Romanulu, iulie 1866 (Anul 10)
1866-07-02
Bucurescîul Cuptoriu. Monitoriul de astăzi publică Constituțiunea, votată, in ședința de la 29 Iunie în umnimitate de Adunare, sancționată și promulgată de Domnitoriu. Reproduceme și noi acésta lege, d’astăzii înainte pactu fundamentale alu țerâi nóstre, și care ne scapă definitivă de odiosul( regime ale Statutului din 2 Iuliu 1864). Una din disposițiunile acestei Constituțiuni este libertatea presei, și desființarea canționamentului, ale avertismentelor și ale tutorii pecatelor, ce a aduși asupra presei, ca și asupra țerei întrege, domnia lui Cuza. D’astadi înainte ,iarnele pot i eși făr’autoritare prealabile, fără cauționament și, fără nici una din acele condițiunî cari suntú pedice uoidletoice ale libertății cuvîntului. Prin urmare acele tfiarie- cari au cauțiuni depuse, le pote reclama îndată. Numai avemu nici uă scrie din afară. pianiele cari ne sosescu astă— din străinătate suntu cu trei silde anteriori ultimelor] nóstre nuvele telegrafice. Ele nu ne aducu prin urmare nimicö nou de cáti ore cari explicări asupra luptelor urmate, și aprobările lor la prima scrie despre cederea Veneției. Fie care caută a ghici resultatele mediațiunii Franciei. — Fi-vori ele favorabili păcii sau nu ? Primi-vora Italia și Prusia armaistețulu și intra-vară în negoțiațiuni?— Da, crede unele, nu, ifica altele. In ce privesce în speciale pe Italia mai fa^e simplu însă că posițiunea este dificile. A închiria price dup’uă învingere, a dobîndi Venezia nu prin arme, nu prin autoritatea sea propria fiăbhiorii pe calea negoțiațiunilor, ci prin influința unei puteri străine, este unui lucru de calmă a impreina prestigiul puterii italiane. Impresiunea acesta se resîmple chiar în cuvintele acelora ce susținu că Italia va face ceva apoi Francia. Alții merge însă mult mai departe în credința opusă. Ei afirma că Italia nu va primi nici cum îi propunerile făcute de Austria, fără mari ăntîiO a se concerta cu Prusia. Acesta a fostu și părerea nóstru, „Italia, <fhce unu corespondinte ale îndependinței Belgice, este atâtö de multă îngagiată către Prusia, încătu este obligată a subordina primirea sea acelei a cabinetului din Berlin. Cedarea Veneziei către Francia n’ar schimba în nimic atitudinea sea. La Florunza, se pare că presimpțian ce s’a întămplatu, căci la 4 iulie ăncă guvernul a declarată prin fiarele séle că dacă Austria spre a trimite armata sea in Boemia, ar dezerta Venezia, Italianu are urmări-o cu spata în spate prin suptă zidurile Vienei, căci Italia și-a legată destinările d’ale Prusiei, în învingere ca și ’n victoriă. IngaranKickele Italianilorfr sunt cunoscute de imperatură Napoleone, și ele stricte altă-feră în cătu, daca Prussia n’ar primi armistețulu, Italianii nu potö lua altă otărîre. Dacă Italia ar fi voită se-și calce promisiunile, ar fi putută dobândi Venezia, înainte de începutulű resbelului. Acesta particularitate este de natură a explica conduita ulteriore ce regele Victor Emmanuele va oserva:“ întrebarea este acumă dacă prevederile de acestă natură se vor realisa, șiă dacă din contra, puternica intervenție a Franciei va învinge tóte pedicele și va restabili pacea? — Evenimentele vor respunde la acesta întrebare, căci, precuműamu mai țlisii și eri, este anevoie a ne pute orivita în amestecătura, aparinte cela pagină, ce se produce în mersuri afaceriloră europiane. Așteptă mă dară scrii cari se ne anunțe acele evenimente, se ne de soluțiunea problemelor». Articiulii următorii din Ost-Deutsche Post, scrisă a doua zi după bătălia de la Koenigsgraetz, spune ce simptimintea produsă acestă desastru la Viena: „Am preferi se limă ta spitalului garnisonul printre cei răniți și se lăsămă se ni se taiă degetele, mai bine de cătu se trebuiască se scriemu cuuă miserabile până pe acéste blăstemată rărtiănesce lucruri pe cari credemn că n’ară fi trebuită se se vedemu. Austriă! Austriă! Suntu opta bile, de cănd fi erai âncă plină de încrederea ce vă causa justă inspiră apărătoriloruiei, erai încă plină de încredere în puterea unei armate vigurase și intusiaste. Astăzii peptulii ten e acoperită de rane large, și inemiculu posede Boemia, mărgăritarului monarchiei! ,,Visămâ? Nu, totu e realitate, realitate atroce. Am fostă bătuți de Prusian! ! Și pentru ce ? Acesta învingere era ore necesară? Dară mai bine se tăcem». Preferîmii se acoperim« larga rană a animeloră nóstre și se ascundem« durerea nóstrá. Se areză mii vă faciă veselă, se surídemn sub lacrimele nóstre. Totu nu e perdutu încă. Nu , totu nu e perdutő încă ! „După calculele nóstre, trei sau patru corpuri de armată neatinse trebue se fiă încă întrunite sub comandamentul lui Benedek. Dacă celelalte corpuri se vom concentra și se vom întruni cu aceste, vomă are încă una din armatele cele mai înfricoșate pe cari le numeră istoria militară modernă. Dar puterile inamicului sunt de asemeni înfricoșate, căci va trebui se renunțiămai In fine la sistema de a exagera puterile nóstre precum: a făcutu-o căteva foie publice, pentru a ranima vitezia compatrioțiloru noștri. Caragiule, spiritulu militarii ale armatei austriace este încă neatinsă. Armata aspiră la momentele cănd îi va putea se șterge învingerile cea suferită. Daru comandamentul cere un rum I bravură daru trebue se fiă încă încredințată la nescemăne célu pucina atătii de dibaci ca ale adversarilor ai noștri. a „Este are așia? Noi nu ne vomă a» Ventura a respunde la acesta. Se facemú uă observațiune numai căndu cornițele Giulay sta iandouiéla atătu de multă, pînă căndă bătălia de la Magenta veni de la suprînse, ambii soi căutau se lú scuse, pretindendu că elu n’ar r fi fostă independinte, ca primia ordine de la Viena care lu încurcau în operațiunile sale etc. Nu scimă dacă astă de pe urmă alegațiune era exactâ. Dară cea ce scima, este că d’astă dată generaliulu primariu dispune de puteri nelimitate. Independinte ca puțini generări din istoria Austriei, pe generalisimo cade tótu responsabilitatea evenimenteloru. Monitorndu prusianu publică telegrama urmatoriu, din Horvitz, cu data 4 Iuliu. .,Umilü din momentele cele mai mișcatóre din marea di de eri a fostu acela căndă Regele s’a întâlnită pe cămpulu de bătaia cu fiiulú sau principele regale; astă întâlnire a avuta locú după 8 ore sera, căndu armata silesiană, sub ordinile principelui regale, reușise a ocoli șî a înfringe aripa draptă a inamicului. După deraonsicațiunile cele mai afectuose, Regele ci de fiiulul său, chiar pe cămpulu bătăliei, ordinea: Pentru merită! Florenza,5 Iulie.— țvibele consideră proposițiunea austriacă ca uă violentă pentru a isola pe Prusia și a relua pe urmă ostilitățile contra iei. Italia nu se va asocia la acesta; ea va rămăne fidele causei naționale pînă la sfirșitu; cessiunea și retrocessiunea Veneziei ar fi uă violațiune a dreptului naționale și uă supunere la străini. Italia nu va datora Venezia de cătu proprietarsele arme. D. Ricasoli, la întorcerea sea la Florenza, a felicitată pe ministrul prusiano. Globulu a rădicată drapelulu prusiana.L’Independance Belge, din 7 iulie. Din 244 alegeri prusiane cunoscute pînă acumú, sunt 85 progresiste, 36 deputați din centru stângii, 76 conservatori, 20 poloni și 2 vechi liberali. La Berlin toți deputații cei vechi au fost reale și fără escepțiune. De sigură că majoritatea va fi a progresiștiloru. In presința victorielorn armatei prusiane, ei nu suntu dispuși a discuta cestiunea reorganisațiunii militariă. Daru suntu bine deciși a cere guvernului se recunoscá formale dreptură bugetară alu Camerei, și a Iăingagia se nu adauge în bugetă nicimă cheltuială care n’ar fi obținută sancțiunea ambelor Camere. (L’avenir National din 6 iulia.) CAROLUL. DIN GRAȚIA LUI DUMNEZEU SI VOINTA NAȚIONALA DOMNÜ ALÜ ROMAN1LORÖ La toți de fadă și viitori sănătate, Adunarea generală a României a adoptată în unanimitate și Nuoî sancționămă ce urmeaü: CONSTITUTIUNE TITLULUI. Despre teritoriul și Romană. Art. Principatele Unite Române constitue una singură Stată indivisibilă, sub denumire de România. Art. 2. Teritoriul României este nealienabila. Limetele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate, de rătu în virtutea unei legi. Art. 3. Teritoriul României nu se pote colonisa cu populațiuni de gintă streină. Art. 4. Teritoriul este împărțită în județe, județele în plăși, plășile în comune. Aceste divisiuni și sub divisiuni, nu pot fi schimbate sau rectificate decăt prin o lege. TITLULU II. Despre drepturile Românilorü. Art. 5. Românii se bucură de libertatea consecinței, de libertatea învețamântului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor«.. Art. 6. Constituțiunea de fajă și celealte legi relative la dreptrile politice, determină, cari sunt d osebită de calitatea de Română, condițiinde necesarii pentru esercitarea acestor ei drepturi. Art. 7. însușirea de Română se dobândeșce, se conservă și se perde potrivită regulilor și statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri creștine pot dobîndi împământenirea. Art. 8. împământenirea se dă de puterea legislativă. Numiși împământenirea asemănă pe streinii cu Românuiu pentru exercitarea drepturilor politice. Art. 9. Românulu din cricea Stată fără privire către ioculă nascerea sale dovedindu lepădarea sa de protecțiunea streină, póte dobîndi de îndată esercitarea drepturilor politice prin mă voiú ale corpurilor legiuitore. Art. 10. Nu există în Statu nici o deosebire de clasă. Toți romînii sunt egali înaintea legei și datori a contribui fără osebire la dările și sarcinile publice. Ei singuri sunt admisibili in funcțiunile publice, civile și militare. Legi speciale vom determina condițiunile de admisibilitate și de înaintare în funcțiunile Statului. Streinii, nu pot fi admiși în funcțiuni publice, de cătă în coșuri escepționale și anume statornicite de legi. Art. 11. Toți streinii aflători pe pământulu României, se bucură de protecțiunea dată de legi personelor și averiloră în genere. Art. 12. Tóte privilegii ©, scutirile și monopolurile de clasă, sunt oprite pentru totodeauna, în Statulă Romănii. Titlurile de nobleță streină, precum principi, grafi, baroni, și alte asemenea, ca contrarii vechiului aședămintă alú erei, sunt și remînă neadmise în Statulă Românii. Decorațiunile streine, se voră purta de Români numai cu autoritarea Domnului. Art. 13. Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu pate fi urmărită de cătu în coșurile prevăzute de legi și după formele prevăzute de ea. Nimeni nu pate fi oprită sau arestată afară de casulu devină Veghiată, de cătu In puterea unui mandată judecătorescă motivată și care trebue se fiă comunicată la momentul arestărei sau celú mult d ln 24 ore după arestațiune. Art. 14. Nimeni nu pate fi sustrasă în contra voinței sale de la judecătorii ce-i dă legea. Art. 15. Domiciliului este neviolabilă. Nici o visitare a domiciliului nu se pote face decâtă în cozurile anume prevăzute de legi și potrivită formelor ei de ea prescrise. Art. 16. Nici o pedepsa nu pate fi înființată, nici aplicată de cătui în puterea unei legi. Art. 17. Nici o lege nu póte înființa pedepsa confiscării averilor. Art. 18. Pedepsa morții nu se va putea reînființa, afară de coșurile prevăzute în Codul penala militară în timpii de resbel”. Art. 19. Proprietatea de ori-ce natură, precum și tóte creanțele asupra statului, sunt sacre și neviolabile. Nimeni nu pate fi expropriată decât pentru causă de utilitate publică legalmentate, constatată, și după o drepta și prealabilă despăgubire. Prin causă de utilitate publică urmeză a se înțelege numai comunicațiunea și salubritatea publică, precum și lucrările de apărare a țerei. Legile esistente privitore la aliniarea și lărgirea stradelorn de prin comune, precum și la malurile apelor, ce curgă prin, sau pe lângă ele rămână în vigore. Legi speciale vor regula procedura și modulă expropriațiunei. Libera și neîmpedicata întrebuințare a riurilor navigabile și flotabile, a șoselelor și altora căi de comunicare este de domeniile publică. Art. 20. Proprietatea dată țeranilor prin legea rurală și despăgubirea garantată proprietarilorü prin acea lege nu vor putea fi niciodată atipse. Art. 21. Libertatea consciinței este absolută. Libertatea tuturoru culteloră este garantată întru cătu însă celebrațiunea loră nu aduce să atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Religiunea ortodoxă a răsăritului este religiunea dominantă a Statului romănu.Biserica ortodoxă română este și remăne neatărnată de orice chiriarhie streină, păstrăndușî însă unitatea cu biserica ecumenică a răsăritului în privința dogmelor. Afacerile spirituale, canonice și disciplinare ale bisericei ortodoxe Române se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală, conformu unei legi speciale. Mitropoliții și episcopii eparhioți ai bisericei ortodoxe române sunt aleși dupe modulú cu se determină prin 0 lege speciale. Art. 22. Actele Statului civil suntu de atribuțiunea autorităței civile. întocmirea acestorfi acte va trebui se proceda întotodeauna benedecțiunea religiosă care pentru căsătorii va fi obligatóre, afară de cașurile ce se voru prevedea prin anume lege. Art. 23. Invețămlntulu este liberu. Libertatea invețămîntului este garantată întru cătu esercițiulu eî nu arfi atinge bunele moravuri sau ordinea publică. Represiunea delictelorfi este regulată numai prin lege. Se vom înființa treptată, școli primare în tote comunele României. Invețătura în scalele Statului se dă fără plată. învățătura primară va fi obligătorie pentru tinerii Romani, pretutindeni unde se vom afla instituite școli primare. Uă lege specială va regula totu ce privesce invețămlntulu publică. Art 24. Constituțiunea garanteza tuturorú libertatea de a comunica și publica ideile și opiniunile loră prin grain prin scrisă și prin presă, fiecare fiindu respunjátoru de abasură acestora libertăți în coșurile determinate prin Codiciele penele. Care în acesta privință se va revisui și complectă, fără însă e se putea restrînge dreptulú In sine, sau a se înființa o lege escepțională. Delictele de presă sunt judecate de juriă. Nici censura, nici o altă măsura preventivă pentru aparițiunea, vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va putea reînființa. Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoie de autorisațiunea prealabilă a autorităței. Nici o cauțiune nu se va cere de la ziariști, scriitori, editori, tipografi și litografi. Presa nu va fi supusă nici odată sub regimul avertismetului. Nici ună jurnalu sau publicațiune nu va putea fi suspendate. Autorulă este respunzetoră pentru scrierile sale, orfi in lipsa autorului suntă respunzetori sau girantulă sau editorală. Vezi ce jurnalii trebuie se aibă nn fi girantă responsabilă care se se bucure de drepturile civile și politice. Art. 25. Secretul scrisorilor și al depeștelor si telegrafice este neviolabila. Un lege va determina responsabilitatea agenților și guvernului pentru violarea secretului scrisorilor și depeșelor, încredințate poștei și telegrafului. Art. 26. Românii au drepturi d’a se aduna pacinici și fără arme, conformăndu-se legiloră cari regulezú esercitarea acestui drept, pentru a tracta totă felulă de cestiuni. Intru acesta nu este trebuință de autorisațiune prealabilă. Acestă disposițiune nu se va aplica și întruniriloră In locă deschisă, cari suntă cu totulă supuse legilor polițienescă. Art. 27. Românii au dreptul ă a se asocia, conformăndu-se legilor, cari reguleza exercițială acestui dreptă. Art. 28. Fiecare are dreptul d’a se adresa la autoritățile publice prin petițiuni subscrise de către una sau mai multe persone, neputănd fi însă petiționa de către în numele subscrișilor. Numai autoritățile constituite au dreptul de a adresa petițiuni în nume colectivă. Art. 29. Nici o autorisațiune prealabilă nu este necesară pentru a se exercita urmăriri contra funcționarilor și publici pentru factele administrațiunel loră, de părțile vezumate, remăindă încă neatinse regulile speciale statornicite în privința miniștrilor ei.