Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)

1869-01-01

VOIESCE ȘI VEÎ PUTEA, Lei n. Leii. Pe ană.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni« « 24 « 29 Pe trei luni« « 12 « 15 Pe un lună « « 5 « ß Unü exemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « flor. 10 val. aust. ADMINISTIAȚIUNEA IN PASAGII'LA HGM AM! No. 1 .-HEDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundătorii EIUGENIU CARADAI KOJW. EMINESCU“ MERCURI, 1 IANUARIU 1860. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunțurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea cjiariului. In districte la corespondinții diariului și prin poștă. La Paris la D, Darras-Hallegrainme de l’ancienne comedie No. 5. a astTjIȘTTI hit-P, Linia de 30 litere................ 40 bani. Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul.. DEPEȘI TELEGRAFICE (Servicifi privata nlci MONITORULUI) CONSTANTINOPLE, 7 ianuarie. — Se asecură că porta ar fi arătatat Greciei că este dispusă să micșoreze pretentiunile sale, daca puterile vor garanta că Grecia o să aibă uă purtare Internațională corectă. Se mai pretinde că Porta o se’șî retragă alü cince’ea puncta din ultimatum. FLORENZA, 7 ianuaria. — Agitațiuni continuă a se manifesta prinprejururile Parmcî și Bolomeî. Liniștea domnesce sp. celealte părți ale regatului. PARIS, 8 ianuaria. — yiaruîu Le Public $cocă conferința o să țină Sâmbătă cea de antâia întrunire a sca — La Patrie desminte zgomotele că guvernulü are de gândit se’șî modifice politica In cestiunea Română. SEVILA, 8 ianuarie. — La banquelulu la care au asistata tote autoritasii civile, s-a decis a setrămitouă telegrama lui Espartore, cerându’i ca, ori ce formă de mi s'ar alege, să priimescă ai proclama japü alii Statului. CONSTANTINOPOLE, 9 ianuarie.^Levant Herald anuncță că s’a supusa și Petropalachia Hula, precurmi și toțî ceî-alți voluntari resculațî din Creta. Hobard se află totu în facia Șirei. PARIS, 9 ianuarie — Conferirii sa ’și-a deschisa ședința ațjî la 4 ore. CONSTANTINOPLE, 9 ianuarie. — Represintantului Greciei în Conferința mare dreptulu a face propositiunî; va da numai informațiunile ce i se vorü cere și va apăra guvernulu seü. PARIS, 9 ianuarie. — [Ziarele La Patrie și La France dismintit că Engliteza și Francia s’au înțelese a ocupa, eventual minte Atena. Bucuresci 31 Indien.2 Colindară lS 19. Anulă 1868 se sfârși și pentru operațiunile Orivntelui, cari suntă ținute prin calendarulă soră cu 12 1lile, napol, și ecăne intrați cu toții suptă drapelulă necunoscutului 1860. Nu vomă face astă ilî bilanciulă anului ce s’a sfârșită, avemă datoria ca să acumă, cândă ținemă âncă celă după urmă colță ală pulpenei anului ce se duce, se să întrebămă în ce stare a lăsată Occidintele și Oriintele? Occidintele l’a ținută înti uă frământare din cele mai durerase, între pace și resbelă, și l’a lăsată ruinandu-se prin Iouă armare neauzită încă, făcândă pe ensășî Austria — care la ’nceputul anului 1868 fu silită se facă bancrută pentru a evicia parte a datoriei sale, — se sfâr ■șescă prin votarea unei armate permaninte de 800.000 de omeni. Acastă pace armată și cu totală ruinătorie, ori cine vede că este mai rea decâtă ori ce resbelă, că este peste putință a se mănține mai multă de câtă ună ană ,și prin urmare u avem îi trebuință a da aci mai multe dovedi, pentru a convinge pe’.cititorii noștril că moștenirea, ce a primitu-o anulă 1869, trebuie neapărată se se lichideze, întrună ie lăscă într’altulă, prin resbelă sort prin desarmare. In ceea ce privește Orivntele, anulă ce se sfârșesce puse pe Turcia și pe Grecia în stare de resbelă și, lăsanduse în acestă posițiune periculosă, trecusemâindă ca anulă 1869 se le împace—deva pute—în jurulă unui tapetă roșiu. Decă dară Europa întrâgă se preocupă acumă de cestiunea Greciei, este învederată că interese mai multe, mai direpte și mai mari ne silescu pe noi Românii a avu și mintea și ochii țintiți asupra ei. In acastă privințâ publică numai la vale să veridică, și din tote puntele de vedere interesantă epistolă, ce ne a trimisu-o d. Sardellis. Conferințele s’aă întrunită și, după scrrile telegrafice ce avemă, puterile cele mari întrunite, speră că voră ajunge a curma conflictulă cu bine. Cum ânsă voră ajunge acolo?... ceă ce nu putemă seiancă. Austria susține deplina integritate a Turciei. Acesta, condusă de Austria, cere ca Grecia se se supune la cele prescrise în renumitul ultimatum , ce este în adevără turcescă. Francia a fostă susținută în amilii trecută liberarea Cretei și dreptulă dai otătî ea ânsăși decă voiesce seu nu a se încorpora in Grecia, și ne vine cu greu a crede că ea se va contrazice acumă în facia Greciei și a hunei întregi. Asceptândă dâră resultatulă conferințeloru, ce de sicurat îlă vomă afla peste 3, 4 cicle, este în interesulă nostru și de trebuință ca uă lucrare prealabile a anului 1868, se resformă puțină Cartea Roșie a Austriei și ’n cestiunea Elenă. Acastă restbire ne interesată cu atâtă mai multă, cu câtă din lucrarea Austriei în Grecia putemu înțelege lucrările guvernului ei în România. Se opusă Austriei, fiindă același, ambele cestiuni sunt pe deplină legate între densele. Cartea Roșie a Austriei începe, în privința Greciei, printr-uă notă a comitelui de Beust către ambasadorele Austriei de la Loudon, cu data 21 ianuarie 1868, prin care respunde unui raportă ală dișului ambasadore de la 15 la 1ruarie. In acest raport comitele Kalnoky făcuse cunoscută d-luî de Beust că Lordul Stanley îi vorbise cu siguranța despre disposițiunile pacinice ale comitelui de Bismark, in privința Austriei. Ministrulă englesă, provocată de ambasadorele Austriei, deghiară că ,,crede că scrie că comitele de Bismark nare nici de cumă intențiunea d a susține că politică aventurasă în Oriunte. ‘ Și ce face ministrul Austriei în facia unei asemene deghiarări? Elă mări ține bănuiala, acuzarea chiară, contra Prusiei și Șice ambasadorului Austriei, comitelui Kalnoky: ,,Cătă despre intențiunea ce se presupune dlui de Bismark, d’a nu oferi mă ajutoră politicei orientale contrariă cu noi, dorimă forte se fiă așa, dară nu vedemă încă c’acastă presupunere se fîă susținută prin fapte.“ Domitele Kalnoky respunde la 28 ianuarie Ministrului sért că Lordul Stanley „mi-a repetită c’ayea cuvântă a crede că d. de Bismark doresce cu sinceritate pacea și nu meuragiază nici într’unut modă uă politică, ce ar tinde a sili evenimintele în printe.“ Dedificarea Ministrului englesă este din cele mai limpefti și mai categorice. Pentru ce Ministrul Austriei nu s’a mulțămită cu dânsa ? Și mai cu samă ce fapte ale Prusiei l’a făcută ca dă dată, din chiar senină, cumă Ilice Romnătiuță, se susție la 21 ianuarie 1868 că „Cornițele de Bismark provocă în Orivnte uă politică aventurosă?“ Nici ailă faptă pân’aci nu se ivise iu Grante care se dea asemenea presupuneri. Și cumă se face ca d. de Beust se nu suie că asemenea gratuite acu sărî nu se potă suferi de către uă putere mare ca Prusia? La tote aceste naturale întrebări, ce făptură ânsuși le provocă, ori ce cină a și respinsă deja că d. de Beust căuta cârta cu luminarea. Faptele că rebele State. In acestă 4 nogă dină estrase din Noua Frenth"XVX „ —, AX *9* • • 1L.NI » J • . 0* • nită în urmă, mai cu sumă prin politica urmată de Austria în România, s’arată și celorămat orbi că Austria a voită cu orice preță se provoce resbelulă ăi Oriinte, ca prin acesta chiară se ncepă resbelulă și ’n Occidinte. Se punemă dară afli suptă ochii publicului câte-va din actele ccari dovedescă acestă plană. Vechii rămă că nota d-lui de Beust prin care acasă pe ministrul Prusiei c’ar voi se rescole Oriintele este de la 21 faimariu stilă mofi. Este loculă aci s’aducemă aminte cititorilort nostril că diarulă Terra, atâtă de inițiată în politica austromagghiară, a scrisă la 3 ianuariu următorele linie: „Nu vorbimm pentru momentă de politica străină pe care o urmăresc o guvernulă actuală. Acesta este ună subiectă forte gravă pe care să vomă trata pe largă în numerile viitore ale acestei foi. Vomă dovedi penă la evidință că acastă politică nu este o politică națională, că ea nu este o politică română, ci că omenii cari surită la putere rm surită de câtă instrumentele întrigei străine.“ La 12 ianuariu totu acestă diurna formulată ș’a publicată precurmi urmază acusare d-lui de Beust: „Ministerul Brătianu—Golosen înstreinăridu’și simpatiele Franciei, mulțămită unoră persecuțiuni demne de uă altă etate, și voindă cu tóte aceste O. ȘA k:V>nün,KA n rin»»V rep predă puterea, și să se reabiliteze în ochii țeriî, a credută a face a se uite uă administrațiu nedeplorabile și nelegiuiți zilnice aruncănduse in braștele Prusiei și Rusiei și căutăndă în întâmplările unei politice aventurase, mântuirea și justificarea sea, cu pericolulu de a compromite și fronulă și țara.“ Ș’acumu că vă flurămm în același momentă formulându-se netedă în Bucuresci ceea ce se înghina de d. de Beust la London, se trecemă la alte acte din Cartea Roșie. La 30 Octobre 1868, d-na de Beust face că circulară către toți ambasadorii săi din străinătate, spre a explica cuvintele sale din comisiunea Camerei pentru armare și în care între altele elice: „Am arătată încă că agitările diriginte contra instituțiunilor nostre constituționale, se găsiaă alimentate prin influențe străine cari speculă pentru descompunerea monarciei. „A trebuită încă se chiamă atențiunea auditorilor mei asupra urmărilorti ce se facă in altă parte prln scară mare, și cu acastă ocasiune au mamă putută opri d’a vorbi d’uă țară vecină pe care tratatele o pună la adăpostii de ori ce invasiune, și din care au făcuțui în timpii din urmă unii arsenalu lep 11 nn. ur Pată în acea depeșerti care d. de Beustrice, ca și Târra și Presta de la noi, că ni’avemă trebuință de armare spre a ne apera neutralitatea noastră, că nu ne trebue arme nouă, spre a n’apăra de pofta ce ar veni austro-magghiarilor, d’a se intinde pené la Marea Negră, ci. dn Beust fiice: „Amă adusă aminte deputațiloră că la intrarea mea la minister n’am fostă silită se renoiescă cu Rusia raporturi mai intime decâtă cele ce au esistată peg acumă între amsugerații revisiunea utfnsidom fi u ale tratatului din Paris de la 1866. “ Așa dorii el. Beust mărturesce ensu-și c’ a provocatu elil revisuirea tratatului de la Paris, a acelui scutit, ce totu elii ensu-șî declară că este singurulit ce avemă, și ’n temeiurii căruia nu trebuise ne mai armămă. D. de Beust apoi este ministrul acelei puteri, care totui da una la opușii la unirea Principatelorii și la domnia unui principe ereditariu, dintr’una din familiele domnitore, acelei puteri, care se numesce imperiu a Iii Orintelui și care necontenită atacă națiunea română și pe Domnulă ei; și toții domnia lui strigă că nu trebue se ne armăriii, fiindu că sunemîi garantați prin tratate, și prin tratate ce totii el ii eusuși cere se fiă revisuite, adică anulate. Acestea constatate, se revenimii la cestiunea Greciei. In Cartea Roșie este uă de peștă a baronului de Prokeseli către d. de Beust, cu data 6 Martin 1868, în care ambasadorele îi spune că marele Vizir, reveniții din Cândia, arată „încrederea că ii curendă însurecțiunea se va potoli și că speră că Grecia și Rusia nu vor ii da ajutori în surginț lorii.“ Ce face betrănulu ambasadore alti Austriei, care dice că voiesce pacea în Ori inte ? E că cuvintele séle proprii: „l-am oservatu că nu vedeama nici umbra unei speranțe că Rusii Green se uncleze da mai transporta familiele din Creta; că Grecia urmeză d’a spera că va ajunge la anesare și că capii insurgințiloră, inspirându-se de la Kiene, proclamă acii chiar fi anesarea, ca singura soluțiune; iamii arătată încă că nu trebue se uite că pen’acumu unii pavilionă elenii pe ore care stâncă și căte-va detunărî de pusei fură d’ajunsu spre a mănține și incul acrul a unei insurecțiuni ș’amăgi Europa și privința adeveratelor fapte.“ „Aali Pașia, adauge ambasadorele Austriei, mi a părută că speră în schimbarea disposițiunilor Greciei. “ Asia dorii atunci cândă eusă și Turcia voia pacea cu Grecia, Austria mărturește eri să-și ce provoca mereu, acusându nu numai pe Grecia, dorii pe eusă și Rusia. Atunci, când ft Anii-Pașta speră și luptă pentru pace, Austria îl silesce la resbelii și să amenință cu rescularea Greciei întregi. E cădâră planulă Austriei, d’a provoca resbelului în Oriunte, dată pe faclă de către ea însă-și. D’atunci Cartea Roșie ne aretă c’aceleași acusărî, ce se făcură Greciei, că provdcă la rescollă, că urmeză bandele s. p. 1., s’aă făcură și României și toți scă acumă că Austria, în unire cu fostulă ministru ală Franciei, d. de Moustier, au împinsă pe Turcia la faimosul,ă ultimatum. Faptele însăstă dată pe taclă și Imperatorile Napoleone, prin schimbarea ministrului cu pricina, arată că nu mai voiesce a se urma în priinte politica austro-maghiară. Penă la ce punții s’a făcută acestă schimbare în politica Franciei, resultatul Conferințelor ne o va spune, ea va face pute ore care lumină, și totu ce putemă soi acumă este căderea d-lui de Moustier și turbarea guvernului Austriacă, care se manifestă mai cu semă prin următorele kert din Viena: „in mijlloculă evoluții mejoră, politica napoleonană urmăresce mereu mă scapă determinată: alianca cu Austria. Din Paris, se caută a se arunca uă momală Austriei, acolo unde cele două puteri se pot ă pune cu ’ulesnire și naturală în acord adică în priunte. Dacă Francia urmază în cestiunea orientale nă politică onestă și consecințe, privirile’ s’aru mărgini întru a mănține dominațiunea turcă, a năbuși agitațiunea romănă și a mănține propria și legitima sea influință la Constantinopole și ’n Egiptu. Atunci Austria ară putea merge făr’ a sta la îndoială cu Francia în acastă singură cestiune a priuntelui, bine înțelesă: „Dară în acestă otăritură momentă, Francia arată precisă ca ea uââză de nesce artificiu detestabile. Din dina ’n care mă vasă francesă împiedică pe amiraluîă turcă de a cufunda înaintea Syrei pe corsarulă grecă Enosis, până la negocierile d-lui de Ida Valette , conduita Franciei este uă țesătura de falsități și contradicțiuni. Se mai caută încă în Tuilerii a se ’acela tată lumea și in prima liniă Austria, ală cărui sprijin, recunoscută ca necesariu, vrea să ’să aibă mai multă aiurea de cătă în Oriunte. „Austria nu trebue a se îngagia cu nici ună predă în aventura sa oaie deschisă în ’naintea â. Avemă noi are trebuință să atragemă băgarea de samă a cancelariului Imperiului și să insisfeămă asupra profundei trebuințe de pace a Austriei? Acastă trebuință vorbesce așta de tare încât noi ne putemă scuti de frage și ai aceea ce privește pe cornițele de Beust, cugerămă ca vrea să se bucure ’n pace de corona’Î comitală și că nu nutresce ambițiunea, ca colegulu_.seu D. de Bismarck, de a deveni generală de landwehră.“ Și în aumendă stă de la 1 ianuariă același fiiabul elice: „Ludovic—Napoleon—Bonaparte, imperatorele Francesilor,ilin grația sufragiului universală și a baionetelor, constată cu plăcere spiritulă de împăcare, care animă pe guvernă și care permite a dispara dificultățile ne ’ncetată renăscătore. “ Și apoi adauge : „Astfel, ne salută, la inceputul noului auă, acestă politică îndouită, care disprețuesce dreptul ă și care e ipocrită, pe care noi amă combătut-o ațâță de desă și de statorică. Și afir ăn că ea domină ’n Europa, insultăndă anticele idei de dreptă și ’nveftndu-se, spre a ’ncela mai bine și a’și face adepți, în mantia unei false democrații. Acesta nu e decâtă vechiulă jesuitismă, reînviiatu în 2 Decembre 1851, într’ una costumă modernă.“ Așia dâră Francia a luptă cu Austria și d. de Beust, șa sumesă mănecele și o cărasce unguresce pe Napoleon III. Facă cerută se fiă așia, căci atunci putemă fi și curi că naționalitățile vor triumfa în anul 1869 și politica d-lui de Beust se va spulbera în Austria în 1869, cumă sa spulberată în 1866 în Saxonia.