Romanulu, februarie 1867 (Anul 11)

1867-02-02

90 ROMANULUI FEVRUR^lE ganisată asta-felu în că nu se pótü corespundă pe deplină și precumă o dorimu toți la misiunea iei cea mare, acea d’a țină In frîă pofta de mîncare a Rusiei, a Austriei, cari vorü sei că nu potă se cerce a nenghiți fără se se nece cu baionetele nóstre. Acesta pote óre se displacă oștirii? Nici uă dată; protestămă contra celora ce o pretindă; căci numai atunci căndă oștirea va fi privită ca scutulă nostru naționale, numai atunci betrănii, femeiele și copii, — singurii cari nu vor fi în armată, — o s’o privască c’un adeverata iubire, și flă care militarii ce vomă vede ne va împle ochii de lacrime de fericire. — Oșpirea nu doresce are acésta? — Ba da, ea o cere ca și noi. Asemene în administrațiune, căndă vomă seică prefectură, suprefectură și chiară gendarmul, veghiaza pentru pacea și liniștea nóstră, și veghiază într’ună modă demnă, cuviincios?, fără a abusa de posițiunea sea, făr’a fi ună Instrumentă de relațiune, îlă vomă privi cu plăcere. Îi vomă areta recunostința nóstra, în locă de plângeri necontenite. Funcționarii publici n’ară fi óre mai fericiți d’a se fia în un asemene posițiune, de câtu în cea d’astăiji căndă li s’aruncă la fiă care minută noroă în faciă ?—Ce voimă? Voimă ca financiele nóstre se fiu organisate, asta încătă se fiu asigurată fie care contribuitoriă că banii ce plutesce o se-i fiă înapoiați cu dobîndă, în fotose de totă felialii, prin organisarea administrațiunii, a oștirii, aperatoria țerei și averei nóstre, a justiției, asta în cătă se infimă în periplu a ni se mai lua moșia, casa, onórea, prin construcțiunea și o seleioră ca fiă care se se potă înlesni în transacțiunile sale, se se potă transporta de la ună locă la altulă c’ună galbenă în locă de 4»ce se potă căra productele cu doui boi în locă de jecei ierna ca și véra. Prin acésta venitulă s’ar îndoui și întrei, contribuțiunile n’arămas fi reă privite, cumă suntă astăzi; elă ar fi ună avântă folositoriu, era nu ună bírü, uă satara pentru locuitori. — Ce voimă? Voimă ca domeniele Statului, moșiele monastiresci, cari ocupă mare parte din pământulă țerei, se nu mai fiu ciontite de vecini puternici, qi se remără că proprietate spre folosulă comune cumă au fostă destinarea loră. Voimă ca pădurile Statului, căndă se vândă, se fiă vândute intr’ună modă regulată, ca se nu se stiigă nici vădată, s’aducâ ună venită regulată în Vistiăriă, óri nu se se taiă ca acumă, de cine póte, și se se ijîca despre ele ca despre tóte astăzi: „Cine póte a se râde; voimu ca pădurile se nu mai fiă jafului celui mai îndrăsneță, care se-și împle punga In paguba țerei. In alte Staturi, cari au păduri multă mai puține decătă noi, acestă ramure de avuțiă este splontata într’ună modă sisteme tieft încâtă producându ună venită Tesaurului, se s’esicură totă de uădată viitorială prin vă tăiare regulată și bine calculată. Acesta voinu se se facă și la noi. Voină că ocnele nóstre, ale căroră venituri se potă întrei și împătri , se se organiseze asia încâtă să aducă felöse. Se scie că derbitură soră celă mare constă in esportare; bine-mesurată , bine potrivită, ea póte produce multă mai multă decătă astăzi, paternă esporta de cinci sau sase ori mai multu și îmulți astă felu venitulă țereî, fără a’cresce contribuțiunile. Astăzi aceste venituri se rispescu, se perdu, în folosulă că toru-va omeni și în paguba tutuloră. Ce voimă ? voimu ca biserica română, clrulă nostru romănescă, se se rădice la înălțimea misiunii sale , se-i cămă independința , instrucțiunea necesariă, ca se deviiă conducetorială, luminătorială poporului. Cari suntă astăzi mijjlocele d’a forma preoți? De 25 de ani s’aă formată seminarie unde se învețe tinerii cari se destină preoției, cari-și iau misiunea d’a lumina poporulu. Respunsu-an óre la trebuințele pentru cari se făcuseră? Nici într’unii chipu. In genere profesorii n’aă avută cunoscințele trebuinciose și căndă s’«ă găsită unii, ei aă fosta trămiși în nesce case, cari semenau mai multă a grașduri de cătr » scóle. Apoi în cele mai multe venină sunt țerani și se înscrieaă ca seminariști , pe urmă cereau congedie, se întorceau acasă și, peste 6 lune, venină de’și luau atestate. Nu ne spună mijlocele prin cari se dobîndiră; înțelegeți însă că nu era solința, moralitatea, meritulă care le câștigă, ci alții ceva. Dară și acele seminarii, astăfelii cumă le văzurăm, erau numai pentru preoții de sate. Unde suntă însă seminariele secundarie, unde se învețe preoții superiori, protopopii, cari trebue se sciă mai multă de câtă prepții de sate? Unde sunt scólele de egumeni și archimandriți ? Unde suntă scólele de înaltă teologie pentru Episcopi, păstorii sufletesci ai poporului? — Nicăire. Dacă se găsescu archimandriți cari aă ceva cunoscințe s’aă dusă de le au dobîndită la Pesta și la Atena. La Pesta în țară străină, care nu e ortodocsă, la Atone, capitate a unui poporă d’unu milionă de locuitori numai, ce locuiescă p’ua stăncă sterpu, dară cari aă scóle, pe căndă națiunea română cu 5 milióne de locuitori, cu pământi avută, în locă se fiă vétra luminiforă, precumă a fostă altă dată, în acel timpi pe car-i numimă barbari, cerșesce de la alții cari n’aă ce mânca mila instrucțiunii, pănea morale , lumina spirituale.— Este are ceva în aceste voințe ale nóstre care se potă jicni posițiunea, simptimintele vreunul Românii ? — Nu, căci ar trebui să fiă nebună, căci toți trebue se voimă ca biserica se redevină cea fostă în timpii cei eroici, după căderea Constantinopolil, căndă aici era vatra de unde pleca lumina care se respăndia asupra Orivntelui întregă. D’acumă înainte înflorirea posițiunii omului și a națiunii nu se pute dobîndi de cătă fă căndu se folositoriu. Niciuă națiune cu póte, ca și individulă, a ave considerare, posițiune înaltă de cătă în proporțiunea servieteloru, folosetoru ce produce și de cari se bucura și celelalte neamuri ce suntă mai josă de câtă dînsa.— Ce voimu? Voimă ca libertatea se fiă întemeiată pentru totădeuna pe pământulă nostru; voimă ca neamulă romănescă se prospere, se se îmbogățască, se ’ntindă bradele sale, pînă la marginile mresei ce i le-a însemnatu Dumneaeă. Cumă putemă păstra și întări libertatea, dacă nu luminăndu-ne, desvoltăndu-ne inteligința și inima? Și unde ni se putemă desvolta de nu în scale ? Voimă daru ca selința se nu mai fiă franzella albă pe care o mănâncă numai avutură, ci pănea nagră, mămăliga cu care se nutreșce fiăcare cetățiană, fiăcare sătiană. Ca se se imprășcie însă lumina nu este destulă se punemu în legi că instrucțiunea este gratuită și obligătoria, adică fără piață și silită ; nu este destulă se dămă ordini ca se se închirieze case pentru scule, trebue mai ăntâiă s’avemă profesori. Apostolii n’aveau temple și biserica, catedre și palate, dară aveau cuvîntul ă și, la arșița sarelui, împrășciaă lumina. S’avemă dascăli, învățători mai înainte d’a rădica zidiri cari costă milióne și cadă în ruină. Se formămă mai ăntâiă pe cei cari au se lumineze poporală, se formămă profesorii. La noi lipsescă cu totală sculele speciale pentru aceștia. In țerele civilisate, în Francia, unde luminile sunt cultivate de căte 7—800 de ani, unde învețâtura este răspăndită pe tote ulițele, așia încâtă îți intra în capă, asta putea iibce fără voiă, și cu tote astea totă să simplică nevoia d’a organisa scóle unde se se formeze învețătorii, căci nu este destulii ca ei se scră carte, trebueancă se scră cumă s’o comunice la ceilalți, cumă se~î potrunită de folosința acelei lumini, se moraliseze pe școlari. Invețătoriul trebue se înțelegă misiunea sea și se ftă convinsa că este una din cele mai frumóse în societate. Numai atunci pote da rode. Amu văzută la noi că, deși junii Romani se ducü cu grămada în străinătate și se întorcă d’acolo cu diplome, în cătă aveau doctori în drepții, în medicină, în știință, etc. forte numeros! și cu mari talente, totuși instrucțiunea poporului scade. De ce are acesta ? De ce, atunci căndu la noi aveamă mai puțin! doctori învețați, căndă ei erau fórte rari, de ce sculele de și pucîne dau rude multe ? Fiindă c’atunci venise din Transilvania repausatula Lazăru, care s’a așezată în Sf. Sava și într’ună hană a strînsă în giurulă șeii căți-va Români tineri pe cari a începută a-î învâța Elă ședea cu dînșii, manca cu dînșii, vorbii cu dînșii necontenită. La fiecare minută le da lumina și sufletul ă scă, îi obicinuîa, îi făcea se simplă că misiunea lori e mare, ca aveau a forma neamulu romănescă Astu-felă veghiândă <ji și nópte, Lazără a creată uă miijlocu din ce a eșită cel d’ăntâiu profesori, cel d’ăntâiu apostoli cari au produsă multă, aă desceptată neamulă romănescă. D’atunci îneua ce s’a făcuta? Nu voiescă a zice nimica contra profesoriloră, din contra constată mărea de care el nu suntă vinovați. Profesorii la noî n’au uă carieră, suntă mai rea plătiți de cătă orice funcționari, astă-fală încâtă adeseană omi prefere alte funcțiuni și numai de nevoiă întră în scale. Acolo ca omă nou, nepregătită pentru acesta misiune, n’are acelă focă ală sufletului care este trebuinciosă pentru a îndeplini astă sarcină frumosă. Fără scule normali dară, fără scule pentru învețătorî, făr’a rădica posițiunea acestora, n’o se avemă instrucțiune. Miijlocele trebuinciose le avemă. Suntă averile monastiresci, cari, dacă in momente grele potă fi întrebuințate la alte nevoie, trebue neaperată se se întorcu la destinarea ce le-au dată pioșii donatori, care este bine facerea. Și, te ijiua d’astăiii, ce bine-facere mai mare decătă d’a lumina poporulu, decătă d’a da fiacărui Romănu miijlócele d’a trăi după chipulă și asemenarea lui Dumnezeu ? E cu voințele nóstre. Potă ele are se jignesc interesele, posițiunea, oricâtă de înaltă va fi a cuiva? — Ne acasă c’avemă cugetări turburátorie, ori— mejdiose , comuniste , socialiste , — cuvinte necunoscute în țara nóstra, pe cari d. Urechiă a venită a vi le esplica, dară pe cari suntă sigură că, cu totă elocința d-lui, nu le înțelegeți încă, precumă am încrederea că n’o se scrți niciodată ceva se ițică comunismă pentru onerea d-v. și a țerei. Eca cugetările nóstre. Acel ce ne acusă aă are altele? sau este numai uă cestiune de concurență, de rivalitate pentru aplicare? daca d-ioră dă nobilea ambițiune d’a realisa aste dorințe ale tutorii Romăniloră , viiâ la putere și fiășicuri că voră fi susținuți. De nu, fiă șicuri că să se trăiască la putere cătă cora’n pară. Dacă d-loră credă că noi suntemă mai nemernici decătă dînșii, că d-loră aă mai multă sclință, mai multe ideie, se le espuiu și se viiă a le realisa și-l vomă binecuvînta cu toții și nimine nu-i va mai derăma de la putere. Dacă însă cineva ar cuteza a veni la putere cu programa d-vóstre, ș’ajunsu acolo ar avea cugetări ascunse d’a cionti libertatea d’a împucina instrucțiunea publică, d’a aduce intunerißuKin locă de lumină, d’a nu regula financiele așia Incătă impositele se fiă Interse contribuitorilor, nu folose, d’a nu organisa armata așia încâtu se deviă ua putere pentru aperarea țerei și d’a ne lăsa espuși a vedea arăși caii casacilor, în curânduse pe pământulă nostru, d’a nu constitui justiția asia Incătă se nu mai fiă ună monopolă pentru unii, — acelora că se ițică din inimă și sinceritate, ca Română care nu voiă vetemarea nimenui căci ori ce pagubă pentru individă este un pagubă pentru națiunea întrege, că seifică, îl povețuiescă ca se nu vin, la putere, decătă dac’aă cugetă curată d’a voi ce voiesce națiunea , dac’aă capacitate d’a îndeplini. Cine se ve sui la putere cu alte intențiuni, va fi va de dînsulă! INSTITUTULU TRAIANU. Dacă comparămă la noi starea spiritului de acumfi căți-va ani cu cea actuală, în privința instrucțiunii, nu paternă se nu constatămă cu să viiă mulțumire că gustulă, sau ca se fimă mai efacțî, necesitatea de a învăța a ajunsă într’ună gradă destulă de satisfăcătorii pentru acei ce se intereseza de luminarea națiunii sale. Acesta se constatezi, nu numai prin necesitatea ce se simte pe fiecare fjs de a se înmulți numărul scalelor si de tóte categoriile, dară încă și mai multă prin adăugarea numărului scolarilor ce frecventeză aceste scale. Deja însă instituțiunile nóstre de instrucțiune au crescută și crescă în cantitate, crescut că ele are tóte și în calitate? Acesta este uă cestiune la care, nici loculă, nici în intențiunea nóstra nu este de a respunde. Publicul, care se intereseza ca și noi, va judeca. La noi instrucțiunea se dă în trei moduri, în scalele publice, și institutele private și în familiă. Cea d’ântâiă este la disposițiunea tuturora, și la noî mai multă de cătă oriunde, fiindă că este cu totul ă gratuită. Cea de a doua este dată numai pentru cei cu miijlocea de a plăti pentru sntreținerea și instrucțiunea fiiilor ă soră, pentru că nu voră. Șică iei, se î lase a umbla pe drumuri, și a fi espuși la tóte intemperiile timpului, în ducerea și venirea loră de la scólele publice. în fine, cea de a treia, instrucțiunea ce se dă în familiă, este reservată încă la mai puținî, la aceea numai ce nu voră a deslipi pe copii soră din eînului familiei, nici spre a î espune pe drumuri spre a merge la scólele publice, nici a-i confia uă institută privată de aici, neavândă,fică iei, destule garanții despre îngrijirea și instruirea ce se va da fiiloră loră, aceștia cari suntă negreșită cei ce dispună și de mai multe miijilace, san îi țină în casă cu profesori particulari, sau îi trimită în străinătate. Se nu credemă însă că acești părinți nu înțelegă insuficiența instrucțiunii din familie, și inconvenientele forte numerose ale instrucțiunii din străinătate. N’aă însă ce face, ne efică acestî părinți, nu avem și institute private, unde, pe lingă îngrijire și moralitate se dea fiiloră loră uă instrucțiune secundară complectă; unde intrați vădată, să nu fie siliți, a-i soate, după cățiva ani, spre a-i trimite oră la sculele publice ca se-și termine instrucțiunea secundară, ci se încoiță numai pregătiți pentru cursurile superiore. Acesta fiindă starea de lucruri, ce o recunoscemă și care ni s’a mărturisită de mai mulți părinți, subsemnații, profesori de la Universitatea din Bucuresci, amotărîtă a lua asupră ne greua sarcină și marea respundere în facia părinților, spre a funda una înstitută sub numele de Intitutulă Traianu, care, pe lîngă clasele primare va ave și tóte clasele gimnasiale; astă felu ca copii se încăpă cu a, b, c, și se termine pregătiți pentru Bacalaureații, singurulă actă ce se care astă jî spre a trece în facultăți și a ocupa uă funcțiune publică, fără se se mai întrebe unde s’a preparată cineva pentru acelă actă, destulă numai se fie capabilă ală susține. Trei, fiindă garanțiile ce se ceru, pentru mnă stabilimentă de instrucțiune și mai cu sumă privată, moralitate, instrucțiune și igienă, subsemnații se lingușescă a crede că opiniunea de care fiecare din fei se bucură în capitală, garanteza îndestulă pentru prima condițiune. Pentru a doua garanteza catedrele ce ocupă ieiviști în Universitate cătă și ale profesorilor ce deja aă primită a da concursulă d-loră instrucțiunei. Aceștia sunt domnii: Ep. Francuci, profesoră de limba elenă la facultatea de litere din Bucuresci, Em. Bacaloglu, licențiată in șciințele fisice, profesoră la facultatea de șciinți din Bucuresci și la scala de medicină. G. Petrescu, licențiată în dreptă, ex-profesoră de dreptură administrativă la facultatea de dreptă din Iași, advocată etc. U. Marsillac, profesoră de limba francesă la facultatea de litere din Bucuresci. După trebuința personalului didactică al Institutului se va înmulți; este de priso să se mai adăogămă aci că, în privința înstrucțiunei subscriși, nu vor cruța nimică pentru a înavuți Institutul- sară cu tote obiectele necesare și indespensabile; studiului uneî colecțiunî de istoria naturală și aparate de fisică și chimii, fără de care studiul acestoră sciințe este dificilă, dacă nu atundă. Totă aci este loculă se arătămă că programulă studieloră acestui înstiintă, va fi, pentru clasele primare ca și pentru cele gimnasiale aceleală scalelor și publice, cu mici modificațiunî în arangjarea materiilor, la cele gimnasiale, arangiare reclamată de natura șeiințeloră, de metodă și conformă cu desvoltarea spiritului copiiloră, și cu scopul ă ca are Institutului de a face ca junii școlari se câștige în timp și fără a perde din soliditatea cunoscințeloră. Cătă 22 500 j pentru cea de a treia garanteiă, convinși că cui spiritului stă în stănse relațiuni cu îngriirea corpulur,tfcpitoru da tóte silințele a îndeplini cu scrupulositate tote prescripțiunile igienice ce cunOBO ă și acelea ce Mediculu Institutului, Dr. Obedenariă le va prescrie în acesta privință. In acestă înstiintă se vor primi interni semiinterni, și, spre a înlesni și pre cei mai puțini avuți, și esterni. Se va face asemenea preparațiuni pentru bacalaureată și scala militară. Nu ne remăne terminăndă, de cătă a anuncia pre onor, părinți că acestă înstiintă va începe cursurile sale în luna lui Aprilie viitorie, și că, pînă atunci, suntă rugați acei dintre d-loră cari voră voi se-i onoreze cu confiarea fiilor- loră, se arunce pre oricare din sub semnații, în persani, pentru cei din capitală și prin scrisori saă corespondență, pentru cei din districte, că dorescă se dea pe fn d-loră în acestă înstitntă, indicăndă totă de uă dată numărulă și starea instrucțiunii loră. Totă de uă dată adăogămă, pentru sciința d-loră că predusă interniloră este de 70 galbeni pe ană pentru cei de clasele gimnasile și de 60 de galbeni, pentru cei de clasele primare. Precusă semi-interniloră este de 50 de galbeni pentru cei de clasele gimnasiale și de 40 galbeni pentru cei de la clasele primare. Eră ală esterniloră, după galbeni pe lună, pentru cei din clasele primare, 2 l/a .pentru cei din«l»sele—gimnasiale și 3 galbeni pentru cei .ce se prepară la bacalaureată și scala militară. Plata se face pe semestru șî înainte, pentru interni și sfini-interni, și cu luna pentru cei esterni. Suma plătită, uădată, remăne în profitul institutului, deci părinții iau pe copii înainte de termeni. Se înapoiază însă, în , analogii, părințiloru ai căroră, fii, prin purtarea lorű nedemnă, au meritată espunsiunea din institutii. Artele de agrementă, afară de musica vocală și gimnastica se plătescă în parte. Profesorii institutului. V. A. Urechiă.—• El-directore a ministerului cultelor și instrucțiunii publice; es-președinte consiliului școlaru din moldova; licențiată în litere; profesore de literatură și istoria la facultatea de litere din Bucuresci. D. Petrescu.— Licențiată în matematici de la facultatea de șciințe din Paris; profesore la facultatea de sciințe din Bucuresci; es-profesore la scala militară. Gr. Ștefănescu.— Licențiată în sciințele Naturale de la Facultatea din Paris, profesore la facultatea de sciințe din Bucuresci; membru al mai multoru societăți savante. NB. Declarațiunile se facă la DD. V. A. Urechiă.— Strada Știbeiu-Vodă, la intrarea Cișmegiului, lăngă Bellevue, sâă la Academie. Gr. Ștefănescu.— Strada Mentulesa 4, sâă la Academiă. D. Petrescu.— Strada sedia Academiă. PARTEA COMUNALE. CONSILIULU COMUNEI BUCURESCA. ȘEDINȚA VII. M arti 11 ianuarie 1861. Presenți: D. Cornelie Lapati, consiliar ajutoră. — S. Micbulescu, idem. — Anton I. Arion, idem. — Costache Panaiotă, idem. — Beniamin Hernia, idem. — Pană Buescu, cosiliaru. — N. Pancu, idem. — Barbu Protopopescu idem. — Grigorie Serrurie, idem. — Doctorală Iatropolu, idem. — Vasiliă Toncovicianu ideiL. Absenți: D. Dumitru Brătianu primar. — Dumitru Culoglu, consilier ocupat*la — Gr Cantacuzino, cons. aju. — Gr. Lahovari, consilieră. ^ Ședința se deschide la 1 l/1 ore dupe amețjt supta președinția d lui Corneliu Lapati. Procesele-verbale a trei ședințe preceding se citescă și se aprobă. Budgetul bisericei Sf. Nicolae, din Prunitu, pe anulă, corinte 1807, se aprobă de Consiliu. Se pune în vederea Consiliului raportulă d lui oficeră ală stării civile ală circumscripții a II-a cu No. 15, prin care z>ce că prin noulă regulamantu, guvernul hotărându a se percepe taxe pentru extracte după acte de nascere, căsătoriă și moarte, nu deslușesce dacă asemenea taxe trebue a se percepe atătă pentru extracte date dupe vechile condice ale bisericiloru, cătă și pentru cele după registrele cele noul, și cere a i se areta dacăt urmeza a percepe aceste taxe pentru tote extractele în generală. D. Arion, cerândă cuvântulă iuice că d. Ministru nu este îndreptă ca printr’ună regulamentă, care nu pote ave de obiectă de cătă a regulamenta punerea în aplicare a unei legi, se institue taxe comunale, taxe care după art. 71 și 124 din legea comunale nu se potă asetia de cătă numai după diiptuirea consiliului comunale încuviințată și de guvernă. Astăfemi dere, d. Arion, este de opiniune ca pentru înregistrarea actelor de stare civile, se semărită taxele din anulă trecută, cari suntă con IMPRUMUTULU OPPENHEIM. S’a publicată erl și se publică și astăzi în fața nóstru a visulu pentru emiterea titlurilor acestui împrumută. Dămă aci spre uă mai bună înțelegere a cititoriloră noștri mă calculă ală folosului ce produce pentru posesorii de obligațiuni acestă împrumută, și care revină la 14 3/4 %. Timpulă ce d-nii concesionari dau aceloră ce voră a participa la acesta operațiune este forte scurtă. Credemă dară că Romanii cari dispună de capitaluri ară trebui se sé obligațiuni la acestă împrumută. Astafelă folosesc cele mari date de Stată împrumutătoriloră voră pute profita țere, dacă parte mare din împrumută ar ficoperită de Romănî. 1,05— plătindă îndată, o comptulă de 80/0 pentrtru anticipațiune, se urcă la fr. 104.720. 66,45 costulă reale, cuponula de la l iă Iuliu scosă. FOLOSUI. Fr. 66,45 producă 8 fr. adică 12% pe ană. Inapoiarea fondului în 23 de ani, sau într’una termenă mersă de douespreizece ani, produce fr. 33,65 represintândă pe ană....................23/4 % — Așia dată folosută totale e de 143/4 % 1 Iuliu escapon 13 5p/a îndată „ .» . .... _ E . .... 5— la repartițiune) ; la fevruari (stilu nou). 10— la 15 Martie 28 de iile câte 8% 6 222 15— la 15 Aprilie 59 — — — — 19 666 15— la 15 Maiă 89 — — — — 29 666 10— la 15 Iunie 120 — — —— — 26 666 la 67 50 %