Romanulu, mai 1867 (Anul 11)

1867-05-01

ánütiU AKUfAJ ALP DN-SPBE-pECELE VOIESCE ȘI VEI FOTE Cap. Dist. Pe aaíj.............................lei 128 — 152 Pe ș6ff‘ tum.................... » 64 — 76 Pe treí luni...................... " 32 — 38 Pe uă lună....................... 11 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMANUI. No 1. — REDACȚ­IUNEA No .O STRADA ACADEMIEI LUNI, MARȚI, MIERCURI 1, 2 și 3 MAIU 1867. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI Abonamentele în București Pasagiu lu Români! No. 1. — In districte la cores­­pondinții ^iariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCITJBILE Linia de 30 litere.................. 1 leii Inserțiunî și reclame, linia....... 5­­ SERVITIU TELEGRAFICII AK­U ROmANI U lu­JX. LONDON, 11 Main. In conferința de a­ fi tra­­tatulfi care regul­iza afacerea Luxemburgului a fost­ supremnată de către represintanții puteri­­lor, ce au luațu­ parte la Conferințe. PARIS, 12 Main. „Monitoriulü“ (iie: Trata­­tulii ce reguldză cestiunea Luxemburgului a fostă supsemnată era fdră la London. Guvernul­ se va grăbi a face cunoscută Senatului și corpului Le­giuitorii, disposițiunile acestui tratat­. LONDON, 12 Maiü. Ratificarea Tratatului, stipulată era, se va face într’oă lună după înce­perea dezertarei fortăreței. PARIS 13. Azel în Camera deputaților. d. de Moustier a făcută uă comunicare prin care a apusă că: .,Tratatulă sup-scrisă Sâmbătă regu­­lază definitivă situațiunea internaționale a Lu­xemburgului. D. de Moustier a explicată începutulă și ur­marea cestiunei Luxemburgului prin tóte fosile prin cart­a trecută, ș’a lăudată nepărtinirea și sincera dorință a tutoră puteril­oră spre a ajunge la uă regulare ecitabile a cărea­a cele mai de căpetenia regular­ suntă: „Marele duce al­ Luxemburgului a dec­larată că va mențini legămintele marelui ducată cu casa de Orange. — Oșcirile prusiane vor­ pri­­imi ordină a procede la despărtarea cetății Lu­xemburgului îndată după ce se va face schim­barea tratatelor­. Marele Duce s'a îngagiată a lua mesujele trebuitorie spre a schimba cetatea, prin derîmările trebuitorie ale fortificărilor­, în­­tr'ună ora și fi deschisă. Tratatulă­respunde pe deplină la ținta ce avea guvernămentulă france­­se și ad­­uză marelui Duce intrega îndependință. Guvernământul­ francese crede de trebuință a face se se vârjă acesta isbîndă din causă că pentru prima oră pate, întrunirea unei Conferința, în locă d'a urma resbeiulă și a se mărgini a sancționa resultatele lui, a isbutită a să preveni.“ Monitoriulă francese de a<JI (Marți) iilie: Im­­­peratură h­otărîtă a se trimite îndată la casele lor­, luptă-oficiăriî și soldații din clasa 1860 și cari erau îngagiați, ca voluntari, pină la 31 De­cembre 1867. (Serviciulu private ale Monitorului.) PARIS, 11 Mai.— Stanley a dată în tóte pri­vințele informațiuni apÍcuratore asupra conferinței. Ein­a ijisă: Regularea substanțiale s’a obținută, nu remăne­alcă decătă se se facă formalitățile. Negociațiunile vor­ fi, după tote probabilitățile, terminate în căte­va­­ zile. (Havas). BERLIN, 11 Mal. — Camera deputaților­ s’a amânată pînă la 29. LONDRA, 11 Mal. — „Globulă,“ organă mi­nisteriale, crede că resultatul­ conferinței este a­­sigurată. Luxemburgul­ remăne sub regele Olandei, și va fi neutralizată sub garanția puterilor­. — Forterețele se voră derăma, dară numai trupele cară se remăiă marelui ducată spre a menține ordinea. «I—■asasini ii fi Z' in»TM—Mi......■» —mi ATENE, 11 Mai.­­­ Guvernul­ continuă ur­mările. Armata se va ridica la 30.000 omeni. Șapte corabie cuirasate su au cumpărată de la En­­glitera și America. SMYRNA, 11 Mai.— Consulele generale fran­­cesti cere satisfacțiune de la guvernatorul­ din Chio pentru că a atacată inviolabilitatea domici­liului episcopului. CONSTANTINOPOLE, 11 Mal.— Vice­regele Egyptului a primit o titlul­ de „hedimelaisse.“ PARIS, 11 Mai.— I Hak­ulu „Patria“ (zice că ștansele soluțiunii cestiunii Luxemburgului sunt­ favorabili și răped­i. Garanția va fi resolvată fără dificultăți astăzi.— „Stindardulă“ spune că astăziî se va decide asupra neutralisam și deșertării for­­tărețeloră; remănă numai cestiunile secundarie. PARIS, 11 Mai.— „Monitorulă,“ vorbind­ des­pre conferință (jice: Cabinetele suntă de acordă spre a recomanda ca basm, neutralisarea marelui­­ducată cu consecințe principale, mai cu sumă de­șertarea fortereței. Francia ascultăndă ideile sele de desinteresare și susțiindu acesta programă dă astă­felă unu gagiă de reconciliare. „Stindardulă“ <zice că cestiunea principale e decisă, cele­l­alte cestiuni secundarie voru cere mai multe întruniri a­le conferinței. Guvernulă a autorizată pe com­pania franco-englese se stabilască cablulă tran­satlantică la Brest. LONDRA, 9 Mai.— Derby a declarată în Ca­mera paimiloră că conferința a aplanată tóte di­ficultățile, cu tote că decisiunile nu s’au subsem­nată încă. Pacea europeană este astă­felă asigurată­­în Camera comunelor­, Stanley a declarată că în conferință s’a făcută regularea substanțiale, cu tote că mai remănă formalitățile.—­ Garanția ce va da Englitera nu va cresce, dară va mărgini din con­­tra obligațiunile mele actuale. Finele conferinței peste pucine zile. Camera a discutată cu aprin­dere bilula pentru reformă. Victoria a avută­ o guvernală cu 322 contra 256. Walpol și-a dată demisiunea. PARIS, 10 Mai. — Propunerea lui Disraeli, privitore la reforma electorale, s-a adoptată cu 322 voturi contra 256. „Monitorulă belgiană“ publică telegrame din Londra prin carl (lice că tóte articlele s’au parafață, afară de articlulă 4. Plenipotențiarul­ Prusiei a cerută instrucțiuni spre a fixa termenulă e­vacuațiuneî. Oă altă telegramă publicată de „în dependință“ <jice: Prussia va e­­vacua Luxemburgul­ îndată după ratificațiune. Fortificațiunile vor­ fi derîmate— Regele Orlandei va remănea duce ale Luxemburgului. (Havas). BERLIN, 11 Mai.— Regele Greciei aplecată as­pră la Petersburg. LONDRA, Îl Main. — Mine de sicură se va ține cea din urmă ședință a conferinței. Mi­­nistrul­ de interne Walpole va fi înlocuită prin Hardy. PARIS, 11 Main. — Circulă zgomotului că în Ispania s’au făcută numeróse arestări. BRUXELLES, 10 Main. — „Monitorul­ bel­giană“ conține u­ telegramă din Londra că trac­tatură va fi parafată astăzi, afară de articolul­ patru care fixază amânarea deșertării fortăreței. Plenipotențiarială Prussieî Dacă n’a primită in­strucțiuni asupra acestui punctă. FLORENZA, 9 Masă.—Espunerea financiarei deficitulu pînă la 69 va fi de 580 milióne. Gu­vernul ă­voiesce a preleva 600 asupra bunurilor­ eclesiastice, subă formă de imposita estraordinară. 170 milione se ceră cătă mai curendă, 430 în patru ani. Restul­ averiloră, deja în puterea fis­cului, estimată la cheltuelile clerului. 250 mili­one din 600, destinate a despăgubi banca. Exer­­cițiele pe 67 — 68 sunt­ asigurate fără m­ă­ncă imposită cu începere de la 1869. Impositură pe măcinată va acoperi la trebuință deficitură. Pro­iectului bunurilor­ eclesiastice se va depune mâne. PARIS, 11 Masă. Ifiariulă „Patria“ (lice: pro­­iectulă de tractată supusă conferinței de către Anglia a fostă adoptată erî; acesta tractată rupe definitivă ori­ce legătură între Luxemburg și Germania. Prusia își va retrage garnisona și va procede la derîmarea fortereței. Luxemburgul­ rămăne în posesiunea regelui Orlandei, și va fi neutralizată fără garanția puterilor, ce au luaț­­ parte la conferințe. Guvernul­ franceză va comu­nica acesta mane­vote Camereloră. „Patria“ a­­daoge: Bernsdorff lasă a se spera că patru luni voră ajunge pentru deșertarea Luxemburgului. La Londra conferința a ținută era doue ore. Ore cari amenunțe regulază totală într’ună cu­pă sa­­tisfăcătoră. Astăzi i se va ține ședință la cinci ore. Principele de Wales plecă la Paris. BERLIN, 11 Masă. — Ministrulă americană Wrigt, a murită astăziî. Se asigură din bună sorginte că Francia ar fi arătată aici că armamentele se vor­ suspenda. LONDRA. — „Globulă,“ ,s*ara ministerială, scrie: După încheierea conferinței, Anglia va pro­pune dezarmare generală; se crede că ună con­­gresă va urma conferinței. Tractatură relativă la Luxemburg este semnată astă-seră. PARIS, 1 2 Masă. — Principele de Galles și un mare ducesă a Rusciei, au sosită astăzi de dimineață. Principele Alfreda ale Angliei este ac­­ceptată pentru 14 ale curentei. Ambii principi angli voră petrece aici­­ zece­­ zile. Regele și re­gina Belgiei sunt­ acceptați pentru Marți­san Mercur­, „Stindardulă“ (lice: Adunarea națională candid­ă a adoptată oă constituțiune provisorie și a alesă pe Dimitrie Mavrocordat guvernoră­ clă a primită pînă la întrunirea Candiei cu Grecia. „Monitorul” confirmă semnătura tractatelor­ la Londra, sora la 11 ale curentei. Prussianii vor­ evacua fortăreța Luxemburgului după ce voru ri­dica provisiunile și materialulă soră. Guvernul­ va face neamănată cunoscută oamenilor și dispo­sițiunile acelora tractate. LONDRA. — Ratificațiunea tractatelor­ se va va face după patru septemăni; îndată după acesta va începe evacuațiunea stipulată. Luxemburgul­ remăne în Zollverein. FLORENZA. — „Opinions“ desminte „Memo­­rialul­ diplomatic“ care­­ fisese că Russia voiesce a conceda admisiunea Italiei în conferință num­ai subă condițiunile ca acea admisiune se nu potă fi invocată ca precedentă. „Opinione“ este au­­terizată a declara că Rusia departe de a împe­­dica posițiunea viitare a Italiei, se felicite d’a o vedea că a luată partea ce i se cuvine între ma­rile puteri. București Florarü. Suntemn fericiți și ca țliariști și mai cu sem­ă ca Romăni ca pacea, între Francia și Prusia, la care nimeni nu credea pe cându noi o afirmamu, este în sfârșită u­ă fapta împlinită. Depe­­ștele ce amă publicată eri și mai cu sema cele ce publicămă ații, arătă cele provenite din corespondința nós­­trâ particulariâ, cătă ș’acele ale „Mo­­nitoriului­” nu mai pot­ lăsa nici oă umbră de sperand­ă aceloră cari ce­­reau acestă resbelă, căci credeau că elű va readuce în tótu Europa triumfală Regimenul celui vechi, domnia trecutu­lui, a morților­, asupra viitorului, a­­supra celoră noui­ țliariulă din London Globe, ne dă să scrie toto atătă de frumósa pen­tru noi, dară care o credemă peste putință. El­ ne spune că Anglia va propune desarmarea generale și în urma acestei propuneri va urma ună Con­­gresă. Că asemene propunere a făcutu­­o, acum­ trei ani, marele împerată ală Franciei și n’a isbutitu. De ce ? Fiindu că, ne-a spusu-o însu­și Napoleone III, carta Europei, făcută fiindu pe dreptulă celui mai tare, eră nu pe drep­tate, după naționalitate, „tronurile sunt­ puse p’uă mînă de erbă de pușcă.“ Astă­ felă dără, nu este d’ajunsă se s’adune împerații în Congresă și se decrete desarmarea generale; ca se desarme trebue mai ănte să se se re­­gulese carta Europei duă naționa­lități, dupe interese, ș’atunci desar­marea va veni de la sine—și, căci va fi cerută de interesele locale și gene­rale, de pacea ce decurge firesce din respectul­ dreptului, din satisfacerea legilor­ naturale. Nu credemu dată; și nu trebue se crede că în reeșirea Congresului promisă de o fam­ulă en­­glese pînă ce carta Europei nu se va preface și nu va avea dreptu temelia naționalitatea și dreptatea, și cartea Eu­ropei în Oriunte este peste put­ină a se mai mănținfe, asemenea și ’n Po­lonia, asemenea și ’n Austria, mai cu sumă din causa asiaticei nature și po­litice a maghiarilor­. Și ’n Austria Ungurii împingă, din causa politicei loră despotice, la uă mare revoluțiu­­ne și pe Romăni pe Slavi. Un­ ar­­tidlu ce­ să reproducemă mai la vale după Gazetta de Transilvania, va vorbi multă mai limpede și mai sigură du­pe cătă amă putea vorbi noi. Despre Orivnte afară din cee­a ce scimă toți și din partea Bulgarilor, și din acea­ a a Serbilor, și din acea­ a ae­­roiloră Eleni, se mai facemă cunoscută urmatorea depeșie telegrafică din London: „Omer Pașta a atacată Sfakia la 4 și 6 Masă. Ambele bătălie lé a per­­dute, și din puntură de vedere ală o­­norii și din cele materiale, și s’a re­trasă cu restul­ armatei 1 z Apoco­­ronia.“ Elenii dară, precumă amă ^isă totă deună, mergă și voră merge din bi­ruință în biruință, căci iubescă patria loră și sciă că ea cere se-i dai totă pentru ca după ce vei constitui-o se ’ncepi a lua din ce ai dată. Ce fa­cemă însă noi? Ce facă comersanții, Senatorii, Deputații și miniștrii noștrii în genere și ’n parte d. ministru de resbelă? Acesta­ a­célu pucin, a inven­tată m­ă­noă Godillot, dară cei­l­alți suntă de curendă veniți și d’acea­ a îi prevestimQ numai ș’asceptăm, se-i judecămă după fapte. SENATULU SI CAMERA. BOGETULU COMONELORU. (Ve­zi No. de la 27 pînă la 30 Aprile.) VII. Onoratură Senatore, d. Scarlată Ros­setti, deși­­rfice că cele mai multe im­­posite ale Comunei Bucurescii suntă rele, nu combate însă decâtă cele denéi despre cari vorbirămă în N-le. trecutei despre cele-l­alte nu­rifice ună singură cuvântă și prin urmare nu putemă face nici uă ’ntimpinare cândă n’au pa­ FOSTIA ROMANULUI. AMORUM ETERNELE('). Ea seri cu m­oșie pe pământu. Saint- Epinay remase una momenta în urmă pen­tru a lega barca la masa. Tînera femeie mergea dreptu spre unu Indouita șiră de sălcii pe cari le vedea în fundul și câm­piei. Acesta spre alü regiunilor­ umede a­le cărui rad­ă neputerice le înfrunta ea, la sfîrșită totó îi deveniseră superatore, și ori­câtu de mică ar fi fostă acea umbră a salciilor­, ea o privia de departe cu invidie. Cornițele o urmă făr’ a se încerca s’o ajungă; elfi se ’mbătă de privirea acelei talia arongate și ’mlădiosă, elfi se ’ncer­­ca a revolta ș’a arma inima lu’ contra mândrei fărmecătore, și călca cu mănie arba călcată deja de dînsa, și cu tóte as­te, ar fi serutatu bucurosa urma pașilor fi iei; tot și d’uă dată o adora ș’o și bles­tema. — Yolande se opri în fine supt și sălcii. Cănd și Saint-Epinay se apropia, ea ședea deja pe orbă și se așed­a cu a­­cea lene activă a creolelor ei, — totfi deu­­na silindu-se a se așed­a cătfi pot fi mai bine în ori­ce loc și ajungfi­ ar­­ lise cine­va ved­ându-le astfi­ felfi, că ele speră că tóta viéja sorfi nu se voru­­rni din acelu locfi. — Tînera femeie, ved­ându se férte sigură că va gusta unui moment si de re­­pausu pe orbca recorosa, dete unü mare suspinsi de ușturare, și­­ lise lui Saint-Epi­nay, învitându-lă se șad­ă lîngă dînsa. — 1 Cătfi sunt si de bine aci! . A vede No. din 26, 27 28 29 și 30 Aprile. — Pre bine, repeți cornițele, însă re­ntase în piciore. — Totu e liniscu­fi, urmă Volande. Nici vădată n’am fi înțelesu mai bine de cătfi în acest­ moment și natura discretă și întune­cată a țereî vostre. Acestü certfi surfi re­varsă liniscirea în inimă, și verduță pali­dă a acestor fi câmpie este în adeverit dul­ce pentru ochi. Te asicurfi că acesta vente ce suflă necontenitei dă bune consilie;elu­­ lice că ómenii înțelepți nu potfi face ni­­micit mai bine în lumea asta de cătfi se ddrmă. Dormi darfi, amiculfi mefi, și dormi fără visuri rele. — Etă uă glumă,­­lise Saint-Epinay, de care m’aș fi putut fi scuti. — O! nu te supera, «fise ea, te con­juri! . . . Amu multe adeverurî ați­­ lice ații, ș’așa fi voitfi se urmezfi a’ți vorbi suptă velfi și ridendo. In nesce lucruri atăt fi de delicate, tonului glumei­e celui mai bunii, darii d-ta nu’lfi poți suferi, așia darsi voi fi fi seriosă fairă voia mea, îmi pare amicului meu, că esc­ în momentului d’a comite uă nebuniă fiiră scusă și în a­­dever fi fără causă .... Pentru, ce .ți—aî pusti într’uă­­li în capă se me iubesci...... după cinci ani? — Mai ne merită ar fi de m’aî întreba pentru ce nu te amu iubiții mai curândă,­­fi se elfi, însă acesta este uă cestiune pe care te rog fi chiarfi se nu mi-o faci, căci nu voia sei ce se’ți respund fi. Mi-au apă­­­rut fi, acum­ fi cinci ani, ca uă visiune...... — Cerescă, întrerupse ea. — N’ai promisă a fi seriosă? în­trebă Saint-Epinay, te-ar costa forte pu­cină sa’ți ții promisiunea. Dacă este uă favore d’a nu glumi într’unu momentu a­­rătă de dureros­i pentru mine, nu dato­­resci ore astă favóre puterea simțîmântului ce domnesce inima mea ? ți-amu devenită nesuferită, însă numaî de ori; nebunia mea a fost și dulce și curteză în tîmpii de cinci ani. Adă’ți aminte că, cănd fi te întel­­nisi pentru ântîia dată la mătușia dumita­­le, d­na de Ocelles, remăseifi mai mult și do­uă lună făr’ a me 'ncerca chiar și se tie apropiu de dumneta. Pentru ce aș fi fi încercată unui lucru ce nu era atunci necesară plăcerii mele ? Acele emoțiuni de­licate pe cari me făceai se le cunosc și suntă forte departe, eram fi ca un fi copilă ce privește cu invidie lucindfi uă stea, și ca­re nu cuteză a se opri asupra gândirei d’a o putea prinde vr’uă dată. Și efi te priviam fi, aflam fi în dumniata totfi ce cău­­tasemfi, ce’mi închipuisemu, ce visasemfi de­­lece ani. Chiar dar fi trebuit se nu te mai revedu nici vădată, și totu acestă im­­presiune a orelorö d’anterfi nu și-ar fi fi perdutfi în mine nimicii din puterea iei; însă ea trebuea se se întărescă prin de­prindere: puțină timpii mai tîrdisi te va­­­ 1­u­i­ti la d-ta acasă. Eram fi m­fi amică pre­ diosă în acei timpi, m­fi amică de care nu se putea avea nici uă tocna și de care se părea că nu va fi nici uă dată de ce se teme. Și ore nu eram fi cu celă d’ân­­teia în mirare de liniștea ființei mele în­­întrege căndu me aflam și lîngă dumniata? Nici uă pasiune indiscretă nu me agita, totfi ce simțiam fi era adîncit și liniscitii, și cu tote aste eram fi plinii pînă la buze de dumniata. Acele mari mulțămiri ale ini­­mei suntfi liniscite, fără ’ndouială pentru că contimuă speranția tutorii fericirilorfi vii­­torie. Pot fi se’țî jură însă că în timpu de cinci ani am fi trăită lîngă dumniata fără a me găndi se sperfi nimicu mai mult și de acea­ a ce gustam fi; nici uă dată nu mi-a venită gândirea c’ar fi trebui se dorese fi mai multă. De ce n’a voită Dumned­efi ca d-na de Ocelles se nu me silască a veni în a­­cestfi castelfi! — Sermanului meu amicii, ^ise tînera femeie, mătușia mea n’a făcută acésta fără scopu. — Efi am venită, urmă elfi. Spre d-ta numai alergam fi. Lipsa dumitale îndelun­gă deja, nu’mî mai era de suferită, și nu me îndouiam de loc și revelindu-te de încer­carea ce eramu se suferă. Am intrat și aci în intimitatea vieței dumitale, am respirată tot și ce iubescu în dumniata, iotă ce pînă acumă ved­useră numai, am fi uitat și ve­­seliele linișcite ale trecutului . . . — Escf un fi ingrată, întrerupse încă uă dată d-na des Songeres c’uă voce pucinfi alterată. Afară de acestea ai mai uitat fi încă altfi ceva, ce nu spui; efi nu suntu liberă. Saint-Epinay făcu m­ă gestu. — Te înțelegi!,­­lise ea cu blîndeță, a­­césta e morala mătușei mele. Cu tote aste, aceste mici și semeție chipurii d’a inter­preta simțimintele ordinarie nu pot schimba a­­deverul­ lucrurilor ei. Efi nu sunt fi nici fată nici veduvă, și nu pot fi se­me dat, pen­tru că efi nu sunt și a mea. Pentru ce nu te-am întâlnită mai dinainte, sermanului mai­ amică! te-aș fi fi iubită póte, căci me­riți mult fi a fi iubiții. Căsătoria, afară de care femeiele cele oneste nu pot fi afla mântuire, este fără ’ndouială cea mai bu­nă formă a amorului, mai cu sumă pen­tru miculii numerfi dintre noî ce e mân­dru, căci astfi felii de amorfi ne dă, celă pucinfi, mi­ l’lace de aperare; însă cândfi aveam fi vârsta d’a iubi și d’a voi se fiu­ iubită, oceanulfi nedespărția, nici nu sciamfi că esiști pe lume și nici dumniata nu scial acésta de mine, și m’am lăsat și a fi dată unui altuia. — E­unu bezrănii, șîopti Saint-Epinay­— Și eu­ esclamă ea, nu suntă pre totfi ca și dînsulfi aprópe d’a fi betrăna? Nu ți s’a spusă vârsta mea era sora? Ai uitat și deja totfi ce ’ți spusei fi mai nainte d’a me sui în barcă, nu este de căt fi uă oră? Decă te-aș fi iubi­­ții, gândirea că sfîrșitulfi acestei iubiri e atăt fi de apropia­tă m’ar umplea de desperare și de spaimă; și dumniata vei fi fericiții și me vei vedea murindă. A­ amicului meă, te am fi cu­noscută pré tîrțu­fi . . . însă acesta e încă unfi lucru ce nu trebue se ți’l fi spuifi; trecutul nu se póte preface. Aîdemă f a­­césta preumblare ce­a începută atăt fi de bine, trebuea se se sfîrșască reji, așta era scrisă, trebue se ne ’ntorceme la Ocelles. Ea se sculă. Saint-Epinay nici nu se ’ncercă a o reține, căci și elfi voia se se ’ntorca la Ocelles, simția că e timpi! se se ’ntorcă; uă tulburare furiosă fericia în­­tr’însulfi, avea nesce gândiri detestabile. Elfi se găndia că orgoliosa creatură pe’id

Next