Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)

1867-09-01

VOIESCE ȘI VEI PUTE Gap. Díst. Pe anii..............................leî 128 — 152 I’e­șoîn lunî..................... » 64 — 76 Pe trei luni...................... » 32 — 38 Pe­uă lună........................ » 11 — — Unu esemplarű 24 par. Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. mmmmmmtt* m ■!müh«uși Bucurescî . Monitorulu publică în capulu foiei urmatórea scrie: .,AstS­(11, 20 August), la 1 oră dupe amiazi, înălțimea Sea Domnitorulu, în­soțită de d-lă ministru ală Lucrărilor­ publice, și urmată de d-lă capitanu Al. Schina, comandantele gendarmilor, că­lări, și de d­nii Zatmary și Volker, pictori,­a plecată la Rămnicuță-Văl­­cei, spre a se afla faciă la tărguță Rîureni.“ Cum a stau lucrurile în jurulu no­stru, ce făcu vecinii noștrii și ce tre­bue se facemă noui? Aceste suntu cer­cetările ce Miniștrii, deputații, Ziariștii, publiculu întregii trebue se facă ne­contenită și cu toții împreună se pun în lucrare otârîrea ce va decurge fi­­resce din aceste cercetări. Deși mai indireptű, deși în mici părți, ne amu împlinită însă acestă datoriă și ne vomă împlini-o necontenită. Tratatul­ de la Paris, în privința O­­riintelui, țrice cu dreptă curentă d-nn St. Marc-Girardin, a avută două sco­puri. Unulă, d’a opri pe Rusia d’a se ’ntinde în Oriinte, în socotela „bolna­vului,“ celă­laltă d’a protege pe ere­seim în contra Turcilor­. Protecțiunea n’a fostă eficacie, și resultatul­ neî m­­plinirii celui d’al­ douilea scopă aduce necontenite nemulțămiri, turburari și chiară lupte sângerose în totă Oriin­­tele și deschide astă-feră din nou Ru­siei ușile ce tratatul­ de la Paris a voită a-i închide. Poporațiunile Oriintelui, adaogă d.­ei. Muiți­ oii aiun­i, un vuru se lesa uo suptă domnia Turcilor, spre a recăda suptă acea-a a Russiei. Ar fi asurdă a crede că Serbii, Bulgarii, Grecii ar voi a scăpa d’u­ă fugă spre a căde suptă altulă. Este însă lesne de ’nțe­­lesă c’ună popore, cândă se află în luptă pentru mântuirea lui, nu póte refusa mâna ce i s’ar întinde spre a­­jutoru, și dacă Francia și Englitera nu va da acestoră popore uă protecțiune, m­ă ajutoră ei acad­ă, ele îlă voră primi de la Russia. Acestă adevĕrű nu mai are trebuință de esplicată; toți îlă vedă, îlă cunoscă, îlă înțelegă și prin urmare semnalen­­dulă triremă, una la mână, și trecemă la căutarea altui adevără. „Tratatul­ de la Fraga, Zice d-nn Forcade, în Revue des deux Mondes, este învederată oă operă nesfîrșită și care-șî urmăresce desvoltarea s­a. Elă n’a ’mbâtrănită d’u­ă ană de­­ lile, și póte deja vede ori­cine cu câtă a trecută cercul ă­seă în profitul­ poli­ticei prusiane. Politica francese credea că i-a însemnată fermis sei prin ba­­sele mijlocirii sale la Nikolsbourg. Stavilar­ulă diplomatică a fostă co­vârșită. Cabinetul­ francese a primită la Nikolsbourg diviziunea Germaniei în trei grupe mari politice și militare; astă­felă s’a demonstrată acea divi­­ziune în circulația d-lui de La Valette, asta­fel­, acumă șase luni, d. Roucher, aducea aminte acela­și argumentă ilus­­trându-lă cu apologulă de trei trunchiuri. Prussia a trecută în curendă acele ba­riere ce credeau că s-au opusă. Ea a făcută prin grabnicile și secretele iei tra­tate unirea militară cu Sfaturile Sudului. „Dacă călcările Prussiei peste tra­tatul­ de la Praga suntă pentru noi ună ce gravă ce nu putemă tolera fără scădere, periclul­ tendințelor­ prusiane este multă mai amenințătoară pentru Austria. Staturile Sudului lăsându-se a se apsorbi încetulu cu încetulă de cătră Prussia, Austria germană rămâne în aeră și nu mai pate de­câtă a se di­­solve în căminulă comună ală unității germanice. „Dară nenorocita Austriă nu este ruinată numai prin lucrarea prusiană în Allemania; ea mai are ună altă m­i­mică cerbicosă și roZétoriu în guver­­nementală rusescă, în panslavism, în agitarea intrețrnută între poporațiunile creștine ale Turciei Europei de către spiritulă moscovită. Austria clară este amenințată și atacată din două părți d’uădată.“ Aceste adevăruri fiindă asemene forțe clare putemă Zice două, ba ancă trei la mănă, și trece la a patra și care este arătată scurtă și clară totă in Z­ sa re_­vistă. „Dorimă. Zice, ca evenemintele se n’aducâ trebuința unei aliand­e active între Francia și Austria, căci alianc­a austriacă nu este ună faptă noă în is­toria nostră și nici vădată nu ne-a fostă norocasa.“ Din tóte aceste decurge că nici nă­dată Europa n’a fostă într’ună periclu mai mai mare de resbelă și că totulă în juru-ne se frământă. In acestă stare a lucruriloră ce facemă noi ? Ori cari voră fi aliand­ele ce s’ar face, este în­vederată că pe câtă timpă vomă fi slabi nimene nu póte ține socotela de noi. Ori câtă ne-ar iubi Francia seă Prusia, seă Rusia, saă Serbii, Bulgarii, Elenii, este însă învederată că fiă­care câtă se se iubescă mai ântâiă pe elă ân­­su­și, și prin urmare că nu se póte alia de­câtă printr’m­ă schimbă de ser­­vicie, d­iserămă aci de mai multe ori Că Austria­ în Gftile rosbelu, nu póte da Franciei m­ă ajutoră eficad­ă, minată fiindă de nemulțămirile ce­a provocată între poporațiunile imperiu­lui prin sistema de dualitate. Dară noi? Ore suntemă „bulevardul­ Occidintelui“ precumă Francia a cerută se simă ? Avemă uă oserie națională de celă puțină una sută mii baionete, ca se putemă asta­fel, se ne apărămă con­tra atacului, și la împregiurări se se caute de cine­­va aliand­a nostră și ea se se póte face pe schimbură de servicie? De­și, de la 1859 și păn’acum­ă, ce­­rurămă necontenită armarea națională n’amă avutu-o însă și n’o avemă. A­ cumă însă firulă s’a scurtată cu to­tulă și suntemă siliți s­ă se­ lă m­o­­dămă bine și se­ lă lungimă, s­ă se ne scape cu totulă din mână și se ne­sfîrșimă viața. Geremă dară de la doi. Miniștrii se pregătescă grabnică lucrările și se con­­vuce Adunarea spre a procede la fapte. Geremă se se pue în lucrare legea milițiilor­ și se se pue grabnică și bine. Ceremă ca d. Ministru de Fi­­nancie se schimbe cu totulă sistema cea vechiă ce domnesce în acelă mi­­nisteriă. Suntemă unulă din Statele cele mai avute în tote modurile și chiară în acela a ală impositeloră, care la noi suntă la minimum, căndă­mai in tote cele­l­alte state ele suntă la maximum. Averile nemișcătore ale Sta­tului sunt­ mari și cu totulă ne­pro­­ducătóre. Recomandămă cu dinadin­­sură onoratului Ministru de Financie broșiura deputatului de la Galați (d. Muruzzi) în acestă cestiune. Acolo sunt­ schițate reformele neapărate ce trebue se facemă îndată în Financiele nostre, chiară în previsiunea unui timp­ de pace, cu cătă­dară acele reforme suntă mai imperiosă și mai de ur­­gința reclamate căndă numai prin ele sângele va putea circula prin vinele na­țiunii și vomă putea trăi, vomă putea fi! Ună singură omnă din amicii no­ștri politici aă avută dupe funcțiuni , și din care una nu este tocmai uă funcțiune căci este un catedră de «civ­ințele exacte, și cu tote acestea toți începură a striga și cu obicinuitele injurii, că se comită abusuri, cumu­luri, șoi. Domnulă Ion Fălcoianu se respunde »7* printr’un epistolă ce o publicamă mai la vale. Domnia-sea arată că jumătatea din rezounerariele ce i se cuvină ca profesore, a lâ­­satu-o în folosulă Statului și cei­l-altâ jumătate ce i se cuvenia a datu-o și acea-a în folosulă generale, pentru îmbunătățirea serviciului poștale. Astă­­felă d. Făicoianu a respinsă prin fapte calomniele. In acestă momentă, (3 *­ ore dupe amia­zi) primimă că epistolă a ono­­rabilelui d. C. Cretzulescu, în privința unei espresiuni din revista nóstru de emi. Ceremă ertare d-lui Cretzulescu, decă ora fiindă înaintată, epistola dom­niei sale nu s’a putută publica azi- o anunciămă însă, și mâne va fi pe de­plină satisfăcută. MITROPOLITULU ȘIULUȚIN­. Totă vești triste o se resune de peste văile și piscurile Carpațiloră ? Totă cu m­ă suspină durerosă o se primimă știh­ia ce ne vină de la frații noștri din România dată în higemonia ma­ghiară de cătră chiară aceia pe cari ei i-aă ajutată cu sângele loră ? Eră acumă trei Z**e>­uă cartă în doliă ne anuncia știrea durerósa a mamiei Em. Sele archiepi HC Opricji Șiulutiu. In do­­lie este și anima tutorii Romănilor­ adeverați; căci Mitropolitul­ Șiuluțiu, detrănă îndouită suptă greutatea ani­­loră și a suferințiloră patriei lui, era june cu inim­a, căci iubia, iubia cu ardere poporală, națiunea ală cărea­a elă era adeverată părinte și păstoră; iubia și doria din sufletă înălțarea iei la rangul­ ce i se cuvine între națiu­nile cele vini, și pentru înplinirea săn­­teloră iei aspirări elă lucra neconte­nită, cu neobosirea vârstei copte și cu arderea junetei. Betrănă, elă se sim­­ția tîneră, puterică, mare, prin atăte aspirări și speranțe înalte ce trăiau în­­tr’însulă, căci necontenită, în lunga’i carieră, elă a fostă focab­ulă de pa­­triotismă și de nobile silințe ce arun­ca rarele sate de vieță naționale în tóta România de peste Carpați. Măn­­găiați-v © Romăni ale căroră capete se înclină suplă durerea perdezei Mitro­politului vostru! Recoriți animile vós­­tre prin lacrimile versate pe mormân­­tulă lui; martea corpului nu póte stin­ge focab­ulă de sânte aspirămi ce-a strălucită necontenită într’u­ vieță lun­gă ; elă arde vocă mai puterică în­mulțită în atăte ănim­e române în cari s’a comunicată, cumă se comunică totă ce e dreptă, totă ce puterea lucruriloră cere și ce voiesce Dumnezeu. Surele ferbinte ală verei se su­m­­peră, foculă razelor ă lui bine facetóre încetă încetă se răcescu și frigură ier­­nei vine, dară pământulă fecundată de acele rațe și-a produsă fructele; îm­­bielșiugarea și fericirea se respăndesce cu dînsele și fiă-care grenă, fiă­ care fructă conțină­uă parte din acele raze ardinii și bine-facetóre, recite acumă. Betrănută, gârbovită de ani, lipsesce dintre noi, nu ne mai dă necurma­tele și nobilile séle esemple, dară spi­ritulă, sufletulă lui va trăi purure prin­tre noi, pentru înălțarea nemuia ro­­mănescă și pentru împlinirea drepte­­lor­ aspirări ale Românismului. EiTiatra EZA-TE și vei pi ^----­Abonamentele în Bucuresci Pasagiulu Romană No. 1. — In districte la cores­­pondințiî pariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIURILE Linia de 30 litere........................ 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5­­ DESPRE ITALIA. Puțina luare aminte ce se vede că au Romănii pentru Italia, spre a trage tóte folosele din ivirea pe continen­tul u europeană a acestei noue însă mare putere, m’a silită, domnule Re­­dactore, a ve ruga se bine-voiți a în­sera în colónele stimabilului d-v. diariu, urmatórele considerațiuni ale mele pen­tru Italia și pentru Romania. Folosele ce potă trage Romănii din Italia sunt­ multe, arătă in privirea sciințeloru, cătă și a politicei actuale. In privința sciințeloră, Italia mai multă dacătă tote cele-l­alte teri, a deschisă Romăniloră sculele sale. Mai ântâiă M. S. Regele Italiei, pururea a trimisă în România consuli filo -romănî, precumă fu Cavalerul­ Strambio și ac­­tualulu d-să Comendatore de Susino, care a scrisă opere însemnate pentru Romani, în presa italiană, încă pe căndă era intimis secretară ală Ministrului Gavouz. Acești consuli, amici Romăniloră, au deschisă ochii noștri, la importanța legămintelor­ dintre Romani și Italian­. Guvernămintele române, mai cu sumă în Moldova d. Cogălnicianu, a dată că realitate acestoră legăminte, era din­­cole de Milcovă, fiindă d. D. Brătianu ministru ală instrucțiunei publice, s’a vedut­ cu generala satisfacțiune, con­sulul« actuale ală Italiei, asistăndă cu bucurie, la Societatea Literariă, la 1 Augustă, căndă s’a adunată în Bu­­curesci. Fiindă că alftlă în Moldova, cătă și aice, sciințele, literatura, au fostă acele cari nu atrasă mai ântâiă luarea aminte a­­ fișiloru miniștri, asupra acestoră le­gături, se ne ocupămu mai ântâiă de sciințe. In privirea politică, Românii, voră găsi uă măngăiăre, și uă încura­giare s­­ituațiunei de faciă, spre bine și ameliorare, în situațiunea Italiei de astăzi, unde, fiindă ca și la noi m­ulte greutăți, prin iubirea cătră Rege, Con­­stituțiune și legile cele înțelepte, Ita­­lianul mergă spre progresă. România a cugetată pucina pină a­­cumă la legămintele politice cu Italia. In acesta privire însă, Cornițele Vegezzi Ruscala, celebrulu lilo-romănă și ce­­tățiană Romănu, a deschisă Romăniloră uă cale mare, pentru care purure, tre­bue se’i fimă recunoscători. Dacă schiițele mai ântâiă, au atrasă atențiunea Romăniloră, apoi acesta este pentru că Italia cu dreptă cuvântă se măndresce cumă că ea de doue ori a civilisatu Europa, supun vechii Ro­mani și nu evulu­metriă. Italia puru­rea, mai ântâiă a deschisă brațiele Romăniloră. Pictura, artea cea Ingeniosa, asta de pucinu aprețiuită la noi, își are tro­­nulă sea seculară în Italia, unde a ve­nită din pururea frumósa Grecia, de suptă ceruia celu senină și dulce, care a născută pe nemuritorii Apele și Fidias. Totă acesta ^­ícema și pentru sculp­tură. In Romănia su­ntă frumóse talente, cari mai cu sâmă în pictură, au ono­rată numele României; d. Panaitianu din Moldova, d-nul Aman, Alexan­­drescu, etc. de aice aă desfătată pri­virile nóstre, cu opere frumóse. Incurăgiarea publică însă, pucinu a recompensată talentele aceste, pline de laudă! Scala italiană, în acastâ privi­re, fu și va fi pururea acea­a, pe care Romănii voră trebui se o visitesc, căci acolo suntu capodopere neperitóre, la care n’a ajunsă âncă penefulă altoră națiuni a lume!. In Italia, de pre­fa­cia a totă globală, se comandară ca­dre și statue. Numai Romănii nu aă âncă statuete lui Mih­ai Vitezula, mar­­tirulă celă neuitată de noi și neresbu­nată, și a lui Ștefană, celă mai mare căpitană și politici­ ală Romănilor­ și ală epocei lui. Literature nostra, erosi numai din Italia, va lua uă direcțiune frumosa. Marii literați Romăni ai nostrii, ca Elliad, Părintele literaturei romăne, ca eruditulă Laurian, ca nemuritorulă Șin­­cai, ca învațatură Prof. G. loanid, etc. cunoscă limba italiană bine, ori limba gracă și latină, și asta in­dică ca li­terații din alte țeri, tmidă în locă de ümide, feerice în locă de feerice, etc. Se scie de toată lumea că pentru a fi literată mare, se cere cunoscința a fondo a limbelor ă ©tine și latine, âră­din moderne a lim­beî italiane, în ale cărea­ a multe dialecte provinciale, se găsescu tóte elementele limbei romăne, francese, și ispaniole. Pentru ce dară Italia asta de uitată de Romănî? Pen­tru ce­liberarea Veneziei chiară, nu a desceptat și pe nici ună Română?! . . . Pentru ce școlile de literatură italia­ne, suntă gele de Romănî, și numai puciul generoși scotă ape limpedi din nesecatele și dulcele isvóre ale litera­turei italiene?! Ca și în presa și poesia cea frumósa Italia are mai multă âncă în Musica capodopere incomparabile și nemu­­ritore. Dante, Tasso și Petrarca, poeții, Ros­sini principele musicei, Donizzetti, Verdi musicanti ect. etc. sunt­­puțini cunos­cuți și respândiți la noi, pe cănd­ multe romanțe suntu forte cunoscute. Gele­l­alte sciiiti, matematice, me­dicina, Arhitectura, suntă și ele forțe înfloritare in Italia. Remăne pentru a încheia, ca se vor­­bim­ü de legislațiune și politică. Alte preste sumă, Italia, patria dreptului Romană, are isvare nesecate. Mari ta­lente, ca Becaria, Filangieri, Albirii, Machiavel, Gavour, Vegezzi, au ilus­­trată legislațiunea politică și parla­­m­entară Italiană. Italia a dată întregei Europei, ómeni iluștri de Stată, ora­tori, scriitori mari. Prin urmare deschiizândă Romănilor, o nouă cale către Italia, îndemnă pe fle­care ce voesce a se lumina cu în­tinse cunoscinți, de ori ce specie, a nu uita Italia cea clasică, unde să care marmură de monumente stricate antice, numere două mii de ani, și îți descoptă în sufletă suvenire neperitóre a­le stră­­mosilor­ noștri. Și în pulberea cea gloriósa a eroi­­lor­, în șirlpta arborilor, și a mărei, la Universitate, ori la teatru, în insi­­tarea museeloru și a capodoperelor­ nemuritóre, ori în cercetarea monu­­mentelor­, a Colonei Traiane, în voia­­gie și altele, voră găsi totă dauna Romănii minuni ale geniului italiană, uitată de Romăni, voră găsi totă deu­­na suvenirile marelui Traiană, ale lui Romulus și Numa, carii din mică ce­tate și țară, făcură pe Roma și Româ­nia, ca și noi dintr’ua Românie mică, se fasemu prin unire și concordk, uă Românie mare și gloriasa. Romulus Scriban. D-lui Redactore ală foaruului RomănulO, pilele acestea am voijutu că s’a a­­tinșu­ din n­oă in presă cestiunea cu­mulului funcțiuniloră, și ’mi s’a părură că unele ar face alusiune și la cumululu meu de profesore la faculta­tea de științe și directore ală telegra­­feloră și posteloră. Gestiunea acesta se va trata și de­cide prin uă lege, probabilă în sesiu­nea acesta, de corpurile legiuitóre, cari voră pune vă stavilă cumulării sala­­riilor­, pentru a nu se face din func­țiunile publice unu mijlocu de speculă și de înavuțire; dar nu crede că s’arți

Next