Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)
1867-09-01
VOIESCE ȘI VEI PUTE Gap. Díst. Pe anii..............................leî 128 — 152 I’eșoîn lunî..................... » 64 — 76 Pe trei luni...................... » 32 — 38 Peuă lună........................ » 11 — — Unu esemplarű 24 par. Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. mmmmmmtt* m ■!müh«uși Bucurescî . Monitorulu publică în capulu foiei urmatórea scrie: .,AstS(11, 20 August), la 1 oră dupe amiazi, înălțimea Sea Domnitorulu, însoțită de d-lă ministru ală Lucrărilor publice, și urmată de d-lă capitanu Al. Schina, comandantele gendarmilor, călări, și de dnii Zatmary și Volker, pictori,a plecată la Rămnicuță-Vălcei, spre a se afla faciă la tărguță Rîureni.“ Cum a stau lucrurile în jurulu nostru, ce făcu vecinii noștrii și ce trebue se facemă noui? Aceste suntu cercetările ce Miniștrii, deputații, Ziariștii, publiculu întregii trebue se facă necontenită și cu toții împreună se pun în lucrare otârîrea ce va decurge firesce din aceste cercetări. Deși mai indireptű, deși în mici părți, ne amu împlinită însă acestă datoriă și ne vomă împlini-o necontenită. Tratatul de la Paris, în privința Oriintelui, țrice cu dreptă curentă d-nn St. Marc-Girardin, a avută două scopuri. Unulă, d’a opri pe Rusia d’a se ’ntinde în Oriinte, în socotela „bolnavului,“ celălaltă d’a protege pe ereseim în contra Turcilor. Protecțiunea n’a fostă eficacie, și resultatul neî mplinirii celui d’al douilea scopă aduce necontenite nemulțămiri, turburari și chiară lupte sângerose în totă Oriintele și deschide astă-feră din nou Rusiei ușile ce tratatul de la Paris a voită a-i închide. Poporațiunile Oriintelui, adaogă d.ei. Muiți oii aiuni, un vuru se lesa uo suptă domnia Turcilor, spre a recăda suptă acea-a a Russiei. Ar fi asurdă a crede că Serbii, Bulgarii, Grecii ar voi a scăpa d’uă fugă spre a căde suptă altulă. Este însă lesne de ’nțelesă c’ună popore, cândă se află în luptă pentru mântuirea lui, nu póte refusa mâna ce i s’ar întinde spre ajutoru, și dacă Francia și Englitera nu va da acestoră popore uă protecțiune, mă ajutoră ei acadă, ele îlă voră primi de la Russia. Acestă adevĕrű nu mai are trebuință de esplicată; toți îlă vedă, îlă cunoscă, îlă înțelegă și prin urmare semnalendulă triremă, una la mână, și trecemă la căutarea altui adevără. „Tratatul de la Fraga, Zice d-nn Forcade, în Revue des deux Mondes, este învederată oă operă nesfîrșită și care-șî urmăresce desvoltarea sa. Elă n’a ’mbâtrănită d’uă ană de lile, și póte deja vede oricine cu câtă a trecută cercul ăseă în profitul politicei prusiane. Politica francese credea că i-a însemnată fermis sei prin basele mijlocirii sale la Nikolsbourg. Stavilarulă diplomatică a fostă covârșită. Cabinetul francese a primită la Nikolsbourg diviziunea Germaniei în trei grupe mari politice și militare; astăfelă s’a demonstrată acea diviziune în circulația d-lui de La Valette, astafel, acumă șase luni, d. Roucher, aducea aminte același argumentă ilustrându-lă cu apologulă de trei trunchiuri. Prussia a trecută în curendă acele bariere ce credeau că s-au opusă. Ea a făcută prin grabnicile și secretele iei tratate unirea militară cu Sfaturile Sudului. „Dacă călcările Prussiei peste tratatul de la Praga suntă pentru noi ună ce gravă ce nu putemă tolera fără scădere, periclul tendințelor prusiane este multă mai amenințătoară pentru Austria. Staturile Sudului lăsându-se a se apsorbi încetulu cu încetulă de cătră Prussia, Austria germană rămâne în aeră și nu mai pate decâtă a se disolve în căminulă comună ală unității germanice. „Dară nenorocita Austriă nu este ruinată numai prin lucrarea prusiană în Allemania; ea mai are ună altă mimică cerbicosă și roZétoriu în guvernementală rusescă, în panslavism, în agitarea intrețrnută între poporațiunile creștine ale Turciei Europei de către spiritulă moscovită. Austria clară este amenințată și atacată din două părți d’uădată.“ Aceste adevăruri fiindă asemene forțe clare putemă Zice două, ba ancă trei la mănă, și trece la a patra și care este arătată scurtă și clară totă in Z sa re_vistă. „Dorimă. Zice, ca evenemintele se n’aducâ trebuința unei aliande active între Francia și Austria, căci alianca austriacă nu este ună faptă noă în istoria nostră și nici vădată nu ne-a fostă norocasa.“ Din tóte aceste decurge că nici nădată Europa n’a fostă într’ună periclu mai mai mare de resbelă și că totulă în juru-ne se frământă. In acestă stare a lucruriloră ce facemă noi ? Ori cari voră fi aliandele ce s’ar face, este învederată că pe câtă timpă vomă fi slabi nimene nu póte ține socotela de noi. Ori câtă ne-ar iubi Francia seă Prusia, seă Rusia, saă Serbii, Bulgarii, Elenii, este însă învederată că fiăcare câtă se se iubescă mai ântâiă pe elă ânsuși, și prin urmare că nu se póte alia decâtă printr’mă schimbă de servicie, diserămă aci de mai multe ori Că Austria în Gftile rosbelu, nu póte da Franciei mă ajutoră eficadă, minată fiindă de nemulțămirile cea provocată între poporațiunile imperiului prin sistema de dualitate. Dară noi? Ore suntemă „bulevardul Occidintelui“ precumă Francia a cerută se simă ? Avemă uă oserie națională de celă puțină una sută mii baionete, ca se putemă astafel, se ne apărămă contra atacului, și la împregiurări se se caute de cineva alianda nostră și ea se se póte face pe schimbură de servicie? Deși, de la 1859 și păn’acumă, cerurămă necontenită armarea națională n’amă avutu-o însă și n’o avemă. A cumă însă firulă s’a scurtată cu totulă și suntemă siliți să se lă modămă bine și se lă lungimă, să se ne scape cu totulă din mână și se nesfîrșimă viața. Geremă dară de la doi. Miniștrii se pregătescă grabnică lucrările și se convuce Adunarea spre a procede la fapte. Geremă se se pue în lucrare legea milițiilor și se se pue grabnică și bine. Ceremă ca d. Ministru de Financie se schimbe cu totulă sistema cea vechiă ce domnesce în acelă ministeriă. Suntemă unulă din Statele cele mai avute în tote modurile și chiară în acela a ală impositeloră, care la noi suntă la minimum, căndămai in tote celelalte state ele suntă la maximum. Averile nemișcătore ale Statului sunt mari și cu totulă neproducătóre. Recomandămă cu dinadinsură onoratului Ministru de Financie broșiura deputatului de la Galați (d. Muruzzi) în acestă cestiune. Acolo sunt schițate reformele neapărate ce trebue se facemă îndată în Financiele nostre, chiară în previsiunea unui timp de pace, cu cătădară acele reforme suntă mai imperiosă și mai de urgința reclamate căndă numai prin ele sângele va putea circula prin vinele națiunii și vomă putea trăi, vomă putea fi! Ună singură omnă din amicii noștri politici aă avută dupe funcțiuni , și din care una nu este tocmai uă funcțiune căci este un catedră de «civințele exacte, și cu tote acestea toți începură a striga și cu obicinuitele injurii, că se comită abusuri, cumuluri, șoi. Domnulă Ion Fălcoianu se respunde »7* printr’un epistolă ce o publicamă mai la vale. Domnia-sea arată că jumătatea din rezounerariele ce i se cuvină ca profesore, a lâsatu-o în folosulă Statului și ceil-altâ jumătate ce i se cuvenia a datu-o și acea-a în folosulă generale, pentru îmbunătățirea serviciului poștale. Astăfelă d. Făicoianu a respinsă prin fapte calomniele. In acestă momentă, (3 * ore dupe amiazi) primimă că epistolă a onorabilelui d. C. Cretzulescu, în privința unei espresiuni din revista nóstru de emi. Ceremă ertare d-lui Cretzulescu, decă ora fiindă înaintată, epistola domniei sale nu s’a putută publica azi- o anunciămă însă, și mâne va fi pe deplină satisfăcută. MITROPOLITULU ȘIULUȚIN. Totă vești triste o se resune de peste văile și piscurile Carpațiloră ? Totă cu mă suspină durerosă o se primimă știhia ce ne vină de la frații noștri din România dată în higemonia maghiară de cătră chiară aceia pe cari ei i-aă ajutată cu sângele loră ? Eră acumă trei Z**e>uă cartă în doliă ne anuncia știrea durerósa a mamiei Em. Sele archiepi HC Opricji Șiulutiu. In dolie este și anima tutorii Romănilor adeverați; căci Mitropolitul Șiuluțiu, detrănă îndouită suptă greutatea aniloră și a suferințiloră patriei lui, era june cu inima, căci iubia, iubia cu ardere poporală, națiunea ală căreaa elă era adeverată părinte și păstoră; iubia și doria din sufletă înălțarea iei la rangul ce i se cuvine între națiunile cele vini, și pentru înplinirea sănteloră iei aspirări elă lucra necontenită, cu neobosirea vârstei copte și cu arderea junetei. Betrănă, elă se simția tîneră, puterică, mare, prin atăte aspirări și speranțe înalte ce trăiau într’însulă, căci necontenită, în lunga’i carieră, elă a fostă focabulă de patriotismă și de nobile silințe ce arunca rarele sate de vieță naționale în tóta România de peste Carpați. Măngăiați-v © Romăni ale căroră capete se înclină suplă durerea perdezei Mitropolitului vostru! Recoriți animile vóstre prin lacrimile versate pe mormântulă lui; martea corpului nu póte stinge focabulă de sânte aspirămi ce-a strălucită necontenită într’u vieță lungă ; elă arde vocă mai puterică înmulțită în atăte ănime române în cari s’a comunicată, cumă se comunică totă ce e dreptă, totă ce puterea lucruriloră cere și ce voiesce Dumnezeu. Surele ferbinte ală verei se sumperă, foculă razelor ă lui bine facetóre încetă încetă se răcescu și frigură iernei vine, dară pământulă fecundată de acele rațe și-a produsă fructele; îmbielșiugarea și fericirea se respăndesce cu dînsele și fiă-care grenă, fiă care fructă conținăuă parte din acele raze ardinii și bine-facetóre, recite acumă. Betrănută, gârbovită de ani, lipsesce dintre noi, nu ne mai dă necurmatele și nobilile séle esemple, dară spiritulă, sufletulă lui va trăi purure printre noi, pentru înălțarea nemuia romănescă și pentru împlinirea dreptelor aspirări ale Românismului. EiTiatra EZA-TE și vei pi ^----Abonamentele în Bucuresci Pasagiulu Romană No. 1. — In districte la corespondințiî pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIURILE Linia de 30 litere........................ 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 DESPRE ITALIA. Puțina luare aminte ce se vede că au Romănii pentru Italia, spre a trage tóte folosele din ivirea pe continentul u europeană a acestei noue însă mare putere, m’a silită, domnule Redactore, a ve ruga se bine-voiți a însera în colónele stimabilului d-v. diariu, urmatórele considerațiuni ale mele pentru Italia și pentru Romania. Folosele ce potă trage Romănii din Italia sunt multe, arătă in privirea sciințeloru, cătă și a politicei actuale. In privința sciințeloră, Italia mai multă dacătă tote cele-lalte teri, a deschisă Romăniloră sculele sale. Mai ântâiă M. S. Regele Italiei, pururea a trimisă în România consuli filo -romănî, precumă fu Cavalerul Strambio și actualulu d-să Comendatore de Susino, care a scrisă opere însemnate pentru Romani, în presa italiană, încă pe căndă era intimis secretară ală Ministrului Gavouz. Acești consuli, amici Romăniloră, au deschisă ochii noștri, la importanța legămintelor dintre Romani și Italian. Guvernămintele române, mai cu sumă în Moldova d. Cogălnicianu, a dată că realitate acestoră legăminte, era dincole de Milcovă, fiindă d. D. Brătianu ministru ală instrucțiunei publice, s’a vedut cu generala satisfacțiune, consulul« actuale ală Italiei, asistăndă cu bucurie, la Societatea Literariă, la 1 Augustă, căndă s’a adunată în Bucuresci. Fiindă că alftlă în Moldova, cătă și aice, sciințele, literatura, au fostă acele cari nu atrasă mai ântâiă luarea aminte a fișiloru miniștri, asupra acestoră legături, se ne ocupămu mai ântâiă de sciințe. In privirea politică, Românii, voră găsi uă măngăiăre, și uă încuragiare situațiunei de faciă, spre bine și ameliorare, în situațiunea Italiei de astăzi, unde, fiindă ca și la noi multe greutăți, prin iubirea cătră Rege, Constituțiune și legile cele înțelepte, Italianul mergă spre progresă. România a cugetată pucina pină acumă la legămintele politice cu Italia. In acesta privire însă, Cornițele Vegezzi Ruscala, celebrulu lilo-romănă și cetățiană Romănu, a deschisă Romăniloră uă cale mare, pentru care purure, trebue se’i fimă recunoscători. Dacă schiițele mai ântâiă, au atrasă atențiunea Romăniloră, apoi acesta este pentru că Italia cu dreptă cuvântă se măndresce cumă că ea de doue ori a civilisatu Europa, supun vechii Romani și nu evulumetriă. Italia pururea, mai ântâiă a deschisă brațiele Romăniloră. Pictura, artea cea Ingeniosa, asta de pucinu aprețiuită la noi, își are tronulă sea seculară în Italia, unde a venită din pururea frumósa Grecia, de suptă ceruia celu senină și dulce, care a născută pe nemuritorii Apele și Fidias. Totă acesta ^ícema și pentru sculptură. In Romănia suntă frumóse talente, cari mai cu sâmă în pictură, au onorată numele României; d. Panaitianu din Moldova, d-nul Aman, Alexandrescu, etc. de aice aă desfătată privirile nóstre, cu opere frumóse. Incurăgiarea publică însă, pucinu a recompensată talentele aceste, pline de laudă! Scala italiană, în acastâ privire, fu și va fi pururea aceaa, pe care Romănii voră trebui se o visitesc, căci acolo suntu capodopere neperitóre, la care n’a ajunsă âncă penefulă altoră națiuni a lume!. In Italia, de prefacia a totă globală, se comandară cadre și statue. Numai Romănii nu aă âncă statuete lui Mihai Vitezula, martirulă celă neuitată de noi și neresbunată, și a lui Ștefană, celă mai mare căpitană și politici ală Romănilor și ală epocei lui. Literature nostra, erosi numai din Italia, va lua uă direcțiune frumosa. Marii literați Romăni ai nostrii, ca Elliad, Părintele literaturei romăne, ca eruditulă Laurian, ca nemuritorulă Șincai, ca învațatură Prof. G. loanid, etc. cunoscă limba italiană bine, ori limba gracă și latină, și asta indică ca literații din alte țeri, tmidă în locă de ümide, feerice în locă de feerice, etc. Se scie de toată lumea că pentru a fi literată mare, se cere cunoscința a fondo a limbelor ă ©tine și latine, ârădin moderne a limbeî italiane, în ale cărea a multe dialecte provinciale, se găsescu tóte elementele limbei romăne, francese, și ispaniole. Pentru ce dară Italia asta de uitată de Romănî? Pentru celiberarea Veneziei chiară, nu a desceptat și pe nici ună Română?! . . . Pentru ce școlile de literatură italiane, suntă gele de Romănî, și numai puciul generoși scotă ape limpedi din nesecatele și dulcele isvóre ale literaturei italiene?! Ca și în presa și poesia cea frumósa Italia are mai multă âncă în Musica capodopere incomparabile și nemuritore. Dante, Tasso și Petrarca, poeții, Rossini principele musicei, Donizzetti, Verdi musicanti ect. etc. suntpuțini cunoscuți și respândiți la noi, pe cănd multe romanțe suntu forte cunoscute. Gelelalte sciiiti, matematice, medicina, Arhitectura, suntă și ele forțe înfloritare in Italia. Remăne pentru a încheia, ca se vorbimü de legislațiune și politică. Alte preste sumă, Italia, patria dreptului Romană, are isvare nesecate. Mari talente, ca Becaria, Filangieri, Albirii, Machiavel, Gavour, Vegezzi, au ilustrată legislațiunea politică și parlamentară Italiană. Italia a dată întregei Europei, ómeni iluștri de Stată, oratori, scriitori mari. Prin urmare deschiizândă Romănilor, o nouă cale către Italia, îndemnă pe flecare ce voesce a se lumina cu întinse cunoscinți, de ori ce specie, a nu uita Italia cea clasică, unde să care marmură de monumente stricate antice, numere două mii de ani, și îți descoptă în sufletă suvenire neperitóre ale strămosilor noștri. Și în pulberea cea gloriósa a eroilor, în șirlpta arborilor, și a mărei, la Universitate, ori la teatru, în insitarea museeloru și a capodoperelor nemuritóre, ori în cercetarea monumentelor, a Colonei Traiane, în voiagie și altele, voră găsi totă dauna Romănii minuni ale geniului italiană, uitată de Romăni, voră găsi totă deuna suvenirile marelui Traiană, ale lui Romulus și Numa, carii din mică cetate și țară, făcură pe Roma și România, ca și noi dintr’ua Românie mică, se fasemu prin unire și concordk, uă Românie mare și gloriasa. Romulus Scriban. D-lui Redactore ală foaruului RomănulO, pilele acestea am voijutu că s’a atinșu din noă in presă cestiunea cumulului funcțiuniloră, și ’mi s’a părură că unele ar face alusiune și la cumululu meu de profesore la facultatea de științe și directore ală telegrafeloră și posteloră. Gestiunea acesta se va trata și decide prin uă lege, probabilă în sesiunea acesta, de corpurile legiuitóre, cari voră pune vă stavilă cumulării salariilor, pentru a nu se face din funcțiunile publice unu mijlocu de speculă și de înavuțire; dar nu crede că s’arți