una adeverata frîă pentru cei ce ar fi dispuși la reă. Art. Iu $ice. Niraine de cătă numai Adunarea generale va putea consulta națiunea prin plebiscite. Acestă disposițiune este forte salutaria. Ea pune capetă la multe tendințe ucide torțe libertății. Amii voi însă se fiă mai completă. Mai întiiă araă dori ca „Adunările Constituanți“ numai s’aibă acestă drepta. Constituanți suntă tóte adunările chramate speciale spre a face sau revizui constituțiunea țerei. — Amă dori ca consultarea poporului se se facă d’a dreptul de dînsele. Propunemu dată redactarea acelui articlu ia modulă următorră: „Art. 111. Numai adunările constituanți potă consulta poporală prin plebiscită. In asemene casă, Adunarea se declară în permanență și dour, din membri sei sunt trimiși în fiecare județă, ca comisari straordinari, însărcinați a culege voturile poporului.“ Acesta disposițiune ni se pare a apărată atâtă pentru a asigura libertatea espresiunii voinței naționale, contra inrîuririlor unui guvern, care ar voi a o falsifica, cătă și spre a areta netedă și lămurită că, în asemeni cozuri, puterea executivă n’are și nu trebue se aibă nici ună rolă, nici ună amestică. Primimă urmatoria epistolă, cări-a sî dămă publicitatea ce ni se cere. Domnule Redactare, Calomnia și minciunile făcu traială Zilnică ale celora miserabili. Ele nu potă atinge întră nimicii nici pe cei vii in onorea lora, nici pe cei ce nu mai sântă intre noi in memorii soră. Virtutea rămâne eternă și confundă totu-d’auna viciulu și infamia. Desprețulă celu mai mare din partea ori și cărai oma onestü, ori și cărui omă de consciință, întovărșeșce pe calomniatori, și acestă despreță va urmări și pe D. Teodor Lățescu in elucubrațiunile sale din broșura sa asupra evenimintelor din 3 Aprilie 1866, și care nu potă suscita de câta desgustulu și oroarea oricărui omă de bine. Primiți, Domnule Redactare, espresiunea deosebitei nostre considerație. Gr. M. Suțu, A. Balfa D. Sturza, A. Sturza, G. Sturza, M. Sturza. Bucuresci 9 Iuniui 1866. citită de prefectură poliției sau comisari. Caii ce se vor lua prin recuisițiune, vom fi de calitate și prețurile prevăzute de regulamentele militare. Art. III. Plata cailor, se va face prin bonurile de tesaură, ce vor purta dobânda de 10%. Art. IV. Recuisiciunea nu va putea avea locă decâtă Ia timpul de trei luni, de la data promulgărei acestei legi. Acesta lege s’a votată, de Adunarea generală a României, în ședința din 30 Mai 1866, și s’a adoptată cu majoritate de 54 voturi contra a 28. Președinte: M. Cottache. (L. S) Secretară: C. Grădișteanu p. directorii, C. Enescu. Facemai cunoscută și ordonămu, ca cele de faciă, revestite cu sigiliul Statului și trecute in Monitorul Oficială, se fie adresate curților, tribunalelor și autorităților administrative, ca se le înscrie in registrele lor și se le observe și se faci a se observa, și, Miniștrii secretari de Stată la departamentele de resbelă și justiție, suntă Însărcinați cu aducerea la Îndeplinire a legei de faclă și a priveghea publicarea ei. Dată cu Bucuresci, la 8 iuniu 1864. CAROL. Prin decretă cu data 9 iunie 1866, dupe propunerea făcută prin raportă de același D. Ministru, se intăresce d. Constantin Ciocârlan ajutoră ală primarului comunei Bucuresci. Ministru secretară de Ministru secretară de Stată, la departamen Stată la departamentul rură de resbelă, de justiție, Generală, 1. Ghica. Cantacuzino No. 955. CAROLU I. Din grada lui Dumnezeu și voința naționali Domnii ale Românii. La toți de fadă și viitori sănătate. Asupra reportului Ministrului Noștri secretară de Stată la Ministerială de resbeli, cu No. 5156. Considerăndă votulă Adunărei, dați In ședința sa din 6 Mai 1866. In virtutea statutului fundamentală an I preî; Ama sancționată și sancționămb, promulgata și promulgămă ce urmeza: LEGE. Art. I. Se autorisă d. Ministru de resbelă a face recursițiune pentru caii necesari artileriei, cavaleriei și trenului armatei. Art. II. Acestă recursițiune se va face dupe o prealabilă estimațiune, pronunerată de ună sumă de esperți, compusă de primariulu locului, sub-prefectula locală și ună delegată ală Ministeriulă de resbelă In presența parțiloru In orașe, sub-prefectulu va fi Înle SE ÎNGRIGIMI DE AVERILE NOSTRE Este óre timpulă se vorbimă de economie astăzi, căndă mai tote popórele Europei se pregătescă se risipescă atâtea valori în resbeluri generale ce ate se îndofi, căndă atâtea brațe tinere și puternice se smulgă de la muncă1 pentru a lua armele ucigatare și a produce martea ș măcelulă, în loc de prosperitate și bunură trasă? Este are oportună acuma, căndă și noi lumea nu este îngrijată de căzi de focură generale ce are se încing, Europa, intriga și fiecare este preocupa numai de idea de a face pe cătă se va putea, mai multe sacrificii pentru apărarea țării, —i se renimă numai ne a striga: „se raricimă, se facemă economii, de voimă se trăimă? Căndă mai deună zi esclamarămă că „pentru salvarea patriei trebue ci toții se ne deșertămă lărjile, 80 ne scuturămă pungile și se ne golim buzunale,“ nu ar fi dre a cădea în ce mai condemnabile contrazicere întorcîndu-ne astăzi și a zice: „se stringemă banii noștri, se îngrijimă de averele nóstre, fără se ne mai gîndimi la cele ce potă se se intîmple? Nu, de Zece ori nu.— Acestă idei monstruase, mintea nóstrá n’o póte concepe și cu atâtă mai puțină a o emite Dacă luimă curagială a ne ridic astâZi in contra risipei și a oonsili } munca și economia, este numai fiindi 3că dorimă ca fiăcare se strîngâ parte ce o cheltuesce în prisose, pentru că reserva ce trebue sacrificată pentru mîntuirea țării se pute fi mai mare. Ș’apoi, pe lingă acestea, fiindăă poporele nu se strigă numai prin vesbele, ci se potă cuceri și pe terimül economică, amă comite crima cea mi mare, ne dându-ne nici uă ostenelă îngriji de averile nóstre. Vomă repeta dară, cele ce am scrisă acuma mă ană în privința economiei nóstre naționale. Oricine observă starea ei actuale și voesce ta petranZă nu adînculă lucruriloră, nu cu putință, afară numai de ar fi lip *sită de inima română,— se nu fiă cuprinsă de cea mai mare jale. Fiu I, moșulă nostru pământă, cu care s’i putea face România țara cea mai avută și Statură celă mai strălucită, i trece pe nesimțite din mănele Romă- s mănisoră risipitori în stăpînirea străinului I care scie se iconomisescă și nu se clindesce, ca noi, numai la 7iua de c 1 astăzi, lăsîndă măne se-să găsescă după 1 voia întîmplării. Străinii calculă și noi i suntemă neprevedetori; și d’acea morșiile nóstre se pună la vînzare și cum s I târâtorii suntă mai totă d’auna străinii, i astăzi mai cu semă nemții, și mănei alte nemuri cărora vomă mai da a- îi semeni drepturi. i Străinii ne-aă aflată slăbiciunea, aă < vezută apatia nóstru, ne-aă descoperită neputințele și alergă din tóte părțile, susținuți de capitalurile imense ale unei f I asociațiuni colosale, ca se ne ia averile 1 i și se ne sece totă suculă vieții nóstre , naționale. ! Și noi ce facemă? . 1 I Nici uă mișcare, numai vorbă, nu s ’ mai soimă se ce plîngemă de dinștii și ci copilulă, care isbindu-se de uă : ’ scaună, îlă lovesce ca și cum scaunulă | 3 are venită spre dinsulă, același bună i , simță îlă avemă și noi căndă vociferămă în contra străinului și nu nei certămă mai bine pe noi înșine, cari ne dămă loră cu măuile și cu Pi 1 feciorele legate. Nouă ne place luciul și plăcerile ; și urîmă munca și economia; — străinii muncescă în locul ă nostru, stringă ca se ne pute înlesni noue petrecerile, fanfaronadele; ș’apoi moșiile ce 3 n’amă sclută se le cultivămă, casele pe care le-amă ipotecată, bunurile nóstre strămoșesc! trecă la ei, ne desposedă, și căndă ne vedemă goi și despuiați ne apucămă se strigămă ia contra loră. — Dară loră puțină le , pasă; — moșiile, cari no ne abia ne da cu ce se trăimă, loră le dau venituri înzecite pentru că soră se le facă se producă; casele nóstre ruinate în mâinile loră se transformă in palaturi mărețe, și pe locurile, pe care noi nu o îngrijiamă nici se se îngrădimă, ei ridică otelurile cele mai atrăgătorie. Și încetulă cu încetulă a se ajungă cu moșiile cele mai întinse și capitalurile cele mai însemnate din țără, tóte se află ale loră. . Acesta ínspaimintatóre perspectivă o prevedemă cu toții și cu tóte acestea o stăruimă în negliginția, in indiferinția ce totăd’auna amu aretată pentru interesele nóstre cele mai capitali; nu cugetămă nici ună minutu cumă arau putea se ne conservămă averile, se se inmulțimă și se ne înavuțimă și noi la rîndulă nostru, tote acestea nici prin găndă ne trecă, și alunecămă spre prăpastia dj uă nepăsare revoltatóre. a Și nu este destulă că străinulă se „ folosește de la noi, în țară, nu ne ajunge că-iamă îmbogățită pe toți câți aă venită la noi, ne ducemă ,-i chiară după dinști, mergemă se’i căutămă ia țera loră ca se le dărgă bani, se le deschidemă pungele nóstre. Și capitalurile ce se consumă acolo, nu se mai intorcă nici uă dată și nici ,a intr’ună cchipă la noi;era le perde, la e despuiată de ele pentru totă-d’auna. ü Diligențele austriace și Viperele străin a ne ducă peste otare, nu toți anii, mult ațime de Romăni, care mergă se petitrecâ vara în străinătate. Din acești pizmuiți călători mulți, ca se putá petă trece căte-va luni în țerile civilisate, s- au trebuită se facă privațiunile cele lu mai sordide, economiile cele mai neai înțelese, și aă luată bucătura de la a gură, cumă 7100 Romărilă, ca se potă vedea Parisulă, acestă orasă feerică la la care a ajunsă se viseze și celă din e urmă din capțelariști. b- Alții ca se nu fiă condamnați și se petrecá Z100 de vara în țară își spoetecă moșia, se împrumută cu condipțiunile cele mai onerase, și iconomiile 0- anoră-a și împrumuturile altoră-a, toate acestea mergă de remănă prin bizărturile străine, prin cafenelele Parisu- 3~ lui, sau se consumă în jocurile și norocu; în locă ca iconomiile nóstre se serve la desvoltarea și încuragiarea Industriei nóstre naționale și cu creditură se formămă noul capitaluri cu cari se putemă produce. Iată cumă ne înțelegemă noi viteDară voiți se resuflați, voiți se scăpați de prafură murdară ală ulițe— fară nóstre necurățite, vreți se aspirați uă acră mai curată ? — Apoi munții noștrii ve potă umplea plămînii cu ună aeră multă mai sănătosă decâtă acelă ală orașelor, ce ve duceți se visitați. Doriți se vedeți locuri pitoresci ? Posițiunile răpitore ale Monastirilor nóstre ve voră fermeca privirile. Și banii ce veți cheltui ce voră satisface pe deplină dorințele și vor ridica, în acelașă timp, starea materiale a țeranului nostru, căci el, asceptându-ve in fiecare ană, își va mări casa ca se aibă unde se ve prihuiască, iși va împodobi grădina ca se aibă cu ce se vă atragă. Căutați sănătatea? Băile vóstre de la Gâlimănesci, Olănesci, Balta-Albă și celel-alte, ve voră face totă atătă de bine ca cele din streinătate și căndă ve veți obicinui ale visita ele voră ajunge se fiă mai bine îngrijite Ș’apoi banii ne remînă în țară și avemă mare trebuință de ei. Se ne pregătimă a concura cu străinulă, care vrea se ne cucerescă pe terimulă economică, modulă celă mai sigură, deși celă mai încetă, mai cu întărziere, d’a stinge ună poporă, uă națiune. Se luămă bine semn, se ne deșteptămă la timpă, căci cumă spusesămă mai sus, stráinulu e formată uă Asociațiune cu capitaluri enome, care înlesnește pe membrii sei se ne cumpere moșiile nóstre și se nabușiasca ori ce industrie naționale. Și daca ținemă a nu peri, se nu ne lăsămă se simă despoiați, se ne adunămă la rîndul nostru intr’o mare asociațiune, cu capitalurile căreia moșiile românesc, cari se vândă, se fiă cumperate de Asociațiunea română, care se creese în aceluașă timpă industrii, de cari astăzi suntemă tributari străinului. Și pentru ca se ajungemă acesta nobilă țintă, trebue mai întîiă se ne invățămă cu munca, se ne obicinuimă cu economia și se ne otărîmă a ne asocia. Vulturescu. vesele ! Corespondință porticula ROMANDLII. Cunosci atentatulă de la Petersburg, scri că ună rusă atrasă asupra Imperatului Alesandru II. Aruncată in inchisoriu, supusă la cercetarea unei cemisiuni condusă de Murachev, Rusulă se sugrumă că se va denunțe pe complicii sei. Acesta este opiniunea ce s’a împrasciată în capitalea Rusiei, deși în genere lumea este convinsă că acelă nefericită su perită din torture. * In acela’și timpă, în rescriptură seu către președintele consiliului de Ministri principele Gagarin, Imperatură Alesandru II se esprime astfelă: „Trebue ca spiritură revoluționariă, pe „care însăși Provedința l’a dată pe ‘ „ladă prin atentatură menționată, se „nu se mai propage . „Ordinea sociale și securitatea Stat 1 „titlul suntă amenințiate prin ideie stra„vaganți contra dreptului de proprietatate, contra sîmpțimîntului familiei și „religiunii.“ 1 Gitindă acestă rescripții imperiale ar fi putută cine va crede că Rusia este un adeveră espusă la periclele unei revoluțiuni ce nu va întării a. Cu tote astea, deși nu tăgăduiesc , că este in spirite pre care agitare, ei nu vez& acea revoluțiune asta de apropiată. Și erá cuvintele pe care baseza opiniunea mea, cuvinte ce mi sun inspirate de cunoscințele întinse ce ami asupra acestui imperiu. In Rusia suntă trepartite cari ser