Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)

1866-06-11

S66 ROMANULU 11 JUNIU, după propunerea Ministrului justiției, spre a judica faptulü și 8 declara de este casa de trimiterea înaintea Cur­ții jurațilorQ. Dacă conduita judecătoriului a fostü asta­feliu în câtü se merite aproba­rea concetățianilor­ sei, elu va fi rea­­lesü la espirarea termenului seu. Dacă din contra ea va­­ fostű îndo­­iali, opiniunea publică se va pronun­ța contră-i și elu nu va mai pute întruni sufragiele cetățianilorO. Avendu respunderea asupra loru, avendu averile și onórea loru în jocu, alegătorii voru cugeta cu maturitate înainte d’a da sufragiele lorű unui omü. Sistema acesta funcționeză la noi și astă­zi în ce privesce tribu­­nalile comerciali, și nu credemu că se potü deplînge urmările iei. Acestă sistemă este apoi uă ușiurare pentru autoritatea centrale; ea o des­carcă d’uă mare respundere, și-i evită miile de nemulțămiri ce se rădică con­­tră­ i din causa numirilorü. Principiul[ alegerii] admise în con­stituțiune, modulu cumü se va face acesta se va putu discuta in urmă, bine înțelegîndu-se insă că toți con­tribuitorii voru ave partea lorü la votü. Vă lege a, oțărî apoi organisarea Cur­­tilorü și Tribunaliloru, și condițiunile de eligibilitate ale magistrațilorO. Pentru ce privesce competinția ju­­decătorilor­, credemu că ea ar trebui se se maurginescă la cestiunile de dreptü în tóte procesele, fiă civili, fiă corec­ționali, fiă criminali. Gestiunile de fapte ară trebui supuse numai juraților­. Una din principalele competințe ale juraților, precum­ și ale tutorii tri­­bunalelor­ și Curților Q ar fi de a se pronunța, asupra violărilor­ de lege, a ordinanțelorQ, regulamentelor­, și ori­carora mesuje ce-i vor a fi de­nunțate ca anti-constituționali, de ce­­tățiani vetemați în drepturile loru, și ale daclara fără putere cândü voru contrarie Constituțiunii séu legiloru. Paza Constituțiunii trebue pusă suptu scutulu Justiției, singura care o potü ocroti într’unu moda seriosú și efec­tiva, în fie­care Z­» în fl­oare mo­­mentu. Una din disposițiunile ce trebuiescü luate in Constituțiune, în ce privesce justiția, este că nici uă dată cetățianii nu vor­ pute fi supuși unora juridic­­siuni straordinarie și escepționali, fiă civiii, fiă militarie. Jurații și magis­trații stabiliți în conformitate cu legea constitutivă a țerei, sun fii singurii și firescii lorii judecători. Numai in aceste condițiuni vedem­ noi posibile uă justiție adeverată, sin­ceră, seriosa, și uă garanțiă positivă a libertăților­ și drepturilor­ publice, a legilor­ și constituțiunii. Ama ad­­âncă a face ore cari mi­ci oservări asupra unora­a din arti­­olele mai puțini importanți; spațiulu insă stringêndu-ne, ne vomu mărgini în doue oservațiuni asupra art. HO Și Hi. Art. 110 Zice: Constituțiunea de faciă nu póte fi suspensă, nici la to­tal e nici în parte. Arau voi se s’adauge la acesta ar­ticlu Oă sancțiune pre­care. Legile și moravurile englesi, in casa de violare a constituțiunii, și abusii de putere, au stabilită drepturi de re­­sistență, de insurecțiune legale. „Când­ drepturile sunt­ vetemate sau atacate, Zice Blackstone, supușii englesi sunt­ autorizați a căuta din parte-le mij’­­lócele d’a le apera. Pentru acesta potü începe prin a cere să admini­strare regulata și una liberQ cursa justiției, apoi a presinta petițiuni re­gelui sau parlamentului; în fine își pot­ procura arme, pentru legitima lorü aperare, și a se servi cu dînsele la trebuință.“ Acesta dreptu se întinde în En­­glitera pînă și la resistință la actele ilegali ce atingă pe unii singurii par­­iculari, chiar­; căci, Z*ce uă otărire a Curții Juraților, „ori ce atingere „adusă libertății unui supusu este uă „desfidere aruncată tutorii supușilor­ „englesi.“ Drepturi de resistență clară, la ori­ce mesură ar viola sau ar respunde con­­stituțiunea ni se pare singura sancțiu­ne posibile a acestui articlu. Rădicată în articlu de constituțiune, acestă drepții va deveni una adeverata frîă pentru cei ce ar­ fi dispuși la reă. Art. Iu­ $ice. Niraine de cătă nu­mai Adunarea generale va putea con­sulta națiunea prin plebiscite. Acestă disposițiune este forte salu­­taria. Ea pune capetă la multe ten­dințe ucide torțe libertății. Amii voi însă se fiă mai completă. Mai întiiă araă dori ca „Adunările Constituanți“ numai s’aibă acestă drepta. Constituanți suntă tóte adunările chra­­mate speciale spre a face sau revizui constituțiunea țerei. — Amă dori ca consultarea poporului se se facă d’a dreptul­ de dînsele. Propunemu dată redactarea acelui articlu ia modulă ur­­mătorră: „Art. 111. Numai adunările cons­tituanți potă consulta poporală prin plebiscită. In asemene casă, Adunarea se declară în permanență și dour, din membri sei sunt­ trimiși în fie­care județă, ca comisari straordinari, însăr­cinați a culege voturile poporului.“ Acesta disposițiune ni se pare a a­­părată atâtă pentru a asigura libertatea espresiunii voinței naționale, contra in­­rîuririlor­ unui guvern, care ar voi a o falsifica, cătă și spre a areta netedă și lămurită că, în asemeni cozuri, pu­terea executivă n’are și nu trebue se aibă nici ună rolă, nici ună amestică. Primimă urmatoria epistolă, cări-a sî dămă publicitatea ce ni se cere. Domnule Redactare, Calomnia și minciunile făcu traială Zilnică ale celora miserabili. Ele nu potă atinge întră nimicii nici pe cei vii in onorea lora, nici pe cei ce nu mai sântă intre noi in memorii soră. Virtutea rămâne eternă și confundă totu-d’a­una viciulu și infamia. Desprețulă celu mai mare din partea ori și cărai oma onestü, ori și cărui omă de consciință, întovăr­­șeșce pe calomniatori, și acestă despreță va ur­mări și pe D. Teodor Lățescu in elu­­cubrațiunile sale din broșura sa asupra evenimintelor­ din 3 Aprilie 1866, și care nu potă suscita de câta desgus­­tulu și oroarea ori­cărui omă de bine. Primiți, Domnule Redactare, espre­­siunea deosebitei nostre considerație. Gr. M. Suțu­, A. Balfa D. Sturza, A. Sturza, G. Sturza, M. Stur­za. Bucuresci 9 Iuniui 1866. citită de prefectură poliției sau comi­sari. Caii ce se vor­ lua prin recuisițiune, vom­ fi de calitate și prețurile prevă­zute de regulamentele militare. Art. III. Plata cailor­, se va face prin bonurile de tesaură, ce vor purta dobânda de 10%. Art. IV. Recuisiciunea nu va putea avea locă de­câtă Ia timpul de trei luni, de la data promulgărei acestei legi. Acesta lege s’a votată, de Aduna­rea generală a României, în ședința din 30 Mai­ 1866, și s’a adoptată cu ma­joritate de 54 voturi contra a 28. Președinte: M. Cottache. (L. S) Secretară: C. Grădișteanu p. directorii, C. Enescu. Facemai cunoscută și ordonămu, ca cele de faciă, revestite cu sigiliul­ Statului și trecute in Monitorul­ Oficială, se fie adresate curților­, tribunalelor­­ și autorităților­ administrative, ca se le înscrie in registrele lor și se le ob­serve și se faci a se observa, și, Mi­niștrii secretari de Stată la departa­mentele de resbelă și justiție, suntă Însărcinați cu aducerea la Îndeplinire a legei de faclă și a priveghea pu­blicarea ei. Dată cu Bucuresci, la 8 iuniu 1864. CAROL. Prin decretă cu data 9 iunie 1866, dupe propunerea făcută prin raportă de același D. Ministru, se intăresce d. Constantin Ciocârlan ajutoră ală pri­marului comunei Bucuresci. Ministru secretară de Ministru secretară de Stată, la departamen­ Stată la departamentul rură de resbelă, de justiție, Generală, 1. Ghica. Cantacuzino No. 955. CAROLU I. Din grada lui Dumnezeu și voința naționali Domnii ale Românii. La toți de fadă și viitori sănătate. Asupra reportului Ministrului Noștri secretară de Stată la Ministerială de resbeli, cu No. 5156. Considerăndă votulă Adunărei, dați In ședința sa din 6 Mai­ 1866. In virtutea statutului fundamentală an­ I preî; Ama sancționată și sancționămb, pro­­­mulgata și promulgămă ce urmeza: LEGE.­­ Art. I. Se autorisă d. Ministru de­­ resbelă a face recursițiune pentru cai­i necesari artileriei, cavaleriei și trenu­­­­­lui armatei. Art. II. Acestă recursițiune se v­a face dupe o prealabilă estimațiune, pro­­­nunerată de ună sum­ă de esperți, com­pusă de primariulu locului, sub-prefec­tula­ locală și ună delegată ală Minis­­­teriulă de resbelă In presența parțiloru In orașe, sub-prefectulu va fi Înle­ SE ÎNGRIGIMI DE AVERILE NOSTRE Este óre timpulă se vorbimă de e­­conomie astăzi, căndă mai tote po­­pórele Europei se pregătescă se risi­­pescă atâtea valori în resbeluri gene­rale ce ate se înd­ofi, căndă a­­tâte­a brațe tinere și puternice se smulgă de la muncă1 pentru a lua ar­mele ucigatare și a produce martea ș măcelulă, în loc­ de prosperitate și bu­­nură trasă? Este are oportună acuma, căndă și noi lumea nu este îngrijată de căzi de focură generale ce are se încing, Europa, intriga și fie­care este preocupa numai de idea de a face pe cătă se va putea, mai multe sacrificii pentru a­­părarea țării, —i se renimă numai ne a striga: „se raricimă, se facemă e­­conomii, de voimă se trăimă? Căndă mai de­ună­ zi esclamarămă că „pentru salvarea patriei trebue ci toții se ne deșertămă lărjile, 80 ne scuturămă pungile și se ne golim­ bu­zunale,“ nu ar fi dre a cădea în ce­ mai condemnabile contrazicere întor­­cîndu-ne astăzi și a zice: „se strin­­gemă banii noștri, se îngrijimă de a­verele nóstre, fără se ne mai gîndimi la cele ce potă se se intîmple? Nu, de Zece ori nu.— Acestă idei monstruase, mintea nóstrá n’o póte con­cepe și cu atâtă mai puțină a o emite Dacă luimă curagială a ne ridic astâZi in contra risipei și a oonsili } munca și economia, este numai fiindi 3­că dorimă ca fiă­­care se strîngâ parte ce o cheltuesce în prisose, pentru c­ă reserva ce trebue sacrificată pentru mîntuirea țării se pute fi mai mare.­­ Ș’apoi, pe lingă acestea, fiindă­ă poporele nu se strigă numai prin ves­bele, ci se potă cuceri și pe terimül economică, amă comite crima cea mi mare, ne dându-ne nici uă ostenelă îngriji de averile nóstre. Vomă repeta dară, cele ce am scrisă acuma m­ă ană în privința e­conomiei nóstre naționale. Ori­cine ob­servă starea ei actuale și voesce t­a petranZă nu adînculă lucruriloră, nu cu putință, afară numai de ar fi lip *­sită de inima română,— se nu fiă cu­­­prinsă de cea mai mare jale. Fiu I, moșulă nostru pământă, cu care s’i­­ putea face România țara cea mai a­vută și Statură celă mai strălucită, i trece pe nesimțite din mănele Romă- s mănisoră risipitori în stăpînirea străinului I care scie se iconomisescă și nu se c­lindesce, ca noi, numai la 7iua de c 1 astăzi, lăsîndă măne se-să găsescă după 1 voia întîm­plării. Străinii calculă și noi i suntemă neprevedetori; și d’acea mo­­r­șiile nóstre se pună la vînzare și cum­ s I­­ târâtorii suntă mai totă­ d’auna străinii, i astăzi mai cu semă nemții, și măne­i­­ alte nemuri căror­a vomă mai da a- î­i semeni drepturi. i Străinii ne-aă aflată slăbiciunea, aă < vezută apatia nóstru, ne-aă descoperită­­ neputințele și alergă din tóte părțile, susținuți de capitalurile imense ale unei f I asociațiuni colosale, ca se ne ia averile 1 i și se ne sece totă suculă vieții nóstre­­ , naționale.­­ ! Și noi ce facemă? . 1 I Nici uă mișcare, numai vorbă, nu s ’ mai soimă se ce plîngemă de dinști­i și ci copilulă, care isbindu-se de u­ă : ’ scaună, îlă lovesce ca și cum scaunulă | 3 ar­e venită spre dinsulă, același bună i , simță îlă avemă și noi căndă voci­­ferămă în contra străinului și nu ne­i certămă mai bine pe noi înșine, cari­­ ne dămă loră cu măuile și cu Pi­ 1 f­e­ciorele legate. Nouă ne place luciul­ și plăcerile ; și urîmă munca și economia; — străi­nii muncescă în locul ă nostru, stringă ca se ne pute înlesni noue petrece­­­­rile, fanfaronadele; ș’apoi moșiile ce 3 n’amă sclută se le cultivămă, casele pe care le-amă ipotecată, bunurile nó­stre strămoșesc! trecă la ei, ne des­­posedă, și căndă ne vedemă goi și despuiați ne apucămă se strigămă ia contra loră. — Dară loră puțină le , pasă; — moșiile, cari no ne abia ne da cu ce se trăimă, loră le dau venituri înzecite pentru că soră se le facă se producă; casele nóstre ruinate în mâi­nile loră se transformă in palaturi mă­rețe, și pe locurile, pe care noi nu o îngrijiamă nici se se îngrădimă, ei ri­­dică otelurile cele mai atrăgătorie. Și încetulă cu încetulă a se ajungă cu moșiile cele mai întinse și capitalurile cele mai însemnate din țără, tóte se a­flă ale loră. . Acesta ínspaimintatóre perspectivă o­­ prevedemă cu toții și cu tóte acestea o stăruimă în negliginția, in indiferinția ce totă­d’auna amu aretată pentru in­­teresele nóstre cele mai capitali; nu cugetămă nici ună minutu cumă arau putea se ne conservămă averile, se se­­ inmulțimă și se ne înavuțimă și noi la­­ rîndulă nostru, tote acestea nici prin­­ găndă ne trecă, și alunecămă spre­­ prăpastia d­j uă nepăsare revoltatóre. a Și nu este destulă că străinulă se „ folosește de la noi, în țară, nu ne a­­­­junge că-i­amă îmbogățită pe toți câți aă venită la noi, ne ducemă ,-i chiară după dinști, mergemă se’i cău­­tămă ia țera loră ca se le dărgă bani, se le deschidemă pungele nóstre. Și capitalurile ce se consumă acolo, nu­­ se mai intorcă nici uă dată și nici ,a intr’ună cchipă la noi;­­era le perde, la e despuiată de ele pentru totă-d’auna. ü Diligențele austriace și Viperele străi­­n a ne ducă peste otare, nu toți anii, mul­t a­țime de Romăni, care mergă se pe­­ti­trecâ vara în străinătate. Din acești pizmuiți călători mulți, ca se putá pe­­tă trece căte-va luni în țerile civilisate, s- au trebuită se facă privațiunile cele lu mai sordide, economiile cele mai ne­­ai înțelese, și aă luată bucătura de la a gură, cumă 7100 Rom­ărilă, ca se po­tă vedea Parisulă, acestă orasă feerică la la care a ajunsă se viseze și celă din e­ urmă din capțelariști. b- Alții ca se nu fiă condamnați și se petrecá Z­10­0 de vara în țară își spo­­e­tecă moșia, se împrumută cu condi­­p­­țiunile cele mai onerase, și iconomiile 0- anoră-a și împrumuturile altoră-a, to­a­­te acestea mergă de remănă prin biz­­ăr­turile străine, prin cafenelele Parisu- 3~ lui, sau se consumă în jocurile și no­rocu; în locă ca iconomiile nóstre se serve la desvoltarea și încuragiarea Industriei nóstre naționale și cu cre­­ditură se formămă noul capitaluri cu cari se putemă produce. Iată cumă ne înțelegemă noi vite­Dară voiți se resuflați, voiți se scăpați de prafură murdară ală ulițe— fară nóstre necurățite, vreți se aspi­rați u­ă acră mai curată ? — Apoi munții noștrii ve potă umplea plămî­­nii cu ună aeră multă mai sănătosă de­câtă acelă a­­­lă orașelor, ce ve duceți se visitați. Doriți se vedeți locuri pitoresci ? Po­­sițiunile răpitore ale Monastirilor­ nós­tre ve voră fermeca privirile. Și banii ce veți cheltui ce voră satisface pe de­plină dorințele și vor­ ridica, în ace­­lașă timp, starea materiale a țeranu­­lui nostru, căci el, asceptându-ve in fie­care ană, își va mări casa ca se aibă unde se ve prih­uiască, iși va îm­podobi grădina ca se aibă cu ce se vă atragă. Căutați sănătatea? Băile vóstre de la Gâlimănesci, Olănesci, Balta-Albă și cele­l-alte, ve voră face totă atătă de bine ca cele din streinătate și căndă ve veți obicinui ale visita ele voră a­­junge se fiă mai bine îngrijite­ Ș’apoi banii ne rem­înă în țară și avemă mare trebuință de ei. Se ne pregătimă a concura cu străinulă, care vrea se ne cucerescă pe terimulă economică, mo­dulă celă mai sigură, de­și celă mai încetă, mai cu întărziere, d’a stinge ună poporă, uă națiune. Se luămă bine semn, se ne deșteptămă la timpă, căci cumă spuses­ămă mai sus, stráinulu e formată uă Asociațiune cu capitaluri e­­nome, care înlesnește pe membrii sei se ne cumpere moșiile nóstre și se na­­bușiasca ori ce industrie naționale. Și daca ținemă a nu peri, se nu ne lăsămă se simă despoiați, se ne adu­­nămă la rîndul­ nostru intr’o mare asociațiune, cu capitalurile cărei­a mo­șiile românesc­, cari se vândă, se fiă cumperate de Asociațiunea română, ca­­­re se creese în acelu­așă timpă in­dustrii, de cari astă­zi suntemă tribu­tari străinului. Și pentru ca se ajungem­ă acesta no­bilă țintă, trebue mai întîiă se ne in­­vățămă cu munca, se ne obicinuimă cu economia și se ne otărîmă a ne asocia. Vulturescu. vesele ! Corespondință porticul­­a ROM­AND­LII. Cunosci atentatulă de la Petersburg, scri că ună rusă a­trasă asupra Impe­­ratului Alesandru II. Aruncată in inchisoriu, supusă la cercetarea unei cem­isiuni condusă de Murachev, Rusulă se sugrumă că se va denunțe pe complicii sei. Acesta este opiniunea ce s’a împrasciată în capitalea Rusiei, de­și în genere lu­mea este convinsă că acelă nefericită s­u perită din torture. * In acela’și timpă, în rescriptură seu către președintele consiliului de Mini­­­­stri principele Gagarin, Imperatură Ale­sandru II se esprime ast­­felă: „Tre­­­bue ca spiritură revoluționariă, pe „care însăși Provedința l’a dată pe ‘ „ladă prin atentatură menționată, se „nu se mai propage . „Ordinea sociale și securitatea Stat 1 „titlul suntă amenințiate prin ideie stra­­„vaganți contra dreptului de proprie­­t­atate, contra sîmpțimîntului familiei și „religiunii.“ 1 Gitindă acestă rescripții imperiale ar­­ fi putută cine­ va crede că Rusia este un adeveră espusă la periclele unei re­voluțiuni ce nu va întării a.­­ Cu tote astea, de­și nu tăgăduiesc­ , că este in spirite pre care agitare, ei­­ nu vez& acea revoluțiune asta de a­­propiată. Și erá cuvintele pe care ba­­seza opiniunea mea, cuvinte ce­ mi sun inspirate de cunoscințele întinse ce ami­­ asupra acestui imperiu. In Rusia suntă tre­­partite cari ser

Next