Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)

1868-06-01

WBBMM MBggiarri Bli­­jga BSMtStt S B B S BBXt BS B SSfS I ^s^BTiiimsa^i’SnFr Briigaiaagai ROMANULU­I ITMN1TI 1368 se atribueseü bine-voitorea și deosebita sti­mă ce am meritată de la d-vóstra. Venită în acesta sera pentru a studia li­terile și prin urmare și limba și frumósa li­teratură spaniolă, in folesem­ că misiunea mea era dublă: de a’mi termina studiile la uni­versitate și de a continua tota­tădată opera începută deja de ună ilustru compatrioti ală mea, acea de a face pe Spanioli, se cu­­noscu mai d’aprope pe consângenii loră de la Dunăre, dulcea loră limbă și gloriasa loră istorii. — Profitată dată de puținele mo­mente cerni lăsaă libere ocupațiunile mute de bancă și, pe de­uă parte, amorulă pa­triei, iar pe de alta dorința și voința con­stantă de a o apropia de finală ce­a nu­trită pe Traiană și pe Viriată, pe Cid și pe Marii Alfonsi; tóte acestea au fostă de ajunsă pentru a nu șiovăi nici unii minută din ca­lea întreprinsă. — Dacă acesta nu era des­tulă pentru a atinge scopulă și cordialitatea, amiciția sinceră și franca ospitalitate ce in­­tâmpina să pretutindene aici o mî­nă facilitată și mai multă lucrarea mea; astă-felă că astă-ț­i dacă resul­tatele suntă satisfacetóre, meritulă și onerea se cuvinn in mare parte, dacă nu în totală, frațiloră spanioli și numai soră. . Gătă pentru mine, potă asigura, dacă verî­­nă dată In viaț­ă’mî avui vr’ună momentă de adevărată fericire, — póte celă mai solemnă— apoi acesta, țară indouială,­­e acelă ce’mi pro­cura nobila atitudine a societăților­ sciinț­i­­fice și literarie care, ca reg. Academiă lim­­bistică și cea Matritense, tindă u­­mană de frate unui popor, necunoscută pină mai era; însă unită cu celă ale Spaniei prin sânta legătură a săngelui, a limbei și a identități tradițiunilor­, cu tóte drepturile de cetate la­tină și demnă de uă sórte mai bună dacă nu pentru altă ceva celă pucină pentru i­­mensele servicii ce­a făcută, secuii întregi, nu numai creștinătății ci și civili sarsiunii mo­derne. Căci, onorați demni, sciți forte bine cumă, în timpă ce stremoșii noștri versau rîurî de sânge pentru a arunca din penin­sula iberică pe cutezătorii Mauri, colo, . . . pe șesurile Dunărei și la polele Carpaților­, Românii, suptă conducerea căpitanilor, viteji ca Mihai și ca Ștefană, făcoaă totă așia cu Turcii. Tătarii și alți barbarî cari încercau se subjuge orivntele pentru a domina apoi Europa Intriga. „Serbarea de astă­zi Îmi va lăsa suvenire reperitóre în inima mea, șî recordațiunea ei îmi va­­ cu atăta mai plăcută cu cătă vodă că nouile relațiuni deschise între na­țiunile surori provină și începu chiară din­ timpurile sclinței și a luminei care, după cumű vă e cunoscută, suntă cele mai efi­­cacie pentru a prepara unirea între popore și frăția universală basată pe solidaritatea i­­deiloru și a principiilor­. (Cu acesta ocasiune D. Vizanti face uă lungă digresiune asupra tentativelor­ de unitate ce s’au facutu din timpurile antice, in Oriinte, in Grecia, in Roma și’n epocele posteriore, aretă neeficacita­­tea mijloceloru materiale ce s’au între­buințată spre acestă sfârșită și demon­­stră victorioșii că numai lumina minței și mobilarea animă prin educațiune și instrucțiune generale, prin respăndirea ideiloră și a principiiloru sănătose, voră putea realisa m­ă scapă așia de mă­­reță și sântă. După acesta încheiă fi­­cândă: „Unitatea lumei romane s’a sfărlmatu, după cumă s’a sfărîmată și cea a Oriintelui și a Greciei, din cauză că lanțulă care s1ă servită la unirea societății umane a fostă de­feră de și mitigată cu ună cadă de legi și pentru că s’a desprețuită ună elementă fórte eficace cumă e puterea morală ce pro­duce unirea animiloră și a spiriteloră tu­­turoră. „Greștinismulă cu sentimentulu frăției și Germanii cu principiul­ libertății veniră în urmă a forma oă nouă unitate pe baie multă mai întinse și mai umane. Evulă de mijlocă ne explică cumă s’a formată și cumă s’a sdro­­bită și acésta unitate. „Astăzi, grație luminelor­ secolului al­ XIX, omenirea in tendința sea tenace și pro­gresivă spre renovațiune și perfecțiune, as­piră și mai multă la realisarea acestei opere maiestese numită pace și frățiă universală lucrăndă la ea toți acei; ce se incredă in veri­tate și’n triumfulă justiției și toți că țî nu voră se n­ă trădători rațiunea și consciințe­­loră. Unirea modernă va nasce din armonia elementeloră ce constituescă ordinea socială după cumă și acord­ură sonoră și armoniosa resultă din combinaț­iunea sunetelor, contra­ri, era ordinea universului din acțiunea și reacțiunea reciprocă a diverselor­ elemente din cari se compune: „Nu voi, d-loră, se molesteză pentru mai multă timpă delicatură d-vóstra auZă­ — cu tata amarea ce avemă țxd­ru dulcea și ar­­moniósa limbă a lui Cervantes, Luis de Leon, Lope de Vega, Calderon și alătură nenume­­rate genii cu care se măndresce parnasula castilană, mamă putută se mi’să aproprieză cu perfecțiunea necesară pentru a putea ocupa timp mai îndelungată bine-voitorea atențiune a unui auditoriu asta de strălucită. Atăta ve rogă numai ca inain­te de a termina se’mî permiteți a’mî împlini­tă plăcută datoriă de recunoscător discipol și de sinceră amică către un persona ab­­sinte, de a călca sentimente­le cred un fidelă interpretă făcându-se, în numele seu, mul­­țămirele și grațiile cele mai afectuose pen­tru titlulă onoratoriă ce 1­a­țî acordată.— D. V. Alecsandrescu Urechiă, căci la elă me referă, o ună bărbată învățată și laboriosu ce ’și a dedicată tota viația sea la înainta­rea și desvoltarea culturei naționale, obțioândă cu lucrările sale critice, didactice și litera­rie ună renume invidiabilă și că reputațiune din cele mai briliante. Acesta pe do­uă par­te, iară pe de alta solicitudinea și predilec­­țiunea s­a pentru studiul­ și cultivarea lim­­tei, literaturei, și a istoriei acestei terri (Spa­nia), pe care ele o consideră în toto de una ca un a două a sea patină, sunt ă lucruri cari de sine vorbescă în favore­ i și­ să recomandă stimei și încredere! ce ați bine-voită ai ofe­ri căndă ’Jă ați alesă de colegă ală d-vóstru. „Și acuma, vorbindă în numele amendu­­rora, sfărșescă rugăndu-ve se fiți* încredin­țați că, fiindu-ne cunoscute Înaltele scopuri ce urmăreșce acesta nobilă societate și a­­manțî cumă suntemă de totă cea­ ce tinde la desvoltarea morală și materială a popóre­­lor­, vomă procura, întru cătă ne voră per­mite slabele nóstre puteri, a contribui la rea­­lisarea sori raspunzendă cu acesta arătă la așteptarea cătă și la speranția ce ați pusă Ia noi căndă ne-ați făcută onorea de a ne aștepa alăture cu d-vóstre. Amă zisă:“ Indreptăndu-se spre fotelul ă scu d. Vizanti e înconjurată de mai mulți domni academiceni ce vină ai da mâna și a­ lu felicita cu dragoste și afabilitate. — în­dată apoi d. Augustin Pascual, preșe­dintele Academiei, luă cuvântul­ pentru ai respunde, esprimându-se camă în a­­cești termini. „Crudă că interpreteză sentimentele între­­gei societăți manifestăndă d-lui Vizanti sa­­tisfacțiunea și plăcerea cu care­ să primimă în sînulă nostru spre a participa împreună la umanitarele nóstre lucrări. D. Vizanti, după cumă ne a indicată fórte bine companionulă nostru ”. Unna, e destulă de cunoscută și stimămă în­deajunsă ilustrațiu­nea, aplicațiu­­nea și caracterul ă seă pentru a nu conside­ra ca uă adevărată ontru procurarea coope­­rațiunei sale „Acesta academiă, d-loră, nu aspiră ex­­clusivă numai la progresulu și lumina țarei nóstre ci și la deschiderea relațiunilor­ cu societățile și bărbații eminați din alte țârri pentru ca aceștia la răndulă loră se ve dea ajutorul­ și luminele prin colegii noștri du­pă cumă și noi suntemă dispuși a le da pe ale nóstre. De acea arătă d. Alecsandrescu Urechiă câtă și d. Vizanti potă remâne și­ruri de afecțiunea și plăcerea cu care’î îm­­brăcișăm­ă. „Pe lângă acesta, celă ce are onore de a vorbi în aceste momente a mai avut’o și căndă a visitată unele din provinciele Ro­mâniei, unde a putută asculta cu propriul# seu auză accentele locuitoriloră, accente dulci și preciase ănimea, fiind-că ele revelau în fie­care română ună frate de sânge și ună des­­cendinte dalii legionariloră și coloniștiloră ce, suptă conducerea Marelui Traian, aă­dusă în Dacia sórele civilisațiuneî, șah pusă totă vă dată temelia și cimentulă unui puternică bulevarda. Creștinătatea găsi mai tărZtă în elă m­ă­sură indestructibilă contra invasiu­­nea Mahometanilor­, după cumă află ună al­­tulă de gemene in peninsula Iberică, con­struită de strămoșii noștri și fără de care ce ară fi fostă de civilisațiunea Europei! Pe de altă parte eă redă că România, după ce a fostă în istorie victima a tetă felulă de nenorociri și de crude dominațiunî și de și înconjurată de inemicî mari și puternici, to­tuși se redică mărâță pe aripele patriotismu­­lui_scă, învinge cu tăria ce dă dreptură, tată felulă de obstacole și, înspirăndu­se m gloriasele sale tradițiunî și î n ideile libera­le ale secolului, cresce și se înalță cu re­peziciune la nivelulu culturei generale a Eu­ropei, fiindă secundată m acesta de zelasa și demna cooperațiune a unoră juni cari ca d. Vizanti scie­se’șî índeplinescá greua mi­siune ce’î este încredințată, studiindă cu suc­­cesă, învățăndă cu credință, câștigând ui sti­ma cunoscuților­ și a necunoscuților și res­­punzendă la speranța și asceptarea tuturoră. „Pentru acea­a încântată de simpatiile fru­­mósei și fertilei țeri unde d. Vizanti a ve­­zutu lumina nu mai puțină și in cele ce’mî inspiră persona noului nostru colegă, mĕ fe­licită în numele Academiei de ală primi în m­ijloculă nostru unde póte fi sicură, nu va găsi de câtă amici și frați, căci nu fară plăcută împresiune ’lă-am ft auzită es­­primăndu-se cu eleganța și corecțiune în lim­ita lui Cervantes ș’a lui Calderon, lucru ce ’i ară fi fostă dificile dacă lațiulă consănge­­nităței naționale nu dă ar fi unită cu noi.“ PARTEA CGILIUIMLE. CONSILIULU MUNICIPALU DIN BUCURESCI. ȘEDINȚA XXXI. Vineri 24 Aprilii­ 1868. (Ținută după trei convocări cu membrii pre­­sințî, conformă art. 54 din legea comunale.) Presințî: D. C. Panaiot, Primarul I. — C. Lapati, consiliară-ajutoră — Gr. Serrurio, idem. — P. Buescu, idem. — G. Petrescu, idem. — N. Manolescu, idem. — Anton Stoianovici, consiliară. Absenți : D. V. Hernia, consiliar-ajutoră în misiune. — Dr. Iatropolu, consilieră, — T. Mehedințianu, idem. — N. Pancu, idem. — B. Protopopescu, idem. — D. Guloglu, idem. — I. Mar­tino­vici, idem. — Gr. Lahovari, idem. — Eug. Carada, idem. Ședința se deschide la 2 ore după ametit. Se citesce procesulă-verbală ală ședinței de la 18 Aprilie, și se a­­probă: D. primarii pune în vederea Con­siliului ună esemplară ală planului orașiului pe care s’a însemnată de ministeriul. Lucrărilor­ publice, prin înțelegere cu unii din membrii a­­cestui Consiliu, trasatură celă­m­oă ală Dâmboviței, și <fice Q. d. m­i­­nistru cere a se aproba acesta tra­sată și de cătră Consiliu și a i se înapoia planulă, ca se pusă în lu­crare facerea proiectului pentru rec­tificarea cursului Dâmboviței prin capitală. Consiliul ă, observă disulă trasată, și considerăndă că rectificarea cur­sului Dâmboviței prin orașă este de­clarată prin legea din anul­ 1865 de interesă generale, considerăndă că, pentru acestă cuvântă, legea a destinată și fonduri din casa Statu­lui spre esecutarea lucrărilor­, con­siderăndă prin urmare că aceste lu­crări și plata lor ă privescă pe Stată, și că aprobarea ce cere d. ministru de la Consiliu este numai din punc­­tul­ de vedere ală dreptului ce are comuna de a se opune la uă re­gulare a cursului Dâmboviței care, nu ’i-ar conveni însuși căndă care se plătescă nim­ică, Consiliulă con­simte ca nuoulă trasată ală gîrleî se fiă asia precumă s’a însemnată pe insulă plană cu linii albastre, cari indică lumina apei și cu­­ linii roșii, cari arată splaiurile; era spa­­țială dintre lintele albastre și roșii va fi pentru drumul­­ de tragere (chemin de halage.) Se supune Consiliului referatul­ d-lui V. Hernia, con­siliar­u­l îi­ ajutoră, asupra cercetării compturilor, bise­ricii Am­za și Sf. Ioan­ Moldoveni pe anulă trecută 1867. Se citesce acestă referată în în­­tregulă sen­­se­sc cunoscință din­­transulă și de opin­iunile d-lui Her­nia asupra împregiurăriloră ce su­pune Consiliului. Consiliul­ adoptă aceste opiniuni, cu observați­unea că via de la Co­­păceni se se arendeze prin licita­­țiune chiară daca nu s’ar oferi uă arendă mai mare de lei 1500, cătă s’a propusă la cea din urmă lici­­tațiune ținută în privința ei în a­­nulă trecută, și ală cincilea cu mo­­dificațiunea ca via de la Nucet se nu se vând­ă, ci se se arendeze și ea totă prin licitațiune. In privința budgetului cliseleră biserice pe anulă curentă, Consi­liul­ autorisă pe d. primară se­ să cerceteze conformă regulelorft ce se observă la asemenea lucrare, și se­ să supusă aprobării Consiliului cu ob­servările ce va crede de trebuință a face asupra­ I. D. primară pune în vederea Con­siliului adresa d-lui prim-președinte ală tribunalului Ilfovă cu No. 1255 de la 23 Fevruarie, primită de d-sea, la 12 Aprilie, și prin care îlă ci­­feră în judecată pentru z­iua de 25 Maiă viitoră după reclamațiunea d-lorű C. I. Iliescu și Dumitru Atha­­nasiad, cari acțion­ază pe primărie pentru că le-a sechestrată averea din causa contractului Godillot. Consiliul­ se actă de acestă co­­municațiune, și chipzuiesce a se ruga membrii sei d d. Gr. Ioahovari și G. Petrescu, ca legist­, se apere pe comună în acestu procesă. D. primară arată că la 16 Fe­vruarie trecută, d. institutoră supe­­rioră ală scólei sucursale No. 1 de băieți din coforea albastră, a încu­­nosciințată primăriei cumă că aco­­perementul­ localului acelei scóle se află găsită în vr’uă două locuri, pe unde se strecura apa întruna din salele de secțiune, și a cerută se se facă cele de cuviință; că primăria, considerăndă că Șisula locală este proprietate a Statului, a rugată pe d. ministru ală Financeloră se pură a i repara învelitorea; că, după res­­ponsură primită de la acelă minis­­teriă, cumă că cjisa reparațiune nulă privesce, și că primăria se se a­­dreseze la d. ministru ală Instruc­țiunii publice, d. primară a făcută uă asemenea rugăciune și acestui d. ministru, de la care a primită respunsă că, după legea instrucțiu­nii, localele și totă materialulă sca­­leloră publice primare fiindă în sar­cina comuneloră, primăria este da­­tóre a face reparația­nea în cestiu­­ne, cu arătă mai multă că pentru localulă sucursalei din albastru nu plătesce nici uă chiriă. D. primară dată, r<agă pe Consiliu se se pro­nunțe asupra cestiunii. Consiliul­ decide a se face ace­stă reparațiune de urgență de că­tre primaria după ună de visă ce se va cere de la D. arh­itectă ală comunei și după uă licitațiune ce se va face, plătindu-se cheltuiala din casa cumunale. Se pune în vederea Consiliului raportul­ cu No. 2 de la 16 Fe­vruarie trecută ală d-lui casieră ală comunei prin care aretă că la 7 a­­le (sise) lu­ne­a priimită de la d. casieră generală ală județului Ilfov lei nrol 198,787, bani 30 adunați din decimele comunali de la 1865 pină la Decembrie inclusivu 1867,­­ cu cari bani s’a'încărcată casierulă comunei la primiri, în realitate în­să a priimită numai lei 80,943, bani 82, iară restulă în recipise pentru plata imposibilul fondară și taxe de transmitere pentru propie­­tățile comunei pe timpul ă de la 1860 pină la finele anului 1867 și în ac­te de plata remiselor­ cuvenite per­­ceptorilor, tesaurului publică pen­tru disele­­ jecimi, adică: Lei n­ol 111,901, bani 93 în imposite Lei n­ol 5,941, bani 55 în remise 117,843 — m în­ natură 80,943 — 82 Lei 198,787 bani 30 Și cere d. casieră a i se da man­dată se treca între spese suma de lei 117,843, bani 48. D. Primară zice că, spre a­ pu­tea emite mandatură cerută de d. casieră, are nevoie de ună credită extraordinară pentru suma de lei 111,901, bani 93 la care se urcă imposibilă fonciară și taxa de tran­smitere rem­ise neplătite din anul­ 1860 pină la finele lui 1867, căci cătă pentru remise, are credită des­chisă prin budgetulă anului curentă. Acestă credită îlă cere d. primară numai pentru regularea corupturi­­loru, fiindă că plata, după cumă arăta d. casieră, s’a efectată prin modă de compensațiune din suma ce comuna a avută a priimi din zecimile adiționale. Consiliulă acordă cerutură credit pentru care se va cere și încuviin­țarea d-lui ministru. D. primară aretă că domna Bá­léira a dăruită capelei cimitiriului ună­răndă de vestminte preoțesc­ lucrate. D. primară consultă pe con­siliulă daca acceptă acesta donațiune. Consiliulă o acceptă cu reserve încuviințării și a d-lui ministru de interne, conformă legii. Ședința se aidica la 4 ore tre­cute. PRIMARULU COMUNEI BUCURESCI. La­­jina decisă prin insciințarea No. 4375, pentru arendarea moșii Ordorenca, în complusă d-lui Chr. Iorganda, care n a dăpusă garanțiă ipotecară, conformă art. 11 din con­­dițiunele, după cari s’a făcută aren­darea, nepresintăndu-se nici ună do­­ritoră; supsemnatură am amânată facerea (jisei licitațiu­nî pentru­­ jiua de 25 tuniu viitoră. Acésta moșiă se arendeza pe ter­menu! de 5 ani pină la 23 Aprile 1873 după condițiun­ele date de do. curatori respectivi, cari se pot ă vede de doritori în cancelaria primăriei, secțiunea administrativă, în ori­ce f zi și oră de lucrare. Luptă­ semnatură daru publică des­pre acesta spre sciința tutuloră, și invită pe do. doritori, d’a arenda numita m­ușiă, se se presinte la pri­mărie în­­ ziua aretată, însoțiți de cuvenitele garanții ipotecare spre a se face licitațiunea și adjudicațiunea după regulă. P. Primară, N. Manolescu. No. 5112, Maiă 29. .Taintea mamă și soră a repausatului [1 locuteninte ION GRAȘI­AN­U pătrunși­ fie cea mai adâncă durere, ruga pe rudele, amicii și cunoscuți lor și a asista la ceremonia funebră ce se va face Duminică 2 luni­, la 11 ore juna, care plecând și de la casa repau­satului, Strada Radu-Voda, va merge la cimitiriul­ Șerban-Vodă.

Next