Romanulu, decembrie 1867 (Anul 11)

1867-12-01

3028 P51»i*—JW ' «%'■• M­­ IW'nr fr«TM igMJIUHULBBHU» « aceste proiecte, „ci pentru a le cere m­ă­­ voiu prin care ele se încredințeze d-lal uă putere dictatorială“ pe cinci ani, la espirarea cărora Domnulă va întruni din n­ou representațiunea națională spre a’i da somn de actele sale.“ Not, dicu dd. Epurianu, Tell, V. Bo­­tărescu, în Țerra și ’n Gazeta de Iași, suntemu Mazziniști, republicani, inimici ai Tronului ș’al libertății și dumniloiu, monarhiști constituționali și liberali. Cine ânsă, dintre noi a­m Jisu în Cameră ș’afi scrisă ș’acum, în ^iarte că Tronul, Unirea și țara suntă în periclu, că potii fi puse în periclu? Și contra cui suntă adre­sate liniele de mai susă? Contra noistră, contra ministeriului? Dară cine nu scie, flă­cătă de tîmpită, că nu pote ună mi­­nisteriă se ceră a se încredința dicta­tura Capului Statului, fără prealabilele consimptimântu ale acestui­a? Acesta o s dră toți, cu atătfi mai cu stimă cei cari în apelulă soră către națiune dec­lară că represintă inteligința și solința. A­­cestă atacă este cu atătă mas neruși­nată cu cătă tota națiunea a recunos­cută și admiră virtuțile, ereditarie și personale ale Capului Statului ? Cei cari l’eu făcută n'aă nici scuza c’au fostă orbiți de temerea unei lovituri de Stată, nici de simptimintele lor] ere­ditarie și [personale pentru libertate. Atacul» acestu­a dară este ună ne­­adeveră ș’uă crimă, ș’avemă datoria a denunția națiunii pe cei cari l’aă fă­cută, ca denis se-o pedepsiască strigând în unamitate Trăiască Carolă I. Trăia­scă libertatea și dreptatea­ generale alu curții din Craiova, s’aă mai prinsă încă patru complici al lui Albulescu, car­­aă participată la jăfuirea carierei, și anume: Ioniță Netcu, Flo­­rea Cârlig, Radu Ungureanu Troponei, la cari s’aă găsită suma de 18.493 lei și Ioniță Adam, împărțitoriulu stației telegrafo-poștale de acolo, la cari s’aă găsită 154 și juna. napoleoni și 4 gal­beni. Dumitru Neagoe Cucu, celă mai pe­­riculosă dintre bandiți și la care se află peste 2,000 galbeni după aretarea lui Albulescu, nu s’a putut­ prinde încă. Suma pornită din Craiova cu cariera a fostă de 938,225, par. 25, cea gă­sită pînă acud­ă este 814,798, par. 37 și cea care mai lipsescă de 123,426, par. 38. (Monitoriulu.) D-le Redactare ală pianului RomäNULU. Aflu că Independința Română ar fi pu­blicată oă listă de candidați pentru vi­­itorele alegeri țn care figureză și sub­­scinsulă. Căndă­uă foiiă politică, reco­mandă ore­cari candidaturi, se póte presupune, de nu indentitate, celu pu­­țină afinitate de idei și principie între redacțiune și personele recomandate. In cee­a ce mĕ privesce, nevoindă a lăsa se se acrediteze asemenea presupuneri, declară că n’am înțelesă nici nă dată a me presinta alegătorilor, suptă aus­­piciele pariului Independința. In anulă trecută, Camera a invali­dată alegerea mea de deputată ală ju­­deciului Dîmbovița pentru motivulă că m­ă magistrată de la oă Curte de apelă nu póte fi alesă în judeciele de luptă jurisdicțiunea acelei Curți. Ne avendă sevârșite asta mari servicii patriei mele în cătă se potu fi cunoscută de la Cer­nea pînă la Mare și se potă fi alesă fără distincțiune ori în cejudec­ă, nici am cugetată a’mi pune candidatura unde­va, nici am solicitată sprijiniții» cui­va. Primiți, domnule redactare, încredin­țarea considerațiunei mele. G. Cretzianu. ROMANIILII 1 DECEMBRE. •mrrrr" ....... i " "in i.. i n După informațiunile ce aveniu de la d. prefects de Doijiă și d. procurore — Se’și dau numele lui Luciferu! — Ai ea e Lucifer, esc! sicură? — Fórte sicură, și celă-l-altu, e fra­tele ie! Satana. Care celu-l-altă? — Afuri situră acela care se ifice că e doctore. Dară îlă voiă sili în numele arh­anghelului Michailă, a părăsi astă casă. Elă m’a amenințată astă nópte; și vină la dumniata ca se’ți ceru. . .. da vină.... se te rogă.... Ai nu mai soiă. Și biata nebună că<fu pe ună fotelă, aprope se leșine. Voiă se apropia de nările iei uă sticluță cu eter pe care Azot îl plăcea s’o mirese, și pe care o lăsase pe efimină. — Depărteză acesta ! strigă ea res­­pingându-o cu viociune, miresa a iadă ! — Ai suferită astă nopte, îi «fiseră, nu te sim­ți mai bine ac]i ?­­*■ Astă-­!!, bine, dară astă nopte ! grozavă .... grozavă ! — Ce ai vexată ? — Pe satana ! Și d’acea­a voiamă HARTIA- BRATIANU ȘI HARTIA BLARAMBERG. D’oú vient qu’un boiteux ne nous irrite pas, et qu’un esprit boiteux nous irrite? C’est k cau­se qu’un boiteux reconnaît que nous allons droit, et qu’un es­prit boiteux dit que c’est nous qui boitons.. .. Ce însemneza­­re, că una omü șchiopă nu ne supera, pe căndu­ ne supera uă minte șchiopă ? Causa este că omulu­celu șchiopii recunosce că noi mergemu drepțui, pe căndu­ mintea cea șchiopă ,ice că nu ea, ci că noi­ înșine șchio­­pătămu. Acestă profundă observațiune a fă­­cut’o marele Pascal. Noi nu credemă de trebuință de a mai adăoga, că nu este aci vorba de­spre D. Aristid Pascal, deși nu înțe­­legemă, pentru ce dumnelui se nu potă fi, de asemenea, forte ilustru, de vre­me ce­­ Jiarulă Țârța a actronat­ deja acesta calitate pînă și imperceptibilu­lui D. P. Cârpă. Altă­ felă principala și superfeiosa proprietate a unei minți șchiope *con­­sistă în plecarea mea de a atribui al­tora ceea ce o distinge numai pe dânsa. Noi resimțimu cea mai vină părere de reă de a nu pute refusa ,iareforă reacțiunii fericirea de a fi fostă ele ghicite și definite, suntă acum­ă duci secole, de către marele Pascal, cela­laltă. In adeveră, ultima circulare a d-lui Ion Brătenu a demonstrată pînă la e­­vidință, cumă­ că­zute schiopăturile, căte se aruncă mereu în facia partitului de­mocratică în genere și mai în speciă pe spinarea ministerială actuală de că­tre organele directe și indirecte ale boerismului, apartenescă în modulă celă mai necontestabilă acusatoriloră ei-înșii. Dar precumă filosofulă franceză nu putuse vindeca mințile cele schiope descoperindă și descriindă caracterul ă loră, totă așa nu fu în stare de a le se re­vede; acesta ’mi face bine, ai privirea arătă de dulce, arătă de carată ! par’că e onă balsama recoritară pe su­­fletulu meă înflăcărată. Nu esc­ însu­rată, domnule Olivier ? — Na, dómnu ! — Pentru ce ’mi dómnS? nici că nu suntă măritată. Spiritul­ baronet lua nă direcțiune neliniscitóre, și me uitamă spre ustă, sperăndu necontenită s vede pe Azot întrândă. — De ce te uiți intr'acolo ? Ilise ea. O ! Lucifer nu va veni .... înțelegi d-ta, agheasma ! . . . . — Cu ce e făcută? o întrebară pen­­ru a schimba vorba. — Nu sc­ă, amiculă meu, dară nu este vorba de acesta ! Acumă mi-aducă aminte, voiamă se te rogă se mergi la Gap pentru a ruga pe Părintele e­­piscopă se viă aci pentru a isgoni dra­cii cari umblă prin castelă. — Iusă .... dómnu .... — Eră dómnu! strigă ea c’m­ă gestă îndrepta nici circularea d-lui Ion Bră­tenu, și nu le va corege, negreșită, nici articolulă nostru, pe care noi îlă întreprindemă numai în vederea m­in­­țiloră celor­ drepte, sau celă pucină a cărora șchiopătare nu deveni încă ună morbă cronică și incurabilă. Vomă aborda astă­zi fi una singură dintre cestiunile, de cari ar vre se se folosesc o partitură boerescă, în foculă seu de a discredita regimulă in ochii națiunii, scamotândă prin acesta cu di­­băciă voturile alegatorilor­. Noi vorbimă despre așa numita hăr­ Uă-monetă. Circularea d-l ui Ion Brătenu refue­­sce acesta socoteli între ministeriă și între reacțiune în următorulă chipă: „Se atribue guvernului de astă­ ț­i „intențiunea d’a voi emiterea de hâr­­­t­ă-m­vnetă. Causa acestui sgomotă „este că guvernulă din anulă trecută, „președiată de D. Lascar Catargiu și „din care făceau parte d-nil Mavro­­„geni, Dimitrie Sturza, generală Ion „Ghica și I. Cantacuzin, a presintată, „prin organulă me” ca ministru de „finance, înaintea Constituantei, ună : „proiectă de lege prin care se auto­­„risa guvernulă a emite bilete pentru „suma ce datora visteria în mandate , „și bonuri, și a căroră neplată apela , „forte asupra piăței nóstre deja stri­­■ „vită sub uă crisă financiară. Acele­­ „bilete erau menite a fi date în schim­­, „bulă mandatelor” și bonurilor” e­­„mise de tesaură, cari, nu se plătiau „de mai multă timpă. Avendă ună „cursă legale, ele trebuia se înlesne­­„s cu transacțiunile și se ușureze prin „acesta crrsa în care se afla piața, și „apoi aveau se fie retrase treptată din „circulațiune, în același timp, și in „proporțiunea vinarii proprietăților” „Statului, consacrate la plata aceloră „datorii flotanți. Acestă operațiune nu „avea altă acepă de cătă a transfor­­­ma pentru acei cari ar fi voită, man­datele și bonurile de sume mari și „fără cursă, în bilete de sume mici, „și cari fiind„ primite dupe valorea „lor„ în tóte casele publice nu pu­­­teaă nici uă dată se fie supuse la „scârțâmintele de 35 și 40 la sută „cu care se scumpună pe atunci man­datele. Prin acestă operațiune se u­­­șura, cumă flisel, piața, se înlesniaă „în afacerile loră posesorii de bonuri „ale vistieriei, și în trei sau patru ani, „prin vînd­area proprietăților„ aretate „de lege, cu oă sumă de 50 milione „se răfuia totá datoria flotante a Sta­tului. Adversarii acestei propuneri aă „preferită se facă m­ă împrumută în „străinătate care a îngreuiată budge­­„tulă cu oă sumă de aprope 10 mi­­­lióne pe fie­care an”, și acesta pen­­­tru ună cursă de 23 de ani. Astă­­„felă Statulă va plăti peste 200 de „milióne pentru 48,464,475 de lei „ce­a primită prin acelă împrumută, de superere. Olivier, mi se urasce mai la urmă. — Ei bine, domni șiară, credă că bărbatulă dumitale d. baronu de Val­­senestre va fi nemulțămitu d’acesta. — Elă nu va sei nimica, cine are va merge se’l spuse ? — Tată lumea, ómenii din castelă, chiară episcopul«. — Asia! tată-meă nu scie nimica despre acea­a ce se face în casa lui. — Esci daru fia baronului, acumul? — Dară esci nebună, seö zăpăcită, pentru a nu sei ce sunte, de doua lune de cânde esci aci, și de căndă îmi faci curte? — Iți facă curte ? — Se ’nțelege, dară în deșiertă, a­­miculu meu! N’am timpă se me găn­­descă la d-ta. Apoi uitându-se la mine cu nemiș­care : — Ce este vidța ? uă flacără pe călu este uleiu ! Ce este înțelepciunea ? este d’a cunosce nebunia sea înseșă. Elbinel suntu înțeleptă căci sciă că suntă ne­„Sub­semnatula persiste, d—se pre­­„septa, a crede că operațiunea pro­­­ pusă de dínsula în unire cu toți mi­niștrii de atunci era multă mai fo­­­lositóre tesaurului tereî și contribui­­e toriloră, de cătă cea efectuată de că­­­tre­dacesorii noștri. Lucrul ă însă s’a „sfârșită și guvernulă nu mai pute re­veni asupră-i, precumă n’a putut’o aface nici Camera în sesiunea trecută iscăndă a fostă nevoită a ratifica îm­­­prumutul” Oppenheim. Astă—de deră ,,nici mai pote fi vorbă de acele bi­­,,lete, pe cari celeră interesați a lovi „guvernulă le-a plăcută a le numi „hârtie moneta.“ Dupe acestă respunsă, arătă de clară și arătă de pragmatică, se putea pre aștepta, că mințile cele schiope totă încă nu’și voră recunosce pecatura, persistândă a crede, că numai ele sin­gure suntă drepte pe tota supra­ facia globului ? Ei bine da ... mai cu semă fiindă că alegerile nu s’aă sfârșită încă. Așa dară, organele boeresci se sim­țiră moralmente datore de a reveni cu o nouă violență asupra hârtiei-monete, luândă aerul­ de a desm­inți esposi­­țiunea motivată a d-lui Ion Brătianu. Se observau­ însă urmatorele pun­­turi forte importante în acestă a doua fază a luptei, adică trupe circulare, și anume: 1. Boerii încongiera cu stăruință constatarea, cumă­ că d-nii Lascar Ca­targiu, Petre Mavrogeni, Dimitrie Stur­za, generalul­ Ghica și I. Cantacuzino au fostă complici solidari ai d-lui Ion Brătenu; 2. Boerii se ferescă cu ună felă de desgustă suverană de a presinta o comparațiune matematică între conse­­cvențele aproximative ale propunerii d-lui Ion Brătenu și între resultatele împrumutului Oppenheim. Pentru a face uă plăcere adversa­­rilor­ nostrii, vom­ ave cavalerismul­ de a nu atinge nici noi aceste doue punturi, cu arătă mai multă că mai cu semn celă dantaiă dintre ele este cea mai frum­asa laudă spontaneă, ins­tinctivă și necugetată, pe care a pri­­mit’o vre­­odată din partea cui­va actualele ministru de interne: în a­­devere, îi trebuia una spiritu pre­­superioră pentru ca se fi putută în­curca astă­feră fineța financiar­ă a unui Mavrogeni și cunoscuta erudi­­țiune a unui Dimitrie Sturdza, încât­ domniele loră se esecute orbesce m­ă pasă, pe care îlă desaprobă astăzi! Prin urmare, ne vomă pune pe terenul ă, pe care și l’am alesă înșiși boerii, și care este de a studia esclu­­sivamente numai aș­a numita hărtiă­­moneta, lăsăndă în pace pe Oppen­heim și dăndă ertare d-lui Lascară Catargiu și chiară d-lui generală Ion G Ghica. Doue organe reacționare combată bună și trăiescu, pentru că siaspru că suntă mdrtă. Aide, Olivier, róge-te pe morméntalu meu, róga-te, róga-te ? Si me apucă de brad­u cu atăta pu­tere, încătă căitură cu strigad­ă înge­­nuchie pe piciorulu­iei. — A­i strigă ea irapingendu me, mi ai făcută durere ! Și, venindă în simplu­! de durere: — Ce faci acolo ? ifise ea c’una aeră speriată, sculă-te, domnule, dac’ar veni cine­va ce« nu pré scie ce ar găndi . . . Mă­sculan­ü, eștiu din casă și me duseiu afară din castelă. Aveamu ne­voie de aeră, de mișcare, și mai cu semá se mé departezu de atmosfera ne­buniei. Dumineca viitórie, au­ fiiu des dadu­­minată, multă sgomotă în castelă, și costă mișcare neobicinuitâ în castelă, totă­deuna arătă de tăcută ca s’m­ă mormêntu, mĕ făcuse se creițu că ve­nise baronulu. Intrebatu de Agnela, care trecea prin coridoru. — O!­nu e domnu,­­jlse ea a fer­mat cu învierșiunare cercutarea mi­nisterială în acestă privință: ^iab­ulă forța și diabiulă Independința Română. Despre astă din urmă, mai cu semă de căndă o vedemă trecută sub ele­ganta redacțiune a d -lui Pantazi Ghi­ca, nu ne este permisă de a mai vorbi. Ne vomă mărgini dară a desbate cestiunea numai cu diab­ula ferra, că­ruia nu putem­ă a nu’i recunosce me­­ritulă de a se respecta mai multă pe sine însuși, cumpenindă căte vă dată greutatea vorbeloră. In numeral ă seă din 25 Noembre, d. N. Blaramberg duce urmatorele: „D. Brătianu n’a făcută altă­ceva, „propunăndă frumósa sea sistemă fi­nanciară, de cătă se copieze ce s’a „făcută la Francesi în timpulă revo­­­luțiunei loră. Francesii la 1790 în „diua de 1 Aprilie, nu mai avândă „bani, crează asignatele, adică bilete, „destinate a servi dreptă monedă și „a plăti datoriele Statului, având o cursă „legală și apoi cursă silită, impresin­­„tându domeniele Statului, și trebuindă „a fi retrase din circulațiune în pro­­­porțiunea cu vinderea domeniurilor­ a Statului. Eră asignatele francesiloră „și ale d-lui Brătianu, pe care totu „lumea le numi hărtiă-monedă. Ce s’a „întâmplată însă la Frances­ era se „se întâmple și d-lui Brătianu, adică „la începutul„ emitere” loră asignatele „valorau că a treia parte din valorea „loră nominală, adică unu biletă de „100 franci valora numai vre­uă 34 „de franci, apoi după căte-va luni eră „valora numai vre­uă 17 franci, și „în fine valorea acestei hărții mergea „scădândă asta de repede, în cătă în „1796 uă monedă de aură de 24 „de livre se vindea cu 8000 livre în „hărti”, astă-felă în cătă uă pereche „de cÎ8re se vindea cu 10,000 și „15,000 franci în hărti”. Eeă unde „era se ne ducă celebrul„ sistemă cu „care ”. Bratianu se laudă înaintea „prefecților”, sau mai bine a alege­­­torilor”. Hărtia-m­onedă a d-lui era „se scadă asta, cumă s’a întâmplată „și la Francesi, în cătă­ră oca de „carne era se se cumpere cu trei sau „patru sute lei în hărtiă.“ Vomă presupune dintr’untâiă, cumă că propunerea d-lui Ion Brătianu ară fi constituită, în adeveră, uă hârtiă­­monetă, deși acastă aserțiune nu este nici de cumu esad­ă, dupre cumă o vomă demonstra mai la vale. Chiară asta fiindă, pute­­re se aibă vre să valore comparațiunea între mo­­neta-hârtiă a d-lui Ion Brătianu și între hârtia-monetă din timpul­ Revo­­luțiunii Francese? D. N. Blaramberg a luată exem­­plulă seă din cunoscuta operă a lui Thiers, dară o citeză, negreșită, nu­mai pe din afară, încătă a uitată seă a scăpată din vedere nu scimă cumă găndă ci uă grămadă de farfurii. e Pă­rintele Episcop­ de la Gap. — Și ce caută aci ? — Se facă uă liturgie, se bine­cu­­venteze masa, respinse ea disparendu pe scară. Fiindă că nu erau lețiuni în acea di­­otărită a merge se facă uă lângă pre­­umblare. Me­ coborită în curte, care era plină de țerani ce veniseră pentru a fi faciă la ceremoniă, de servitorii epis­copului, de cai, de măgari și de ca­­tîri. Me strecuraiu prin acésta mulțime pentru a eși pe ușia de despre cămiii, căndă Bretonnet, cu una aera marțială, me apucă de piept fi­n jicendii. — Stai ! te arestezu. — Pentru ce ? — Domnișoara voiesce se’și vor­­biască la momenta. — Unde e ? — In clasă. (Va urma.) Maurice Sand.

Next