Romanulu, august 1866 (Anul 10)

1866-08-04

ADMINISTR­AȚI­UNE A DIARIULUI. Suntu rugați toți d4- Abonați ai a­­­cestui­­ liariui ale cărori­ abonam­entu es­t­iră la 16 ale curentei luni Augustă, se ine­voiască a grăbi reabonarea d-lorit spre a nu încerca întrerumpere la pri­mirea foilor, pe căndă ar voi se le aibă; căci, dupe regulele ce păstreză acesta administrațiunea, nu va mai pute se le dea foia decătii pină la 20 Augustă în Capitală, și pînă la 25 în districte. GR. P. SERRURIE. Bucuresci Augusto. In darea de sea­­ă ce facurămu­­ri despre cele coprinse în foia oficiale, deter­mă în estrasa și circularia dom­nului Ministru de Interne către dol. Pre­fecți, în privința petițiunilor și colective, în cee­a ce privesce interesele unei colectivități. Anifimă, din multe părți că acea cir­­culariă, de­și destulă de lămurită, n’a fostă bine înțelesă de mulți. Acestă ne ’nțelegere,­­ividă asupra unei cestiuni mari, fiindă asupra unui principiu, asupra unui dreptă din cele mai de căpeteniă, pu­ie idă deveni forte gravă, mai cu semă j iin judecie și sate, avemă datoria se ne silimă, în­cătă ne privesce, s’o facemă îndată se dispară. Articlul­ 28 ală Constituțiunei flice: „Fiă care are dreptul ă d’a s’adresa la autoritățile publice prin petițiuni suptă-scrise de către una sau mai multe persone, ne putându însă petiționa de­câtă în numele supra-scrișilor”. „Numai autoritățile constituite au dreptul­ d’a adresa petițiuni în nume colectivă.“ Legea este fórte chiar”. Ori­cine pote adresa petițiuni, la ori­ce auto­ritate, Inorpepeță de la I’rimăriă și mergeDda în susă până la Camere și la Domnitoriă. Acele petițiuni pot­ fi supsense de m­ule, de 4ece,­și demn­ de ómeni. Cea­ a ce n’aă dreptă a fa­ce este d’a vorbi în numele unei co­lectivități întrege, în numele­­ comunei, a judeciului, a orașiului, cari sunt­ represintate de autorități speciale. Potă 0ice în petițiune, noi suptă­ semnații locuitori ai cutărui sate, seu orașii, reclamămă contra cutării autorități, seă contra cutărui funcționariă, seă aren­­datoră, seă ori ce altă, dară nu potă $ice, reclamămă în numele comunei, nu potă se ia loculă unei autorități con­stituite și vorbi în numele iei. Acesta și numai aceste, explică d. Ministru în circularia sea. Domnia sea eJa voită, nu voiesce și nu póte voi a opri pe cetățiani, a sup­­scrie și a da petițiuni subscrise de ori­câtă de mulți. Acesta a este dreptulă celă mai de căpeteniă ală omului și este totă d’uădată de celă mai mare interesă ală societății ș’ală guvernului, căci dreptul­ d’a petiționa este supapa d’asigulare, de stabilitate. Prin petițiuni guvernulă află nedreptățile ce s’ară putea comite; prin petițiuni cei asu­priți resuflă mai întes de durerea loră și-și asigură dobéndirea dreptății loră. Se se ’nțelegă dară de toți circu­­larea domnului Ministru astă-foră pre­­cumă ea este, dră nu precumă s’o 'nchipuescă cei care citoscă far’a băga bine de semă. Domnu Ministru mai adaogă ca ce­tăți­­nii sa reclame mai îutor la auto­ritățile competing, și num­r­ i dupe ce aă reclamată la tote s’adreseze la Mi­­nisteră reclamarea loră. Acestă sfază este și dreptă și bună, din tóte puri­tățile de privire. Cei cari procedă altă­ felă nu facă de cătă a reclama și a se străgăni de prisa­ă. Este timpă, cumă zice Ministru arără de bine, se învâțămă a ne căuta trebile în familiă, în comuna nostră. Numai astă­ felă vomă putea face descentralizarea, vomă stabili regimele comunale, vomă avea și vomă consolida libertatea. Reproducemă mai la vale bilelulă prin care d. Poppovici din Viena, a anunciată m­ortea lui Anastasie Panu, și invitarea ce face Romăniloră d’a­­colo spre a as ste la ceremonia fu­nebră ce s’a făcută­­.» Capela grecă d’acolo. Dupe acesta s’a balsamală corpulă ș’a fostă dusă la batelă însoțită de Preotă de domniță și domna Poppovici. Romănii din Viena au solută a prețul și respecta pe acestă mare și virtuosă bărbată. Noi óre nu vomă înțelege ce amu avută și ce amu perdută? A*­răta­ ne-vomă ș’acumă nepăsători in pri­vința virtuții, a patriotismului, a m­e­­ritelor­, a devotamentului, a celoră osri­mă trăită ș’aă murită pentru Pa­­triă? Se sperămă că nu, și s’ascep­­tămă vestirea ce va face guvernulă despre timp ce va oțărî pentru dure­rosa dată naționala immormêntare a ilustrului și virtuosului nostru Română Anastasie Panu. Și cănd­ i se va anuneia se sperămă că judeniele voră trimite deputațiuni spre a asiste la acestă ce­remonia. Avemă trebuință se ne adu­­nămă cu toții în jurul­ acestui coș­­ciugă sacru, ne vomă intorce d'aci mai buni; cei cari seiă se respecte meritele și virtuțile se sanctifică pe ei însil; cu cătă mai multă se dâmă cu atătă dobendimă mai multă. Bunulă Romănă Poppovici, cărui­a îi strengemă măna cu respectă și frăția, a pusă ăncă ș’a fotografiată chipulă ilustrului mortă și trimite acele foto­grafii la Bucuresci „spre a se împărți, țlice d. Poppovici în epistola ce ne­a trămisă, amiciloră repausatului." Corpulă trebue se fi și sosită la Giurgiu. Pentru ce are Menitoriu să tace in­fagia acestui coșciugă sacru?... Cătă despre noi, protestămă din tóte pu­­terile contra acestei tăcere, și vomă reclama necontenit­ spre a nu se îm­­mormenta, mai na­nte d’a se anungia ziua ceremoniei cu 15 ț­ile, ca se potă cei cari aă în anima loră cultură virtuții ș’ală patriotismului se vie se salute tristele remgșite ale lui Anas­tasie Panu. De la virtutea trecută venimă d’a dreptur ă la viciulă presinte. D.D. comisari ai colorii de Negru și de f­eșiă din Bucuresci, au găsită două mandate falșie. Unulă ală Sta­tului de 7.000 lei, și altulă ală Pri­măriei de 600 lei, fabricate de ună d. Tudoriu, fostă impiegată. DD. comisari­aă făcută ună mare serviciu prin acestă descoperire. Cre­­demă că acumă se voră face înves­­tigări seriose, se voră cerceta tóte mandatele și eul­^rfi»ilii vor­ fi cu vi­gore pedepsiți. Numai lovindă viciulă și respectăndă și resplătindă virtutea vomă putea eși din nom­ciulă corup­­țiunii trecute și vomă intra pe calea virtuții, afară din care nu este și nu póte fi de cătă peiie pentru uă na­țiune. Ună viciu aduce aminte pe altulă, și mai cu semă sorgintea viciiloră. Se ne permită dară guvernulă actuale se-i aducemă aminte, precumă aduserămă și celui trecută, renumituiă jafă, cu­noscută în publică suptă numele de Osoiu. Scimă că s’aă fostă adunată actele procesului, că jafulă este cons­tatată și că se urnise procesulă. Se nu uite dlară, miniștrii competing a or­dina se nu se nomolescă pe unde­va acestă procesă. Se nu uite asemene spre a nu se nomoli procesulă des­chisă, dupe atătea referate ale d-lui ministru ală lucrărilor­ publice și al­ții, în privința dilapidării banilor­ pu­blici de către unii din foștii Miniștrii. Dreptatea cere, ca să­ se fiă discul­pați, seă osândiți, nu este dreptă, mai repetită, ca numai d-nn Librecht se plătescă pentru toți Românii. Iliah­ulă Senene­a a reapărută astă­zi, în aniversarea zilei sângeróse în care fusese și elă junghiată. Salutămă cu fericire reaperarea acestei neobosite Sentinele. Precumă i­ice, însă­și, tre­­cutul ă iei este uă chiăzășiă pentru vii­­toriă, și credemă că publiculă va sus­ține acestă faie, care, reapărendă, se vede, dupe numerotă 1­ iă, că revine cu toți principii iei cei vechi și buni. Domnu Ministru din Intru, a adre­sată circularia pentru dresarea listeloră numai o loră Prefecți. Dupe lege însă listele se facă de către Consiliul­ Co­munale. Acea circulariă dată trebuia să fie adresată către Primari, seă și către Primari. Cumă a făcută Moni­­torulu greșiala, d’a nu pune că este adresată și Primariloră (jisu­a circulariă? Uri și cumă, greșiala s’a făcută și trebue îndreptată căci într’altă­ felă se pare ca listele se remăie nedresate, neputendă Primarii se ié pentru denșii cea a ce este ordinată numai Prefec­­țiloră, adică, tocmai acelora cari n’aă drepturi în acestă cestiune. Domnule Redactare, Provocații de o pelulă ce faceți către toți Romănii, prin slim­abilul a­d-vóstre diariu, pentru a da lumini Guvernului, a arăta relele, că singurulă midi’rocă de a pate face binele României, și a’să pune în posițiune de a vindeca rănele moscevite de Ia Guvernulă lui Cuza- Voda, îmi permită de uă camil-dată a ve ruga, se bine-voiți, a insera in co­lónele „Românului“ um­isitórele. La Inchisorea de la Dobrovăță,­ ju­­dețială Vasluiu, este rînduită directore unu Teschievici, mai multă rusă de cătă polonă, care, protegiată de nisce is­­raeliți și nisce foști privilegiați de nună mare, a fostă numită îngrijitoră la Os­­pigiulă de la Orgoesci, în urmă numită Polițaiă la orașială Vasluiu pentru că imita fele bine la bătaia biciului pe vestitul­ Muracheff; dovadă la acesta, plângerea unui tînără neguțătorii din sus-disulă oraștă cătră Ministerul­ In­­ferioră. Acestă cină care nu este născute în țară, n’a dobândită împământenirea, și nici nu șsie bine liraba romănască, este cuviinciosă, este romănesce se fiă func­ționară? S’apoi pînă căndă Romănii în țara loră se soldă cu mănile încruci­­șiate, se fiă peritori de fume, oru stră­inii se ocupe funcțiunile cele mai bă­­nese? Acei străini care la tóte opa­­siunile s’au aretatu inemicii naționali­tății nóstre — căci numai d’ace­a vor­­bimă — se bine merisese a mănca, cumă dice Romănulu, mai multă pănea Dom­­nâîcă?! Suntă,­­d-le Redactore, uă mulțime de ostași veterani din gradele de susă cari servescă în armată de la înființarea regulamentului, rămași fără funcțiune la reducerile făcute acumă, ba potă duce pe drumuri din causă că cele mai multe din funcțiunile Statului sunt­ o­­cupete de cătră străini. Prin urmare ar fi forte dreptă, ca guvernulă se de­părtase pe acești străini și se'I înlo­­cuască cu oficieri vechi, caci prin mo­dulă acesta nu numai că va face ca pa­­ragrafulă pensiunilor» se nu ic propor­­țiuni spăimîntătore, ci încă, aceștia fiindă ameni cu moralitate, voră pate înde­plini mai bine însărcinarea ce li se va pune, de cătă nișce străini compromiși in ochii noștri, Eca, de Io Redactore, dupé părerea mea unulă din relele cele mari cari ne biuluie, și culeifu a <jice, că nu cătu timpu ómen­­i morali și inimici ai li­bertății voru ocupa funcțiunile Statului, legile se voră călca. Așiă dori, și ceru­se de Domnulă, ca măcară în a­­nulă 1866, lupusă se-și schimbe pă­rură nădală cu noravului, mai alesă că suntemă în luna năpârlire!, dară că nu crede, pentru că, ca la noi la nimeni. Suntă ocrotiți mai mulți vagabonzi, și acesta pate din causa legăturiloră ce esistă intre noi cu Imperiul­ Otomană. Primiți, vă rogă, d-le Redactore, etc. Une Moșneanu. Vien­a S6 Julin­y . 1800-7 Augusta 1*. (fi. Popilovici comersaule Ro­mânii de aici insolintiad­ă, cumă că Marele Bărbații ale României „ANASTASIE PANU“ fostu Ministru mai de m­ulte­ ori, Locote­­ninle Domnesc» în moldova, și Autorulü Uniunea Pringipateloru Române, astă­­zi la 2 ore dupe amea­ di in etate de 18 Ani a incetatii din viață. Sunt invitați “toți Românii si filo-Romanî la 9 Aug. a asista la serviciul­ funebru in Cappela Greco-Orientale (Stad Haffner­­steig) la 11 ore di­minctia, de unde apoi Cortegiul si cu rămășițele Sale, se va expe­dia după Ordinulu Guvernului Romană prin Vaporii la Giurgiu. FOITIA ROMANULUI UĂ GHICITOARE DIN VIAȚA DE LUME.«) Etă scrisorea d-lui de Bois d’Arci: „Ai ajunsă la limb­a vechiul­ meu Camaradă, ai uă femeiă, copil și si­­guranța viitoriului. Eu n’amă nici u­­nulă din aste bunuri, și pe tote aste n'așă schimba furtunele mele cu re­­paosulă d-tale. Se póte ca măne des­perarea se me nimicăscă, daru așa fi gustată fericirea in ce este mai imbă­tătară, iubescă, că nu mă mai aparțină. „De căndă este timpulă frumoșii ea locuiesce într’uă villa (casă la țară), pe la miij’loculă unei cesle, la mar­ginea unei pădure, în valea Montmo­rency. Dupe uă mică terasa acope­rită cu una cortă, se vadă depărtările vaporesti cari au și grab­ă și întinde­re; prin să strungă remase în­tr­e două buchete de arbori, se vede laculă d’En­­ghien lucitoră și luminosă se­ acope­r) Ve Ji No. de la 27, 29, 30, 31 Iuliu, și 1,2, 3 Augustă. rită de măguri, petrecemu ori întrege pe asia terasă. Pentru ca sa fiu lin­gă ea amu luată^în vecinătate uă lo­cuință într’uă casă făcută după gus­­tu­u helvețianu. Nici uă dată nu bată la ușia iei fără uă bătaia de inimă care ’mi opresce resuflarea. Eu caută ochii seî, asceptă sub­sulă seă; în fiă­care di­ni aducă m­ă buchoiu de violele, și mișcarea măne­­sóle căndă mi-să rea îmi dă e sacia temperatură a sufletului seu. A­ sufletulă scă e ca ceriui și, în­tr’uă di albastru, într’uă­­ și mai întu­necată. Caracterulă o încântătorii, su­­fletulă e confusu și schimbătoră. „Vino înaltă lume la Odette. Aces­­ta e bóla are cărora femei din Paris, cari își încurcă esistenția cu uă mul­țime de ființe nefolositorie sau supă­­rătorie. Ar putea ifica cine­va că în locu de a se iconomisa ele se con­sumă. Astă bul­ a atinsă pe Odetta. Suferă d’a o vedé totó d’auna încon­jurată, și totă d’fiuna Je uă­potrivă, fără nerăbdare, fără iritațiune. Cu greu mă pot păzi de un­ moment de necasă. Sunt^ile unde sprimă mai viu acee­a ce simții, atunci ea rădică capu’ă, înceta să lu­­crul ă­scă, se uită la mine, surîde.— Ve plângeți iarăși? îmi duce ea cu blân­dețe. Căndă ochii mei întelnescă pe ai sei, nu mai dicu nimică, nu mă mai plăngă. Simptimîntulu de realitate nu ’mi revine de cătă căndă suntă depar­te de ea. Atunci mi-aducu aminte de indiferințl ce mo înspăiimîntă. Este cu putință căndă cine-va iubesce, se fiă arătă de b­­­iscilă, arătă de ocupată de meschinele ocupațiuni ale lumei ? „Care va fi celă de pe urmă capi­tală din acestă romană unde viața mea s’a închisă ? Nu se­ă nimică. Odetta se’iu scie mai bu­n ? Nu credú; însă, căndă caută în funda esistinței mele nu vedu nimica care se s­mene cu a­­cea a ce­a fostă pînă acumă. Ceva mai puternică mă apasă și mă spăimîntă ; și dacă e adevărată că tata ființa o­­menască trebue sa întîlnască uă altă ființă în afara din care n’a cunoscută nimică ăncă, care se resume tóte fe­ricirile prin amorală seă și se va a­runca în tóte desperările prin părăsi­rea sea, voiă putea dice, în ora când tată va fi sfârșită. Astă ființă, amu cu­­noscutu-o, ea se numia Odetta.“ D-Iă de Bois d’Arci aducea, precum scimă deja, în tóle filele ună buchetă de violete d-nei de Nailhac, care era între ei ca semnulă verjală ală suve­­niriului. Intr’uă fără, după uă înviie vi­­sit», elă o găsi sub cortulă dupe tá­rase, răzimată de­uă balustradă care o despărția de grădină. Ea era in um­bră, cu capulă în mării, cu privirea perdută in nópte. Aste lumini albe cari urm­ază vara a­sfințitulă sarului, dăndă lucruriloră­nesce forme neo­ărîte care le făcu mai mari și le dă uă grad­ă mai plăcută. Ună vîntă capriciosă da tainice și ople printre frivndi, era ca uă respirațiune misteriosă a căroră sus­pine mureau pentru a renasce iarăși. Palide stele schinb­iau în adîncimile ce­riului. Odetta Intórse capută pe jumă­tate la vuietură ce făcu Gaston înl­ăndu suptă comlă, însă ochii sei remaseră reci, și măna­sea nu se întinse spre clă. Tăcerea nu era turburată !n a­­cestă momentă de cătă de vuietură pi­­căturiloră de apă cădindă pe basenă intr’uă fontînă săritoire. Cu anima pu­­cină comă strînsă Gaston se aședă lin­gă ea.— La ce gândiți? Îi dise­elă. — Așă vrea s’o sciă și eu, respon­se Odetta. D­­a de Bois d’Arci însemnă atunci că d-na de Naibhac ținea în mană ană buchetă de violete și visăntă ea mușcă florile lui parfumate. Cu burjele ea le scotea una căte una și le aruncă în a­­fară, uităndu-se fără se scie unde pe orizonte, întunecimea locului, pe care nu­ lă puteau lumina luminile tn părțite ,­prin case din causa depărtărei, nu per­miteau lui Gaston se cunoca buche­­lulă. Elă făcu mnă pasă spre ferastră, întră un salonă și <jări uitată pe ună colită a­­ șeminelei, între­ită carte și uă tapiseriă, bucheluță ce­­­ dusese Odetlei de diminâță. Ună simplimantă de du­rere ne­esprimabile d­ă coprinse, și cu uă mană ce tremura pucinu elă Ină vio­letele părăsite. — Ce buchetă e acelu­ a

Next