Romanulu, aprilie 1868 (Anul 12)

1868-04-01

ANUILU ALU DOtJE-SPRE­ DECILE. VOIESOE ȘÎ VEI PUTE PE AND .... . "ÎC<"-----­CAPIT. DISI- LEI n<mi. 48 — 58 pe sîrse lunî............... 11 24 — 29 PE TREI LUNÎ. .... .. .. 12 15 PE TTA LUNA............... „ „ 5 — 6 UNU ESEMPLARU 24 BANI FEST­RU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA. .... PIOR. 10 VAU. AUST. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU NO. 1.- REMATIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. LUNI, M. M. JOUI, 1 — 4 APRILIU 1­868 . LUMINEZA­TE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANUN­iURI ȘI RECLAME A SE ADRESA IN BUCURESCTI LA ADII ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚA CLABIULUI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. CARRAS-HALLEGRAIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȚURILE LINIA DE 30 LITERE. . . .­­ . . 40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NO­UI Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respondetorii Eugeniu Carada, a votată iară aici uă presiune din afară, și prin urm­are criticile de fe­lule- acesta privescă pe protivnicii noștrii și laudele privescă pe Ca­meră și pe Români carii, mai re­­pețimă, au mănținută libertatea conș­ciinței atunci chiară căndă ea nu domnea de cătă numai în România. București PunărO. Serbarea învinării sa semnalată în anulă acestu­a printr’uă revolu­­țiune însemnată și care este cu a­­tătii mai mare cu câtă s’a făcută în Catolica ș’Apostolica Austriă și este în cale a se face și n Engli­­tera unde, din ca usă că revoluțiunea politică și sociale s’a făcută mai cu semn prin biserică ea a dobândită acelă dreptă ce este a­tată­ de mare cată este și periculosă, cunoscută suptă numirea de „biserica Statului.“ Austria, cu tóte protestările tutoră episcopilor­ și reclamările și amenin­­ț­ările Capului Catolicismului și vi­­cariurii Sântului Petru, a admisă că­sătoria­ civile și libertatea învățările ri­tului ș’a cultelor­, și Englitera, pre­­cumă se va vedea în darea de semă ce publicămă mai la vale, este în cale­a suprime în Irland­a nedrep­tatea că o esercita biserica anglicană cu dreptul­ de „biserică a Statului.“ Mulți la noi, nu ’nțelegă ancă bine acestă mare și, putemă dice cu dreptă cuvântă, săntă libertate. Acei însă cari voră voi s’arunce uă căută­tură, tră­câtă de răpede asupra is­toriei culteloră, voră vedea cu griză că tóte Statele au fostă trecute prin focă și sabiă de cătră biserica dom­­nitore, că cele mai mari și mai spăi­­mîntătore persecutări s’au esercitatu din partea călugăriloră și guverne­­loră supuse loru, și că pîn’ în zi­lele nóstre, chiaru Staturi libere, cumă spre esemplu Belgia, luptă necontenită și cu tăriă spre a scăpa, din strînsele și sugrum­ătórele lege­­minte ale partitei clericale, voră vede că dacă România, și numai dânsa, a putută scăpa de barbaria ucidă­­toria a erului de mijlocă, că dacă a putută trece prin cele mai mari calamități, ș’acâsta în timpă de secii, făr’ a-și perde esistenția­tea, acesta o datoresce libertății conștiinței, li­bertății cultelor­, ce la noi, și numai la noi, a esistată necontenită , vor­ vedea că odată ce lumea civilisată și liberale află acestă mare faptă, acésta minune, poporulă romănă se redică în ochii iei, și că precumă datorită acestei libertăți esistinția nóstru în timpul­ barbariei, tată­l ei datorimă ș’acumă protecțiunea Eu­ropei civilisate și redicarea nóstra în Stată liberă ș’autonomă, și voră în­țelege în sfârșitu pentru ce inimicii noștrii, unii ne mpingu la fapte cari se se potă lua, de cei cari nu scră cele ce se petrecă la noi, ca perse­cutări religióse, eră alții se silesc­ă a propaga prin tóte mijlocele că po­porală romănă voiesce a sugruma libertatea culteloră, aci pe pămân­­tul­ României, singurulă pe care a domnită în timpă de secliu, și acesta tocmai acumă căntă astă libertate începe a-și redobândi drepturile sale chiar­ în Austria. Vorbindă, deși indirectă, de­ ne­adevărurile și calomniele ce presa austro-maghiară, din afară și din țară, respândesce necontenită despre guvernă și partita liberală, sun­temă firesce conduși la calomnia cea mai prospetă, acea­a a isgonirii din Bacău a 500 de familie israelite. Diariulă K­avenir National, re­­producéndu acestă solre, dă­uă sec­­țiune din cele mai însemnate Ro~­mănitoră de la Terra. Deplăngendu faptulă, dacă se va adeveri, dice: „Este însă de trebuinț­ă se se bage de sema originea acestei solre; ea vine din Viena, adică din loculă obicinuită ală fabricei și deposit­ului de căpetenia a tutorii soirilor ii cari potu aduce v '­ternare Pri­n­ci­pat­el orii Dunărene.11 Pentru ce diariulă Terra, căndă a reprodusă spirea despre isgonirea Polon­iloră tra disă celă pucină a­­rătă câtă dice unu diar­ă străină care neflindă aci, póte mai lesne se dea crei^ementă calomnieforă ? Pen­tru ce însă mai facemă asemene im­putări unui dram­ă, care face necon­tenită propagantă austro-maghiară și merge prin a dice că ne putemă teme ca Prusia se nu cuceresca Ro­mânia prin concesiunea Strasberg, căndă h­aremu a ne teme nimică de vomă da în minele Austriei căile nóstre ferate, căile comerciale și stra­tegice ale României! N’aă voită Ro­mânii patrioți și inteligiații bărbați politici de la Terra se’nțea­gă nici politica Austriei, nici posițiunea nó­­stră geografică și n’aă voită nici măcar a se vei,la persecutările ce le su­ferii Românii de la Unguri; persecu­tări cari mergă pîn’a-i junghia în în­­douituta religiune a unei națiuni, lim­ba și biserica iei. E că dar cum străinii îi înveță și p’acestă terăinu adeve­­rata politică romănescă. E că ce dice Avenir Național de la 7 Aprile. „Căndă își dă cine­va sema de sistema de calomnie ce s’a orga­­nisată la Viena contra partitei na­ționale a României ș’a Serbiei, este forte cu anevoie se nu seutrede dacă suveranulu Austriei nu hrănesce vn­­sulii periculoșii da dobîndi în O­ r­inte cea­ a ce­a perdută în Ger­­­mania din Italia.“ Publiculă romănă a vorjată cu ce necazu oposițiunea a ascultată în Cameră cuventulă ministrului din întru în privința proiectului contra Israelițiloră și cu ce furiă l’au com­bătută apoi în diam­ele sale. Cu cătă necasulă și furia erau mai mari, cu atătă înțelegea ori­cine că ministrulă în acea di­le-a luată din mănă­uă armă puterică pe care dăndu-o majo­­rității Adunării acesta a sdrobitu-o și a aruncată bucățelele în facia ini­micilor națiunii române. Presa străină este acumă mai unanimă a constata acestă adeveră. E că ce dice chiaru umilă, din diam­ele ce ne suntă os­tile, Independința Belgiei de la 7 Aprile. „Guvernulu romănă n’a ’ntărdiatu a da Europei garanții mai seriose de cătă­nesce simple asigurări di­plomatice despre deferința sea cătră consiliere iei și despre resistința sea­­ la tendințele barbare cari s-au pro­dusă pînă și la represintațiunea na­ționale contra drepturilorű Israeliți­lor, cari locuiescu teritoriulu Prin­­cipatelor­-Unite. Intr’uă ședință ți­nută Duminică în Camera de la Bu­curesci, ministrulă din întru a bla­mată cu energia aceste tendințe, șuă ordine a bilei, votată cu 96 voci contra 12 a aprobată aceste pro­testări. Trebue a le ’nregistra cu mulțămire, regretându totă d’uă dată că ele aă fostă necesarie și că nu s’aă produsă de cătă tărdiii în ur­ma ingerinței străine.“ D. ministru din Intru, rugăndu pe supscriptorii proiectului a-și­ la retrage, le-a clisă: Face-ți-o prin a nu veni nici ua protestare din a­­fară ca asta-reia se nu se pote duce camă cedată acelora protestări ci din contra se ved­ă toți că nu fa­cemă de cătă a urma spiritului tra­diționale ală României. Camera dată­mă revoluțiune forte însemnată este în care ase face in Englitera. Partita liberale, suptă direcțiunea d-lui Gladstone a propusă în Ga­melă a se stabili în Irlandia egalitatea bi­­sericiloră, a se dec­lara că acolo, biserica an­glicană, ce este biserica unei minorități, se nu mai fiă biserica Statului, și se dispară ast­­fe la acestă semnă ală aservirii Irland­ei. Conservatorii consideră despărțirea biseri­­cei de Stată, ca una felă de sacrilegiu; ei credă că abolirea bisericei anglicane ca biserica Statului în Irland­a, va fi preludiu la despăr­­țirei iei de Stată în tota Englitera. D-nulă D’Israeli, capulü acestei partite, n’a mai cu­tezată a merge, în acesta mare cestiune în contra partitei sale cumü a mersă în ces­­tiunea reformei electorale. Acea reformă era poporan­ă căndă acumă crede că va avea pen­tru dénsula în viitórele întruniri electorale marea majori­tate a protestanților d­in Engli­tera și din Scoția. Asta­ fura dar lordulu Stanley a propusă ună amendamentă prin care cerea a s’amăna cestiunea spre a se presinta Ca­merei celei nouă. „Nu contestă, dice d-nu d’Israeli, dreptul­ acestui Parlament d’a deslega uă cestiune care atinge ănsa­și chiria bolții Sta­tului, ci fiindu că gestiunea acesta nu era în pro­grama pe care s’aă făcută alegerile. Tăiați,­ a­­daogă Ministru, î­ căsucatului care unesco în Ir­landa biserica și Statului, și nu veți putea opri a se face totă asta­felö în Scoția, în Galles și în urm­ă în Englitera.“ După ce a vorbită în timpă de două ore, red­éndu că Camera începea a deveni nerăb­­dătore, — acolo oratorii sciu a mțelege căndă Camera­ ascultă sau nu cu plăcere, fiă chiară și cu paciiniță — sfirși presintăndu pe d-nu Gladstone ca capă ală conspirațiunii um­ită de partizanii Romei, dec­larându-se ca cam­­pionulă religiunii și ală tronului. D. Gladstone luă apoi cuvîntulă și „com­bătu cu mare succes” teoria ultra-democra­­tică a ministrului că nici oă lege fundamen­tale nu póte fi refăcută făr a face apelă la țară și surpă pînă ’n temelie stelagială ră­dicată cu surle și tobe de cătră Ministru și căndă sfîrși aplaudele dovediră că, d’astă dată, partita oposițiunii era unită.“ Amendamentulű d-lui Stanley fu respinsă în acestă a doua desbatere, cu 3­30 de vo­turi contra 2­70. Gestiunea însă nu este sfîrșită. Camera d’astă-dată a respinsă propunerea de amânare a d-lui Stanley sa primită luarea in consi­derare a propunerii d-lui Gladstone. Remăne acumü a se vede ce va face și Ministeriulu și Camera căndă se va desbate acesta din urmă propunere. „Acesta mare și memorabile ședințiă, spună foile străine, a ’ncepută la 4 ore dup’’amiaz Ja și S’a sfîrșită diminăța la trei ore ș’ună pă­­traru. Grupe numeróse staționau în sălile și pe scările palatului Camerei, asceptăndă cu nerăbdare resuUatulu. Scirea isbăndei oposi­­țiunii fu salutată prin truă mare aclamațiune. Căndă eși d. Gladstone, mulțimea cunoscîn­­du’să îm­i primi cu urale energice. D. d’Israeli la réndulu scă fu recunoscută; elu fu ună momentă înconjurată și silită a sta în­locu cu amicii seî cari îlă Insoțită. Rîndurele însă se deschiseră, și primilă ministru ală En­­glitereî putu se mergă acasă, urmată de vre 500 de omeni, din cari unii scoteau strigări de aprobare ple căndă alții respundeau prin urlete și fluerăturî. Pu­blicamu aci după­­ jiariulu De­bate din 7 Aprile urmarea articlu­­lui seu asupra României, reprodusă în Românulu de la 31 Martie­. Am­­ zisă că România fusese tare încer­cată de ună incidinte născută din agitarea răspăndită de aginții propagantei ruseșci în provinciile europeane ale imperiului otomană. Acești agințî lucraseră cu atăta energie, reu­șiseră atătă de bine in silințele lor. In­cătă, pe la sfirșitulu anului 1­867, opiniunea se credea în ajunul­ unei resculări în provin­ciele turcescă, și semnalul­ trebuia se fi­ dată de către Sârbi și Români. Serbia și România aveau a proclama independința soră și bande armate, organisate de mai nainte pe teritoriul­­loru, aveau a năvăli asupra Bul­gariei unde Turcia nuar fi avută a opune de câtă­ră slabă resistența. Se credea întruă asemeni mișcare din provinciele centrale și sudice ale Turciei, ast­­felă în­cătă insurec­­țiunea ar fi devenită generale și ar fi acope­rită imperială otomană de la Ad­riatica pînă la Marea­ Negra și de la Mediteranea pînă la fruntariele Austriei. Din gură în gură și din vorbă în vorbă, curându acea­a ce nu fusese de cătă ună zgomotă vagă, luase pu­tere, se spuneau istorie de totă felulă pen­tru a demonstra numeralu și puterea ban­­delor­ armate, de cari puteau dispune orga­­nisatorii complotului. Insurecțiunea Creteziloru nu contribuise pu­cină a acredita aceste zgomote, pentru că se putea vedea celă d’antiiă actă ale marei drame care păr­ea a se pregăti. Puterile eu­ropeane măriseră importanța acestei afaceri prin intervenirea lor­ insuficiinte, și Tur­cia s’arătă atătă de slabă, în cătă­ine miciî reî era ă din ce în ce mai multă actțuțî a-î da cele din urmă loviture. Nu trebue dar a ne mira décá cabinetulă de la Constantino­­ pole era cuprinsă de mare neliniște, décá cabinetul­ de la Viena împărțea și ela astă neliniște și dacă cabinetele de la London și Paris se emoționaseră. Uă epistolă a lui Ali- Pașia a fost o efectulă naturale ale neliniscei Porței. Căndă Ali-Pașia scrise acea epistolă, fără îndouiali nu cunoscea desbaterile ce se fă­cuseră la Bucuresci în 7 și 13 Fevruarie, în sénula Camerei deputațiloră. In 7 Fe­­vruariu unut membru al­ Camerei ș’alu opo­­sițiunei interpelase guvernulu principelui Ca­­rol I în privința esistenței bandelor, organisate și armate, in privința relațiunilor­ ce aceste bande aveau cu Serbia și Bulgaria, și’n pri­vința tendinței guvernului a se depărta de puterile occidentale pentru a se apropia de Rusia. Aci autorele artid­ului reproduce partea din discursulű d-lui Carp, privitore la politica guvernului și la bandele sârbe și bulgare și partea din discursul­ d-lui Brătianu spre res­­puns­ la acuzările aduse de d-na Carp. Reproduce și votulü de or­dinea dilei, și apoi urmeza. Acesta desbatere importante și votulă care a urmatn-o suntu aprețuite de corespondințiî noștrii de la Bucuresci prin nisca termeni pe cari îi reproduceam. Eră ce ne sciu: „Lu­crurile erau cu totulu schimbate. Nu mai era vorba de acea afacere de priveghiare și de poliție care părea a fi principalulu su­­biectu ală scrisore a lui Ali-Pașia, ci de po­litica României, de alianc­ele seî, de desti­natele iei viitorie, de proiectele séle, de re­la­ți­unile séle cu puterile ocidentale sau cu Rusia. Limba giulu ministrului Brătianu tre­buia să producă să vină iritațiune la Con­­stantinopole și la Viena, și putea se descopte totă d’uă dată bănuiele la Paris și la Lon­don. De acea­ a aste curți au cerută esplicărî, în nișce termeni prin cari se vedeau nemulță­­mirea și bănuielele lor­. Agintele politică și consulariü ală Franciei era absinte atunci din Bu­curesci: elă plecase chiar în 13 Fevruarie pen­tru a merge la Galatz unde­ să chiămaseră lu­crările comisiunei Dunăriane, asta-feră că de­marșiele prescrise de puterile occidentale, și ra­porturile ce le făcură, fură mai cu semn o­­pera represintanților( Turciei !) față Austriei. Represintanții Rusiei și Prusiei nu luară nici uă parte. Guvernul­ Romănă e convinsă că aceste raporturi erau bine-voitore, că fură redactare in sensul a unei­otărîrî luată de mai ’nainte. Efectul­ acestoră raporturi nu întărziră a se produce, și Monitoriul îi fran­ceză se însărcina a înșciința pe publiculă franceză. Alte d­ram­e, cari nu suntă de­locă organele oficiale ale guvernul­ui franceză, dară caii în cozuri grave sunt­ de sigură inter­prete ale cugetărilor­ lui, merseră încă mai departe decătă Monitoriul­ și unul­ d­in­­tre dînsele ne adresă aceste linie cari eraă în acelu­așă timpă ună avertismentă și năa­­menințare: „Acea­a ce România și Serbia suntă ac­tualmente, nu suntă prin acțiunea loră pro­prie, ci prin tratatele pe cari puterile cele mari le-au închiriată pentru dînsele și pen­­tru că profitulă loră. Puterile, neputîndű per­mite ca tratatele se f­ă călcate după voința partitolară revoluționarie. și la pacea Eu­ropei se ad­une de buna voința a cărora­ va capi de bande, aă înșciințată pe guvernele principeloră Carolă și Mich­ailă, amintindu-le cu bună-voință la ce primejdie le espunü ma­­noperile îndreptăte contra ordinei de lucruri stabilită.“ „Era acea­așî sistemă. Se stăruia în a se ocupa numai de manoperile și de propaganta rusesca, de bandele formate de acesta pro­pagantă în România și Serbia, și de pri­­mejdiele ce puteau se resulte d’aci pentru menținerea statu-quo. Insă nu se imputau numai Rusiei aceste manopere, și se urma a s’arunca responsabilitatea ș-asupra Româ­niei și Serbiei. „Relele disposițiunî ale puteriloru occi­­dintali au găsită ună altă alimentă întru o circumstanță care marea prin ea înseșă ua mare importanță, și unde se ved­use însă una semnă de tendințele României d’a se pune în ad­unarea Rusiei. Guvernu’a romănă are nevoie a trata cu cei douî vecini ai lui, Aus­tria și Rusia, in privința unor c­hestiuni spe­ciali cari suntă pentru dînsu d’ună mare in­­teresu. Aceste cestiunî suntu juridicțiunea consulariă, serviciule postsloru ș’ală telegra­­feloru și are cari iiposite asupra comercian­­țiloru străini. Pentru a pregăti soluțiunea a­­cestoră cestiunî, principele Carol I a trimisă totă d’uă dată și cu acele­așî instrucțiuni, la Viena pe d. Dimitrie Brătianu, la St. Pe­tersburg pe d. Cantacuzino și pe episco­­pul­ Melchisedecu. Inemicii guvernului au splentată acesta circumstanță, lăsăndă în umbră misiunea d-lui D. Brătianu la Viena, și făcăndă mare sgomotă despre acea­a a d-lui Cantacuzino și episcopului Melchisedecă la St. Petersburg. Ei au atribuită astei e­­­misiuni m­ă caracteră esclusivamente politică și aă făcută a se crede că­ ea trebuia se aibă importanță, pentru că se înveluia în­­tr’unu adîncu secretă. Dară de astă dată, partita boieriloră S’a prinsă în propria sea cursă, pentru a duce asta­felu. Mulțumită si­multaneității celorü doue misiuni trimise la Viena și la St. Petersburg, și asemănării obiectului loră, mulțămită încă c­alităților, personeloru trimise și precedinteloră loră, mulțămită în fine conformității de marșeloră, erorea s’a demascată, atătă de bine în cătă a trebuită cine­va se se întrebe daca nu sar fi încetatu asemenea in totă ce s’a disă de bande armate și de vitórea invasîune a pro­­vincieloru turcescî de către Romani și Șerbi. Acésta Îndoială care a pătrunsă în cance­­ariî, a condusă prea curende la descoperi­rea adevărului, și s’a încredințată că guver­nulu română era neresponsabilă suptă a­­cesta raportă, că ministrul­ afacerilor ă­strai, ne fusese sinceră din responsulă seu către marele viziru, ca și d. I. Brătianu în dis­­cursulu sec de le 13 Favruarie. De aceia se și crede incidintule ca terminată ; se crede că intărstarea s­a potolită la Viena, că la 1) Nici nu exi­stă la Bucuresci u­ă re­­presintante alu Turciei. (Nota Red.)

Next