Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)
1868-02-02
ANTIJA! ALTI DOUE-SPRE-DECFLE. VOISSJE Ș' VEI PUTE CA TIT- iiiST. PK ANU........................................KEI NOC'Î 18 — 58 PE SÉSB LUN.Í........................... „ ,, ‘21 - 2 9 pbtrkîlunî........................... .. „ 1215 PE L'A LUKA................. „ „ 5 • () MI' ESIOMPI.AHU 21 si ANI PENTRU PAHIS PE TRIMESTRU FH. 20. PENTRU AUSTRIA.......................FIOR. 10 VAL. AUST. ADMINISTRAȚIE NEA PASAGERILO ROMANI No. 1.— REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetori Eugeniu iarada. LUMISTÉZA-TE ȘI VEI PI -----— PENTRU ABONAMENTE, ANCNIIUBÎ ȘI RECLAME A SE AVREZA ÎN BUCUREECI, LA ADMINISTRAȚIUNEA VIARUI.V1 IN PISTRICTE LA CORESI’OND1NTIÎ DIABIUN'T ȘI PRIN TOSTA. - LA PARIS LA D. PARRAS-HALLEORAIN RUS DÎÎ L ANCIENNE COMEDIE NO. &. ANUNQIUIULE LINIA UE 30 LITERE..................................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOUI Din causa serbatorii de a<tîrjiariulă nu va eși Sâmbătă. ADUNAREA GENERALE A SOCIETATEI TRANSILVANIA. Domnii membri ai Adunărea Societatei Transilvania sunt convocați la adunare în sala Atheneului pentru zilele 2 și 3 Fevruariu. 1) Prima ședință se va ține la 2 Fevruariu, sera la 7 ore precise. La ordinea delei: darea de semn a președintelui; numirea Comisiunea pentru verificarea socotelilor; proclamarea membrilor și nouă; schimbarea art. i 2 din statute, etc. 2) A doua ședință la 3 Fevruarie, sera la 7 ore precise. La ordinea Jileî, unui discursu alți d-lui Hâsdeu despre căile prin cari s’a conservată, naționalitatea română în diferitele provincie romane, raportul, comisiunea verificătorie, ș. a. Aceste doue șiedinție sunt publice. 3) La 18 Fevruarie serată literariă și artistică, organisată de d. Vice-președinte al societăței, Urechiă, luptă auspiciele și în folosula societăței Transilvania. Președintele societăței, A. Papiu Ilarian, da nici uă esplicare: d. Carp a aretatü netedat totă politica partitei, în numele și cu banii căreaa se publică diabulă Terra. D-lui a spusu că voiesce ca guvernulu se provoce tóte puterile și națiunile vecine, se proclame independința, și se nu facă cea mai mică urmare; și la sfîrșitu anchieiatu atacăndu guvernulu Imperatului Napoleone și dicendu că d-luî aci este în Cameră ca Jules Favre în camera din Paris, în facia guvernului. Se lăsămü însă pe d. Carp; se vorbescă, căci tină cuventű ea alți domnialui nu poate, nu trebue se fiă analizatü mai nainte d’a fi citită de toți, în totă frumusețea sea. Bucureștii Faurare. Două cestiuni, de cea mai mare însemnătate, s’au pusă aici în desbaterea Camerei: una de d. Gheorghiu și cealaltă de d. Carp. Celă d’anteră a interpelată pe Ministru de Justiție în privința Curței de Casații me și cela-1-alta pe Ministeriu 1 ü întregă în privința bandeloră armate ce cutreieră țara și mai cu semă în privinția politicei, ce, fie e d. Carp, și partita de la Terra, că urmeză guvernulu, „cochetăndu, cu Russia și nevoindă a urma politica Franciei.“ D Gheorghiu a trasă la bază Adunării Curtea de Casațiune și pe ministru Justiției. După ce a spusă cele cuprinse în comunicatură publicată mai deună di în Monitoru, despre actele ilegale că a comisă Curtea de Casațiune, apoi a combătută pe Ministru, care îndură acele ilegalități și nu-și îndeplinește drepturile de disciplină ce-i dă legea D. Gheorghiu a mersă și mai departe, căci adisă că s’aă comisă acolo acte ce s’aă definită de însași acea curte „Turpis causa,“ adică pentru cause rușinoise și că Ministru le-a trecută cu vederea. D. Ministru de Justiție a respinsă, a arotată starea lucrurilor, în modulă celă mai limpede și celu mai cuviincuviinciosă; însă d. Gheorghiu replicăndă, cestiunea a luată proporțiunile cele mai mari. D. Ministru a fostă silită se facă cunoscută că curtea a declarată că mare a da sema de cătă lui Dumnedeă și consciinței sale; d. Gheorghiu acrisă că ea are a da sema, consciinței naționale, și în aplaudele Adunării, ministru trebui să se declare că va aduce cestiunea în faca Adunării cu ocasiunea proiectului de lege pentru transferarea curții de Casațiune la Iași. Lăsămă ca publiculü se citescă procesulă verbale ce să publică mă mai la vale, și suntemă șicum că toți voră dice că, uădată ce cestiunea a fostă pusă astăferă de d. Gheorghiu, trebue se se deslege cătă mai curăndă, căci uime ne nu va putea primi ca înalta curte de Justiție se stea și fada Națiunii cu placarda de „Turpis Causa.“ Trecându acumă la interpelarea d-lui Carp, nu credemă că mai avemă trebuință pentru ad’ a mai VINErETF FEBRUARIU 1868. ADUNAREA DEPUTAȚILORU ■ t Ședința de la l Februariă 1868 D. Gheorghiu. Domnilor si deputați, am eieitută clinică este de datoria nóstrá și totă nădată avemii unii drepții d’a fi cu luarea’ minte la aplicarea legiloru. Acesta este unü drepții constituționale, și Camera are acestă drepța; ea póte face usii de dênsulu prin miij’loculă interpelațiunea. Și în adeverii, d-loru, nici nu póte fi altmintrea, căci totulă depinde de la aplicarea legiloră: dacă vomii face legi fără se le aplică uui atunci e incontestabile cum că rațiunea instituțiunilor representative ar înceta; atunci, d-lorit, este incontestabile cum că tóte garanțiile acele care voimu se le obținemu prin Constituțiune sunt unesce garanții ilustrie, de îndată ce dreptul, vieța și onorea nóstra depindă de la unii sistemü care mai avea altă regulă de cătă arbitrariulu. In puterea acestora , considerante, d-loru, m’am crezută datorii a adresa onorabilului Ministru de Justiție oă interpelațiune relativă la aplicarea și la esecutarea sentinței tribunaleloru judiciare. Acesta interpelațiune am motivat’o din comunicatură ce Tani venuță în Monitondu No. 20. Acestü comunicată are de scopă d’a respunde la doue isiame care Intreba pe ministeră cu ce drepta se opune la esecuțiunea unei sentințe a Cur ței de Casațiune. Dlorü, ve marturisescu că eu am fostă fórte surprinsü cândü am vei juta că onoral Ministru vine întrunii sensă, în care, după mine, nu’la înțelegi, vine întrunit modă neesplicabile și discută, aretăndă resenele pentru cari nu a aplicată sentința Curții de Casațiune. Etă, d-loru, ce dice acela comunicat: „ 1) Că nu exista nici oă decisiune a Curții de Casațiune, prin care s-ar fi respinsă ca neadmisibile recursură-Săulescu; „2). Că unii procesă-verbale ce se găsesce în acesta causă întrunű dosaru ale curții nu este ală Curții, în fine „3). Că chiară și acestă procesă-berbală nici pînă în ziua de astă-dîma eșită din Curte, adecă nu s-a comunicată spre esecutare nici Ministeriului Publică, necitnsă Ministrului Justiției, conformă legii.“ In urmă după ce pune aceste trei puncte principale, vine și aretă pentru ce nu există uă sentință, și ’ntrună comunicat destulă de lung oice că Curtea n’a deliberat conform cu legea sea organică, pentru că Curtea s’a întrunită și a dată uă decisiune, fără a fi asistată de procurore, chiară în contra recursului care se făcuse. Domniloru, căndă am vedutü acesta ne spună că am fostă coprinșit de mare mirare și de uă adevărată întristare, căci nimică nu póte fi mai periculosă întruă societate de cătă atunci căndă puterea esecutivă vine și’șî permite d’a discuta autoritățiloră competința epre a justifica neîndeplinirea datoriei proprie care e aceea de a executa sentințele puterei judecătorești. Ne marturisescu că am fostă cuprinșii de întristare pentru că vediă întemeindu-se una precedentă din cele mai fatale in materie de esecuțiune a sentinței magistraturei nóstre,dică ună precedentă fatală, fiindăcă nimică nu póte fi mai perniciosă de cătă căndă că autoritate vine și se rel’usă de a’șî îndeplini datoria sa, vine și nu recunosce dreptulű celoralalte autorități. Ei bine, di loră, din momentulă căndă poporul, recunosce că autoritățile constituite nu se conformezá în acțiunea horăs legilor stabilite, că nu corespundă misiunea loră. Reverența se Introduce în proză pentru asemenea instituțiuni, și din acelă momentă nu póte sensa de cătă anarhie, arătă în societate, cătă și in puterile constituite. Dară onorabilul ă d. Ministru ar putea se mîrespundă, precumă a respinsă și ijiarieloră acelora, care au interpelată pe guvernă mai nainte de mine, cum că nu recunosce că este uă sentință. Hindu că acea sentință este dată pe calea ilegală. Insă,, d-loru, acesta nu este ună argumentă. Ore prin acesta ministerială se credea competentă de a refuza esecutarea acestui sentințe? eu nu crede acesta, fiindă că prin legea curții de casațiune, se dice espres, că, căndă acestă corpă nu’și îndeplinesce datoria sea, ministerial are dreptul de disciplină. Ei bine, pentru ce d. Ministru care nu voește se aplice uă sentință a curții de casațiune pentru că o crede, este convinsă că e nedrepta, pentru ce nu s’hotărîtă mai degrabă d’a esersa dreptulu seu de disciplină? pentru ce a venită se dea acestă esemplu durerosă, a doue puteri ce’și contestă dreptul și prerogativele lor? Etă, d-loră, ânteia întrebare co amânare a face d-lui Ministru de Justiție. A doua întrebare se referă, arătă la drepturile și datoriele d-lui Ministru, cătă și la funcționarea regulată și legale a acestei înalte curți.’Curtea de casațiune, conformă legii, este datore se începa ședințele sale la 11 ore și se se termine la 5 ore. Acesta prescripțiune legală, vedeți cu toții, este uă prescripțiune care are de scopă de a face ca procesele se nu se amâne, și acei cari apeleza la dreptate se nu sufere înzecită mai multă decătă daca ar renunța de a mai urmări dreptulű lor pe calea tribunaleloră. Ei bine, după informațiunile particulare care le am, avendă chiară evonorea de a pleda unü procesă la acesta curte, suntă bine convinsă că ea nu începe ședințele sale nici uă dată mcc înainte de 12 ore, și nu le ridică seanțele nici vădată mai zăristă de 3 ore Ei bine, domnii oră , întrebă pe D. ministru, cea făcută d-sea în acesta privință? și să rogă se-mî spună totă vă dată cate procese -a intrată pînă acuma la curtea de casațiune și cătemă remasă în suferință? Cine îi voiă face uă ultimă întrebare în prinvința dreptății ce urmezá acestă înaltă corpă în pronunțarea sentințelor sele, vre să se vorbescă de surta ce obțină procesele cari există între particularî cu membrii acei curți, anume de procesulă cunoscută suptă titlulă de turpis causa. Acestă procesă are de obiectă că datoriă a unuia din membrii acelei onorabile curți, pe care curtea de apelă da osândită a o plăti: acelă domnă a făcută recursă în casațiune, și curtea de casațiune a casată sentința, sub cuvântű că datoria fiindă contractată turpis causa, dupe declarațiunea datorului însuși, este nulă. Vedeți clar, domnilorü, că prin acesta decisiune, curtea lasă se planeze asupra unuia din membrii ei, bănuiala că a putută contracta astăfelă de datorii, imorale, rușinose. Ei bine, ea întrebă pe I). ministru al justiției, atăta de cunoscută pentru severitatea sa asupra moralității judecătorilor, llă întrebă, cea făcută in acésta ce stîune. Gea făcută cu acelă membru pe care planeta uă bânuiéla arătă de gravă, precumă și cu celalțî membru cari aă admisă acésta escepțiune și ce are de găndă se facă In privirea întregei curți, care, de mai bine de dupî ani de dine, totă amână acestă procesă? Nu voiă, domniloru, se intru în alte numeróse cestiuni cari nu suntă mai pucină seriese de cătă acestea. Nu ne voiă spune că curtea de casațiune a statuată diferite jurisprudințe pentru aceiași causă; că amînă procese de după și de trei ani, pentru că se află intrînseleună membru alű sea, că, în fine, nu’șî împlinesce misiunea cu conseiință. Viă numai a întreba pe D, ministru ce face d-sea cu tóte acestea? de ce nu’i esercită drepturű de disciplină ce-î dă legea asupra magistratureî țereî? Viă acumă la a treia și ultima întrebare, relativă la transferarea curții de casațiune. Așă dorise ne spue D. ministru ce are de gănd se facă cu cestiunea transferării curții de casațiune la Iași. Acésta transferare s’a votată de Cameră și s’a respinsă de Senată, dar scrți, domniloru, că acésta este uă cestiune care interesă fórte multă orașulă Iași, și respunde la una din necesitățile cele mai simțite ale acestei, urlă. Așă dori dar se soiă daca D. ministru are de gândit se ne pue în posițiune o dacă legitimă satisfacțiune acelei cerințe, sau nu. D. A. Arion, ministru de justiția.. Domnilorü deputați, că nu voiă face greșiala ce, după mine, a făcută domnă Gheorghiă, nerespectândă instituțiunile țereî, ci, puindume pe terămură fapteloră, voiă deosebi totădeuna o instituțiune de personele ce o compună. Venindă acuma la fapte, voiă respunde ânteia la acusațiunea ce mi se face că amă suspensă esecutarea unei sentințe a curbii de casațiime asupra recursului d-lui Saulescu. Am crezută, domniloru, că espirațiunile ce am dată în comunicată erau satisfacetóre. Sole domnulă Gheorghiă că tóte sentințele se înainteza la parquetü casele esecute. Se vedemă acuma daca în procesulă Săulescu este uă sentință sau nu. Cândă s’a desființată secțiunea regueteloră s’a pusă în legea curții de casațiune unăarticolă care zaice ca nu mai este trebuință de unu profesă-verbală pentru admiterea sau respingerea cererii, ci se dă sentința îndată. In privința recursului Săulescu, curtea n’a dată nici uă decisiune; se vede numai ună procesu-verbala inchiriată de membri. Ca se fiă uă sentință, scie fórte bine domnulă Gheorghiu că trebue se se dea în ședință publică la care se participe procurorulă, in care se se asculte partite și conclusiunile ministerului publică. Acelă procesă verbale s’a făcută fără nici una din aceste condițiune, prin urmare nu e‘sentință. Dar chiară de am admite că a fostă sentință dată în totu regula, că nu amă putută s’o esecută, pentru că curtea nu a comunicat’o parchetului, și pină nu o va comunica, că nu potă lua nici uă măsură de esecutare. Ați voită, domnule, se aveți lămuriri despre ună procesă isvorită dintr’un turpis causa. Etă ce găsescă in dosare in privința acesta. La curtea de apelă, domnulă Bățcoveanu a fostă osândită a plăti să sumă precare domnei Duchateau, d. Bățcoveanu a făcută recursă în casațiune, și acestă curte a casată sentința pe cuvântulu că datoria vine dintr’uă turpis causa și după art. 4 de la tocmeli, nu are putere; astă felă s’a găsită că e donațiunea făcută de d. Bățcoveanu d-nei Duchateau. Acesta hotărire a curții apelative, casată fiindă de curtea de casațiune, s’a Îndreptă onori, curți apelative din Focșani. Acésta curte n’a voită se ție socotela de doctrina curții denunțată sentința sea, în casațiune și a procontra căreia d. Bățcoveanu nefiindă mulțumită, a făcută din noă recursă la casațiune. E fórte adevărată că de la 1866 de căndă s’a făcută recursură și pînă astăzi nu s’a cercetată acestă procesă, și motivele pentru care nu s’a cercetată suntă, fiindăcă d-niî membri nu s’aă completată în numerală cerută de lege ca se putá se pronunțe sentința în secțiuni unite Decisiunea era se se pronunțe de secțiunile unite în Joia trecută, dară nu s’a pronunțată, pentru câm a fostă Dumerală trebuincios cerut de lege care se pote deschide ședința. E forte adeverată că suntă doui ani de când există acesta cestiune, și deși procurorulă generale a cerută de urgință curții de casațiune care,și pronunțe sentința dar a fostă imposibilă, căci nu s’a putută completa numerală trebuinciosă. Dacă nu mé înșelă mi se pare că astă dare se se pronunțe. In ceea ce privește regularitatea ședințelor, e fórte adeverată că după art. 56 din legea organisării judecătoresc! și după legea curții de casațiune, ședințele trebue se fiă deschise la 11 ore esacă, și trebue se fiă celă puțină 5 ore. Adeverul e însă că nici uădată nu se deschidă ședințele decătă după 12 ore, din care causă suntă și oă mulțime de arestanțî care suferă, și mai multe procese se amână. In tomna anului 1866 curtea nu s’a putută complecta nici uădată, nu s’a putută ține ședințe, se plângeau împricinații căndă la ministeră, căndă la curte, dară tate erau în zadară, fiindăcă membrii nu se puteau aduna în numerală trecuinciosă. Vă voce: Din ce caută? D. Ministru Justiției, fiindă că nu se completa numerală (ilaritate). Atunci d-nu ministru Cantacuzino și-a permisă se oblige pe d. primă Grefieră, care ținea registrul ședințelară, ca nici vădată se nu se depărteze din calea legale, ca nici uădată sa nu mai tréea peste oraotărîtă de lege, căci va fi dată in judecată ca falsificatoră. E fórte adeverată că Procurorulă generale și grefierulă luaseră lucrările In seriosu, arătă îd respectulă legii cătă și ală ordinului d-lui ministru. S’a redicată Insă uă furtună teribilă din partea curții de Casațiune, care a mersă pînă acolo In cătă a închiriată uă notă regulamentară, care, după cu sciți în virtutea legii, trebue se se comunice ministeriului de Justiție și care nu s'a comunicat și prin acestă aotă se zice că nici uădată ședințele nu se vor deschide de cătă la 11 ore și una cartă, cea se era in contra legii. Cu tote acestea, acesta decisiune a curții, deși neconformă cu legea, deși regulamentară, nu s’a comunicată ministeriului justiții, și am găsitu-o numai in dosarele curții. Nu numai arătă, dară ș’a permisă curtea se dea și un aspru avertismentă grefierului care luase în seriosă ordinulă domnului Cantacuzino și ală legii. Etă, d-loră, in cea~a ce, privesceregularitatea ședințelor. Acumă ine íntreba d-nn Gheorghiu câte procese suntă intrate de la deschiderea curțiiși pînă astă ii. de la 1862 și pînă astă-țiî. S’aă cercetată 2,878 de cause civile, așa dară vină 479 pe ană, care nu face nici doue procese părți ! La sfirșitulii anului aă remasă 2,010 procese civile și criminale. Apoi me mai întreba d. Gheorghiu pentru ce nuuseră de dreptulű disciplinară ? pentru ce nu pusă In lucrare dreptulu ce mî dă art. 120 din legea organisării judecătoresci ? Este adevărată, cloră, că legea intru acesta este fórte positivă și dă ministeriului justiției dreptulu de priveghiare asupra curții de casațiune ca și asupra tutorii celorălalte curți și tribunale. Dară seim permiteți a vă relata mă faptă. D. Crezulescu, predecesorele meu, și-a permisă se facă în acesta privința are cari observațiuni onor. curți, și respunsulă curții atestă că mare se dea socotela de cătă lui Dumnezeu și consciințiî sale. (ilaritate) Cum vedeți inamovibilitatea acestui corpă consistă In neresponsabilitatea sea (ilaritate). Asia dară d-vóstra lesne puteți înțelege că dacă așă voi se merge mai departe, n’așă intâmpina nici că alte resultate de cătă cele obținute înaintea mea de d-nii I. Cantacuzino, C. Crețulescu și Gr. Arghiropulo, pentru cuvântulu că curtea de casațiuni voiesce ca ministeriul justiției se lase la uă parte legea organisării judecătoresce în ceaa ce privesce cele mai multe afaceri de ordinulă publică, și prin urmare ea nu voiesce se recunoscu cu nici una chipü dreptulu procurorului de a represinta pe ună guvernă. Afară de aceste cestiuni pe cari le cunosce fórte bine onor. d. Gheorghiu, mă cunoscă și alte multe, dară credă că In interesulă instituțiunea nu e bine se mergemü mai departe spre a le desvolta, și care am spusă, aă fostă casa respunsă la nisce fapte asupra cărora trebuia se răspundă. Cătă pentru proiectulă de lege care S’a recomandată de d. Gheorghiu, proiectulă pentru transferarea curții de casațiune la Iași, nu curăndă vi’să voiă presinta. Termină, d-loră, declarăndu-ne că ar fi bine se avisămă cu toții ca pe viitoriu membrii curții de casațiune se dea folosulă la care cu dreptu se ascepta țara Intréga de la acesta instituțiune (numerose aplause). D. A. Gheorghiu. ’Mi pare rea, d-loră, că nu suntă delocă satisfăcută cu cele respinse de d. ministru. La ântâia Întrebare, d-sea vine și spune că nare a da altă respinsă de cătă cea a cea ifisă prin comunicată. Ce afisă prin comunicatură acela? a spusă că n’a aplicată sentința curții de casațiune pentru că nu cunoscea acea sentință, și anume pentru că nu e î a venită prin canaluri legale. D. Ministru Justiției. Și nici nu era sentință. D. Gheorgiu. In urmă, după ce a declarată acesta, spune că era ună procesă verbale care s’a încheiată de membrii afară din lege. ei bine, d-loră! ori era sentința ori proces-verbalu; déca era seminția cum ă se póte apăra domnulă Ministru de neaplicarea ei: déca era ună procesă verbale, cumă d-sa abdică de la dreptul de disciplină și undă eserciteză asupra curții? Acestă dreptu e uă garanțiă esențială pentru funcționarea acestui corpă; de la privegherea unui corpă asupra celuilaltă depindă totă avantajele regimului constituțională, representativă, d-nu Ministru ne a spusă ca d d. Cantacuzino și Crețulescu s’aă adresată la Curte, și respunsulă Curții a fostă că mare se dea socoteala despre actele sale de cătă lui Dumnezică și consciinței sale proprii. Mulțămescă d-lui Ministru că ne-a făcută acesta cunoscută, dară nu m’a satisfăcută; și-mi pare reă pentru ce și d-sa n’a făcută ceea ce aă făcută predecesorii sei. Ar fi fostă a’șî Îndeplini datoria, spuindu acelor