Romanulu, noiembrie 1866 (Anul 10)

1866-11-02

ANUEÜ ALU VELELE VOI2SOU ȘI VBÍ FTJTfe ---­Cap. Dist. Pe ană — — leî 128 — 152. Pe șase luni — „ 34 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe uă lună — „ 11 — — Ună e sem­ploră 24 par. Pentru Pariau pe­ trimestru fr. 20 — Pentru Austria fior. 10-v.a. MERCimi 2 NOEMBRE 1866 L UMZNEZÄ4‘E și VEÍ Ti Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiu la Romaim No. 1. — In districte la cores­­pondinții cuarraîuî și prin poștă. Lt, Paris, la D. Darras-Hailegrain, rue de Pancienne Comedie, Nr. 5. A se adresa pentru admi­­nistrațiune la D. E. Carada ANUNCIUSXI.E linia de 30 litere — 1 — leü. Insercțiuni și reclame, l­r.. 5 — ADMINISTRATIV/, PÁSÁGllLL ROMANŰ No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. — Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respunȘetorii EUGENIU C­ARAD A. I. N­O tWI. Candidatura propusa pentru Senatu­ra cole­­giulu II ala orașiului. ALEGERI MUNICIPALI. Alegătorii colegiului Comunale din Bucuresci, înscriși în listele anului trecuții, suntui convocați în întrunire electorale pentru Jouî 3 Noembre la 6 s­a ore sara, în sala Slatineni. DEPUTAȚII ALEȘI Jude­ulu Argeșu. D. Ion Brătianu, deputată la colegiului I. — Gheorghe Brătianu idem. n. Jude­țulii Botoșani. D. Gheorghe Caruzi, deputată la colegiul­ I. — Matei Roseti, idem I. — Nicolae Cananău idem. III. — N. Nicolescu idem. — — Adam Hareta idem — Județulii Brăila. D. G. G. Cantacusin, deputată la colegiulü I. — Vasilache Mareș idem. II. Județulii Buzeű. D. Ion Marghiloman, deputată la colegiulă I. — Mihail Pleșoianu, idem. II. — C. Deșliu, idem. III. Județulii Covurluiu. D. Lascar Catargiu, deputată la colegiulă I. — M. Cogălnicdnu, idem. I. Județulii Dîmbovița. D. Gheorghe Crețoinu, deputată la colegiulă I. — Ion Costescu, idem. II. — C. Fusea, idem. III. Județulii Doljiu. Principele G. Știrbei, deputată la colegiulă I. D. Barbu Izvoranu, idem. II. Județulii Dorohoiu­. D. Theodor Pisoschi, deputată la colegiulă I. — Grigorie Hulban, idem. II. — G. Hasnaș idem. III. Județulii Ciorjiu. D. C. C. Săvoiu, deputată la colegiul" I. — Ion C. Roșanu, idem. II. — Grigorie Saftoiu, idem. III. Județulii Ialomița. D. N. Moscu, deputată la colegiulă I. — Căpitană C. Filitis, idem. II. Județulii Iași. Principele Gr. M. Sturza, deputată la coleg. I. Dr. Anastase Fătu, idem. I. — N. Roznovanu idem. II. Județulii Tifovii, Principele T­imitrie Chhica, Deputații la T. D. Vasile Boerescu, idem. II. Județulii Mehedinți. D-na C. Cârjeu, deputată la colegiulă I. — A. Știrbeiă, idem II. Județulii Muscelu. D. Gheorghe Costaforu, deputată la colegiulă I. — C. D. Aricescu, idem. II. — P. Vioreanu, idem HI. Județulii Nemțu. D. Eugenie Ghica Comăniștenu. Județulii Prahova. D. Ion Cantacusin, deputată la colegială I. — Ion Filiu, idem. II. Județulii Putna. D. Gheorghe Apostoleanu, deputată la coleg. I. — Alecu Sihleau, idem II. Județulii Rimnicu-Saratu. D. C. Grădiștanu, deputată la colegiulă I. — N. Pâclom­, idem. II. — Constantin Mihălescu, idem III. Județulu Romanați. D. Petre Hagiopolu, deputată la colegiulă I. — And. Prejbeanu, idem. II. — Anton Puricei, idem. III. Județulu­ Romanu. Gr. M. Sturza, deputată la colegiulă I. D. Ion Agarici, idem. II. Județului Vâlcea. D. A. N. Lahovari, deputată la colegiulă I. — C. Slăvitescu, idem. II — Gr. I. Lahovari, idem. TO' Județulii Tecuciű. D. Petre Ciucă, deputa­­l la colegiulă I. — A. Papadopolu C.Jimache, idem. II. — Tache Anastasia, idem. III. Județulu Teleormanű. D. Ion Ghica, deputată la colegiul­ I. — Grigore C. Cantacuzin, idem. II. Județului Tutova. D. Manolache Costache, deputată la colegiul I. Județului Vlașca. D. G. M. Ghica, deputată la colegiul­ I. — Nicolae Tătăranu, idem. II. — Niță Gogoș, idem III. Județulii Bacău­. — Crad­e deputată la colegiulă­­ I­II. Județulu Cahulu. — Dimitrie Iconomu, deputată la colegiulă II. — C. Răcianu, idem II. Județului Oltu. D. Costică Vălcinu deputată la colegiulă I. — Vladimir Ghica idem. II. Bucurescu 13 Brumaru. Monitor­ulu de au­r ne face cu­nos­­cute unu faptu ce este plăcuții din doué punturi de vedere. Cetățenii din Comuna Zimnicea, a oferită d-lui Gheor­­ghie Lehliu, Prefectulu judeciului, drep­­tulő din cetățiană ar fi comunei Zirani­­cea ș’unii !ocii de casă în Zimnicea, ca semnă de recunoscință pentru c’a isbutitü ai impăciui în privința ne­î nțe­­legii ce era între denșii și domnulu Ipsilante, proprietarulă moșiei. Acestu actu este íadouita plăcută: f­iu căci că s’a sfârșitii acea nenorocită afacere, alu douilea căci ne arată că Romănii au începută a cunosce că trebue se răsplătască, în bine sau în rcă pe cei cari lucreză cu devotamentu pentru binele publică. Amu fi doritu c’acestă manifestare se se fi făcutu dupe ce d. Lehliu s’ar fi retrasu din funcțiu­nea de administratore, insa mai bine că s’a făcutu ș’acumă de­câtă a nu se face nici vădată. Qiariulu Ordinea spune că la Pi­tescu, la colegiulu I alu alegotoriloru, s’ar fi facutu mai multe violări de le­ge intre cari, f­ iü că procurorele, chiămată de d. Dimitrie Brătianu și Radu Mihai, s’ar fi dusă în colegiulu electorale. 2. Că urna s’a violată de domnulu Coculescu, capulu gardei na­ționale, punendu intr’casa büetulu d-lui Nigulescu, pe care biuroulu, prin de­­cisiune înscrisă și motivată. Ea fost­ respinsă d’a lua parte la vot”. Ordi­nea, care a sa face cercetare și „ale­gerea d-lui Ion Brătianu se fie anu­lată.“ Ne unimă cu ordinea, și prii a mima anularea tutorii alegerilor, unde se va dovedi că legea va fi fostă în­lăturată; însă, se se pedepsescă toți cei c­ei vor­ fi înlăturatu-o și anularea se fiă pentru tote colegiurile unde se va fi înlăturată legea. Totă în No.­da ani, Ordinea, du­pe ce aruncă asupră-ne injultele cele mai mari,­­ficéndu că nu scimți de cătă a spune neadevăruri, a calom­nia, ș’a suplini dreptatea prin vio­­lință, îndrăsnelă și totu feluri de fără­de­legi, între cari nu uită nici „puterea băuturiloru spirtuase a celorü viniți (Ordinea Ilico aduși) în localurile de alegeri,“ spune apoi ca s’au făcutu mai multe violări în alegerile din Bu­­curesci și că are doved­i. La acesta ca la tóte țibeenă, se se constate și se s’anuleze ori­ce alegere în care se vor­ dovedi votare cu asemene pro­cedări, sau cu călcări de lege. Dup’acesta însă ordinea, face apelu la alegători a merge se voteze, și z­i­­ce că „dupe cătă vede partitulű Or­­­dinii va dobândi majoritatea. Dacă ne „bucurămfi, adaogă Ordinea, d’acesta „triumfă, n’o facem” dintr’m­ă simți— „menta vanü de amoru propriu. Mai „presus” de cestiunile de persone, noi „punemü cestiunile de principiu.“ Și ’n acestu punta aprobămă tóte cele ce ț­ice Ordinea. Și noi atătu le aprobămă în cătți în ajunulu alegeri­lor­, duminică sera, in sala Slătineni, in presința a unui numeros­ publice, venitű acolo fără bileturi de intrare și în deplină libertate, d. C. A. Rosetti a țiisit că constată că de cându este n’a facutu visite electorale, n’a cerutu vo­­tolu nici unui singură omu și nu­ 10 CMefíCj üflOJ V/Ctw j>­­?OTK­ LI vlCplTíJ Oi llDciíö — te a­flă­ căruia și pentru susținerea principiiloru era nu a individ­iloru. Totu în acea seră, totu în acea sală și totu d. C. A. Rosetti a ^Usit alegotoriloru Capitalei: dez­bateți, în deplină libertate, cugetați, otărîți și apoi procedeți la vo­tare în deplină cunoscință și otărîre, și votați, întregă lista Ordinii sau lista cei­laltă, votați-o în totă întregimea iei, căci numai asta­felü veți da pu­tere celora cari susținu credințele vós­­tre, căci numai asta­felu vomă scăpa de acele frământări, ce suulți mai rele de câtu chiarű vă partiză rea. Votați toți pentru d. Dumitru Ghica­scu pen­tru d. Ion Brătianu, căci trebue ca țera și guvernulă se scie limpede vo­ința centrului, a Capitalei. Votați toți în unire căci aci sunteți mai liberi de câtă ori­unde, și prin urmare votulă vostru are și din acesta punlă de ve­dere însemnetatea sea. Aceste, și forte desvoltate sau țlisu în fația unui mare număru de alegători, profesori, comer­cianți, industriași, funcționari, și prin urmare, dacă cei de la Ordinea $ice, că suntű șiruri de triumfe, noi, n’a­­vemü de cătă a le pofti ca se facă ca isbenda dumnelor, se fiă pentru binele generale ale țerei, se consolideze liber­tățile publice, se consolideze naționa­litatea română se stârpescă abuzurile, și de chiarămu in facia publicului, că-î vomă saluta totű dăuna cu respectă și recunoscință. Monitorul­ nostru publică ații, în seirile din afară doue de pește (serviciu private ale Monitorului), ce au în­semnătate: ecăle: ,,Paris 10 Noembre. „Gazetta de Francia“ publică suplu reservă: „Scrisori primite de la Bugone a­­n­und­ă că vă insurecțiune­a isbucnită la Barcellona, care n’are uă tendință dinastică. Insurecțiunea este în con­tra lui Narvaez și dirigata de Primii­ Toulon 10. Scadra cuirasată a primită ordină de a pleca la 28 Noembre. Se asigură ca va aduce înapoi pe francezii de la Ro­ma. Tampico a sosită la Nazaire. Scirea cea d’ânteic de se va ade­veri, stăruimu a crede că isbutindă in­surecțiunea, dinastia burbonă se va sfâr­și și în Spania. Credemu că de nu va fi ații adevărată acesta scrre, se va a­­deveri în curéndo, credemű ăncă că Vii iî in­trine5 gnoeffi r­o­ iAlX.­tm­ci urmată de alta, ș’apoi de alta și di­nastia burbonă din Spania se va duce unde s’au dusă Burbonii din tóte țe­­rele. Și pe ce rezămămă a nostră cre­dință ? p’acea­ a că iei n’au solutu a da națiunii nici libertate, nici gloriă și prosperitate. Pentru a doua scrie n’avemű decât s’aduce în aminte că în luna lui De­cembre armata francese, dupe tratatule între Napoleone III și regele Italiei, trebuia se plece din Roma. Papa va remănea d’aci nainte singură în facia Romaniloru, cari voru fi cu dênsula dacă și guvernul ă seü va voi se fiă în viitoră cu Italia, pentru dreptate și libertate. 1) Mai multe foie din Bucurescu reproducu, căndu direptu, căndu indireptu depeștele „Roma­nului“ făr’ a spune de unde le au luații. Nu ne opunemu la reproducerea depeșteloru daru cu con­­dițiune a spune de unde s'au luată, într’altfi­ felu și buna cuviință și legea ne­autorisă a protesta. Se venime acuzau la scirî din afară ce ne privescii m­ai d’a dreptulu. Cititorii Umanului sciu cu căte stă­ruințe guvernulă rusescä a combătută Revoluțiunea de la 11 Fievruarie și a­­legerea principelui Carol. Acumu căndu, cu tótu combaterea sea cea ageră, Ro­mânii au isbutitu, guvernul­ rusescu a ’ntorsu fóia, și cea ce scrie pe fóia cei­laltă, prin organulü seu în Oc­cidente,­­íar­ule de Nord. (5 Noembre.) ,,Spera­nța încercată in Principatele Du­nărene prin istalarea unui principe stră­ină se va inplini acumű fără pedice și cu toți sorții de isbendá. De nu va isbuti, nu va fi negreșitul din causa lipsei de bună­voință din partea pu­terii suzerane și a puterilor­ garanți, ce arătă de lesne au consimțită a trece buretele pe ingagiamentulö ce ele au fostă subscrisă împreună d’a nu priimi ună principe străină pe tronul­ Moldo­­romănă. Guvernul­ Otoman, recuno­­­cendu elă însu­și pe principele de Hohezollern, acesta ingagiamentu pate fi considerată ca anulată prin faptă, și aflu din locuri siguro că cabinetul­ de St. Petersburg, dupe ce au stăru­ită multă timpă pentru pățuirea unui ingagiamentű contractată de tóte pu­terile europeene, ver éndul e sfâșiată de insu­și guvernamêntulu în favorea că­ruia era făcută, se priveșce ca des­­legată la rândulu­i ei și-și propune a recunosce pe noulă ospodară. „Purta recunoscenda pe principele Carol de Hohenzollern în calitate de ospodară, aderă la anularea clausei trata­tului­u europene uan­uțiuan, in ite­resul­ suzeranității Sultanului, insta­larea unui principe străină pe tronul­ principatelor­ Dunărene, cele­lalte gu­verne contractanți n’au nici ună cu­­vente d’a se crede legate prin acea clauză. Rusia, luândă în seriosă înga­­giamentul­ ce supscrisese în comună cu puterile cele mari ale Europei, a stăruită și mai multă pentru a fi pă­lită. Din momentulă însă căndă cea mai de căpeteniă interesată renund­ă a-și susține dreptulu, Rusia se póte considera, la rândul ă seă, liberă de vo­ința iei, care toto­deuna n’a intrebu­­ințată­ o de cătă pentru fericirea Prin­cipatelor­ dunărene , istoria și trata­tele închiriate între Rusia și Turcia suntă aci spre a o dovedi. Astă­­zii încă Rusia nu va urma altă politică, și spre a lăsa a se înplini în tota­linis cea in­­cercarea ce tenteză (­ e ’ncercâ a face) acumă Moldo-Valachia cu principele voiă ^ice că, cu tóte preocupările mele, aspectulă Dresdei me încânta. Pe cine are nu­ s- ar încânta, acestă orașiu­ni adeverit, arătă de plăcută? Nu ve voiă <Jice îngrijirile mele căndă, desbarcatü la drumul­ de ferii, fu vorba se întru,­ că arătă de timidă, în acea casă ne­cunoscută, la acele rude de cari sciamti pucină. Anima mi bătea forte tare, când trăsura care me ducea cu bagegiele mele mă lasă p’uă mare piață, d’una carac­­tară cu totulu altă de cătă ală celoră ce vedhisemu în Francia, și care-mi di cea îndată că nu mai eramă în țara mea și că eramă se găsescu acolo nu numai că limbă, dară și nesce obiceie de cari’m făceam­ă cea mai ciudată ideie Acésta e una din nerodiele nóstre, ale Francestioru d’a crede că nimeni nu e făcută ca noi. Am ved­ută mulți compatrioți dai mei, cari se minunau că germanii aă capulă unde trebue, întocmai ca și noi, Francesii, de cari nu deosibescă decâtă prin lipsa defec­­telor­ parisiane, pe cari le luamă pre bucuroșii dreptă calități. FOITIA ROMANULUI. AMORILE UNUI NOTARIU. 1) Intr’uă societate care n’ar face de cătă amoră, cine are ar face cișmele ? Cine ar face ore pâne și vină? Cine s’ar ocupa ore de importanta cestiune a biftecilor­?, pe cari amoresii nu le aruncă de câtă când« îi privescu amore *­selelorü? cine are ar zidi casele ? cine are ar direge baloanele stricate de a­­moru? cine are ar face drumurile, po­durile, căile ferate? cine are ar apăra patria, sau ar ataca p’a altora? cine, în fine, ar face contracte, contractele de căsătorie, mai cu semn? Nu se va face amorulu, a cărui meserie pare a fi dupe curau îlu înțelegeți, d’a se face. In scurtă, sunîți gata a ve acorda, a conveni că amorulu e asta ce­va ca unui anotimpu frumosu, însă nu convină ca elu e anulă întregă, și admită că nu­mai nesce năuci séu­nesce gogomani A vedé numerile din 3, 4, 5, 7, 8, 25, 26, 27 28, 29 30 31 Octobre și 1 Noembre. se credu că acestu capitlu ală vieței e cartea Intrégá și complete. Florea nu e fractură, ce dracu! Lumea voiesco se iubescu, se iu­­bască, însă înțelepțesce, se nu facă ne­bunii! Nu e ce­va monstruosă ca se în­curce cine­va atâta de multă lucrurile atătă de simple ale inimei, în­câtă­a­­menii ceî mi­iscu­l se nu mai înțelegă nimică, și pentru a face să ’nțelegă că femeie onestă că voiesci a o lua de socie, se’i o spui în volume, și ce vo­lume, volume pline de versuri? Tóte aceste pentru a ajunge la ce, la mi­nunata presă care este mărimea și sfîr­­­șitul­ vieței. A s’esalta d’amendoué păr­țile, a pune aripi de aură unei femeie pentru ca se ve puie și ea la răndulă iei, aripi de sarafimî, este a-și pre­găti nemulțămi­rî pentru filele cându, coboritu pre pămêntu, d’amendoue păr­țile se vede că acele lucruri frumóse nu erau de cătă­nesce cartonă, cărpe și h­ârtia poleită. Este a face­reă a­­deverului care remăne, pentru hatîrulu minciunei care, mai curăndă seu mai lănfiu, dispare. Ore a nu fi înamorată, .,dupe cumă înțelegeți toți,“ împiedică d’a nu se iubi mărtu, și cu totuli­, adică pînă a­­colo ca se pótu da cine­ va viața sea pentru acea-a ce iubesce? Ore nu póte cine­va se iubescu pe mam­a sea, pe tată-seu , patria sea, timpulă­celă frumosu, țerile cele frumóse, filosofia, bunură simplă, arta și seiînția, și chiară industria, care e și ea uă artă și uă scl­­i­ță, frumósa musică, pictura fără a dice, pentru acésta iubire, nerodii? Iubindă astă-felă este cine-va înamorată în în­­țelesulă celă nesuferită pe care­ lu dați acestui cuvântă? Și, cătă despre amo­rulu ce inspiră că femeia onestă, a­­moră ce este uă calitate, și care nu trebue confundată cu amorulu femeie­­lor cî care este ună viciu, acestu amoră stă are în a suspina, în a sbera ro­mance pentru ea, sau în a munci bună prosă pentru a o hrăni pe dânsa și pe copii­iei, ș’aî asicura, orele scumpei , amid­e venite, uă viață totă d’uădată [solidă ș’încântătăre, curățită de pasiu­­­­ne și domnită de anima, de spirită și de i bunuri simplă? Tim­pulu amorului ar trebui se nu se mai sfîrșâscâ, dicețT? Ba <feii nu! Orî cine e pră prostă și pră bună de ni­mica cătă ține acestu timpă. Mica mea Lulu, germana mea fru­mușică, spuindu-mi cu inocință și fră­­gedime, dară pe faclă, acea a ce suntă ăntâiele e saltațiuni ale inimei mele, ăntâiele pretensiuni ale creieriloru mei, mi-a făcută ună mare servicii­ pe care nu l- am uitată în nici unu momentu ală vieței mele. Ea m’a făcută s’alinga stinca, la vârsta căndă naufrânge­­rea nu e cu putință. Mica iei rațiune desvoltată, capta mai nainte de vârstă de ciudată esistență pe care uă întâm­plare de nastere o făcuse se fiă a iei, mi-a are tată mai gratisă întru acea­a ce mă privesce, adeverulă care se plă­tesce arătă de scumpă în­deobște. Es­­periența, cu tote aste, a fostă grosavă de dureresa, precumă veți vedea. XVI. Drumulă de la Lipsica la Dresda nu e de cătă de patru ore. Nici nu ve IHN­HWM SimilH [UNK]

Next