Romanulu, martie 1868 (Anul 12)
1868-03-01
ANHLU ALU DOUE-SPRE-DEOILE. VOIELILE ȘI. VEI PUTE UAPIT. HISTPE anu........................................leT noisT 48 — 58 PE sibe lüni........................... „ 24 — 29 petre Tlui!.......................... . „ 12—15 PETIA LUNA........................... „ „ 5 — SI UNU ESEMPLARU 24 BAN) PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PEN ..'Bű AUSTRIA......................FIOR. 10 VAR. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Rugeniii Carada. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMAN0 No. 1. REDACTONEA STRADA ACADEMIEI 22. VINERI, 1 MARTIE 1868. I.UMTNEZATE ȘI VEI VI PENTRU ABONAMENTE, ANITII^IUIlI JJI RECLAME A 8E ADRESA ÎN BUCI. RECT, I.A ADMINISTRATION FA ZTARULFT IN DISTRICTE LA CORESIONOTINȚII PUITICLIlî ȘI nnîNrosTA. - la paris la d. darbas-iiallegiuin unj? pt.'l’ancüjnne comedie no. 5. A N US (?) U n II.E LINIA DE 30 LITERE. . . . . . . 40 BANÍ 1N8ERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LeT NOUI SERVSTIÜ TELEGRAFICI} ALI! KOHAIVUlii I. WIENA, 11 Martie. In ședința delegațiunii magiare, cu ocasiunea desbaterii bugetului militari, guvernulu a deblarată că in privinția cestiunii Oriuntelui, menținerea imperiului Otomanü, este unui principiu al politicei sale. Spre a se mențină pacea Europei,pse că este trebuința se se esecute reformele, se se dea satisfacere dorințelor legitime ale supușilorii creștini din Turcia și se se facă pe cale pacînică și făra mestecii străinii. Inse atitudinea pacînică a Austriei ar deveni peste putință in casă căndă vruă putere ar interveni singură in afacerile din întru ale Turciei. RiirikAQi’a 29 Făurari DUOUIOM4 12 Mărțiși ar fi piariulu Federațiunea, din Pesta., intr’unu articlu politicű forte însemnații, pe care le reproducemu mai la vale, vorbindu de renumitele bande din România ijice: „acestea nu sunt decâtă flocuri unguresei, fabricate în Pesta și comunicate de I.................................corespondințele salariații de magiari în Paris.“ Cutezarea celora cari respendescu spirile cele falșie și cari traduci falșul,lariele romănesci a mersu, pîn’a scrie că „(^farurü Oficiale din Bucurescî, (Monitoriulü) a publicată urmatoaiele linie: „Credemă că, este datoria nóstră d’a lucra la împlinirea unei SINCERE UNIRI A ROMÂNIEI CU RUSIA, care se pregătesce a trage sabia din tecă spre a reuni și regenera naționalitățile risipite și opresc.“ Căndă inimicii mergă pînâ la asemeneneadevĕruri și calomnie este destulă se le constatămă numai și se î lăsămă a se sinucide prin înseși armele cu cari voi să se ucidă. Soirile cele mai însemnate din afară, fiindă și altele îndată unele în capulă soiei, după aceste linie, închiăiămă aci spre ale face locă. --------------------------------------------------------- SOIRI DIN AFARĂ. „Mesajele financiare cu cari guvernulu prusiană amenința pe fostula rege ală Hanovrei, in cea din urmă sesiune a Cameră deputaților, maii întârziată a fi aplicate. Monitorulu de la Berlin, anunciă punerea suptă secestru a tutoră averiloru principelui că Zulă, cari se găsescă în Stătulă prusiană. După cumă serisese, se pare că acesta 'act de rigore fusese precedată două somațione făcută regelui de Hanovra de a disolve legiunea hanovriană. Monarculă hanovrianărespinsese printruna refusu pură și simplu. Se scrie de la Atena că din ordinală seu, s’a publicată acumă o d espunere în care se silesce a proba că secestrală averea și veniturilor sale este oă violare formale a spiritului și a literei involtei pecuniarie încheiată de curându de dinsulă cu Cabinetul de la Berlin. Dară ce pote uă ada scrisă cu pena contra unui milionă 2 sute de mii depași cu apă ale regelui Wilhelm? Se scie insă că cu tota ruptura ce otărirea guvernului prusiană a făcută in averea sea, regele George totă remăne pretendintele celu mai bogată ală Europei, și că póte, cu totă secestrarea, ași da luxură d’a păstra credinciósa lui legiune hanovriană. U scrisóre adresată de la St. Petersburg Corespondinței de Nord-Est desemneza tabloulă celă mai întunecată și mai durerosă despre femetea care bintuie nouăsprezece gubernie de ale imperiului Rusiei. Totă e mâncată, Zice scrisórea, nu mai semănă semințe pentru semănată. Aci țeranii smulgă paiele ce le acoperă casele pentru a le mesteca cu pucină făină de presă ce mai adâncă; colo mănâncă caja copacilor. Aiurea ei se hrănescă de plante, de rădăcinî și de mușchi. Locuitorii din sate Întregi, slăbiți de fume, au infăcișiarea unor schelete; ei părăsescă In masă locuințele loră, bărbați, femei, copii și mergă de cerșitorescă cu bande întreg, prin guberniele In cari mai este încă păneî In mai multe locuri țeraniî avuți pin’ acum, nă vîndură deja totă ce posedau, vite, unelte de muncă, haine spre a se pute nutri. Citimă întrună Ziară că In cutare gubernie ei staă în colibele terți cu totulă goi și flămănzi. Cașurile de murte de fume se zmulțescă din ce în ce.... Acesta situațiune groazavă póte servi în orecare mesură a esplicpentru ce Rusia s’a mai retrasă din afacerile Orientelui. MITICISMULU DREPTEI. Sód dessoiu diait cep ;adant D’on faire plus qu’un prásideit.. Voltaire; He.nriade,. In sesiunea actuale a Parlamentului celui june, după cumii obicinuiesce a numi pe Adunarea Deputațiloru venerabilulu nostru senatorii d. Nicolae lonescu, — de sictirii nu întrunii sensu ironicii, căci toți betrănii dori titlu naturalmente a întineri cumü ya eî iașii, n’aruti consecințî de a, despre țiui tocmai dumnialoru mugurii junețe, — ni s’a întêmplatu a studia unu fenomenu fórte curiosu, pe care noi îl îi credeam îi propriu numai sfereloru celora negurose ale metafizicei și cu totul, străinii câmpului practică, vulgarii, prosaicii alîi politicei militante. Istoria filosofiei ne aretă, că spiritul și umanii, dindată ce și pierde vigorea, dindată ce se desperă, dindată ce începe ași cunosce neputința, este fatalmente osândită de a se cufunda în misticismă, adecă de a căuta, iu visuri deșierte, în jocuri de imaginațiune, în năluciri bolnăvicioise, acea măngăiare, pe care ne mai găsesce în lumea realității. Astăfelă, de exemplu, filosofia grecă, după strălucita epocă a Platonilor și a Aristoteliloru, degenera în pueririle divagațiunî ale scólei alexandrine, eră în filele nóstre cine pre nu scie pînâ la ce grabă de fantasmagoria s’aă pogorîtu elevii lui Hegel, dintre ciri unii nu s’aă sfiită de a scote la lumină tractate de Demonologiă! Noi unii ne închipuiamă însă, că acestă morbă ală rațiunii este ună semnă de decadință numai în respectul sectelor filosofice, și nu ne trecea măcară „sprin ideiă de a concepe posibilitatea unui asemenea criteriu în privința partidelor politice, pînă ce ultimele lupte parlamentare, ocurse sub ochii noștril, aci în Bucuresci n’aă venită mai dă-măeji se ne dea desmințirea cea mai positivă, dinaintea căreia ne înclinămă fruntea, repetăndă cu umilință cuvintele sântei Scripture: „mari suntă minunile lui Dumnezeu!“ De la 3 Ianuariu incece, vedendu d’uă dstă pentru prima oră principiile democratice încorporate nu numai în guvernă, ci încă într’uă mare majoritate a Camerei, partita asia numită a dreptei se simți atâta de lovită, atătîi de enervată, atătui de amețită, încătă ne mai scundă ea singură ce face și unde a se alungă, se asterii cu trupă și cu sufletă în fantasticele regiuni ale misticismulu, cu acea spontaneitate, cu care idolatrulă Indiană se aruncă sub sdrobitemerete ale carului, ce duce imaginea zeului Șiva. D. Nicolae Blaremberg, publicândă în diabulă Terra ună colosală discursă de două cale, sub frumosulă pretextă, cum că era sea să pronuncie în Camera trecută, fără însă ca legitimai dorință se se fi realisată în faptă măcară prin articularea celoră două cuvinte inițiale: „domniloră deputați,“ se pute lăuda cu totă dreptul de a fi dată domnialui prima impulsiune fatalei mișcări spre misticismă, în care se precipiteză acuma, cu aventură unei contagiuni, întrega partită a dreptei. D. Petre Cârpă este sucesorulă imediată ală d-lui Nicolae Blaremberg. Elev inteliginte, ca K chte bună 0ră în privința lui Kant, actualulü represintante de la Vasluiă sciu a da probe de una spiritu forte originală, deși numai continuândă și perfecționândă opera predecesorului seă. Astăfelă, pe căndă misticismulu unuia consista într’uă interpelațiune imaginară, pronunciată într’uă cameră numai pucină imaginară cătră ună ministeriă totă atătă de imaginară, misticismulă celui-a-l-altă se coprinde intr’ună discursă reală, rostită într’uă cameră reală, la adresa unui ministeriă reală asupra, unoră lucruri imaginare. „Bande armate de străini cutrieră „pământulă României, și că sum aci „ca ună Jules Favre etc.“ striga de pe tribună d. Carp, făcândă ca toți deputații se se uite cu un mirare estremă unii la alții, nefiindă capabili de a pricepe despre ce anume se fiă vorba, de vreme ce nici unul dintre domnialoră, veniți de curendă de prin tóte unghiurile țetei, nu venuse absolutamente nicăiri nu numai uă bandă, ci nici măcară unii singurii străinii armată. Pentru a pute înțelege mai bine misticismul d-lui Carp, nu este de prisosii de a-șî aduce aminte, cum că tocmai dumnialul tradusese pe Macbeth și pe Othello, cele mai teribile drame din repertoriul marelui Shakspeare, ceea ce produsese, pe semne, uă impresiune atăt fi de puternică asupra imaginațiunii junelui nostru deputată, în cătușe’sîi îndemne a strămuta pînă și în finală unei Represintațiuni Naționale, érii ni dramatice, acea posomolită scenă, în care vrăjitorele sec spiriane esclamă: „frumosu este grozavulű și grozavăl e frumosului“ In fine, după d. Nicolae Blaremberg și după d. Petre Carp, ală treilea și celă mai prospețit luptătoră ală acestei none scale de misticism, este onorabilele d. Constantin Niculescu Câță, carele în cjilele trecute se repezi intrepidamente la tribuna Camerei numai pentru a face de acolo oă lungă disertațiune despre esistența dracilor și despre culorea lui Adam In fondă, teoriele d-lui Câță diferescă pre-pușină de ale celoră după părinți ai misticismului dreptei, cu acea numai deosebire că domnialui îl întrece și-i lasă departe în urmă pe amenduoii prin nă solință monstruosă, despre care ar fi uă crimă, din parte-ne de a nu presinta aci unü micu modelă în favorea amatoriloru de curiositățî literarie. Vorbindu despre draci, d. Câță avu amabilitatea de a comunica Represintațiunii Naționale urmatorele preținse notițe: „bărbați forte erudiți „și luminați, ca Donglas Humm, „Allan Cardec, frații Deramport și „alții au vorbită și au scrisă volume întregi despre esistența unor„ „asemene spirite, despre manifestațiunea loră fluidă, și au clasificată „diferitele loră atribuțiuni....“ Cătă privesce culorea lui Adam, d. Câță își susținu ieșea, de pe tri FOSTIA ROMÂNULUI. ESTRASA MATRIULARU A LUI HORA SI GLOSCA. Libertatea, n’are numai ună boteză, și acela e a sângelui, pentru că dreptul și libertatea numai cu sânge le potu căstiga poparele, rjice ună istorică mare, națiunile aservite, suntu anabaptistice In acésta credință, se boteză de nuoă, și de nuoă, pate pentru că le ștergă popii cate vădată din matrici de „literile de boteză.“ Și noi o se producerem la publicitate ună boteză romănescă — deși particulariă — sau mai bine numai matricula lui. Înțelegeam diploma imperatuluî Iosifă precurmi uniteză NOI IOSIFU ALU DOUILEA cu daruria lui Dumnezeă alesă al Romăniloră Imperată pururea Augustă; a Germaniei, Ungariei, Boemieî, Dalmației, Croației, Slavoniei etc. Clasă Apostolices u, Archidux ală Autriei, Dux al Burgundiei, și ală Lotaringiei, Mare Dux all Etruriei, Mare Principe ală Transilvaniei, Dux al Mediolanului, Mariovei, larinei etc. Comită al Habsburgului, al Flandriei, Tirolului etc etc. Cu acestea facemu înșciințare tuturora cărora se cuvine: Noi de la începutulu Stăpânirei Nóstre pre acea neamă diresă Cugetulă, și Parintésca Serguință, neostenita purtare de grijie, și tóte nevoințele spre acésta ii seamă intorsă, ca fericirea neamuriloră celoră supuse împărăției Nóstre, după putere se o sperimă, și se o așezămă, nefărcându nici uă descrlinire, sau obosire între stătu, și sórte, între nermț și Lege. Insă cunoscendă Noi, cum că spre dobândirea acestui sfirșită forte multă ară folosi mai bună lucrarea pământului, și desceptarea la strădanie, și cum e că acésta întraltă clupă nu S’ară putea dobândi, fără slobozirea fecieloru, sau a capeteloră, rare fiesce cărui omă de la fire e dată, și din partea Statului de obsce se cade, în atu și despre Colonî, de obsce se se așeza, și proprietatea lucruriloră, încătă acea Colomitori după lege se cuvine, scutită, și întărită se se facă. Pentru acestă sfărșită dară voimă, și poruncimă, că aceste uituri ce urmeza, Legi de obsce se siă, și spre a tuturoră cunoscință de obsce, și îndreptare, in tóte locurile se se vestescă. Anteiă, Sortea iobagiască, încătă acea pe Coloni pina acuma sub vecinica supunere, și de ună locă legați îi ținea, de aii înainte de totă o stricaină, și o ștergemă, ni î voimă ca numirea iobagiă întru acésta înțelegere mai multă se se pomenéscu, și pentru acea de toți și pe fiesci cari Coloni, ori de ce nemți, séu religiă vom fi tncătui despre feciele sau capetele séle, îi numimă a fi de aici înainte omeni de umblare slobodă, și poruncimă, ca pretutindinea că aceașî se se aibă, și se cunoscă, mai alesă că și legea firei, și folosulu bunului de obsce acesta și îndemna, și poftesce de unde urmeza, că pentru acesta trebue se încete tóte tegiuirile despre rescumpărarea libertății, sau a slobozeniei. A doua : Voimă a fi slobodă fiesce cărui Colonî după plecarea sea, încă și fără voia domnului locului a se căsători, în învățături și sclințe a se deprinde, a înveța meșterii, și meșteșiuguri, și cu acestea, séu acelea in totă locuia a putea trăi și a se căstiga. A treia. Nici mă Colonă nici fecioiulă lui, nici fata séu altă cine-va din familia, séucasauî, nu se póte peste voia sili la slujbele curtesei a domnului locului, ci se lasă fiesciare în sloboda voia sea, a întra întrunele ca acelea slujbe, de va vrea a le primi, și despre acele cu domniță locului de buna voiă va putea face tocmela de simbrie, cumă îi va plăcea. A patra. Fiesce care colonă pate după plăcerea sea, și precum ă vrea tóte lucrurile séle mutatóre, și agonisite, adecă după drepta, preciuire a pamênturiloru, raioriloră, moriloră, séu viiloră ale vinde, darui, schimba, zalogi, prunciloru, séa aitoră rudenii cu testamentă ală da, séa cui îi va mai plăcea ale lăsa, cu ună cuventu , despre acelea după plina voia sea a rêndui, întregă remănindă legiuitură însă, seu dreptă celă de pururea a dormiloră locuriloru ; însă cu acésta înțelegere , ca greutățile séu datoriile, cele ce pe lângă aceste funduri (incătă adecă prin domnime nu s’ară resplăti) de venétoriu, séu lăsă toră se țină, se tiéea la cumperătoru sĕu la cela, cărui acelea i s’a lăsată, și care adevărată întră in moștenirea lo tă. A cincea : Pentru ca mai bine se fiă întărită apărarea coloniloră întru cele, ce stăpănescă eî, milostivesce rânduimă că âncă nici de pe vatra, aă Sessia Colonesea, séű ori ce alte fonduri ale séle, fără legiuita, și destulă pricină, și fără mai înaintea cunoscere comitatului seu, ei, séu oricine moșteni a loru se nu se póta scote afară, séu turbura, ci în pacînica, și neîngaimacita moștenire acelora purerea se se lase, și nici dintr’ună locă, s’aă comitatu la altulă fără voia loră se se strămute. A șasea : Intralte lucruri, cari nu suntă coprinse într’aceste punturî, colonă voru a ea a se îndrepta după cele mai nainte date orândueli și decumva S’ară íntêmpla a pătimi elă ce va batjocuri, și asupriri, atunci comitatulu datoră va fi ale da sprigina fiscusiască și îndestulire pentru asupririle suferite. Acestea tóte întru acésta formă pentru colonî fiindă rânduite și vestite milosticesce ne încredințămă, ca și el însuși, părintescului nostru cugetă voru respunde, și cu serguința seă, și bărbătescă, în economia câmpului de prindere, bunură de obsce, a sea, și a moșteniloră se-î fericire, după putința, loru nevoi a o mana înainte. . Dată în Archiducesca Nóstra Cetate , jena Austriei, în douézeci și done de di Ie a lunei lui Augustă, anulă domnului o mie șăpte sute optă deci și cinci. A Imperă fieloru nóstre : adecă a Romăniloră douezecî și ună, a Ungariei, Boemieî. și acelorc-l-alte ală cincilea ană, edă ce nu a cetită cândva paginele negre a cărțiloră de legi numite : Tripartitum Verböczianum, și mai alesă : Aprobatae et Compilatae constitutiones Transăvaniae,— acela nu va pricepe momentositatea acestei „Diplome“ din pantă de vedere romănescă; acela nu va sei prețui după cuviință nici umbrele mărețului nanașă Iosifua botezaților( 4,000 români căzuțî la polele Bihoriului la 7 Decembre 1784, cari ca ună preludii, presemnificară botezală celă mare națională de la anulă renașcerei 48 chiară și prin numerală mistică patru, 40,000 martiri, o emancipare numai individuale; și are emanciparea, politică naționale o se mai pretindă unul (zero) de la fii lui Romuli?— soia bunulă Dujcă, ci în locă de misticismă se neabatemala adevere istorică : Aprobatele și Compilatele pre coloniștii divului Traian i declarară de străini, și sclavi perpetui în pamîntula loră străbună: ua nu numai că ne-au strivită corpulă pînă în ose și meduvă, ci aă țintită se ne ucidă și sufletulă , proscriindă chiară și religiunea divină, eșilându-o de la altarele nóstre, pentru a ne justifica , reflectândă numai la dove tici pagine din acele cărți de lege, de nu mai bine fără de lege și ominesc; la part. I. tit. I. art. 3 se dice: Românii numai pînă la ună timpă se suferă (tn Transilvania) pînă va place principiloră, și națiuniloră regnicole (unguriloră, secuiloră și sasonioru) se suferă însă nu din buna-voință, ci pentru folosulaterei — propter regni emolumentum — ibid. tit. 8, art. 1. tot« acestă articolă, pro-