Romanulu, septembrie 1868 (Anul 12)

1868-09-01

^ra^Lli^UE-^PRÉ-MOÍM ^ * VOIESOI* ȘI VEI PUTEA —-—«*•----LEI N. LEI N. fü ANU ---- CAPITALE 48 DISTRICTE 58 pe sése lunI „ 24 „ 29 PE TREI LUNI „ 12 ,, 15 PB IIA LUNA „ 5 ,, 5 UNU ESEMPLARU 24banÎ PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANI NO. 1. -REDACTIUNEA STRADA GOLȚI A NO. 42. PENTRU AUSTRIA. .... FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Un geniu Carada. DUMINICA 1 SEPTEMBRE 186S. ---------=rr-I '* ni—ni în LUMNEZI*. TF Ș VEI FI ------------PENTRU ABONAMENTE, ANIMPURI ȘI RECLAM1. ARE ADRESA IN BUCURESCî, LA ADMINISTUATIT'NEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚI[ PIARE l.1 1] PRIN POSTA, - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGUIAN RITE DE L’ANCTENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȘl TRILE LINIA DE 30 LITERE.............................40 BANI INSERTIUNI ȘT RECLAME, T.TNIA . . 2 LEI NU SOCIETATEA TRANSILVANIA. Domnii membrii ai comitetului societatei Transilvania, sunti invitați de a se întruni la locuinția sub-scrisului, Duminecă, 1 Septembre, la 12 ore precise. Președinte A. Papiu Ilarianu DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciul privata alü MONITORULUI). PARIS, 9 Septembre. — Regina Victoria este așteptată mâne aici, unde va păstra cele mai stricta incognito; se va repausa în timpulö țjiler la ambasada Englezereî și va pleca sera la Cherbourg. DARMSTAD, 9 Septembre. — Familia imperiale a Rusiei va pleca la 20 Septembre din castelul Heiligenberg; iară imperatricea și marea ducesă Maria vora pleca după ce vora sta încă oprindu-se câteva zile la Fridrichshofen. STOCKOLM, 9 Septembre. — Familia regale a Suediei se va înapoia în Norvegia însoțită de principele regale ale Danemarcei. BRUXELLE, 9 Septembre. — Regina Wurtembergului a sosita astăzi și va pleca mâne IWirciPi 31 A.,gustul ULINI LKLI Răpciuni Ce sunta aceste bande armate de Bulgari, ce de zece luni cutreieră România, fără a figura in realitate de cătri în foile austromaghiare din țară și din străinătate ? Pe totul Jiua, și -n cursa de 8, 9 luni, presa austro-maghiară afirmă că România este cutreierată de bande armate și fermurile Dunării pline de magasie cu arme; cutezarea merse pri’ a se face u asiniene ,de chiar are ș’afirmare chiar și de pe îmbună Adunării; și ’n acesta timpa, atăta de lunga, nici una consule, nici una deputata, nici una Senatore, nu veciu una singura bulgaru armatu, una singura tara cu arme, uă singură, una singură măcara din magasiele pline de arme ce se susține că sunta in tote orașele de pe malul Dunării. Terra din Bucurescî merse prin a publica că în banuia lui Simeon a fostu mai multă timpa una batalionă de bulgari armați; că ei nu-șî dau măcară ostenéia d’a s’ascunde, și cu tóte aceste, afară din Terra, nimene nu vedu aceia batalionu. Se spune în Arghira că era uă tichiă fermecată și că omuia care o punea pe capa se făcea nevodjută pentru toți Se fiă őre cu putință ca batalionele de Bulgari, carele cu arme, magasiele cu arme, se aibă toți și tóte cătouă tichiă furmecată și ca numai Terra și presa austro-maghiară se aibă puterea d’a vede cea-a ce nimene altuia nu vede ? In sfărșitu acuma să lună 150 de Bulgari, scóserá tichia ș’atunci in sfărșitu îi vețiu totă lumea trecênda Dunărea. Încă vă dată însă invităma cu dinadinsură pe „oțî Romănii se cugete bine asupra acestei cestiunî, căci multe învețiăminte conține ea pentru noi toți, căci multe perieri suntu ascunse intr’insa, și numai pătrunzendu-le toți le putema nimici. Pe cătu ne-a stata prin putință ne-ama silita a lumina acésta cestiune și ațî ne voma încerca a atrage atențiunea publicului, ș’a la face a cugeta asupra iei prin orc-cari desbaterî, prin orc-cari lămuriri și mai cu semn prin ore cari întrebări ca cea-a ce făcurăma și ca cele ce avemu a face. Și se ne flă pertată se ne repețimei. In timpu de 8, sec 9 luni, Presa austromagiară din țeră și din străinătate, vei fu necontenita bandele bulgare. Ele fură dechlarate de cătră unuia din redaptorii pariului Terra chiaru de pe tribuna Adunării; și nici unu Romănu nu vedu nimicd , nici una deputată nu susținu în Cameră pe redaptorele Terrei. Antâia întrebare darii ce trebue se-șî facă fiă-care este, cumd presa austro-maghiară și numai dinsa, vedu cea a ce nimene altuia nu gaai putu vedea ? A doua întrebare: Cumu, după opta, noue luni după afirmare pe deplinii neadeverată a presei austro-maghiară, se formă oă bandă de 150 de Bulgari și trecu Dunărea? A treia: Cine a dat și bani și arme acelei bande ? Bulgarii cei juni, cei înflăcărați pînă la orbiă de patriotisms ? Daru aceia nuau bani. Și d. Petroni, se póte are crede, se póte presupune chiaru, că s’are spune, pe simplulu îndemna alți câtora-va juni intusiastî, s’adune pe moșia Petroșianiî 150 de Bulgari, și se î pornéscá decindea spre a libera Bulgaria. A patra. Dacă propaganda, îndemnurii și susținerea, prin banî și prin arme s’ar fi făcuții, precum se țrice, de guvernul rusesc, se póte crede că acelű guvernă ar fi făcută uă asemene întreprindere numai cu 150 de indivizii ? Se póte crede că dac’ar fi voita se provoce uă adeverată rescula în Oriinte, ar fi inceputu-o numai cu 150 de luni, și chiar cu 1000, chiar ca 2000, și numai întruna singura unghiuliță alu imperiului Otomand? Cumu? Guvernul rusescu nu scie că nu se resculară națiune numai cu câțiva indivizi veniți din afară? A cincea. Tóte raporturile oficiale ale autorităților și turcești, — adică ale părții celei mai interesate — a fi susținuta că n’au fostă alte bande de cătu cea de la Petrosianî, și că totă Bulgaria nu numai ca remusa nemișcată, dar până că s’a manifestată în contra oricărei mișcări. Cine daru, ânc’vădată, a provocatu nebuna încercare acelora 150 de la Petroșani? Cine le arată bani și arme și pentru care scapă ? A șăsea. Raporturile oficiale ale autorităților turcesc!, constatară, cumă diserămă, că cea mai deplină liniște a domnită și domnescc în Bulgaria. Că poporațiunea, fr tóte elásokiei s’a manifestată pentru guvernulă otomană, și încă ea însașî a luată arma contra celoră carii s’aă încercată a face să rescula, și liniștea este atătă de mare în cătu Mithad Pașta s’a și intorsă la Constantinopole. Cumă dară cestiunea bandereră în locă d’a se potoli, în presa austro-maghiară, se mănține, ba dncă putemă zjice că cresce? Nu spune adeverulă guvernulă otomană, séu nu scie ce se petrece în Imperiu ? In casulă d’ăntoiu trebue se ne întrebămă pentru care scapă s’ascunde adevĕrulu ? In casulă al douilea, pentru ce nu S’acuză guvernulă Otomană că nu scie ce se petrece în imperiul ă scă și se acuză guvernulă română, și încă de totă conspirațiunea, pentru că era putută păzi întinsa linie a Dunării încătă se nu potă trece cei 150 de Bulgari ? Calculalu a însă cineva sacrificieri materiali ce a făcută națiunea romănă din causa acestei ciudate ș’arără de complicate și nemțorcse conspirațiunî ? Calculatu-a cătu a costată și costă a se pă^iî nemărginita, și stufosa linie a Dunării ? Calculatu-a cătu costă, maî cu semn, a se păzi de către grăniceri și dorobanți în timpulu muncii pământului ? Acei carii vom face mă asemene calculă voră găsi că Slatatur ă a perdută vre 20 de milióne de lei și se vor mira cumă în locă d’a se ține sema d’asemene sacrificie, calomniele în contra lui urmeza necontenită în totă presa austro-maghiară. In acesta privință reproducemă mai la vale doue corespondințe ale renumitului Isiamă Nord-Est, pe care le recomandămă cu dinadinsulă celoră carii înțelege că este că datoria se studiămă cu toți acesta cestiune, séu, și mai bine, acesta conspirațiune. In presa francese, începe în adeveră a se mici, colea, cate uă lumină, și reproducemă mai la vale ș’uă corespondință a pariului francesc Stendard. Acésta însă nu ne opresce d’a face ș’a șăptea întrebare: — Ce este noua stăruință cu care foile austro-magghiare, și după dânsele chiar a pariulă La France, afirmă noue pregătiri de rescale nu numai bulgare dară încă și panslaviște? și pentru ce chiaru aci în București s’a respăndită din nuoă scirea că bande de Bulgari cutreieră țara, și unii âncă mergă pîrna susține acumă, că s’au vedutu vapore austriace conducênde unele din acele bande ? In No seu de ap, pariulu Terra din Bucurescu publică, dupe IT internationale uă corespondință din Bucurescu din care este tocmai aci loculă se reproducemă mă pasagiu, care va servi credema și dénsulü a ajuta la esplicarea întrebăriloră ce puserămă în desbaterea publicului română : „Scurtă, procesul ă este pendinte. Și declarațiunile miniștriloru români voirm opune interogatoriului acuzațiloru bulgari și Europa va judeca. Ținu a adăuga că interogatoriul, acesta nu este mai puțină oficiale de cătu declarațiunele diplomatice ale guvernământului principelui Carol. Amu luptă ochitote deposițiunele acestoră condamnați bulgari, cari și au expiată astă dî crima, și numai spațiulu mc opresce a nu ve da detalie mai lungi. Pe cănda insurectiunea, pe căndQ brigandagiulu se încurca din nou..................................... agentulă României, (>• Golescu, » plecată din nuoă la Bucurescî. Este vorba totă de rolulă jucată de guvernul ăsaă în invasiunea bulgară Guvernulu Română este prea strimtorată. Partidele îlu amenință, și ex-hospodarulu Cuza, fixată acumă în Austria, se elice că n'ar fi străină la reacțiunea ce se produce..............................Vă revoluțiune e immnte, și nu ]. Brătianu o va conjura. Din contra.......................“ Nici una Română n’a vedută, nici carele cu arme, nici magaziile cu arme, nici bandele bulgare, și guvernul română este necontenită acusată, în timpă de zece luni, că el îi este agintele principale ale acestora armări și înrolări nevenite pentru toți Românii. Se susține acumă, cumă se va vedea mai la vale, că Rusia a comendată în anulă acestua uă nouă insurecțiune, și că Brătianu și tolu Brătianu și numai Brătianu este puterica pârghie a resculelorű ce voiesce Rusia a face, bancă și chiarü a Panslavismului. . Se susține că Bulgarii nu voră se se rescule, că emisarii ruși străbată bulgaria și totă Brătianu și guvernul română este culpabile de ceaa ce se face în Vilaietua de la Dunărea. Se susține că iese sate și orașieră armată pe toți omenii în stare d’a purta uă armă, că i-aă și pornită în Balcani; c’uă altă bandă mișcă Macedonia, Epirula, Tesana, și pentru tóte acestea culposulă este Brătianu și guvernul ă română; se susține în sfirșită că conspirațiunea este mare chiaru în România, că vodă Cuza, — adăugându-se însemnatele cuvinte, „fișată acumă în Austria“ — mar fi străină la reacțiunea ce se produce, și totă Brătianu și guvernulă română suntă causa tutoră acestoră iele și frămentări periculose pentru pacea Europei. Cugetândă dară acumă fiă care asupra acestoră cestiuni, s’arendă în minte’î și situațiunea Europei, și planurile austro-maghiare destulă de lămurită deehiarate, credemă că va înțelege pe deplină că trebue și noi se veghiămă, se ne animă și se ne armămă c’uă oră ma î nainte ca astă-felă, tarifundă, nu numai se învingemă ori ce conspirațiune dară se se facemă a se curma, căci nu contra coloră uniți, armați și bine organisațî se facă asemene încercări. PATRIOTISMÜ ȘI NEÎNCREDERE. He were no bion, were not Romans binds . . . Inamiculu n’ar fi leu, dacă Romanii n’aru fi, căpriore.... Sinkspeare, Caes. I, 3. I. Vedut’ațî unde-va să feră, în care omulu, de ar iubi oricâtu de tare, de și-ar reversa totă energia, totă suflarea, totă ființa în unica țintă a giganticei sale pasiuni; de îi ar trăi, de n’ar visa, de cătu numai și numai în mărginită sferă a iubirii sale; și totă încă nu’i este permisű de a rosti măcaru în trecătu cuvântura „amorfi ?“ Iubirea se póte concentra cu aceiași putere asupra lucrurilor si ideielor și celor fi mai diferite, cu acea numai deosebire, că ea ne apare cu atătfi mai nobile, cu cătfi este mai desbrăcată de amestecul și egoismului, ce se furișeză adesea ori, din fatalitate, în acțiunile slabei zidiri umane, chiar și iară scrie și fără voință. Omulü póte se iubescă uă femeia, și este sublimit cănd îi o iubesce fără se pretindă a fi răsplătit și prin iubire; omul îi póte se iubesc părinții, și este sublimii căndfi îi iubesce serată, obscuri, goniți și huiduiți de lume; omulü póte se’șî iubescá patria, și este sublimü cândü o iubesce nenorocită; dar si în orice cash iubirea este totfi iubire, și omulsi nu póte se iubescă fără a repeta toto d’uă dată la totu pasulu și în totü momentulu: iubescu! iubescfi! iubesc-fi! Natura ne-a făcuții pe noi tot fi ce este mai sociabile pe facla pămîntului, și ne-a dat si tovărășia graiului, pentru ca se putemü fi într’uă societate espansivă chiar si atunci cănd ei suntem fi de tot fi singuri. Aruncați pe unii omű în năsiposele pustietăți ale Saharei, închideți’lfi în sumbrele pestere ale Carpaților fi, asvărlui’lfi isolatfi pe uă scândură, ce plutesce în voia capriciului între cerb și apă pe tălazurile oceanului, și dacă elfi simple cu vigore, daca’lfi agită fă emoțiune puternică, dacă vă patimă ferbe și clocotesce în peptulfi șefi, elfi va vorbi, va vorbi cătră neospetósa armă a deșertului, va, vorbi cătră fantasticele stalactite ale grotei, va vorbi cătră undă, va vorbi cătră neantsi, va vorbi, căci nu póte se nu vorbescă, nu póte se nu spună ceea ce lű dóré, ceea ce’lu frămîntâ! Popriu’lfi însă de a da unu, nume simțirii ce’lfi domină, și însăși simțirea se va șterge cu încetulu, perind fi enigmatică ca pruncul fi nebotezat fi, despre care nu se scie și mi se pete zice, nici cine s’a născutu, nici cine a fost fi, nici cine a murit fi. Geniulii politicii ale lui Pitagora înțelesese de minune acestu mare adeverit psicologicii, cănd îi impunea învețăceilor ficei unii mutismrt artificialii de mai mulți ani, pînă ce ei deveninfi astfi selfi impasibili ca marmura cea rece, căci nu puteau se spună „iubescu“ cănd kiberii, „urescu“ căndfi urau „me temu“ căndfi le era frică! Despoții din tóte epocele și din tóte terele afi priceputu-o de asemenea forte bine, cănd fi năbuși a fi în gura sclavilor și însuși cuventulu „libertate,“ căci omulfi nu póte cugeta fără a numi, nu póte simți fără a cugeta nu póte face fără a simți, și nici vădată n’ar fi fostă în stare se sffuo Ö due i universulu prin renascerea drepturilorfi umane, se nu fi resunat și totfi dă dată de la unu capotă alu globului pînă la celü-1altu, ca unu tunetfi ce precede fulgerului: „ Allons, enfant« de la patrie ! . . “ Ei bine, în România cuvîntului „patriotismu“ se pare a fi proscrisă deuă bucată de vreme. Orîcine’l fi rostesce, se espune neapărată visului, ironiei, sarcasmului acelora ce lfi ascultă. Nemini nu ne împedecă de a fi patrioți, dar și cu condițiunea cea mai rigurosă de a nu vorbi în veci despre patriotismu, de a nu’lű menționa, de a nu acarda măcarü uăclusiune indirectă, înțelegeți pre acuma, dacă voiți a înțelege, că acestu machiaveli că ostracism și nu tinde la altă ceva, de cătri nu maî a accide treptat și însuși simțimîntul și, înmormîntănd fi numele? Ipocristă! Curată ipocristă! Ni se strigă cu desprețfi și cu mustrare din tóte părțile, de ’n dată ce patriotismulfi transpiră cu m fi-va, într’un fi discursul, într’unui articlu, într’uă convers* 1ițiune, și ecä ne astafelifi vocea năbușită într’uă clipă în modulfi celfi mai tiranicii, căci nici chiar și călușulu celfi întrebuințați printre oribilile instrumente de tortură din evulü mediu nu póte astupa graiului omului cu atâta înlesnire cu câtă îli amuțesce tema de a deveni ridicolă. Ipocristă! Darii este are vreunii singură elementi alii naturei morale a omului, care se nu fiă supusă și elfi câte -uă dată a fi obiectulu unei parodie ipocrite? In amorü sa fi în religiune bună-oră, ipocrisia nu ne întîmpină ea tot fi atâta, și chiar și mai adesii decât fi ori și unde aiurea? De ce dlarii, patroni severi ai unei sincerități absolute, indignați prin câteva escepțiuni desnaturate, nu vi apucați voi culigere a proscrie din gura omului iubirea și pe Dumnedeu, precum și v’ați grăbiții deja a esilia patriotismului ? Nu! Imitați mai bine pe autorele Creațiunii, care ar fi cruțată Sodoma și Homorra, se fi putută găsi numai cinci suflete curate într’unii nomorfi de perversiune. Nu ucideți însășî ideia amorului, fiindui că ea póte servi drepțil - mască falsității; nu striviți însășî posibilitatea religiunii, supu cuvâniț că ea adăpostesco vițiulfi și crima; nu ștergeți însuși numele patriotismului, cu pretest și de a pedepsi fățărnicia! Darii cea-a ce este mai curioșit, e că acésta nemilostivă gonă s’a începută d’abia de vr’uă câțîva ani, adecă anume de atunci, de cându unü moü orizonte de aspirațiuni și de speranțe s’a deschișii radiosű de ’naintea Românilor si, promițendu-ne în fine, după secii de suferințe realisarea destinelor fi naționali! Ore tocmai acuma se flă timpulfi de a sutirisa patriotismulfi și dea’lfi da uitării? Cândü marea geme și furtuna urlă, darii țermului nu mai este departe, corăbierulfi calcă elii are supun piciore mântuitorea busolă, ce l’a condusă pînă aice, și fără de care îlfi asceptă la pândă șovăirea și mortea? . . Nu, și âncă vă dată nu! Rânjescă cât și le place aceia ce nu pot fi susuferi nici măcaru resunetului cuvântului patriotismu, care’i superă cu totii dreptul ei, precum si pe patricidft îlfi irită când ii aude uăgură inocinte, dicénda vorba „tată;“ rânjesca câtfi le place, incolorii cosmopoliți, fără simpții de naționalitate, fără limbă și fără ideiă română; rânjescă ei, orfi noî vomă vorbi despre patriotismu, precum și nenorocitul și în ora de tribulațiune invocă numele divinității! . . . (Va urma). B. P. Hăsdeu. NEINTERVENIREA INORVINTE Suntă puține spresiuni diplomatice de cari se se fi abulată arătă de multă ca de cuvintele intervenire și reintervenire. Pentru acesta, este cu atătă mai de nevoie d’a le oțărî bine înțelesulă atunci căndă ele suntă întrebuințate. Luptă Restaurare, marele ministru englesc Canning stabili oună mare resunetă îndouitură principiu alu neintervenim și alu inter