Romanulu, iulie 1867 (Anul 11)

1867-07-24

618 -------------- I g ........................................... ............. R­OMANULÜ 25 IULIU. d’a desvolta facultățile sale, d’a le e­­duca, are trebuință d’a sei ș’a voi se fiă liberii. Cum e dare voiö putea sei căndu se voru pune pedică învăță­mântului, căndu nu voru fi scóle, căndu profesorii nu vor­ fi liberi în învăță­­mêntul­ lor­, cânda cursurile publice, conferințele și întrunirile publice vor­ fi oprite cumii au fostu la noi pînă la 11 Fevruaria? Și nu este ș’uă cri­mă ș’uă derîdere pentru omu, și pen­tru societate a-l țlice cumö i-a­­ zise po­porului la 2 Main, că este suveran și liberă ș’ai supune la aprețuirea soi. In vo­­tul­ seu, votarea unei constituțiuni, și totu d’uădatu a­ lu opri d’a se ’ntruni, a desbate ș’a se lumina ? Ai <zice că are dreptu s’alegă mandatari ai sei ș’a­ lu opri d’a se ’ntruni spre a des­bate ș’a se lumina în alegerea mea? Și ’n cea­u ce privesce voin­a­ cumu are voie putea desvolta acastă mare acastă săntă facultate, — căci ea cons­­titue esința mea de omu — căndu de micii ancă suntu opritu d’a o esercită? Dacă guvernulu face totu pentru mine are voința mea nu se paraliseză, cum e scrrifi că se paraliseză ori­ce facul­tate ca și ori­ce membru ale corpu­lui cânde nu se esercită? Dacă gu­­vernul­ guvernă pentru mine, admi­­nistră pentru mine, face comercială și industria pentru mine, cugetă pentru mine, voteza pentru mine, este învo­­derata că nu potü deveni de cătu unu otomani ce nu voi soi de cătu se me­­ nchine și se cerșiăscu, sae se fiu o­­brasnicu și se lovescu, se mé ’nchine naintea funcționarului Ru­perioru și se­ î cerșiescu milă, slujbă, și se maltra­­teza și se batu la rendüile meu­ pe celu­le supț­i mine. Ce dice omului societatea cea liberă, a­­cea­a care nu voiesce a ave unu guvernă „despotico-liberale ?“— „Nu voi face ni­­micu pentru tine, pentru lenea ta, dar te voi protege în munca ta.“ Ș’astu-folu cetățianulu prevestitu și liberu în tóte ninșoSrile fiéle, intră în bătălia vietea își esercită voința sea, o desvoltă, se lumineză, și-și face singurii cariera. Ce face la rêndulu sea omulü suptű guvernele despotice ? se spu­ne, încâ din copilărie, că este prostu, ne­învețatG și că trebue so ste în gunoiu pînă ce măna guvernului îlu va scote. Si spune că întrebuința­rea libertății este periculosa; că se înecă, arde la b­ă­care paști. Abdică daru, îi dice, pînă ce „poporulu întregu va deveni culții, bine sperimentate,— cea-a ce și optesco ”. Preda, este nu­mai unii ideale — dă cugetului teu, mintea ta, voința ta, sufletului zeu­ în măna guvernului și elii va face totu pentru sine; și aslO­ielii ele devine fa­­lalem­ente, cume d­iserămu, unu otomatu, UDÜ cerșiătoru, fără voință, fără mo­rală, fără demnitate. Nu. Perfecțiunea nu este unu ide­iale ci unu progresi­ fără curmare, și progresulu este mișcarea și lupta ne­curmată a omului spre a se perfec­ționa elu ensu-și prin el- însu­și. Represintantele despotismului, d. de Maistre, a­u Jisű: »nu pile­a mit în lume.“ Represintanții guvernului „des­­potico-liberale“ țlicu: că „poporului îi place d’a remăna în stare de letargiă, de nesimțire și de corupțiune, și a­­mândouă ajungii la uciderea omului. Și solința, consecința omenirii și sperain­­ța iei duce că omul nu nasce călugării ci urau­; că libertatea este în fie­care omu și trebue se fie inviolabile; că ea este drep­­tul- seu ca și viața mea și prin ur­mare liberticidulă (ucigașiulu libertății) este totu atătu de criminale ca și o­­mucidulu. Dacă poporulú în societăți edu­cate de despotismu nu pedepsesce încă pe celu care slujesce pe om­ű, îlu violeză, ile degradă, îlu ucide răpîndu-i libertatea causa este c’a fostu crescute caluga­­resce de către guvernele despotice; că lipsa de libertate i-a turtit­ voința și cugetarea; ele însă sunt­ numai tur­tite și n’avemu de cătu se praticămO libertatea pentru câți­va ani âncă și omulu va reveni in natura sea; și p’a­­césta cale se fiă sieure d. D. N. Preda, că virtuțile vor i eși casele, se voru afirma casele și că­­ poporulu româ­nu, ca tóte popórele, va sei­a res­plăti ânsu-șî munca, înleligința, virtu­tea; ca precum­ tribunalele au temnițe și ocne materiale pentru furi de bani și pentru ucigași, totu asta­felu și po­­porulö va avea temnițe și ocne morale pentru cei cari voru voi a abusa de pu­tere, pentru cei cariíle voru opri d’a cugeta, d’a se lumina ș’a voi, pentru ucigașii sufletului omului; și fiu care va respecta demnitatea sea în dem­nitatea celoru-l­alți, și libertatea se va saluta din persona în persona, precumu deja a și începutu a Se saluta de la 11 Fevruariu 1866, precumu deja ami­ începutu a ne lumina, a voi, ș’a fi, căci eeă că tóie propagantele des­potico liberale, de niu întîmpina încă uiduirea, daru întălnesc a­celű pucina despre ciulu generale. Rănirea principelui Antoniu­s le Hoh­enzollern ^iftinarius cu Postdaain, 12 Maiu 1867. Sergentulă majorit din compania IX a regimentului 1 de guardă regală, S. L. de Hesse, comunică urm­ătorele în privința făpirei și suferințelor. Prin­cipele­ Antoniu de H­ohenzollern Sig­­maringen: Era 4 ore de dimineață în­­ ziua de 3 Iulie 1866, t­iua gloriosă a bătăliei de la Koenigsgroetz, cându am părăsită tabăra mea de la Honigin-Hof, aflăn­­du-me în mare îngrijire și agitațiune, căci uă presimțire de mari și grave e­­venimente agitau sufletului naeă.— Lo­­culu taberei se afla p’nă movilă des­tulă de ridicată de pe cale s’a putută privi câmpurile de bătălie de la Na­sh­od, Konigin-Hof și pina la Iosofska. După unu scurtă intervalu, veni și socotonirile lu Vi Aitivul» de Hohenzollern, căruia asemenea, că mare agitațiune îi răpise som­nulu dole« ală dimin­eței. Înălțimea mea era bine dispusă, și, cu tóte că petrecuserămu mai multe z­ile fără păne și multe alte lipse și oste­neli, aprope supraomensei d­u nu ere obosită. Abia trecură vro câte­ va momente, cândă vei jurămu ia Josefstad unu podii spulberată în aeră de Austriac­ cu un mare detunare. Începu­se plouă. Înălțimea mea se ex­primase asupra părței ce luase Bata­­lionulă nostru în bătaia de la Traute­­­nen și c­ăruia i se încredințase un po­­sițiune destulă de considerabile, mai cu adină la aripa din sté­iga despre Bur­­kersdor­, și’n care luptă înălțimi a mea a desvoltatu­ră bravură incomparabile, mai cu sdmă unde ceru trebuința a se ataca și a se respinge cele doue com­panii de fu­siliari și oă companie de vânători vestitei brigade Austriace numită de­feră. Continuarea pionei sili atără pe prin­cipe cătu și pe mine a ne reintorce la tabăra noistă și a încerca a ne mai re­­pausa pucina. La 8 ore resună de la quartierulă generală ală principelui corónei semna­­lulu de înaintare generale. Pe di­tă se puseră tóte trupele în mișcare, plaia începu mai cu tăria, ple­­cară aia fără sa măncâmă ceva și mor* se răm­ă prin Konigin-hof fără a ne opri de călă la orele 2 într’ună sată mică numită Chlumn. Până atunci ne afla­­rămă în reservă, însă atunci trecui amil la avangardă. Principele purtându bagajiulű și man­taua sea în spinare, îmi dote multe deslușiri folositóre în privința armatei Austriace, pe care Înălțimea sea o c­u­­noscea destulă de bine.— O fi fostă paja 3 aprópe căndă batalionulă nos­tru sosi nainte d­e Chiurn pe înălțimea despre sudu, n­cepându d aci înainte a lua parte activă la bătălie. Batalionul« formată în coline de companii cu mai ăntâiu atacată de unu regimentă de husari Unguri, dară ba­talionul« începându facă iute, husarii se întorcerc la uă distanță de vre 50 iași fără reușită.— După acesta Prin­cipele și eu furăm« ordonați ca fie care cu trupa sea se ocupe sătulă Robirii* situată aprópe lăngă Chium.— In mar­șul­ nostru către posițiunea de mai susă unii batalioni de Italieni fu înfrîntă de două colóne ale nostre și se făcu mulți prisonieri. Intâlnirămu apoi în grădi­­nile de la Rosbieritz mase considera­bile de infanterie austriacă și aci fu încăierati­ curagiosulu Principe cu co­lonia sea într’uă luptă fermă, care ținută ca uă jumetate oră în care co­­lona a învinsă dar a cercată mari perderî Din nenorocire Principele primi ad­ mai multe glonțe în partea de sus­ a piciorului stângă care a fostă de totu sdrobită.— Este probată că aceste lovi­turi mortale principele le a primită de la vânătorii împărătesei cari se ata­șază pe lăngă batalionele de infanterie cu ordină a ținta că nu se pate numai asupra oficierilor­. Iubitor0 Principe îndată după grava sea rănire fu încongiurată de mai mulți din ómenii sei. — Fuselierul, Gesse Dorfsüler și Sarvaș transportară pe iu­bitul ă b­ru șefă rănită într’uă mică casă țerănască în Rosbieritz, remănândă lingă dînsulă și legându’i rănele pe cătă puteau. Totu în acea odaie a țeranului se afla și unii căpitani Austriacă aseme­nea forte rănită. Acesta necontenită striga șî se văita, prin urmare juca una rolă forte lamentabilă în comparațiune cu Principele, care cu tóte durerile grozave ce suferia, păstra­uă conți­­nere fermă și bărbâtâscă. Austriacii sotă înaintăndu, cu mase din ce în ce mai mari și preînoite, luară Rosbieritz înapoi; fusilierii noștri, ră­mași lângă princip *, fură făcuți priso­s iî«i*î, iar p­rin ei o­ele din causa arave­­lor și răni fu lăsară pe locu. Austriacii ținură Rosbieritz ca să jum­etate oră, dupe aceia fură din nou respinși de noi și de trupele­­-lui corpă de armată. Sora sa apropisae. Crâncena bătă­lie fu câștigată. Căpitanul­ d’Oppel și că merserămă spre orele 8 la princi­pe, căruia i se legase deja rănele de una medică trimisă de către Afaregin­tea Lea regale. Noi găsirămu pe Principe fórte slă­bită de multa perdere de sânge, de muri osteneli, într’ună tezămu muiată de pi­eie și în sgomoturi unei bătălii decisive. Dérà car­acterulă seu bărbătescă, mi­litară și fermă nu l’a părăsită nici chiar și în momentulă de leșină și ne­* * simțire, cu tóte că de multe ori mai resbină glonnțele și grenatele în casă și în apropiarea patului în care zăcea, d­­in ce făcea ca sa se afle acolo în acelaștă pericolă ca pe câmpul­ de bătae. Aprópe 5 ore a petrecută Principele fără nici unii ajutoră medicale, și nici uă vaitare n’a scosu din gură, fiindu că consolia ța mărâță, că suferă pen­tru iubitul fi seu rege și țâră, ilă făcea o sta fermă și bravă atâtă în bătălia cea mai ardinte, cală și pe patul fi seu de suferință. Principele arîta m­are per­­severanță, curagiu eroică și unu ca­­racteră bărbătescu și tare. Principele se adresă către căpitanul­ d’Oppel și către mine, spuindu-ne că, a fostu rănită mai în același timpu co­portă drapelul«. V. Krosigk și că’i pare reă că n’o mai putută comanda trupa sea cândă acesta luase singulu de la ală 40~le regimentă austriacă de in­fanterie, (ducele de Meiningen) în lup­ta sea sângerosa cu acesta. Aflându-ne încă în conversațiune, Inălțim­ea sea reg­ste Principele Ereditar ală Prusiei veni la patulu Principelui. — Căpitanul­ d’Oppel călă și că na­­turalmente ne trăserămă respectuosă înapoi. Principele coronei la intrarea sea la odaie, strigă cu adîncă mișcare: Și tu Antoniu ! rănită. — Și asta greu?­rincipele coronel mai vorbi după a­­casta­ună timpu pre care cu Princi­ple Antonio, cu uă adîncă mișcare, și se adresă apoî cătră căpitanul­ austriac rănită care nu putu stăpîni mirarea sa de a vedea înainte­­ pe Principele co­­rónei de Prusia. Fiindu că arătă căpitanul­ d’Oppel, sătui și că nu avurămă de cătu numai férte puținu timpu, nu puturăm« așcepta plecarea principelui corónel, ci trebui se plecăm» fără se nu putemă lua a­­dio de la dînsulă, și de atunci nici nu ’am­ă mai vexată! Regimentul« a fostă totă (Jiua de 4 Iulie ocupată cu îngroparea m­orțiloră și adunarea trofeeloru, armeloră și al­­toră muniții de resbelă câștigate de la austriac­, și la 5 luliă porni de la căm­pulă de resbelă pentru urmărirea ina­­micului învinsă. înălțimea sea Antoniu de Hohenzol­­lern Sigmaringen este dintre prusianii căzuți naintea inimicului, ținută din cei d’ântâiă bravi și pe ai cărora tablă de inscripțiune sta scris pentru eternitate: „Regele și patria onorată cu recuno­­scință pe acestă erou căzută și totu prusianulă esprimă, din fondul« inimei în doliu, m­enirea sea. ..Var pentru acestă bravă credincios nobilă și june sănge. Și la movila verduie care acopere pe acestă erou căciulie, zefirul« tresare cu ună frâmătu dulce prin frunzele chi­parosului și cu ună căntecă angelică din ceru re sună în armonie curată și dulce ună melodică și celestă acordă: „Elu derm­e dulce, asceptăndă răsă­rirea auritului luciatorü.“ Suum cuique. ESPOSIȚIUNEA UNIVERSALA DIN PARIS. I­TALIA. «RUPĂ IV și V. Vestminte,­­eseuri și alte obiecte purtate de omu. — Materii te­stile. Acestă grupă este una din cele mai interesante din esposițiunea italiană, și mai alesă clasele consacrate pentru sub­stanțele tccstile, bumbacă, vin, cânepă și molase. După cată cunoscemii din aparință, clopelecă, agricultura italiană și artele cari se ocupă de veșminte și obiecte de luesă, mărturisi­m­ că pro­­ductorii italiani aiu fi putută se se deo­­sibasca și mai multă. Trebue însă se ține să samă că preocupațiunile cele mari interiore n’aă permisă acestei f­ru­muse țeri ca se se pregătescă într’unu chipa completă pentru esposițiunea din 1867. Bumbaculu și­­ eseturile de bumbacu. — Clima Italiei este una din cele mai priinciase din Europa pentru cultura bumbacului. Se soia mai dinainte că acesta plantă tocstilă pate vegeta în partea meridională a peninsulei italiane, însă lipsa de bumbac, pensionată prin resbelulü Americei, îndemnăndă pe a­­gricultori italieni ca se dea­uă întin­dere mai mare acestei culturi, a do­vedită și mai multă că acestă plantă póte intra forte bine în esolamentele agriculture­ meridionale. Localitățile unde se cultiveza mai multă bumbacu surită Salerno, Calabria, Sardinia. Câmpiile și văile fresce sântă cele mai priinciase. In Sardinia s’a constatată că bălțile, clestaiele și smîr­­curile desecate, sun­tó locurile cele mai bune pentru cultura acestei plante. In cei din urmă ani, producțiunea bumbacului s’a estimată la 60 milione de franci. Din punctul­ de vedere ala com­ercialui, s’a constatată că cifra de mijl’locă a importațiunilor­ de bumbacu s’a urcată deja 1863—1865 la 6,233,000 și a esportațiunilor­ la 5,602,000 franci. In 1865 importațiunea a fost­ de 5.287.000 franci și esportațiunea de 8.365.000 franci. Probă evidentă că talia pote produce totu bumbaculu tre­buinciosă pentru fabricile sale și pute și esporta pentru oă valore destulă de însemnată. Italia posedază 200 de filaturi cari au 1000 de machine, 450,000 de brațe și 10,000 de lucrători. Aceste filaturi torcă pe­r­nă 143,767 quintalo metrice de bumbacă. Bumbaculu torsu se în­­trebuințază mai totu în fabricile locale, d’abia se esportază pentru o­ sumă de 451,000 franci. Volarea țeseturilor­ fabricate este de 80,000,000 bănci. Numerul resbóeloru este de 86,000. Numerulu lucrătorilor­ care se ocupă de țesetorire este de 100,000. Mai tote țeseturile fabricate se întrebuin­­țazâ pe locă, esportațiun­ea d’abia fi­­gurază pentru suma de 696.000 de franci, pe căndă importațiunea este de 69.404.000 franci. Mai are dorii de lucru industria italiana pînă se ajungă a satisface tóte trebuințele locale și a începe apoi a esporta. Un­ caracteri particolorit ală fabri­­ceioră italiane este că mai tóte suntu mici și aședate prin sate. Lucrătorii suntu mare parte agricultori. Acastă unire între agriculturâ și industrie este una faptă economică de cea mai mare importanță. In adeveru numai cu chi­­pulă acesta se vor­ putea înlătura in­convenientele ce atragă după dînsele fabricele cele mari aședate în orașie. In acastă privință noi se imitămă pe Italia, se ne silimă pre că nu se va pu­tea a localisa industria la țară, și a­­cesta cu arătă mai multă că cultiva­torii noștri n’au de lucru iarna. Țese­toriile de preșuri, de pînza, de dimie, de marame, tóte practicate în satele române, surită uă probă că din simțulă nostru propriu amă apucată pe calea cea bună, se urmămu înainte și nu ne vomă căi. La țară este puterea nó­­stră; acolo mai cu sumă trebue se des­­voltămu avuția, căci în orașe se camă desvoltâ de la sine. Bumbacurile espuse de către domnii Manganotti din Verona, Della Fonte din Galeria, compania Luis din Galabria, sub­­ comitatul­ din Siracusa, Munici­palitatea din Catane și alți espositori, de­și de c­alitate bună însă neapărată nu se potu compara cu acele din Lu­­siana și alte Staturi din America, a cărora albâță, curățenie și nervositate este cu totulu particulariă. In ori ce casă bumbacurile italiane rai s’au pă­rută așa de frumóse ca cele din Al­geria și superiore celora cultivate în Europa. Inula și cănepa.­­ Aceste doue plante te­stile și aia­ alesă cănepa, consti­­tuescă una din ramurile de­venită ca­pitale ale agriculturei italiane. Sunte proa pticine Staturi și putemă duce nici unulți care se producă cânepă ca Italia. Inulă se cultivazâ forte multă in Lom­bardia, în acele cămpii bogate și fresce cari atragă admirațiunea tutorii că­­lătoriloru. După cum­ă ni s’a declarată, acastă singură parte a regatului pro­duce peste 8,513,125 kilograme de v­ă dărăcitu sau fuioră. După cele mai prospete date producțiunea actuală tre­ce peste 10,000,000 de kilograme, ci­fră din cele mai respectabile pentru o­ singură plantă. In totu rogatură se produce peste 135,000 kintale motrice de viă. Inulă de Italia este de tom­na și de primă­vara. Celu de tomna se recoltă pe la 10 Iunie și dupe dînsulă se sâ­­măna porumbe; celu de primă­vară se recoltă pe la începutul­ lui Iulie, și dupe dănsuiți se sâmănă m­eiu sâă po­rumbă timpuriu. Inăliile suntu tóté i­­rigată, adică udate; all­î­feră inulă nu reușiască. Pentru inulă de torm­a dacă temperatura scade la 12 grade per se. Italianii au­cercată cultura inului de Riga care este atătă de renumită, însă acastă varietate produce mai pu­țină și este mai tărdie, astă­felii că nu permite cultivatorului să facă done cul­turi într’unii ană. IJin eclara seri doue pogóne de vin­ produce în Lombardia 5000 de kilo­grame și 65 ectolitre de semânță. A*

Next