Romanulu, iulie 1867 (Anul 11)
1867-07-24
618 -------------- I g ........................................... ............. ROMANULÜ 25 IULIU. d’a desvolta facultățile sale, d’a le educa, are trebuință d’a sei ș’a voi se fiă liberii. Cum e dare voiö putea sei căndu se voru pune pedică învățământului, căndu nu voru fi scóle, căndu profesorii nu vor fi liberi în învățămêntul lor, cânda cursurile publice, conferințele și întrunirile publice vor fi oprite cumii au fostu la noi pînă la 11 Fevruaria? Și nu este ș’uă crimă ș’uă derîdere pentru omu, și pentru societate a-l țlice cumö i-a zise poporului la 2 Main, că este suveran și liberă ș’ai supune la aprețuirea soi. In votul seu, votarea unei constituțiuni, și totu d’uădatu a lu opri d’a se ’ntruni, a desbate ș’a se lumina ? Ai <zice că are dreptu s’alegă mandatari ai sei ș’a lu opri d’a se ’ntruni spre a desbate ș’a se lumina în alegerea mea? Și ’n ceau ce privesce voina cumu are voie putea desvolta acastă mare acastă săntă facultate, — căci ea constitue esința mea de omu — căndu de micii ancă suntu opritu d’a o esercită? Dacă guvernulu face totu pentru mine are voința mea nu se paraliseză, cum e scrrifi că se paraliseză orice facultate ca și orice membru ale corpului cânde nu se esercită? Dacă guvernul guvernă pentru mine, administră pentru mine, face comercială și industria pentru mine, cugetă pentru mine, voteza pentru mine, este învoderata că nu potü deveni de cătu unu otomani ce nu voi soi de cătu se me nchine și se cerșiăscu, sae se fiu obrasnicu și se lovescu, se mé ’nchine naintea funcționarului Ruperioru și se î cerșiescu milă, slujbă, și se maltrateza și se batu la rendüile meu pe celule supți mine. Ce dice omului societatea cea liberă, aceaa care nu voiesce a ave unu guvernă „despotico-liberale ?“— „Nu voi face nimicu pentru tine, pentru lenea ta, dar te voi protege în munca ta.“ Ș’astu-folu cetățianulu prevestitu și liberu în tóte ninșoSrile fiéle, intră în bătălia vietea își esercită voința sea, o desvoltă, se lumineză, și-și face singurii cariera. Ce face la rêndulu sea omulü suptű guvernele despotice ? se spune, încâ din copilărie, că este prostu, neînvețatG și că trebue so ste în gunoiu pînă ce măna guvernului îlu va scote. Si spune că întrebuințarea libertății este periculosa; că se înecă, arde la băcare paști. Abdică daru, îi dice, pînă ce „poporulu întregu va deveni culții, bine sperimentate,— cea-a ce și optesco ”. Preda, este numai unii ideale — dă cugetului teu, mintea ta, voința ta, sufletului zeu în măna guvernului și elii va face totu pentru sine; și aslOielii ele devine falalemente, cume diserămu, unu otomatu, UDÜ cerșiătoru, fără voință, fără morală, fără demnitate. Nu. Perfecțiunea nu este unu ideiale ci unu progresi fără curmare, și progresulu este mișcarea și lupta necurmată a omului spre a se perfecționa elu ensu-și prin el- însuși. Represintantele despotismului, d. de Maistre, au Jisű: »nu pilea mit în lume.“ Represintanții guvernului „despotico-liberale“ țlicu: că „poporului îi place d’a remăna în stare de letargiă, de nesimțire și de corupțiune, și amândouă ajungii la uciderea omului. Și solința, consecința omenirii și speraința iei duce că omul nu nasce călugării ci urau; că libertatea este în fiecare omu și trebue se fie inviolabile; că ea este dreptul- seu ca și viața mea și prin urmare liberticidulă (ucigașiulu libertății) este totu atătu de criminale ca și omucidulu. Dacă poporulú în societăți educate de despotismu nu pedepsesce încă pe celu care slujesce pe omű, îlu violeză, ile degradă, îlu ucide răpîndu-i libertatea causa este c’a fostu crescute calugaresce de către guvernele despotice; că lipsa de libertate i-a turtit voința și cugetarea; ele însă sunt numai turtite și n’avemu de cătu se praticămO libertatea pentru câțiva ani âncă și omulu va reveni in natura sea; și p’acésta cale se fiă sieure d. D. N. Preda, că virtuțile vor i eși casele, se voru afirma casele și că poporulu românu, ca tóte popórele, va seia resplăti ânsu-șî munca, înleligința, virtutea; ca precum tribunalele au temnițe și ocne materiale pentru furi de bani și pentru ucigași, totu astafelu și poporulö va avea temnițe și ocne morale pentru cei cari voru voi a abusa de putere, pentru cei cariíle voru opri d’a cugeta, d’a se lumina ș’a voi, pentru ucigașii sufletului omului; și fiu care va respecta demnitatea sea în demnitatea celoru-lalți, și libertatea se va saluta din persona în persona, precumu deja a și începutu a Se saluta de la 11 Fevruariu 1866, precumu deja ami începutu a ne lumina, a voi, ș’a fi, căci eeă că tóie propagantele despotico liberale, de niu întîmpina încă uiduirea, daru întălnesc acelű pucina despre ciulu generale. Rănirea principelui Antonius le Hohenzollern ^iftinarius cu Postdaain, 12 Maiu 1867. Sergentulă majorit din compania IX a regimentului 1 de guardă regală, S. L. de Hesse, comunică următorele în privința făpirei și suferințelor. Principele Antoniu de Hohenzollern Sigmaringen: Era 4 ore de dimineață în ziua de 3 Iulie 1866, tiua gloriosă a bătăliei de la Koenigsgroetz, cându am părăsită tabăra mea de la Honigin-Hof, aflăndu-me în mare îngrijire și agitațiune, căci uă presimțire de mari și grave evenimente agitau sufletului naeă.— Loculu taberei se afla p’nă movilă destulă de ridicată de pe cale s’a putută privi câmpurile de bătălie de la Nashod, Konigin-Hof și pina la Iosofska. După unu scurtă intervalu, veni și socotonirile lu Vi Aitivul» de Hohenzollern, căruia asemenea, că mare agitațiune îi răpise somnulu dole« ală dimineței. Înălțimea mea era bine dispusă, și, cu tóte că petrecuserămu mai multe zile fără păne și multe alte lipse și osteneli, aprope supraomensei du nu ere obosită. Abia trecură vro câte va momente, cândă vei jurămu ia Josefstad unu podii spulberată în aeră de Austriac cu un mare detunare. Începuse plouă. Înălțimea mea se exprimase asupra părței ce luase Batalionulă nostru în bătaia de la Trautenen și căruia i se încredințase un posițiune destulă de considerabile, mai cu adină la aripa din stéiga despre Burkersdor, și’n care luptă înălțimi a mea a desvoltatură bravură incomparabile, mai cu sdmă unde ceru trebuința a se ataca și a se respinge cele doue companii de fusiliari și oă companie de vânători vestitei brigade Austriace numită deferă. Continuarea pionei sili atără pe principe cătu și pe mine a ne reintorce la tabăra noistă și a încerca a ne mai repausa pucina. La 8 ore resună de la quartierulă generală ală principelui corónei semnalulu de înaintare generale. Pe dită se puseră tóte trupele în mișcare, plaia începu mai cu tăria, plecară aia fără sa măncâmă ceva și mor* se rămă prin Konigin-hof fără a ne opri de călă la orele 2 într’ună sată mică numită Chlumn. Până atunci ne aflarămă în reservă, însă atunci trecui amil la avangardă. Principele purtându bagajiulű și mantaua sea în spinare, îmi dote multe deslușiri folositóre în privința armatei Austriace, pe care Înălțimea sea o cunoscea destulă de bine.— O fi fostă paja 3 aprópe căndă batalionulă nostru sosi nainte de Chiurn pe înălțimea despre sudu, ncepându d aci înainte a lua parte activă la bătălie. Batalionul« formată în coline de companii cu mai ăntâiu atacată de unu regimentă de husari Unguri, dară batalionul« începându facă iute, husarii se întorcerc la uă distanță de vre 50 iași fără reușită.— După acesta Principele și eu furăm« ordonați ca fie care cu trupa sea se ocupe sătulă Robirii* situată aprópe lăngă Chium.— In marșul nostru către posițiunea de mai susă unii batalioni de Italieni fu înfrîntă de două colóne ale nostre și se făcu mulți prisonieri. Intâlnirămu apoi în grădinile de la Rosbieritz mase considerabile de infanterie austriacă și aci fu încăierati curagiosulu Principe cu colonia sea într’uă luptă fermă, care ținută ca uă jumetate oră în care colona a învinsă dar a cercată mari perderî Din nenorocire Principele primi ad mai multe glonțe în partea de sus a piciorului stângă care a fostă de totu sdrobită.— Este probată că aceste lovituri mortale principele le a primită de la vânătorii împărătesei cari se atașază pe lăngă batalionele de infanterie cu ordină a ținta că nu se pate numai asupra oficierilor. Iubitor0 Principe îndată după grava sea rănire fu încongiurată de mai mulți din ómenii sei. — Fuselierul, Gesse Dorfsüler și Sarvaș transportară pe iubitul ă bru șefă rănită într’uă mică casă țerănască în Rosbieritz, remănândă lingă dînsulă și legându’i rănele pe cătă puteau. Totu în acea odaie a țeranului se afla și unii căpitani Austriacă asemenea forte rănită. Acesta necontenită striga șî se văita, prin urmare juca una rolă forte lamentabilă în comparațiune cu Principele, care cu tóte durerile grozave ce suferia, păstrauă conținere fermă și bărbâtâscă. Austriacii sotă înaintăndu, cu mase din ce în ce mai mari și preînoite, luară Rosbieritz înapoi; fusilierii noștri, rămași lângă princip *, fură făcuți prisos iî«i*î, iar prin ei oele din causa aravelor și răni fu lăsară pe locu. Austriacii ținură Rosbieritz ca să jumetate oră, dupe aceia fură din nou respinși de noi și de trupele-lui corpă de armată. Sora sa apropisae. Crâncena bătălie fu câștigată. Căpitanul d’Oppel și că merserămă spre orele 8 la principe, căruia i se legase deja rănele de una medică trimisă de către Afaregintea Lea regale. Noi găsirămu pe Principe fórte slăbită de multa perdere de sânge, de muri osteneli, într’ună tezămu muiată de pieie și în sgomoturi unei bătălii decisive. Dérà caracterulă seu bărbătescă, militară și fermă nu l’a părăsită nici chiar și în momentulă de leșină și ne* * simțire, cu tóte că de multe ori mai resbină glonnțele și grenatele în casă și în apropiarea patului în care zăcea, din ce făcea ca sa se afle acolo în acelaștă pericolă ca pe câmpul de bătae. Aprópe 5 ore a petrecută Principele fără nici unii ajutoră medicale, și nici uă vaitare n’a scosu din gură, fiindu că consolia ța mărâță, că suferă pentru iubitul fi seu rege și țâră, ilă făcea o sta fermă și bravă atâtă în bătălia cea mai ardinte, cală și pe patul fi seu de suferință. Principele arîta mare perseveranță, curagiu eroică și unu caracteră bărbătescu și tare. Principele se adresă către căpitanul d’Oppel și către mine, spuindu-ne că, a fostu rănită mai în același timpu coportă drapelul«. V. Krosigk și că’i pare reă că n’o mai putută comanda trupa sea cândă acesta luase singulu de la ală 40~le regimentă austriacă de infanterie, (ducele de Meiningen) în lupta sea sângerosa cu acesta. Aflându-ne încă în conversațiune, Inălțimea sea regste Principele Ereditar ală Prusiei veni la patulu Principelui. — Căpitanul d’Oppel călă și că naturalmente ne trăserămă respectuosă înapoi. Principele coronei la intrarea sea la odaie, strigă cu adîncă mișcare: Și tu Antoniu ! rănită. — Și asta greu?rincipele coronel mai vorbi după acastaună timpu pre care cu Principle Antonio, cu uă adîncă mișcare, și se adresă apoî cătră căpitanul austriac rănită care nu putu stăpîni mirarea sa de a vedea înainte pe Principele corónei de Prusia. Fiindu că arătă căpitanul d’Oppel, sătui și că nu avurămă de cătu numai férte puținu timpu, nu puturăm« așcepta plecarea principelui corónel, ci trebui se plecăm» fără se nu putemă lua adio de la dînsulă, și de atunci nici nu ’amă mai vexată! Regimentul« a fostă totă (Jiua de 4 Iulie ocupată cu îngroparea morțiloră și adunarea trofeeloru, armeloră și altoră muniții de resbelă câștigate de la austriac, și la 5 luliă porni de la cămpulă de resbelă pentru urmărirea inamicului învinsă. înălțimea sea Antoniu de Hohenzollern Sigmaringen este dintre prusianii căzuți naintea inimicului, ținută din cei d’ântâiă bravi și pe ai cărora tablă de inscripțiune sta scris pentru eternitate: „Regele și patria onorată cu recunoscință pe acestă erou căzută și totu prusianulă esprimă, din fondul« inimei în doliu, menirea sea. ..Var pentru acestă bravă credincios nobilă și june sănge. Și la movila verduie care acopere pe acestă erou căciulie, zefirul« tresare cu ună frâmătu dulce prin frunzele chiparosului și cu ună căntecă angelică din ceru re sună în armonie curată și dulce ună melodică și celestă acordă: „Elu derme dulce, asceptăndă răsărirea auritului luciatorü.“ Suum cuique. ESPOSIȚIUNEA UNIVERSALA DIN PARIS. ITALIA. «RUPĂ IV și V. Vestminte,eseuri și alte obiecte purtate de omu. — Materii testile. Acestă grupă este una din cele mai interesante din esposițiunea italiană, și mai alesă clasele consacrate pentru substanțele tccstile, bumbacă, vin, cânepă și molase. După cată cunoscemii din aparință, clopelecă, agricultura italiană și artele cari se ocupă de veșminte și obiecte de luesă, mărturisim că productorii italiani aiu fi putută se se deosibasca și mai multă. Trebue însă se ține să samă că preocupațiunile cele mari interiore n’aă permisă acestei frumuse țeri ca se se pregătescă într’unu chipa completă pentru esposițiunea din 1867. Bumbaculu și eseturile de bumbacu. — Clima Italiei este una din cele mai priinciase din Europa pentru cultura bumbacului. Se soia mai dinainte că acesta plantă tocstilă pate vegeta în partea meridională a peninsulei italiane, însă lipsa de bumbac, pensionată prin resbelulü Americei, îndemnăndă pe agricultori italieni ca se deauă întindere mai mare acestei culturi, a dovedită și mai multă că acestă plantă póte intra forte bine în esolamentele agriculture meridionale. Localitățile unde se cultiveza mai multă bumbacu surită Salerno, Calabria, Sardinia. Câmpiile și văile fresce sântă cele mai priinciase. In Sardinia s’a constatată că bălțile, clestaiele și smîrcurile desecate, suntó locurile cele mai bune pentru cultura acestei plante. In cei din urmă ani, producțiunea bumbacului s’a estimată la 60 milione de franci. Din punctul de vedere ala comercialui, s’a constatată că cifra de mijl’locă a importațiunilor de bumbacu s’a urcată deja 1863—1865 la 6,233,000 și a esportațiunilor la 5,602,000 franci. In 1865 importațiunea a fost de 5.287.000 franci și esportațiunea de 8.365.000 franci. Probă evidentă că talia pote produce totu bumbaculu trebuinciosă pentru fabricile sale și pute și esporta pentru oă valore destulă de însemnată. Italia posedază 200 de filaturi cari au 1000 de machine, 450,000 de brațe și 10,000 de lucrători. Aceste filaturi torcă pernă 143,767 quintalo metrice de bumbacă. Bumbaculu torsu se întrebuințază mai totu în fabricile locale, d’abia se esportază pentru o sumă de 451,000 franci. Volarea țeseturilor fabricate este de 80,000,000 bănci. Numerul resbóeloru este de 86,000. Numerulu lucrătorilor care se ocupă de țesetorire este de 100,000. Mai tote țeseturile fabricate se întrebuințazâ pe locă, esportațiunea d’abia figurază pentru suma de 696.000 de franci, pe căndă importațiunea este de 69.404.000 franci. Mai are dorii de lucru industria italiana pînă se ajungă a satisface tóte trebuințele locale și a începe apoi a esporta. Un caracteri particolorit ală fabriceioră italiane este că mai tóte suntu mici și aședate prin sate. Lucrătorii suntu mare parte agricultori. Acastă unire între agriculturâ și industrie este una faptă economică de cea mai mare importanță. In adeveru numai cu chipulă acesta se vor putea înlătura inconvenientele ce atragă după dînsele fabricele cele mari aședate în orașie. In acastă privință noi se imitămă pe Italia, se ne silimă pre că nu se va putea a localisa industria la țară, și acesta cu arătă mai multă că cultivatorii noștri n’au de lucru iarna. Țesetoriile de preșuri, de pînza, de dimie, de marame, tóte practicate în satele române, surită uă probă că din simțulă nostru propriu amă apucată pe calea cea bună, se urmămu înainte și nu ne vomă căi. La țară este puterea nóstră; acolo mai cu sumă trebue se desvoltămu avuția, căci în orașe se camă desvoltâ de la sine. Bumbacurile espuse de către domnii Manganotti din Verona, Della Fonte din Galeria, compania Luis din Galabria, sub comitatul din Siracusa, Municipalitatea din Catane și alți espositori, deși de calitate bună însă neapărată nu se potu compara cu acele din Lusiana și alte Staturi din America, a cărora albâță, curățenie și nervositate este cu totulu particulariă. In ori ce casă bumbacurile italiane rai s’au părută așa de frumóse ca cele din Algeria și superiore celora cultivate în Europa. Inula și cănepa. Aceste doue plante testile și aia alesă cănepa, constituescă una din ramurile devenită capitale ale agriculturei italiane. Sunte proa pticine Staturi și putemă duce nici unulți care se producă cânepă ca Italia. Inulă se cultivazâ forte multă in Lombardia, în acele cămpii bogate și fresce cari atragă admirațiunea tutorii călătoriloru. După cumă ni s’a declarată, acastă singură parte a regatului produce peste 8,513,125 kilograme de vă dărăcitu sau fuioră. După cele mai prospete date producțiunea actuală trece peste 10,000,000 de kilograme, cifră din cele mai respectabile pentru o singură plantă. In totu rogatură se produce peste 135,000 kintale motrice de viă. Inulă de Italia este de tomna și de primăvara. Celu de tomna se recoltă pe la 10 Iunie și dupe dînsulă se sâmăna porumbe; celu de primăvară se recoltă pe la începutul lui Iulie, și dupe dănsuiți se sâmănă meiu sâă porumbă timpuriu. Inăliile suntu tóté irigată, adică udate; allîferă inulă nu reușiască. Pentru inulă de torma dacă temperatura scade la 12 grade per se. Italianii aucercată cultura inului de Riga care este atătă de renumită, însă acastă varietate produce mai puțină și este mai tărdie, astăfelii că nu permite cultivatorului să facă done culturi într’unii ană. IJin eclara seri doue pogóne de vin produce în Lombardia 5000 de kilograme și 65 ectolitre de semânță. A*