Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)

1868-01-28

ANULU ALU DOUE-SPRE­ DECELE. VOIESOE ȘI VEI PUTE -----■"*"­----­C­APIT. DIST. PE ANU........................................LES NODÎ 48 — 58 PE SÉSE LUNI........................... „ „ 24 — 29 PE TREI LUNÎ........................... .. >, 12 — 15 PE­UA LUNA........................... „ !­ - ----- •> UNU EXEMPLARU 24 BAN 1 PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. DUMINICA, 28 IANUARIU 1868. LUM.NEZA­ TE ȘI VEI FI ---------­--*—— PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚULE! ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARIULUI TNI DISTRICTE LA CORESPO­NDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN RLE DE I. ANCIENNE COMEDIE NO. O. ANUNqlUIULE LINIA DE 30 LITERE. . . .... 40 BANI 1N8ERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOUI ATENEULU ROMANU. Aijî Duminecă séra la 8 ore, d-lă P. I. Cer­­nătescu are se țină uă conferință publică, despre căușele de mărire și de­cădere a Romanilor, una cu resultatele dominațiunii romane. Se invită respectuoșii personele de ambe sesele cari sunt­ amatori de aseme­nea subiecte. SALA DE LA CASA BEIZADE GHICA. Ziua de luni 29 Ianuarie, fiindu ocupată de altulű mai inain­te, d. Prodănescu amână vorbirea d-sele pe altă dată, cândü se va a­­nuncia. SERVIȚI« TELEGRAFIC« IM ROMANUL IÍ1. VIENA, 7 Fevruariü. Ungurul Ballay a fostii numită consule generaliu ală Austriei la Belgrad. PARIS, 7 Fevruariü. ijiam­ul­ Etendard dice că bandele formate în România sunt­ compuse de 2000 de Sârbi uniți cu Romăni. Acesă piariu asigură că Francia, Anglia, Au­stria și chiar­ Rusia, au făcuții­bservațiuni în astă privință. Monit­orulű de­sera­dice că ministeriul­ grecesc va demisionați­. Bul­­garii va forma unu n­ou cabineu­i. FOITA ROMANULUI. HENRY KETTEN. Unii interpretă fidelü și intusiasta alü cla­­sicilorü și sublimi Mendelssohn, Beetho­ven, Mozart, Wagner, a tuto­rü acestora genii nemuritóre ale musicei tarante, veni filele astea in capitala nostra spre a aduce resunetulu gloriei lora, resuneta împodobită și redicata chiara d’asupra sunetului primi­tivă de una talenta rarii, cultivată și per­fecționată cu îngrijire. Domnu Ketten, ană talentă superiosă, uă speranță mare, în înălțimele cărei­a se in­­trevede ună gemtă, dete­nupî 25 Ianuarie alț douilea alti­stă concertă, cu concursul ă d-loru L. Wiest și I. Sulzer. Impresiunea produsă asupră-no de acesta alesă serată mu­­sicală ne făcu­se regretămă forte că nu pu­­turămă asista la ântéiula concertă, siliți, ne­ama lipsită d’a asculta să dată mai multă una pianistă cumă de multă nu s’a­vezinză ilustrândă capitalea nostră. Espresiune, pu­tere, velocitate, iscusință, claritate, egalitate, tóte suntu cu cea mare înlesnire la servi­­ciulă acestui frumosă talentü. Căndă un o tonă dulce ce se perde prinlruă mulțime desă și mănuntă de note distincte, rotunde, armoniose ca uă [daie de fină mărgăritară ce cade pe uă marmură lucie, te face ,se’țî reții resuflarea pentru a nu perde nici unu suspină din acestă sonă ce se stinge; căndă d’uă dată uă armoniă bogată, puternică, ale ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANI No. 1.­ REDACIIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Bu­curesci ” Luni Adunarea va ține ședință publică, avend­ următorea ordină a­­ zilei. 1. Interpelarea d-lui A. Lahovari, anunțată în ședința din 24 Ianuarie, pentru escesurile de totü feluri co­mise de administrațiunea de Vîlcea și destituirea arbitrar­ă a primarului de acolo. 2. Raportul­ asupra propunerii din sesiunea trecută pentru modi­ficarea legii advocaților­. 3. Alegerea unei comisiuni care se cerceteze socotelile Statului pe anii trecuți. După explicările ce determinn eză în privinția bandelor­ armate ce cutreieră România, soliile transmise ziarelor­ străine în acestă privință sunt­ pe deplinű înțelese de Romăni. Asemene scrie noi le vedem­ cu plăcere, căci demințindu-se prin fapt și fórte curênde, presa străină va ’nțelege ce valore și ce moralitate are sorgintea de unde e să asemene denund­ări. Amu vorbiții asemene și despre aservările ce se zice că s'ar fi făcută guvernului Serbű, de către Francia, Englitera, Austria și Rusia, și scriü de mai multe­­ Zile că cabinetul­ din Belgrad a dată explicări mulțămitore, aretându că armarea ce făce este neapărată spre a pune armata naționale în stare d’a­­șî putea împlini misiunea iei. Su­rt­ele vezű sistema armeloru s’a schim­bată în totă lumea, prin urmare tote națiunile sunt­ silite a reforma ar­mele, fiindă că cele în ființă nu mai suntă de nici ună folosă. In cee­a ce privesce schimb­­area cabinetului elenă, spirea, de­și pre­­vâdută chiar­ de la formarea ace­stui cabinet­, totu­și are însemnă­tate politică. Cabinetulă Deliyahi, nu numai că n’avea autoritatea morală, ce mai cu sem­ă în împregiurări ca cele de astă­zi, este neapărată unui ministeriă, dară încă diariului ebdo­madară. ce de la nceputul­ anului apare în Belgia luptă titlulă : „Ges­tiunea Oriuntelui,“ a­­lisă că acestă ministeriă era rep­refiată de na­țiune, fiindă bănuită fie tendințe mai multă rusesc! de cătă naționale. Di­­sulă dliariu, în revista politică de la 28 Ianuarie, dice între altele: „Ju­nele rege va afla că nu c’uun po­pom ardinte și intusiasta de liber­tate se póte abate din regulile cons­tituționali, dd. Cumandaros și Bul­­garis, celți dantelă capă ală mi­­nisteriului demisionară, celă dată douilea ală oposițiunii, își vor­ în­truni puterile contra cabinetului De­­liyani-Moraitini, și, iară­ îndouială, regele Georgie se va apleca în facia energicei majorități a Camerei.“ Re­gele Eleniloră a ’nțelesă situațiunea, și ’ndemnată de puterile amid­e, în­trunite cu voinția poporului, o dată puterea d-lui Bulgaris, care are u­ adevărată autoritate, fiindă că se re­­zămă pe națiune și merge pe calea ce ea îi desemnă. Aci este loculă, ca respunsă ce­loră cari credă că potă fi tari re­căreî tunete umplu sala d’ună vuietă in­spirată, teribile face se’țî vibrese, se’țî sal­te inima, și după ce a mcetată, acestă tu­­netă armoniosă resună încă multă timpă în audu’țî rapitü. Și pe căndă descepta atâtea simțiminte, pe căndă răpesce și mtusiasmeza, junete artistă pare liniscită, posa­sea este nobile, este clasică, jocul ă scă mare nimică afectată, căcî nu trebue a se numi afectațiune uă mișcare împinsă de uă putere ce nu se pote învinge: „Căndă inspirațiunea redică mănele mai susă de cătă­ceru regulele, a­­fișă mnă mare artistă franceză, lasă-le se se redice.“ Singurele sale note este programa în ca­re vede ordinea pieselor­, de altele nuare ne­voie, pentru tote bucățile sale de concerte. D. Ketten, june abia de nouă­spre­zece ani, ne releveză deja ună mare compositoră. In adeverii, ascultați Torcătorea, ascultați cu atențiune: una preludiiă do uă armoniă boga­tă și savantă precede așezarea torcatorei la lucru; apoi încetă musica se liniscesce, su­­netulă celă plină scade, se face apropo tă­cere; lucrulü începe. Audițî cumă rota este intorsă mită repediciune din ce în ce cres­­centá de harnica torcătore; firulă sfîrîie și se resucesce pe lingă mosoră: îi auziți sfi­­rîitură? Și ce este mai frumoșii, prin aceste efecte admirabile ale musicei, pe cândă ro­ta mereu se ’ntorce, pe cândă­ firulă îngro­­șă mosorulă, cânteculă suavă ală torcătoreî nu ĭnceteza d’a se au<Ji; ea cântă, căntâ și chemând­u-se pe străini, precumă și celoră cari se temă că poporațiu­­nile Oriintelui voră lăsa drapelulă naționalităților spre a urma pe acelu­ a ală Rusiei, se reproduceam căte-va linie, din diab­ulă mai susă men­ționată, și care este organulă dife­­reră naționalități. „Poporele din Oriunte nu se temă de sarcina ce voră avea de n­d­e­­plinită. Lucrurile cele mari suntă totă daima lesne pentru cei cari me­­seră ținta eră iu pedicele. In fac­a mărirei operei, coragiele se redică și greutățile mănunte se risipescă. „Libertatea nu este ună obiectă ce se esportă s­ă se importă ca za­­haridă și cafeua. Ea este ună ar­bore ce nu dă fructe de cătă­ce­loră cari btă plăntată cu mănele loră, și odată cu sudorile și săn­­gele loră. Vai de poparele cari pri­­mescu­ libertatea de la străină. Ei voră plătiu-o totă deuna scumpă și nu voru sei s’o păstreze, fiindă­că trail schit s’o tragă din senul loră.“ Popórele din Oriinte, conduse, si­nele de originea loră, ș’altele de cristianismă prin oposițiune Isla­mismului, ne­fiindă ătică bine lu­minate, și părăsite, putemă dice, de puterile Occidentale, au fostă lungă timpă conduse de propaganta ru­­sescă. De la 1853 însă, Francia a redicată și ’n Oriinte drapelulă na­ționalități­loră. Acestă drapelă, aci ca pretutindine, scudui popórele, le desceptă și le tăcu se simțiă, se vedă și se ințelegă. Acumă dară ele nu mai umaază-a­ltă politică de cătă acea­ a ce le o dictezi intere­sele loră bine înțelese: naționalita­tea, dreptatea și libertatea, și do­vadă temeinică avemă încă, în a­­cestă privințiă, că însă­șî Rusia cere acumă ca tóte puterile să adopte și pentru Oriinte principială celă mare proclamată pentru Occidinte de Im­­peratorele Francesilor­, adică, nein­­tervenirea. In Oriinte ca și ’n Occidinte, a­­cesta este cererea de căpetenie a tutori poporelorü; și cătă despre noi, dacă puterile Occidentalî voră adopta și pentru Oriinte acestă prin­cântecu’î veselă și curată străbate prin va­luri de armoniă. Apoi rota merge mai în­cetă firulă nu mai are locă, obosiala a venită, cântecul încet slăbesce, elă se stînge, rota stă, lucrul s’a sfîrșită. Cinealtă­ de căt3 uă adeverată inspirațiune ar putea reproduce cu atâta ilusiune cu atăta farmecă frumusețele natu­rii, ce nu se desveluescă, nu se’mpodobescă, de cătă prim­­ă imaginațiune viuă și fecun­dă? Cine altă, de nu unai virtuosă ar pu­tea interpreta cu atâta fericire și espresiu­­nea operea poetică: Domnulu Ketten este și poetulă și virtuosulu. Ronda Djinniloru (spiritelor­ rele) după poesia lui Victor Hugo. — Altă compunere a junelui artistă.—Mai ânteiu unu acompa­­niamentă, ce s’ar părea monotonă, se unesce­­ C’uă rondă d’uă originalitate straniă, ar dice cine-va uă musică barbară: acorduri aspre cu resoluțiunea depărtată, apoi jocul ă se in­­terbenză, se mtăresce, spirite rele sară, se aruncă; zgomotul cresce, notele sphinteie luptă degetele sprintene și puterice ale musicante­­loi spiritelor­ rele; bubuite surde vibreza, în sală; armonia energică și originale curge în valuri spumegânde; umbrele Djinniloru yarn­a s’agita in convulsiunile unui jocă frenetică, pînă ce obosite, cadă, se sco­ă eră­ și, cadă din n­ov, musica urmeză sbuciumările lorii și cu dînsele se opresce. Adoî d’aer artistul trece la dulcea musică italiană? melodia suavă din opera Rigoletto se aude, este uă fantasie asupra cuatuorului din astă operă, d. Ketten este și autorele iei. După uă cipiă, și dacă, împreună cu dân­­sele va fi adoptată și de Rusia, sun­­temă și cum­ că cestiunea Oriintelui, ce cu drepta curentă înspăimântă Europa, întregă se va deslega prin ea însă­șî treptată, cu bine, și, pu­temă dice mai fără, vărsare de sânge. Se nu se mai dică de ac­ă înainte că Rusia provocă rescóle în Oriinte, căci prin acesta se dă în adever Rusiei uă putere, forte mare, și care în reali­tate îi lipsesce acum. Dicându-se că mișcarea în Oriunte este provocată fie Rusia, se fa­ce implicită că lipsesce acestoră popore și inteligința, și sim­­­țiurii naționalității, și ală dreptății; ele se vădă astă-felă și părăsite, și in­sultate, în totă ce are ună poporă mai sacru, și prin acestă modă ori cine ’nțelege că cei cari vorbescă astă-felă înlesnescă Rusiei propa­ganta, îi deschidă porțile Oriintelui. Adî, ea totă­deuna, susținemă că propaganta ce póte face uă putere, în Oriinte scă în Occidinte, nu se opresce prin ameninț­ărî și nici chiar prin puterea armeloră. Europa în­tregă s’a coafisată, a luată armele ș’a combătută propaganda drapelu­lui Franciei. A fost b­ună momentă, durerosă și fatale pentru omenire căndă puterea materiale a, învinsă acelă sântă drapelă; și cu tóte a­­ceste, învingerea a fostă momen­tană; elă se redică prin puterea sea morale și biruinția lui fu generale și eternă. Austria, unită cu Rusia învinse Ungaria, și peste cățî­va ani Ungaria, numai prin puterea-i morale, învinse pe Austria. Toto astă­ felă este și cu naționalitățile din Oriunte. Nu prin ameninț­ărî,, nici chiară prin puterea armată se póte nimici propaganta și uim­urirea Rusiei, ci pe d’uă parte silindă pe Turcia a da, de mai pute, și de se mai póte, tóte satisfacerile legitime, eră pe d’alta a proclama, limpede și cu tăriă principială ne ’ntervenirii. Prin acestă mici­locă, singurulă raționale, dreptű și prin urmare eficaciă dacă poporațiunile v­oră fi satisfăcute în legitimele foră cerințe, propaganda Rusiei nu va mai pute ave nici ună introducțiune briliantă, în care velocitatea, a­­curateța noteloră, puterea fă­ră parte egale, veni una pesagiă, pentru mână stingă nu­mai: acesta este partea tenorului ș’a barito­nului, voiagiă și gravă totă d’uădată; rara frumuseță a acestui pasagiă putu a fi pe de­plină aprețuită, căcî se prelungi în­destulă. Apoi d’uă dată resună vocea sprintenă și co­chetă a contra-altei, întrună pasagră în oc­tave pentru mâna drepta, și vocea sfișietore a fiiei lui Rigoletto s’audia în note limpede și distincte prin atăte sunete scose de sim­­țiminte opuse și prin însocirea unei armonii mai bogată decătă s’ar crede că este sus­ceptibile melodia italiană. Ar fi pre lungă și renunțțămă la plăce­rea d’a da semn de tóte impresiunile ce-am resimpțitu la concertulu d-lui Ketten. Ș’apoi misiunea nostră ar deveni forte dificile căndă am întreprinde, spre exemplu, a descrie mo­dul­ în care fu es­ecu­tată marșulu din Tan­nhauser, arangiata de F. Liszt. Cumă amă putea óre descrie prin nișce litere reci, ful­­gerile ce geniul lui Liszt arunca în tote ope­­rile sale? Cumă amă putea descrie că prin salvele zgomotase ale armoniei lui Liszt, mâna măiastră a d-lui Kelten făcea se S’aud­ă în note curate și sonore melodia seriosă a mar­­șiului? In musica clasică mai cu sem­ă se reve­­leza superioritatea artistică a d-lui Ketten. Cu ce ușurință admirabile resolve­ală difi­cultățile acestei musice î­și curau le resolve efectă, daca din contra Turcia nu va voi și nu va putea satisface cerințele poporelor­, proclamându-se principiul­ de neîntervenire, eră n’avemă în nimică a ne teme fie Rusia, cestiunea se va deslega prin ea însa­și, și o modulă celă mai bună, căci va fi deslegată numai de cătră părțile interesate, de cătră cei în dreptă, și nu este nici ună poporă, în timpii noștrii mai cu se­m­ă, (care se prefere naționalității și li­bertății sale, domnirea unei alte puteri. Dacă însă, nu se va admite calea cea raționale și legitime, pentru ce are poporațiunile Orientelui se se temă numai de Russia,, și nu și de Austria? Acestă din urmă putere n’are și ea are mai acelea­și tendințe în Oriinte? Aceste tendințe nu sunt­ cunoscute atătă prin trecutulă cătă și prin numele acestei puteri, nume care spune curată că aspiră la im­perială , Oriintelui? Și căudă este uă asemene temere și nu se proclamă principiul­ neintervenirii, cum c­are se va putea opri eficacitatea unei propagante rusesc! și mai cu semă acelă mare resbelă de care se teme cu dreptă cuvântă totă Occidentele? Pe acestă terămă credemă c’ar trebui se desbată cestiunea ch­ariele cari se publică în limba francese și ger­mană; p acestă terămă ar trebui, după noi, ca guvernele României, Serbiei, Greciei, se pue cestiunea Cabinetelor­ din Paris, din London, din Florenza, din Berlin și din Viena și se probeze — cee­a ce e forte lesne — că numai astă­feră cestiunea Oriintelui se va deslega cu lesnire, pe calea iei (­ea dreptă și naturale, și fără cea mai mică scuduire pen­tru Occidinte. Acesta a fost ă, este și va fi cre­dința nostră, in privința Oriintelui; acestă, propagantă amă făcutu-o și ’n străinătate și ’n țeră, acea­a­ și o fa­­cemă și azi. Șicândă, acumă ca totă dauna poporelor, pregătiți-ve, uniți-vă și nu urmați altă politică de cătă acea­a ce v’o dicteză legile nestrămutate ale naturei, n’aveți altă religiune de cătă naționalitatea și li­bertatea. Încă împreună cu alte complicări strălucite, adăugite de măiestria m­a! Astă­ felă fu ese­­cutată Sonata in fa minoră de Beethoven și admirabile Trio în ré minoră, de Mel­­denssohn. Ad­ ună musicante consumată dar fi putută studia în tote timpurile și la deo­sebitele dificultăți ale unei opere arătă de măi­estrită; cătă pentru noi, mărturimă că bam găsită necontenită la înălțimea geniului ce interpreta, păstrândă împreunarea (bensemelle) c’uă esactitate scrupulosă și jucându-se totă d’uădată asupra dificultăți­loră celoră mai mari. Nici uă dată nu ni s’a părută atătă do superioră vechiulă nostru astistă L. Wiest, și superioritatea d-sele, constatată în asemenea casă, este cu atătă mai însemnată, cu cătă era alături cu ună talentă ca ală d-lui Ketten. Fantasia pentru violină ce­a esecutată, a smulsă admirarea și aplausele cele mai căl­­durose. D. Iosefă Sulzer și-a jucată asemene partea sea în bucățile de împreunare c’un esac­titate perfectă. Renunția nu a mai da sema despre ese­­cutarea celora-1­alte bucăți; căcî afară de deosebitele caractere ale loră, amu fi siliți a reveni asupra acelora-așî laude, și ne te­merara d’a supera modestia junelui artistă. Aceptămă cu nerăbdare concertulu de Marți 30 Ianuarie, și sperămă c’atuncî publiculă, informată de plăcerile alese ce ’î oferă clarură de care natura a ’infestrată cu bilșiugare pe d. Ketten, va sei profila de ele, nu va lăsa, ca inseratele trecutele, arăte lo­curi gole in sala Ateneului și va veni a sa­luta ientală cu noi, prin aplause caldurose, fca­­deosebită ce visiteză capitala Ro­mâniei.

Next