Romanulu, octombrie 1867 (Anul 11)

1867-10-01

836 ftOMANDLU 1 OCTOBRE. esta(1) Înaintea Europei că este în 1ideverűtă națiune fiindă că are un principiu(2) pe care îl recunosce, îl ă * va mănție, ș. c. I. — Dovadă, chiară ! pentru cei orbi că națiunea saluta cu istăta înflăcărare un principiu este că tote aceste entusiasme, acestă mare psântă iubire a națiunii pentru Dominitorului ei este pentru unü omu în i fr- tóte și cu totulű necunoscuta.“ Și mai la vale- „Ferice pentru cei cari au înțelesu și vai de cei cari AU MAI PUTUTU REMĂNE ÎN ORBIĂ CHIARU DUP’ACESTE MARI SEMNE.“ Avertisementele ți să-amu datu îndată căci ara ve^utu că nu ’nțelegi. Și cu tóte aceste cine ar fi crezută c’ar pute fi un Hydropericardiă, ale cărea-a serosități se nu le serba ferbințela iubirii națiunii! Căndu în memoriele doctorelui Trevoux abia se găsesce una singură casă de osificare a animei, și căndu ș’aceaa este, trebue se fiă parțiale numai, cine ar fi credutu c’acea osificare a se fiă aci atâta de tare încătâ nici entusiasmulu unei națiuni se n’o pótu topi?— Al căci nu este cu putință a se descrie, a se fotografia acea $i cu tóte palpitările animeloră, cu tóte speranțiele și decepțiunile iei, căci atunci astăzi célu pucinu, ai vede, ai înțelege și ânsuți te-ai retrage înapoi de groză, cumu spune Racine că s’a retrasú unda de spaimă verende cea-a ce a datö din sânulu iei; cumü s’a trasă națiunea și Europa întregă în dimineța de 11 Fevruariu căndu a ve Șută, făr’ a se mai pute amăgi, ce ai facutu din sanctuariulu Domniei ș’alu Familiei. Și cu tóte aceste, care animă, mai repete, nu s’ar fi sanctificatu la vederea acestei națiuni atătu de eroică spre a te alege ș’atătu de generósu și iubitóre spre a te primi? Cari ochi nu s’ar fi umplute de lacrimi de iubire în Drestata acestei națiuni ce ți-a eșitQ spre ’ntimpinare în vestmintele iei de mirésu, cu facia rumenă de pudure, candidă ca virtutea și iubitóre și eredetére ca uă fecioră, ca uă fiiă, ca uă socă și ca uă mamă ! Trecutulu se uitase cu totulu, vechile ure personali și de partite periseră în flacăra entusiasmului, toți se iubiau, se ’mbrăcișiau, nu mai era de cătu uă singură animă ce palpităndu de sperandă, de credință și de iubire, ascepta pe alesul ăiei, alerga ’naintea lui spre a i se oferi e’unu momente mai nainte. Betrăni, juni, femei, copii, uă singură ființă nu mai remăsese care se nu flă, de la Banása pînâ la Mitropoliă, pe cale, la ferestre, pe ziduri, pe pomi, pe case spre a ’ntimpina pe mirese, și nu se mai vede de câtună grădină de flori, în miijlocul cărora chipurile omeni(1) Aceste doue cuvinte au fost supt liniate. (2) idem. Oră înflăcărate de entusiasme lucine i a una sare, și vocile copilașilor, re <unau ca cântarea păsărelelor«. -Ma~ < lă, Cuza se va uita la mine? Mai îă, Cuza, semenă cu Damnez eu ?—“ ii cine sora se citescu în aripnele bărbaților, ar fi gasitu aceleași sănte și laive simptiminte, căci nu erai pentru noi unu omu, ci încarnarea doințeî, a speranței ș’a voinței naționale. A! Ce lunge erau momentele sceptării!.... ln sfirșitu unu sunetu s’aule...................unu sunetu ce părea în mișcare................vinei Nu. Era bătăile animei Națiunii. In sfirșită înă lă!..............................Resuflarea se opri.............animele nu mai băeau. Mamele, uitându periclulu, răneau pe copii lor, peste capetele oamenilorű, pe case, la ferește și le și optia, „privesce, și ține minte!“.... Tóte animele ți s'au aruncatu narate in acea zii și....................să-ai zdrobitu supra ratele trăsure-ți. Asceptați punia și veni unii convoiai, asceptau pe mire și le presintași unu cadavru. Ai gastiü uă națiune jună, capabile de entusiasme și de eroismu și care credea în virtute, în libertate, în mărirea și tăria naționale ș’au struncinatu-o, ai amăgitu-o, ș’ai aruncatu asupra iei uă suflare atătu de demoralisătare și ucidatóre încătu s’a lăsatu ș’o lânțuiesci și s’o desprețuiesci apoi pri’ a ^ice acele cuvinte, ce istoria le va ’nregistra ca se servescă națiunilor de învețămêntîi și ca se pótu servi totu d’uădatâ dreptu icóna a vițiului. Ai meprisatu poporulu pin’ a dice cu disprețiu ,,méi..............pe dênsula.“ Nu s’a gasitu nimene care se-ți fi spusu ce-au glisit femeiele, tóte femeiele io acelu momentu? Căci scri că femeia prin instinctulu iei cunosca îndată pe omul întrebă, și ți se va spune că tóte, tóté fără escepțiune, au țlisii în acele mnnuriri* Snníamíi paî»iniîî Trifighía Și mulți îți voru spune că Ion Brătianu a ^isu îndată, c’a vedutu în Cameră să undă mare de sare și ’n raid locul ă iei erai ca uă luminare stinsă, întrebă și ți se va spune că totă lumea a țiisu, ceaa ce ți-a spusu socia mea, prin tiparu și suptu a iei semnătură, cându erai încă pe Tronu: „Mi-am împodobitu casa cu flori și cu lumină, cându ar fi trebuita s’o ’nveluiescu cu negru și s’o iasă în întunecime. Mi-am gatita copii cu vestminte de serbare ș’am învățată teneratora animă a se bucura la cuvintele de Patria și de libertate, cândű ar fi trebuita sa-i investmênteze in doliu și se le spuiű că nu mai aveau Libertate și că erau în periclu d’a nu mai ave nici Patria. Am bine-cuventatu unu Salvatore, cându trebuia se blăstemu unu Ucigașiu. Ai revenita la Palatu, poporulu a starniiu a spera, a venitu, te-a bhionatu, și n’ai putută găsi una singură iuventu. Ba da ai gasitu unulți. Ai i lisase se depărteze acea mulțime. Sp éra era Teatru și lumea împiu calea, i >iața și Teatru. Veniși, dară luminarea s *ra totu stinsă și n’avuseși nici cur ienia d’a sta, fugi și îndată. S’a dusu, jiseră toți câți simpți au viața înfrânși ș i datu de tare în câtu nu mai soiau că engă vieță este și martea, s'a dusu i se cugete, se lucreze, căci momentele suntu mari, critice, solemne. Ș’a doua’i, onorabilele Colonelă Pisoski, venindă a mine, ne a ’isi: — „A venitu la Palatu, ne-a ordinată se ne scólemn sabiele, ș’am ședutu pînă târziu nóptea de ȘIUGUITÎI. Și era naturale se nu ’nțelegi de câtă șiuguirile, căci uă șlagă întregă ți-a fostü viața. Cuma are te-ai pregătită ca se poți se ’nțelegi, se simpți Libertatea și mai cu semă ca se devii preotului ei și după tronu se servesci sântulă iei altaria? Ca individă, ai dusu uă vieță din cele mai........ușiore, și ca oma politică ai devenită adiotantele lui Vogorides, ai alergată în alegeri spre a esecuta ordinile sele, — ce sciai că erau ordinile de peiie ale inimicilor din afară — și’n trei lune, cuma ne spuse totul. Colonelă Pisoski, crezându că te laudă, „în trei lune ai méntuitu tóte rangurile,“ ai ajunsă Colonelă. Se trecemu însă peste tote aceste și se venimü la modul ă cu care ai servitu Libertatea ca Domnu. Cându ai venitu in Bucuresci ai găsită Censura desființată și Presa liberă de ori-ce verige, pusă supta drepturii comune. Celu d anteia actu ce ai făcută, — [și ioü marture pe d. Cogălnicianu,— a fostit se ceri de la Ministrul afacerilor din afară, d. Dumitru Brătianu, punerea în vigore a legii de Presă ce domnia în România de peste Milcova, și care între altele trimitea la ocnă pe vieță, de ori cine ar fi scrisă despre reforma legii rurale. — Ți aduci aminte ce stăruință ai pusă îndată spre a ne ’ncătușia în lanțurile de la Balta-Limanu ? Ți—aduci aminte c’ai mersă pri’ a uita că ești Domnu ș’a stărui cu necazu, cu mâniă? Ți-aduci aminte că Ministrului n’a mai venită la Palatu doué țlile și cându l’aî chiămatu și l’ai întrebată de ce n’a mai venită, ți-a aretatu, deși în limbagii parlamentari^ că ți lipsesco crescerea bună, că câțiuseși — în necuviință?—„Mi-a fostă temă, ți a iilisü élit, se n’ajungi aux vom des faits.u Ai înțelesu ataculu înveluiții în acea glumă, însă ai stăruită ca ’nteiu-ți aduse fiă lănțuirea Libertății. Atunci generaliulu Florescu, și alți câțiva, au prinsă ânimă ș’au începută s’atace în Cameră libertatea Presei și se ceră încătușiarea iei. Reacțiunea desceptată de Domuiata, sili pe guvernă se convuce pe țliariști și se le ceru se facă el înșii uă lege, care se * i) * * * * * * * visă 1) pe care în curându serele era se[iü lumineze cu discuțü lui de aur. Una frigii străbătătorii coprindea pe luna fată, ningea, și cămpia desfășiurăndu-se în depărtare ca una nemărginită lucenla, dedea Serafinel uă melancolică impresiunea nemărginirei. Și amorulu i ei coprinsese mari spație, și venia acumu se se sfărîme deuă nenorocire ale cărui doliu părea a fi purtată chiara de natură. Spre Nissan, luna fată se opri; ea se aședă, doborîtă de ostenilă și de durerea iei tăcută, pe uă grămadă de petre cari servescă a repara și oselela. — Ion, șioptica, mi-e frigă. Și sermonica se ’ncercă so’și ascundă frumos in cap o suptă umerută amantului ei. i) Termenii de pictură. Laviș îi insemnază aceaași culore pusă p’uă întindere precare însă astăfelă ca la oă margine se fiă mai întunecată și de ce se depărteză d’acea margine se deschide; acesta cuvânt fi, întrebuințată metaforică mai susă, esptime ceriuță mai întunecată la apusă și care se deschide pe eătă se apropiă de resărită, i prezintă Camerei. Suflarea vieței nsă fusese atât de mare încâtu ânsu-și cea Cameră, care în marea lui mairitate era pentru Voda-Bibescu și penru regimele regulamentariu, respinse egea de presă. Inimicii din afară ciceaă că alegerea sa la 24 Ianuarie s’a fostă făcută suptă presiunea poporului și trebue anulată. Spre a le rădica acesta armă, d. Ion brătianu propuse, și Camera primi, a veni în corpu la Palatu, ș’a deciara lin nou ca ești alesulu iei ș’alu na ,iunei. Cumu ai respunsu la acesta mare fată politică ? Cumu ai prihaiű pe Represintanții Națiunii, carii, venindu în corpu au călcată regulele parlimentarie numai ca se de actului lorü uă mai mare însemnătate în străinătate? Nu numai că n’au fostă primiți cu ceremonia prescrisă, dară âncă ai eșitu ’naintea loru, în uniformă mică, fără sabiă, și cu mânile în buzunarű, în costumă și cu manierele unui omü care-și petrece tóta vieță iu șingurii. Și ce le-ai spusă? l-ai luatu, în derîdere ca a respinsa legea Presei ș’a« susținuta libertatea. Pugină maiurmă, triariulă Steaua Dunării fu dată iu judecată. Ion Ionescu pentru unu procesă de Presă fu trimisfi în cărucioră de poște, cu gendarmi spre a fi judecată la Iași. Dumitru Sturza, fostă secretară ală Căimăcămiei ș’apoi alu Măriei-tale, și secretară și Ministru, fu dată în judecată, pentru delipta de Presă, și închisă; și d’aci procesele de Presă se succedară fără acuzare ș’ajunserămă chiară la scandalurile făcute suptă auspiciele guvernului Măriei-tale, la birourile redacțiunii Tribunei Române din Iași, ale Reformei și ale lui Nichipercea din Bucureșci. Și cine a uitată, complotulă inventată de Măria-ta, la 28 Sept. 1859, pentru a suprime libertatea întruniriloru și a pune îndată Presa, suptă regimele ordinanțeloră? Ș’aci nu poți țiice câ Boiării te îndemnau, căci nu erau ei la putere, ci d. Nicolae Cretzulescu, acelă Ministru de care rîdeai, de care țibeai într’uă ^i, d-lorui Ion Brătianu, Alesandru Golescu și mie, că „intră la cameră-ți cu mânile la pieptu.“ D - ta, Domnu în activitate, te sculai după scaunu, te făceai adore, represintai în derîdere pe Ministru, și noi îlu aperamă și ne siliamă se te ’nvățămă buna cuviință, se țî arezămă peirea la care mergi cu asemene sistemă. Venindă la putere d. Ion Ghica, ai refusatu d’a retrage ordinanția contra Presei. Apoi în cele 30 de zile ce furamu noi in Mraisteriu, ai amânată necontenită de a supscrie decretul pentru retragerea iei. După noi, veni d. Barbu Catargiu, și d. Arsaki îți presinta decretul pentru retragerea ucidatórei ordinanțe. Ți-aduci aminte ce i-ar zfisö?— „Supscrie, dară bagă de semă, papa Arsaki, căci libertatea este uă armă cu care nesciindit a te servi te va răni.u în sfârșitu după uâ luptă continuă contra libertății , pus pe Manolachi Costachi a presinta Camedrei uă lege contra Presei și ameninți pe hotărî cu legea rurală, spre a-i si/ a vota sugrumarea libertății. Astafelü d3re, este cunoscutü de toți că domnia-ta ai împinau pe hotărî la reacțiune, că domnia-ta ai făcută totu ce ți-a stătu prin putință, lingușiri, amenințări, satire, făgăduințe de totu felule, apucăndu pe flăcara în slăbiciunile séle spre a ucide libertatea. După 2 Mai a repus în vigore sistema ordinuițieioră, închini cu totul întrunirile, sugrumi ori ce voce și căndu se publică codulă penale, prin care presa reintra celú pucina supte régiméle legii din 1862, profiți d’una interesă politicü ce negreșită urmărea onorabilele Bosianu și la silesci a susțină regideméle ordinanțel, a suprime bariele ș’a refuza permisiunea d’a se deschide altele. Și cu tóte aceste fapte cunoscute acuzö de toți, cu tóte că nu mai póte fi unu singure omu care se nu 8că că urai libertatea precumu pecălosulu urasce lumina și virtutea, și că ’q cursu de șepte ani ai fostu ucigașială, calcula iei cele mai impetrite, culegi acumű a te da de susțiitorele și represintatele iei ? In adevăru Principe, uă asemene cutedare, una dispreță atât de mare pentru publice, vei recunosce ănsuți că-mi dă dreptul ați spune că nu se póte cumpăra de cătu cu alți femeei adultarie din cartea „Pildeloru“, atătu de puterica descrisă de marele Solomonu suptn velulu metaforei : — A măncatu, ș’apoi ș’a clătitu gura ș’a sjÜse . N’am făcută nimice.“ C. A. Rosetti, vine se’lui i6 pentru «’iu reconduce la Narbonna. Ea e tristă deți rape inima. Printr’uă schimbare ce o explică acesta descoperire, disposițiunile acestora tineri deveniră simpatice. — Vino, Ion, șî optia Serafina, vino. — Dară n’am sfirșită, me aplaudau alaudită. — Ce’țî pésa, vino, o voiescă. Și ’ndată luănd’i viața o închisă In cutia iei, și se ’ndreptă spre uștă. Ion, cu una braciu trecută pe suptă ală hangiului o urma ascultători. Ună focă mare fu aprinsă în sala comună, și tinera fata declară că va ședea acolo noptea, veghiândă asupra bietului nebună care răspundea abia la cuvintele promisei lui, care descepta amintirile bătrânului lăutară bolnavă ș’a familiei lui desperate. La miedulă nopții elă adormi fiindă în mănele’i crispate acea viața căreia voise ai da sufletul« lui, și care nu’i îmipoiase acelu sufletă. Diligința nu pleca de cătu la zece ore. Serafioa își disocă era mai bine se plece pe josu, căci, pentru dînsa, mai nainte de fete voia se părasiască orașiului Beziers și se ie cu dînsa pe Ion cătu mai iute. Îndată ce trăsura îi va ajunge pe drumu, ea se va sui într’însa și va relua locurile pe cari hangiulă le va plăti de mal nainte. La cinci ore ea desceptă pe Ion. — Ion, Ndise ea, aide se ne preumblămu prin cămpie; vrai, amicală meu? — Da, Serafino, daca acésta ’ți face plăcere; mie ’mi place cămpia; este resunetu, vióra resună în depărtare. Grîseta întinse mâna hangiului și ’îmulțămi cu căldură; unu momentu după acesta, perechia atatis de veselă uă diniórá, era pe drumu spre Narbonna. VIL Serafins atrăgea pe Ión c’uoü pasü tremuiantu. Erau sése ore, abia se făcea dină, se ’ntindeau acele vele sure ce acopera ceriula ca unu imensü lami-e frigă, dise artistul«, mie mi-e caldă, ardă. Apoi, ca uă mamă ce 'ngrijasco de copilulă ici, elă își scose aina și acoperi umerii grisetei. — Nu, nu voiescă, strigă biata fată, emoționată pînă la lacrime de acestă devotamentă ce remăsese chiară în nebuniă Insă lónuu asculta. Clopotele unei trăsuri resunaă in depărtare, la polele delului. Curăndu elă ve<ju venindă uă trăsură cu cai de poștă. Mai nainte ca promisă’ se se fi putută opune mișcăriloră lui, elă îșî luase viara și cânta acelă tremolo ce se impunea arintiriloră lui ca ună visăreă ce’să urmâri a fu totu momentulu. Trăsura trecu, dusă de fuga cailoră, însă că ofrandă fusese aruncată pe ușcioru. lón se aruncase pe cărtța care conținea acea mică monetâ. — Trei soli ! Strigă elii c’uă zîmbetă de despreniă, éta’! cumă suntă toți acești amatori, eî nu uită că cu aură numai trebue se se plătiască geniile. Ascultă, Serafino, ascultă. (Va urma) Henry Vii. A eșita dreptatea autorității de Galați in cestiunea coloră două sudanî înecați. In fara engleză Times, din 47 Septembre (s. n.) este o corespondință cu data 12 Septembre, în care se vorbesce despre o notă a guvernului turcescă prin care se mărturiseșce că: In adeveră, soldații turci au îmbrâncită în Daneză pe judanii trimeși ca vagabonzi din Iași. Era pe scurtă analiza notei turcescă după corespondintele englesă: „Guvernule turcescă a adresată uă notă represintanțilorusei, explicăndă purtarea soldaților turci în afacerea de la Galați. Unăsprezece judanî,consemnați a fi scoși afară din România ca vagaborzii, au fostă puși intr’un barcă spre a fi trecuți de ceea parte de Dunăre la Turci. Turcii au refuzatu de a’i primi, însă Românii au căutată a’i depune pe nevedute pe malura turcescă. Păzitorii turci, aflăndă pe judanî, i-au reimbarcată ca se-i aducă înapoi pe țiermură romănescă, insă păzitorii români erau mai privighetori.... Cu degetele lui învinețite de frigă, monomanulă se sili se tragă arcușială, insă tinera fata, desceptată din amorțirea iei de acelă simțimentul de nebuniă care o chinuia, smulse afurisitulă instrumentă din mâna lui lón, și’să sfărimă de petre. — Astiga nenorocitulu plângéade, vióța mea stricată. Ingenuchiată In zăpadă, elă seruta instrumentulu, silindu-se a întruni crăpăturele produse de lovitura și durerea lui se esala într’uă plângere atătu de naivă in cătu bietei fate începu al părea reă de ce făcuse. — Sc01ă-te, lón, N jisa Serafina. Diligința se apropia. — Nu, nu te mai îndese fiesc! calculii meu, strigă bietulă nebună m’ai omorita! Monomanulă se apără cu violență, cu ajutorulă căroră va călători Serafina reeșin’să urca în trăsură. Caii replecată. Serafina ținendămănele artistului, suspina, peptu ’l ardea, însă ochii iei nu mai aveau lacrime. Durerea devenia pentru două sauă deprindere. V.