Romanulu, august 1867 (Anul 11)
1867-08-04
ANULU ALU UISPRE PE CELE VOIESOR ȘI VEI FOTE Pe aian........ Pe șase luni Pe trei luni. Pe aă lună.. Cap. Dist. lei 128 — 152 » 64 — 76 » 32 — 38 » 11 —Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. «e La 15 Augustu espiranda prenumerarea mai multor abonați, cei din judecie sunt si prevestiți prin banta chiara a diariului care le arată espirarea termenului, cei din Bucuresci au foștii și vorü fi preveniți prin împărțitorii foiei. Acei darii cari voru bine-voi a pre noiți abonamentul si suntu rugați a nu ’ntârzia spre a nu încerca întrerupere. Toto d’uă dată se face cunoscută d-loră abonați, ale căroră abonamente au espirată și cari n’aă regulată prenouirea, că acestă numeră este celă după urmă ce li se trimite. Administratorele Romanului, TIMOLEON PALEOLOGU. odihnit națiunea, pasagiuld ROÎSANU 1. HEP ACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI Bucuresci Augusta. Astăzi este zliua onomastică a Maiestății Sale Imperatorelui Napoleone. Pentru noi Românii, cari datorinza în mare parte reconstituirea naționalității nóstre Imperatorelui Napoleone III, acestă fir este un serbare naționala și suntemă și cum că romănii o serbeză și vor serbau-o. Ne pare reu, că orecare pedice ce nu s'au putută învinge, a opritü d’a se face a’î, precumă ni se spusese că era otărîtă, darea stindarielor a Gardei Naționale. Ziua ar fi fostű cea mai potrivită din două acestă punturi de vedere. Unulă, căci era din cele mai nemerite spre a se da și stindariulű celora cărora li s’a putută da arma, fiinducă Napoleone III a lovită cu putere ș’a sdrobitu lanțurile ce ne ’ncătușiau brațele. Altula, căci fostula guvernă s dată poporului Capitalei, în ziua de 3 Augustă, glonnțe, glonțe în peptă, și guvernul de la 11 Fevruarie i-a dată arma, ca se-și apere însuși patria, dreptulă, libertatea și ordinea. Astă dî dată era bine se se fi făcutăremonia împărțirei stindarielor. și ceDacă însă ceremonia nu s’a putută face ații, totuși arma s’a dată, virtutea și libertatea s’a întronată, domnesce, și poporulă Romănă strigă cu recunoscință, Trăiască Napoleone III! Trăiască Carol I! In acestă s jb care ne aduce aminte suvenire de fericire, cândă națiunea a sclută ș’a voită a face, și suvenire de doliu, cândă națiunea a abdicată și ș’a dată chica, consciința și demnitatea iei în măna unui omă, avemă fericirea a putea publica discursurile de bună vestire, de vieță, ală venerabilelui și învățatului Cioariă, ș’ală d-lui Vasile Alesandrescu Urechia, rostite în ziua de 1 Augustă la dechiderea societății literarie. Totă ar fi, prîntr’uă ciudată coincidență, putemă reproduce, dupe Monitoriu, epistolele prin cari iluștrii francesi, Michelet, Quinet, Marc-Girondin, ș. c. 1. respundă și rulțămescă Camerei și guvernului pentru votur de onore ce aă dată în favorea loră. Cioariă și Urechiă, fiindű mai aprópe de noi, fiindă mai” direptă represintanții sufletului Romănă, îl vomă înțelege mai lesne, și d’aceaa se nefiă permisă a atrage nci atențiunea numai asupra unoră cuvinte din episolile d-soră Marc Girandin și E. Quinet Ilustrută profesore de literatură, și redatore ală pariului Debals, spune curată c’a scrisă, a luptată pentru noi, âncă acumă vre 23 de ani, dară că „se temea, d’a muri înainte d’a vede îndeplinirea urărilor sele. Dumnezică însăși Romanii s’aă grăbită d’a ’ntrece sperandele sele.“ Cu câtă unu omă este mai învățată cu atătă adeverulă curge firesce și cu bilșiugare din gura sea. Astăfeiă, d. Marc-Girandin, spune curată, c’dtătă eramă de necunoscuți și d’afundați în câtă de și lucra pentru noi, deși spera că mai este în România să schinteie de vieță, nu credea însă că va trăi spre a vede schintelă devenită flacără, și recunosce că faptele Romăniloră au întrecută sperandele sale. După d. St. Marc-Girardin vine celăaltă geniu ală Franciei, care, mai tinerű și mai vertosă decâtă d. Marc- Girardin, era naturale se aibă o credință mai tare. Elă spune curată ci, pe când e a ’ncepută a lupta pentru națiunea română, ea era în abisă, dară ,,a crezută întren sa și ’n desceptarea iei din mormântu.“ Și cine pute atesta mai multă câtă era de tare credința pentru re ’nviuarea naționalitățiloră în Mickiewitz, Michelet, Quinet, acea treime ce propaga viața după catedra colegiului Franciei, de câtă unii din Români, cari, numai printr’uă lumină de răsfrângere aă credulă atâtu de multă încâtă aă avută fericirea ca d. Marc- Girardin se declare că, „aă întrecută speranțele sale,n Și d. Quinet, nu se opresce în trecută. Elă ne spune se veghiămă, se lucrămă „pentru ca se ’mplinimă promisiunile ce confine presintele “ Ș’acestă apelă, acestă boidu, acestă avertisementa genială ni-lű transmite tocmai acumă, cândă represintanți din tóte părțile României suntü în Bucurescî și cu virtujele lor și bracic asidulă temelia cea mare, reguléza limba, f)limba care este națiunea.“ Romăni, se luamă anainte, căci prevestirile nu ne a lipsită, liberi fiindă acumă, suntemă și pe deplină respindetori. "Publics ură moi Io volos uupa ^ianuiâ le Siecle uâ dare de semn despre uă nouă broșiură cea apărută de curendă în Paris, suptă titlu „Europa câtră Europeni.“ Se citîmu ș’acelă articlu, și se ne silimă a ’nțelege ș’acelă avertisementă, căci numai cândă scimă se ’nțelegemă și scimă se voimă și se dovedimă prin fapte că suntemă, puteraa se ne asiguramă că vomă fi, putemă se ’mplinimă pentru mâne promisiunile ce conține ziua de azi. Arendatarii aă presintată Domnitorului două petițiuni, supscrise amendouă de 140, prin cari mulțumescă Măriei sale, pentru buna administrațiune a guvernului în genere ș’a d-lui ministru din întru în parte. Unu numeră de 2,000 cetățiani au presintată uă adresă de mulțămire pentru mesujele luate în privința vagabonziloră. A^lună numeră de 66 arendatari, ne trămită spre a vă publica epistolă de mulțămire dlui ministru din întru. Publicându-o, conformă cererii ce ni se face, o recomandămă Gazeltei de lași și tiiariului Jațiunea, spre a pute scote din națiune pe acești avuți agricultori cari protestă contra a totă ce se scrie în colónele acelorî Iliarie. Câțiva din doi. Medici ai scolei de medicină ne au trimisă eri, la 2 Augustă, uă somațiune, ce o publicămă mai la vale. Se ne permită învățații medici și de dreptă profesori la scala de medicină, se le spunemă, cu totă respectulă ce le datorimă, că ne pare forte ciudată somațiunea dumnelor. Aă cugetată 12 zile, spre a ne soma se le spunemă...........ce? „Cine suntu cei cari aă publicată din noă articlulă scrisă și publicată de dumnéloru.“ Noi, amu crezută și credemă că dumneloru nu potă de cătă a fi mîndri căndă se republică cugetările dumneloru, scrierile dumneloru. Apoi, noi amu respunsu, la întrebarea ce ne facă dumneloru la 2 Augustă, încă de la 25 iulie. — Amă spusă, îndată că „Unii din cei combătuți, din cei atacați ne trămită.“ ș.c.l. Ce dară mai ceră de la noi? Nu mai scimă, nu mai înțelegemă, și prin urmare nu putemă se le mai spunemă cea-a ce seamă spusă deja DD. Balș, N. Ceaur Aslan, $icü că cea a ce a afirmată onorabile d. Hurmuzaki, este „vă pură și gratuită calomnia.“ Publicămă mai la vale depeșia dumnelorű și asceptămă respunsulă d-lui Hurmuzaki. TELEGRAMA. Roman, 14 August 1867. Redacțiunii diariului ROMANULU. Depeșa d-lui Constantin Hurmuzaki publicată în Romănulă din 26 iulie asupra întrunire! de Roman conține uă pură și gratuită calomnie, inventată, scu de d-nu Hurmuzaki seu de acei cari i-au spusu-o. D Rosnovanu nici a fostă consultată asupra întrunire!. Gr. Balxoli, N. Ceaur Aslan. Discursul d-lui V. A. Urechiă la inaugurarea societății literariă și a bustulului lui Vanghele Zappa I. Ce are cămpulă dă îuginesce Și Pindulă totă diseratinesce , Ce are Romănulă de sughițesce ? Etă asta se Intreba inima poetică a Macedono-Românului de mai mulți secii, și unu response nu scia se-și dea și nimeni nu-î dedea unu dulce respunsu. Anii de pe urmă al soclului în care suntemu ’l-au spusă însă de ce Cămpulă îngălbiîleeee De ce Pindulă totă cărtesce De ce Romănuță totă suspină? De ce?... sufletulă lui era plină de ua iubire și d’una doră ce nu avea nume, lui îi trebuia frați de iubită cu mamei bune copii de desmîordatu. Déru ore elă frați, elă care de secole, din sedii cei de gloriă ai Asanilor, n’aă mai ajută de cătă stăpâni de servită, și lungă martiriu de suferită? Are elă frați ? — Cine ești ti, copile ală Pindului care cauți frați de iubită ? — Eu hai Romlnă! — Eu eseu Bonănăi! Și la acestă respunsu unu ecou imensu umplu văile Carpatice și întregi» pământuri lui Traann: suntemu romanii Români! ! Român!! II. Astfîfelă recunoscerea se făcu. România liberă își înțelese datoriele către frații regăsiți: cu învoirea guvernămîntului M. S. Sultanului trei școli s’aă deschisă în minunle Bitolia , Avola, Cu Furca, Lreza și Smetsa și în comuna S.S. Marina. U șcâlă specială Macedo-Romănă s’a deschisă și în capitala României, școlarii ei au priimită la ușa acestui templu pe acei bărbați cari au misiunea a da Macedoniei cea a ce îi lipsea pria astăzi. Limba scrisă Romănască, în bulă idiomului, câmpe naționale înflorit, data în care rugele și viorelele aă fstii năbușite de pălămida și scăeții străinismului: „O! lui Dumincă mulțămire, îmi scria în dilele treute ună betrănu preotă care umeza cursurile uneia din școlile deschise str’acolo, oh! Iui Dumnedeu mulțămir! De acumă potă muri c;,cî cetiă romănsce evangelia în sânta liturgiă.“ 11). Desmerdați în libertăți cumu suntemu de câtă va timp — nu ma plângă de VINERT, 4 AUGUSTU 1867. LULEINEZATE ȘI VEI FT Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Romanü No. 1. — In districte la corespondinții roiariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Halfegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A „se adresa pentru administra pune la d.T.Paleologu 1 SDSCIUBUE Linia de 30 litere........................ 1 leii. Inserțiuni și reclame, linia........ 5 - acesta cu arătă mai bine! — Desmierdați -jică, în libertăți, noi nuscimă înțelege tata puterea și tata dulcata simțimântului ce împlea inima betrănului preotă căndu scria vorbele ce le citiu. De asia simtiminte era coprinsă una nobilă suflete, născută sub verdele frunchișă ală poeticilor munți ai Macedoniei. Era acestă sufletă ca uă concentrare a tuturor fraților lui din acele părți, D’aci intensitatea iubirei Iui, d’aci nemosuratulumul devotamentă pentru românisme. Evangeliă Zippa, — căci vorbescă de el, — ca și betvănulă directore ale acelei MacedonO"Română, archimandrite Avorchie, cândă puse piciorulă pe malur Dunărei României libere, lăsă se 0să din peptnla seu țipetulă fratelui ce-și revede fratele iubită: și ea din Românii! Evangeliă Zappa era în adeveră Română, ori cală uă justiție care ’și va da sema înaintea lui Dumnezeu a impusă umbrei lui durerea desnaționalisărei. Elă Grecul? . . . Elă care nu aduna secerișurile d’aurite cu cari Dumnedeu bine-cuvânta brazda ce trăgea, de cătă pentru a le revărsa în grânarele națiunoi sale! .... IV. Evangeliă Zappa n’avu cătă trăi altă dată de cătă d’a vedea pe frații lui din Pindă intrați pe calea de cultură care prin împrejurări mai favorabili ne amă deschis’o noi cescil’alți Romani. Zappa n’avu de cătă vă via aspirațiune, aceea d’a vedea unificarea, contopirea dialectului Macedono-Romănu cu acela alu României Traiane. De aceea cu main»»’Uî»»»! înainte de a muri eră depuse la tesaurulă Romană vă suma preste 5000 galbeni pentru ca cu ea se se încapă edificarea , cumă fice raportulâ guvernului de la 11 Februariu, acele doue mari coronate ale templului nostru națională, derămate ca și Gramatica și ghid ulă limbei Române. Ideia națională ce a umplutu anima și mintea lui Zappa cătă a trăită au fostă ultima lui preocupațiune murindă. Prin testamentul ă șeii, resplătindă iubirea devotată a rudei sale onor. d. C. Zappa, el a făcută largă parte și obiectului afecțiune sel c Limbei Romane. El potărî că legatoruluscă universală se aibă a raspunde în perpetuitate câte una miă galbeni pe fiecare ană și asicură acestă venită ca ipotecă eternă în moșiele ce lasă. V. Aceste fonduri generose cari asigură deplină independința societăței, sunt singure ele monumente și marmure cari vor perpetua numele lui Evangelic Zappa. Uă națiune care aspira se trăiască, trebue se soră ași aminti. Uă națiune care se sole prefera stradele și piețele cetăților și sălile rauseelorii cu representățiunea și amintirea bărbaților ă iei, acea națiune semana pe tota dina noua semințe de gloriă. Se ne amintim« deci, Domniloru, în acesta ,Ji în care inaugurămă tocmai societatea ce va dispune de donațiunile lui Zapp », sa ne amintim de elă în modă demnă de cultura și sociulă în care trăimă și de acea aviere a romănismului care a umplută viața lui. Acea marmură rece care va păstra în sala societății Literarie suvenirea generosului iei donatore o vor încăliji căldura iubirei și a respectului nostru! Onore lui Evangelic Zappa! Iubirea lui de romănismu fiă uă e~xemplu care ne afle mulți imitatori. * După d. Urechiă, d. Cipariu rosti cuventuri urmatore: Domnitoru! Societatea literariă, fundată din liberalitatea unui guvernă romănă patriotică, de astăzi ifi începe lucrările sale. Prima Augustă 1867 va face, asta credemă și sperămu, uă epocă nouă în viața culturei națiunali romane, uă epocă ilustră și de memoria indelebilă pentru întrega romănimea. Ea are uă misiune înaltă, și uă scapă atătă de sacru, cătă nu potă crede, domnii moi, că mai péte fi vr’un fi Romană, una adeverată, care se nu’i recunosca acesta misiune importantă, și se nu’i ureze cele mai salutari resultate pentru întregă romănimea. Ea nu are misiune și scopuri politice. Fondatorii ei, membrii ei și toți factorii ei pot ă se fie suspectați de inimicii națiunei române, ca totă deuna, că și ostili aveau tendințte subversive altoră națiuni, între cari și lîngă cari viețiuimă. Insă care lucrare, flăcătă de onestă, nu și-a avută inimicii sei? Și căndu o fostă vr’uă dată Romănulă aperată de suspiciuni malevole? De aceaa nici noi, nici următorii noștri nu ne vomă retrage de la lucrările salutarie națiune! nóstre, numai de fața suspiciuniloră nemeritate, cărora suntemă espuși. Domnitoru! Sămituru națiunale s’a desceptatü în tóla romănimea. Națiunea romănă a venită la conscitația pusețiunei, cărea i se cuvine între națiunile Europei; ea va face toți pașii cuveniți pentru a ocupa acestă posețiune cu demnitate. Națiunea romănă de aici înainte va fi solidariă pentru corpuru întregă și nu voru mai fi partite meschine, („ural“ îndelungate) cari se nu desunască de la umilă și sconfi Pînă aci patria română, limba și naționalitatea nu a fostă călcată de Huni, Slavi, Turci și alții. Amu începută a ne libera patria, am începută a ne libera limba. Am începută, domniloră, abia am începută, dară nu am terminată, romane, ca se continuămu și se terminămă. Bărbații de stată ai Romănilor vom îngriji pentru eliberarea perfectă a patriei romăne. Sumă de convingere, cărei își voru împlini cu esactitate înalta loră misiune. — și patria romănă în urmă va deveni liberă. (Ura!) Pentru eliberarea limbei naționali va îngriji, mai cu distincțiune, între altele chiar, acesta societate literariă. — Ea va îngriji, ca limba romănă se scape de totă de jugulă despotismului, sub care de secuiia gemută. — Ea va îngriji pentru conservarea unității limbei romănesci în tote provinciele locuite de Români. — Ea-i va reda forma curată națională romănă, pentru ca se figureze cu tela demnitatea între și lângă surorile ei de origine latină. — Ea va pute fundamentală pentru că literatură adeverată națională, corectă în spresiune, corectă în forme, fără care nici uă literatură nu pote merita de a se chiama literatură. Celă atâtă potente, care nu ne-a lăsații se pprimă în furtunele seciloră trecuți, și care le și-a întorsă indurarea sa și către nepoții Romei vechie, credemu și sperăm», că ne va întince sânta mănă și ne va binecuvânta lucrările nóstre pentru că suntu curate, pie și devotate unei cause sacre, ca însăși religiunea, cări-a datorită sântului seă nume. (Ura! și aplause Indelungato.) Bucuresci, 2 Augustă în urma votului Constituantei, votă sancționată de Alteța Sea principele domnitorii, prin care s’a acordată mai multora străini filo-romăni marea naturalisațiune, d. Ștefan Golescu, minis-