Romanulu, mai 1867 (Anul 11)
1867-05-01
ánütiU AKUfAJ ALP DN-SPBE-pECELE VOIESCE ȘI VEI FOTE Cap. Dist. Pe aaíj.............................lei 128 — 152 Pe ș6ff‘ tum.................... » 64 — 76 Pe treí luni...................... " 32 — 38 Pe uă lună....................... 11 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMANUI. No 1. — REDACȚIUNEA No .O STRADA ACADEMIEI LUNI, MARȚI, MIERCURI 1, 2 și 3 MAIU 1867. LUMINEZATE ȘI VEI FI Abonamentele în București Pasagiu lu Români! No. 1. — In districte la corespondinții ^iariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCITJBILE Linia de 30 litere.................. 1 leii Inserțiunî și reclame, linia....... 5 SERVITIU TELEGRAFICII AKU ROmANI U luJX. LONDON, 11 Main. In conferința de a fi tratatulfi care reguliza afacerea Luxemburgului a fost supremnată de către represintanții puterilor, ce au luațu parte la Conferințe. PARIS, 12 Main. „Monitoriulü“ (iie: Tratatulii ce reguldză cestiunea Luxemburgului a fostă supsemnată era fdră la London. Guvernul se va grăbi a face cunoscută Senatului și corpului Legiuitorii, disposițiunile acestui tratat. LONDON, 12 Maiü. Ratificarea Tratatului, stipulată era, se va face într’oă lună după începerea dezertarei fortăreței. PARIS 13. Azel în Camera deputaților. d. de Moustier a făcută uă comunicare prin care a apusă că: .,Tratatulă sup-scrisă Sâmbătă regulază definitivă situațiunea internaționale a Luxemburgului. D. de Moustier a explicată începutulă și urmarea cestiunei Luxemburgului prin tóte fosile prin carta trecută, ș’a lăudată nepărtinirea și sincera dorință a tutoră puteriloră spre a ajunge la uă regulare ecitabile a căreaa cele mai de căpetenia regular suntă: „Marele duce al Luxemburgului a declarată că va mențini legămintele marelui ducată cu casa de Orange. — Oșcirile prusiane vor priimi ordină a procede la despărtarea cetății Luxemburgului îndată după ce se va face schimbarea tratatelor. Marele Duce s'a îngagiată a lua mesujele trebuitorie spre a schimba cetatea, prin derîmările trebuitorie ale fortificărilor, într'ună ora și fi deschisă. Tratatulărespunde pe deplină la ținta ce avea guvernămentulă francese și aduză marelui Duce intrega îndependință. Guvernământul francese crede de trebuință a face se se vârjă acesta isbîndă din causă că pentru prima oră pate, întrunirea unei Conferința, în locă d'a urma resbeiulă și a se mărgini a sancționa resultatele lui, a isbutită a să preveni.“ Monitoriulă francese de a<JI (Marți) iilie: Imperatură hotărîtă a se trimite îndată la casele lor, luptă-oficiăriî și soldații din clasa 1860 și cari erau îngagiați, ca voluntari, pină la 31 Decembre 1867. (Serviciulu private ale Monitorului.) PARIS, 11 Mai.— Stanley a dată în tóte privințele informațiuni apÍcuratore asupra conferinței. Eina ijisă: Regularea substanțiale s’a obținută, nu remănealcă decătă se se facă formalitățile. Negociațiunile vor fi, după tote probabilitățile, terminate în căteva zile. (Havas). BERLIN, 11 Mal. — Camera deputaților s’a amânată pînă la 29. LONDRA, 11 Mal. — „Globulă,“ organă ministeriale, crede că resultatul conferinței este asigurată. Luxemburgul remăne sub regele Olandei, și va fi neutralizată sub garanția puterilor. — Forterețele se voră derăma, dară numai trupele cară se remăiă marelui ducată spre a menține ordinea. «I—■asasini ii fi Z' in»TM—Mi......■» —mi ATENE, 11 Mai. Guvernul continuă urmările. Armata se va ridica la 30.000 omeni. Șapte corabie cuirasate su au cumpărată de la Englitera și America. SMYRNA, 11 Mai.— Consulele generale francesti cere satisfacțiune de la guvernatorul din Chio pentru că a atacată inviolabilitatea domiciliului episcopului. CONSTANTINOPOLE, 11 Mal.— Viceregele Egyptului a primit o titlul de „hedimelaisse.“ PARIS, 11 Mai.— I Hakulu „Patria“ (zice că ștansele soluțiunii cestiunii Luxemburgului sunt favorabili și răpedi. Garanția va fi resolvată fără dificultăți astăzi.— „Stindardulă“ spune că astăziî se va decide asupra neutralisam și deșertării fortărețeloră; remănă numai cestiunile secundarie. PARIS, 11 Mai.— „Monitorulă,“ vorbind despre conferință (jice: Cabinetele suntă de acordă spre a recomanda ca basm, neutralisarea mareluiducată cu consecințe principale, mai cu sumă deșertarea fortereței. Francia ascultăndă ideile sele de desinteresare și susțiindu acesta programă dă astăfelă unu gagiă de reconciliare. „Stindardulă“ <zice că cestiunea principale e decisă, celelalte cestiuni secundarie voru cere mai multe întruniri ale conferinței. Guvernulă a autorizată pe compania franco-englese se stabilască cablulă transatlantică la Brest. LONDRA, 9 Mai.— Derby a declarată în Camera paimiloră că conferința a aplanată tóte dificultățile, cu tote că decisiunile nu s’au subsemnată încă. Pacea europeană este astăfelă asiguratăîn Camera comunelor, Stanley a declarată că în conferință s’a făcută regularea substanțiale, cu tote că mai remănă formalitățile.— Garanția ce va da Englitera nu va cresce, dară va mărgini din contra obligațiunile mele actuale. Finele conferinței peste pucine zile. Camera a discutată cu aprindere bilula pentru reformă. Victoria a avută o guvernală cu 322 contra 256. Walpol și-a dată demisiunea. PARIS, 10 Mai. — Propunerea lui Disraeli, privitore la reforma electorale, s-a adoptată cu 322 voturi contra 256. „Monitorulă belgiană“ publică telegrame din Londra prin carl (lice că tóte articlele s’au parafață, afară de articlulă 4. Plenipotențiarul Prusiei a cerută instrucțiuni spre a fixa termenulă evacuațiuneî. Oă altă telegramă publicată de „în dependință“ <jice: Prussia va evacua Luxemburgul îndată după ratificațiune. Fortificațiunile vor fi derîmate— Regele Orlandei va remănea duce ale Luxemburgului. (Havas). BERLIN, 11 Mai.— Regele Greciei aplecată aspră la Petersburg. LONDRA, Îl Main. — Mine de sicură se va ține cea din urmă ședință a conferinței. Ministrul de interne Walpole va fi înlocuită prin Hardy. PARIS, 11 Main. — Circulă zgomotului că în Ispania s’au făcută numeróse arestări. BRUXELLES, 10 Main. — „Monitorul belgiană“ conține u telegramă din Londra că tractatură va fi parafată astăzi, afară de articolul patru care fixază amânarea deșertării fortăreței. Plenipotențiarială Prussieî Dacă n’a primită instrucțiuni asupra acestui punctă. FLORENZA, 9 Masă.—Espunerea financiarei deficitulu pînă la 69 va fi de 580 milióne. Guvernul ăvoiesce a preleva 600 asupra bunurilor eclesiastice, subă formă de imposita estraordinară. 170 milione se ceră cătă mai curendă, 430 în patru ani. Restul averiloră, deja în puterea fiscului, estimată la cheltuelile clerului. 250 milione din 600, destinate a despăgubi banca. Exercițiele pe 67 — 68 sunt asigurate fără măncă imposită cu începere de la 1869. Impositură pe măcinată va acoperi la trebuință deficitură. Proiectului bunurilor eclesiastice se va depune mâne. PARIS, 11 Masă. Ifiariulă „Patria“ (lice: proiectulă de tractată supusă conferinței de către Anglia a fostă adoptată erî; acesta tractată rupe definitivă orice legătură între Luxemburg și Germania. Prusia își va retrage garnisona și va procede la derîmarea fortereței. Luxemburgul rămăne în posesiunea regelui Orlandei, și va fi neutralizată fără garanția puterilor, ce au luaț parte la conferințe. Guvernul franceză va comunica acesta manevote Camereloră. „Patria“ adaoge: Bernsdorff lasă a se spera că patru luni voră ajunge pentru deșertarea Luxemburgului. La Londra conferința a ținută era doue ore. Ore cari amenunțe regulază totală într’ună cupă satisfăcătoră. Astăzi i se va ține ședință la cinci ore. Principele de Wales plecă la Paris. BERLIN, 11 Masă. — Ministrulă americană Wrigt, a murită astăziî. Se asigură din bună sorginte că Francia ar fi arătată aici că armamentele se vor suspenda. LONDRA. — „Globulă,“ ,s*ara ministerială, scrie: După încheierea conferinței, Anglia va propune dezarmare generală; se crede că ună congresă va urma conferinței. Tractatură relativă la Luxemburg este semnată astă-seră. PARIS, 1 2 Masă. — Principele de Galles și un mare ducesă a Rusciei, au sosită astăzi de dimineață. Principele Alfreda ale Angliei este acceptată pentru 14 ale curentei. Ambii principi angli voră petrece aici zece zile. Regele și regina Belgiei sunt acceptați pentru Marțisan Mercur, „Stindardulă“ (lice: Adunarea națională candidă a adoptată oă constituțiune provisorie și a alesă pe Dimitrie Mavrocordat guvernoră clă a primită pînă la întrunirea Candiei cu Grecia. „Monitorul” confirmă semnătura tractatelor la Londra, sora la 11 ale curentei. Prussianii vor evacua fortăreța Luxemburgului după ce voru ridica provisiunile și materialulă soră. Guvernul va face neamănată cunoscută oamenilor și disposițiunile acelora tractate. LONDRA. — Ratificațiunea tractatelor se va va face după patru septemăni; îndată după acesta va începe evacuațiunea stipulată. Luxemburgul remăne în Zollverein. FLORENZA. — „Opinions“ desminte „Memorialul diplomatic“ care fisese că Russia voiesce a conceda admisiunea Italiei în conferință numai subă condițiunile ca acea admisiune se nu potă fi invocată ca precedentă. „Opinione“ este auterizată a declara că Rusia departe de a împedica posițiunea viitare a Italiei, se felicite d’a o vedea că a luată partea ce i se cuvine între marile puteri. București Florarü. Suntemn fericiți și ca țliariști și mai cu semă ca Romăni ca pacea, între Francia și Prusia, la care nimeni nu credea pe cându noi o afirmamu, este în sfârșită uă fapta împlinită. Depeștele ce amă publicată eri și mai cu sema cele ce publicămă ații, arătă cele provenite din corespondința nóstrâ particulariâ, cătă ș’acele ale „Monitoriului” nu mai pot lăsa nici oă umbră de sperandă aceloră cari cereau acestă resbelă, căci credeau că elű va readuce în tótu Europa triumfală Regimenul celui vechi, domnia trecutului, a morților, asupra viitorului, asupra celoră noui țliariulă din London Globe, ne dă să scrie toto atătă de frumósa pentru noi, dară care o credemă peste putință. El ne spune că Anglia va propune desarmarea generale și în urma acestei propuneri va urma ună Congresă. Că asemene propunere a făcutuo, acum trei ani, marele împerată ală Franciei și n’a isbutitu. De ce ? Fiindu că, ne-a spusu-o însuși Napoleone III, carta Europei, făcută fiindu pe dreptulă celui mai tare, eră nu pe dreptate, după naționalitate, „tronurile sunt puse p’uă mînă de erbă de pușcă.“ Astă felă dără, nu este d’ajunsă se s’adune împerații în Congresă și se decrete desarmarea generale; ca se desarme trebue mai ănte să se se regulese carta Europei duă naționalități, dupe interese, ș’atunci desarmarea va veni de la sine—și, căci va fi cerută de interesele locale și generale, de pacea ce decurge firesce din respectul dreptului, din satisfacerea legilor naturale. Nu credemu dată; și nu trebue se crede că în reeșirea Congresului promisă de o famulă englese pînă ce carta Europei nu se va preface și nu va avea dreptu temelia naționalitatea și dreptatea, și cartea Europei în Oriunte este peste putină a se mai mănținfe, asemenea și ’n Polonia, asemenea și ’n Austria, mai cu sumă din causa asiaticei nature și politice a maghiarilor. Și ’n Austria Ungurii împingă, din causa politicei loră despotice, la uă mare revoluțiune și pe Romăni pe Slavi. Un artidlu ce să reproducemă mai la vale după Gazetta de Transilvania, va vorbi multă mai limpede și mai sigură dupe cătă amă putea vorbi noi. Despre Orivnte afară din ceea ce scimă toți și din partea Bulgarilor, și din acea a a Serbilor, și din acea a aeroiloră Eleni, se mai facemă cunoscută urmatorea depeșie telegrafică din London: „Omer Pașta a atacată Sfakia la 4 și 6 Masă. Ambele bătălie lé a perdute, și din puntură de vedere ală onorii și din cele materiale, și s’a retrasă cu restul armatei 1 z Apocoronia.“ Elenii dară, precumă amă ^isă totă deună, mergă și voră merge din biruință în biruință, căci iubescă patria loră și sciă că ea cere se-i dai totă pentru ca după ce vei constitui-o se ’ncepi a lua din ce ai dată. Ce facemă însă noi? Ce facă comersanții, Senatorii, Deputații și miniștrii noștrii în genere și ’n parte d. ministru de resbelă? Acesta acélu pucin, a inventată mănoă Godillot, dară ceilalți suntă de curendă veniți și d’acea a îi prevestimQ numai ș’asceptăm, se-i judecămă după fapte. SENATULU SI CAMERA. BOGETULU COMONELORU. (Vezi No. de la 27 pînă la 30 Aprile.) VII. Onoratură Senatore, d. Scarlată Rossetti, deșirfice că cele mai multe imposite ale Comunei Bucurescii suntă rele, nu combate însă decâtă cele denéi despre cari vorbirămă în N-le. trecutei despre cele-lalte nurifice ună singură cuvântă și prin urmare nu putemă face nici uă ’ntimpinare cândă n’au pa FOSTIA ROMANULUI. AMORUM ETERNELE('). Ea seri cu moșie pe pământu. Saint- Epinay remase una momenta în urmă pentru a lega barca la masa. Tînera femeie mergea dreptu spre unu Indouita șiră de sălcii pe cari le vedea în fundul și câmpiei. Acesta spre alü regiunilor umede ale cărui radă neputerice le înfrunta ea, la sfîrșită totó îi deveniseră superatore, și oricâtu de mică ar fi fostă acea umbră a salciilor, ea o privia de departe cu invidie. Cornițele o urmă făr’ a se încerca s’o ajungă; elfi se ’mbătă de privirea acelei talia arongate și ’mlădiosă, elfi se ’ncerca a revolta ș’a arma inima lu’ contra mândrei fărmecătore, și călca cu mănie arba călcată deja de dînsa, și cu tóte aste, ar fi serutatu bucurosa urma pașilor fi iei; tot și d’uă dată o adora ș’o și blestema. — Yolande se opri în fine supt și sălcii. Cănd și Saint-Epinay se apropia, ea ședea deja pe orbă și se aședa cu acea lene activă a creolelor ei, — totfi deuna silindu-se a se aședa cătfi pot fi mai bine în orice loc și ajungfi ar lise cineva vedându-le astfi felfi, că ele speră că tóta viéja sorfi nu se vorurni din acelu locfi. — Tînera femeie, vedându se férte sigură că va gusta unui moment si de repausu pe orbca recorosa, dete unü mare suspinsi de ușturare, și lise lui Saint-Epinay, învitându-lă se șadă lîngă dînsa. — 1 Cătfi sunt si de bine aci! . A vede No. din 26, 27 28 29 și 30 Aprile. — Pre bine, repeți cornițele, însă rentase în piciore. — Totu e liniscufi, urmă Volande. Nici vădată n’am fi înțelesu mai bine de cătfi în acest moment și natura discretă și întunecată a țereî vostre. Acestü certfi surfi revarsă liniscirea în inimă, și verduță palidă a acestor fi câmpie este în adeverit dulce pentru ochi. Te asicurfi că acesta vente ce suflă necontenitei dă bune consilie;elu lice că ómenii înțelepți nu potfi face nimicit mai bine în lumea asta de cătfi se ddrmă. Dormi darfi, amiculfi mefi, și dormi fără visuri rele. — Etă uă glumă,lise Saint-Epinay, de care m’aș fi putut fi scuti. — O! nu te supera, «fise ea, te conjuri! . . . Amu multe adeverurî ați lice ații, ș’așa fi voitfi se urmezfi a’ți vorbi suptă velfi și ridendo. In nesce lucruri atăt fi de delicate, tonului glumeie celui mai bunii, darii d-ta nu’lfi poți suferi, așia darsi voi fi fi seriosă fairă voia mea, îmi pare amicului meu, că esc în momentului d’a comite uă nebuniă fiiră scusă și în adever fi fără causă .... Pentru, ce .ți—aî pusti într’uăli în capă se me iubesci...... după cinci ani? — Mai ne merită ar fi de m’aî întreba pentru ce nu te amu iubiții mai curândă,fi se elfi, însă acesta este uă cestiune pe care te rog fi chiarfi se nu mi-o faci, căci nu voia sei ce se’ți respund fi. Mi-au apărut fi, acum fi cinci ani, ca uă visiune...... — Cerescă, întrerupse ea. — N’ai promisă a fi seriosă? întrebă Saint-Epinay, te-ar costa forte pucină sa’ți ții promisiunea. Dacă este uă favore d’a nu glumi într’unu momentu arătă de durerosi pentru mine, nu datoresci ore astă favóre puterea simțîmântului ce domnesce inima mea ? ți-amu devenită nesuferită, însă numaî de ori; nebunia mea a fost și dulce și curteză în tîmpii de cinci ani. Adă’ți aminte că, cănd fi te întelnisi pentru ântîia dată la mătușia dumitale, dna de Ocelles, remăseifi mai mult și două lună făr’ a me 'ncerca chiar și se tie apropiu de dumneta. Pentru ce aș fi fi încercată unui lucru ce nu era atunci necesară plăcerii mele ? Acele emoțiuni delicate pe cari me făceai se le cunosc și suntă forte departe, eram fi ca un fi copilă ce privește cu invidie lucindfi uă stea, și care nu cuteză a se opri asupra gândirei d’a o putea prinde vr’uă dată. Și efi te priviam fi, aflam fi în dumniata totfi ce căutasemfi, ce’mi închipuisemu, ce visasemfi delece ani. Chiar dar fi trebuit se nu te mai revedu nici vădată, și totu acestă impresiune a orelorö d’anterfi nu și-ar fi fi perdutfi în mine nimicii din puterea iei; însă ea trebuea se se întărescă prin deprindere: puțină timpii mai tîrdisi te va 1uiti la d-ta acasă. Eram fi mfi amică pre diosă în acei timpi, mfi amică de care nu se putea avea nici uă tocna și de care se părea că nu va fi nici uă dată de ce se teme. Și ore nu eram fi cu celă d’ânteia în mirare de liniștea ființei mele înîntrege căndu me aflam și lîngă dumniata? Nici uă pasiune indiscretă nu me agita, totfi ce simțiam fi era adîncit și liniscitii, și cu tote aste eram fi plinii pînă la buze de dumniata. Acele mari mulțămiri ale inimei suntfi liniscite, fără ’ndouială pentru că contimuă speranția tutorii fericirilorfi viitorie. Pot fi se’țî jură însă că în timpu de cinci ani am fi trăită lîngă dumniata fără a me găndi se sperfi nimicu mai mult și de acea a ce gustam fi; nici uă dată nu mi-a venită gândirea c’ar fi trebui se dorese fi mai multă. De ce n’a voită Dumnedefi ca d-na de Ocelles se nu me silască a veni în acestfi castelfi! — Sermanului meu amicii, ^ise tînera femeie, mătușia mea n’a făcută acésta fără scopu. — Efi am venită, urmă elfi. Spre d-ta numai alergam fi. Lipsa dumitale îndelungă deja, nu’mî mai era de suferită, și nu me îndouiam de loc și revelindu-te de încercarea ce eramu se suferă. Am intrat și aci în intimitatea vieței dumitale, am respirată tot și ce iubescu în dumniata, iotă ce pînă acumă veduseră numai, am fi uitat și veseliele linișcite ale trecutului . . . — Escf un fi ingrată, întrerupse încă uă dată d-na des Songeres c’uă voce pucinfi alterată. Afară de acestea ai mai uitat fi încă altfi ceva, ce nu spui; efi nu suntu liberă. Saint-Epinay făcu mă gestu. — Te înțelegi!,lise ea cu blîndeță, acésta e morala mătușei mele. Cu tote aste, aceste mici și semeție chipurii d’a interpreta simțimintele ordinarie nu pot schimba adeverul lucrurilor ei. Efi nu sunt fi nici fată nici veduvă, și nu pot fi seme dat, pentru că efi nu sunt și a mea. Pentru ce nu te-am întâlnită mai dinainte, sermanului mai amică! te-aș fi fi iubită póte, căci meriți mult fi a fi iubiții. Căsătoria, afară de care femeiele cele oneste nu pot fi afla mântuire, este fără ’ndouială cea mai bună formă a amorului, mai cu sumă pentru miculii numerfi dintre noî ce e mândru, căci astfi felii de amorfi ne dă, celă pucinfi, mi l’lace de aperare; însă cândfi aveam fi vârsta d’a iubi și d’a voi se fiu iubită, oceanulfi nedespărția, nici nu sciamfi că esiști pe lume și nici dumniata nu scial acésta de mine, și m’am lăsat și a fi dată unui altuia. — Eunu bezrănii, șîopti Saint-Epinay— Și eu esclamă ea, nu suntă pre totfi ca și dînsulfi aprópe d’a fi betrăna? Nu ți s’a spusă vârsta mea era sora? Ai uitat și deja totfi ce ’ți spusei fi mai nainte d’a me sui în barcă, nu este de căt fi uă oră? Decă te-aș fi iubiții, gândirea că sfîrșitulfi acestei iubiri e atăt fi de apropiată m’ar umplea de desperare și de spaimă; și dumniata vei fi fericiții și me vei vedea murindă. A amicului meă, te am fi cunoscută pré tîrțufi . . . însă acesta e încă unfi lucru ce nu trebue se ți’l fi spuifi; trecutul nu se póte preface. Aîdemă f acésta preumblare cea începută atăt fi de bine, trebuea se se sfîrșască reji, așta era scrisă, trebue se ne ’ntorceme la Ocelles. Ea se sculă. Saint-Epinay nici nu se ’ncercă a o reține, căci și elfi voia se se ’ntorca la Ocelles, simția că e timpi! se se ’ntorcă; uă tulburare furiosă fericia într’însulfi, avea nesce gândiri detestabile. Elfi se găndia că orgoliosa creatură pe’id