Romanulu, februarie 1869 (Anul 13)
1869-02-02
ROMANULUI FEBRUARIT] 1869. B*WT 10j íné gândescu de locu că amű a ve dice ceva care nu s’a mai sisit, sau că speră a opri cumva prostogolirea nóstrá a tutora pre panta pre care ama apucate și rare no duce acolo, de unde națiunile nu mai esci. Voiescu numai a ve indica că primejdia la care pare că încă nu va fi gândiții, și acesta este nesebuita urmare, pe care o invocați toți ca pretind limaDol de scăpare, ca presă giranțiă a drepturilor notre politice interne și externe. Negreșitd, Elveția, Prusia, Bavaria ne presentă unu exemplu forte incuragetord pentru una ca acesta, și mai cu semn cea d’ánteiü Déra simtemu noi arc în condițiunile morale ale Elveției?— Drepturile constituționale, cu cari nu scimd ce face, ne respund cu forte multă elocuință la acesta întrebare. — Cândii din 5841 de alegători ai colegiului IV din Bucuresci au votatd numai 1690, era restulă de 4151 S’aă abținută de frica retevejelor, și sau dusă acasă sé se culce și se dorma liniștitei, ’mi pare că aci nu mai încape nici uă desvoltare spre a proba stupida inerită a unui popord enervată, fără picătură de sânge prin vinele séle ! ! Revolta grădărilor și a dorobanțiloră din 1859 și a grănicieriloră numai in anulă 1866 ve dă uă probă evidentă de ceea ce trebue să așerptațî de la glotele armate în masă. Domnulă meu! ca să ducă cine-va pre omeni de buna loră voiă la marte este, credă, lucru celă mai anevoie din tóte câte suntă pro facia globului. Soldatulă, smulsă din sînul familiei și sălbătăcită în cazarmă, pleca din lrnă garnisonă ca să mergă întreita cu părere de rcă, deși nu lasă în urma sa de câtă uă amantă porc și câteva cunoscințe. Se întrebă, domnulă med, cum trebue să fie anima acelui omă care, luândă armele ca să plece de acasă, lasă în urma sa femeia, copii, frații, surorile, boii, carul, holdele, averea sa in fine și cu șansa de nouă ori că nu se va mai revede și abia apa din sece că le va revede, către care mai adaugețî și lipsa de Iotă felulă de înțelegere a trebilor, de ambițiune, și vă inerție splimentatóre, și veți ave, fără multă bătaie de capă ună tabloă despre ceea ce are să fie 1 Morala, religiunea, simțimentulă datoriei lipsescu cu totulă din anima acestui inteligente și nefricită popolă, și scrți că singura garanțiă contra opresiunii guvernului sau a intrigelor, parliteloră nu suntă de câtă aceste virtuți ale poporului.. . (Vedeți, ve rogă, ună articolă în Stindardul liberii, care apare de curând în Craiova, intitulată studiu asupra educațiunii poporului, și subscrisă X, pre care v’așă ruga să faceți a se reproduce instamlă ... decă du veți găsi demnă de de acestă diară. Suntă mai multe greșeli și omiteri într’insulă din greșala tipografiei, precum în frasa „grație inerției poporului“ țjrcerea „inerție“ lipsesco ; la numele Thomasco s’a pusă Thomasco, etc. ve rogăsesc să faceți a se reproduce. Apoi să venimă la ensași oraganisare, să vedemu cum archi strategii civili s’aă apuși cată a o face; vomă vede din cele ce urmază că lucrul ă s’a începută, (precum cu tóte acestea se începă tóte la noi), de unde trebuia să se sférnésca. Dupe universalulă, sapientele, integrul d. Brătianu, de dă ară crede cineva, n'are de cât a trămite mă omă compolinic ca d. Mehedințenu pre care mamă onore să-’lă cunoscă, nici ca soldată nici ca o ficiără, a-lă trămite (ică unde a înțărcată naiba copiii ca să vină de acolo cu arme bune de ferit, erâmu de cositorii , să se deajuni oficiari din armată și să se împrăștie ca făina obdoră prin țeră, ca să comandeze cânii de prin urbe; să se dea apoi armele în mâna glótelor,pre care să se concentreze la necesitate [și să le asimuțe asupra inamicului ca pre căni de venatóre. A luat’o una și buna cu descentralizarea și crede că și astea se pote descentralisa ca administrațiunea, séd să prospereze singură de sine fără nici ună controlă, precum vedemă că prosperază comunele . . . Spuneți-le, vă rogă, că de cândă există lumea cea cu oștiri regulate nu S’a pomenit nicăiri 40—50 roți de omeni armați fară nici ună Generală. Că cele patru eparehiî séd sinecurei militare nu cântă nici de adjunsă, nici că au verigă autoritate ori responsabilitate seriosa, nici acțiune imediată. Asta este că parodii amară a devisiuni'oră teritoriali francise. Spuneți-le că de la 1859 și péne astăzî trupele n’aă vediută un inspectoră general , li s’aă trămisă locotenențî și căpitani înaintea cărora șefii de regimente au plecată sabia loră! Décá acésta nu va fi deplorabile, apoi celă puțină este ridicată de bună sema. Afară de uă inspecțiune făcută de d. General Florescu, alta nu s’a mai făcută. Când se organiază ceva, este urgentă să se facă îminteia autoritatea superiore a părții de organisată și apoi acea autoritate sub responsabiltatea ei să înepa organisarea, conformă instrucțiunilor ministrului competinte.* Credă pre că generării se potă improvisa ca zapciiî dumnelor, cei constituționali, făcuți din tóte sdrențele, destulă numai să fie cépcani și să înțelegă, nu constituția, ci voința și trebuința stăpânilor ă loră? Pare că le-a fi trecându prin capă că nisce vechi generări voră consimți a se pune la disposițiunea domnieloră foră ilustrisime în agiunul luptei ca se dirigă haosulă născută din voința d-lorii și care este peste putința omenesca a fi dirigent? Sciu are d-loră că pe câmpul ă de bătaia uă evoluțiune neesecutată după ordină la timpă, se duă flicere de comandă reă Interesa, pate se smulgă biruința deja obținută din mâna celui mai abile generală și a trupeloră celorii mai dedate la focă ? Credă dumnelor că scula soldatului și cea de pluton suntă îndestule spre a forma trupele pentru marea luptă? (pour la grande guerre). Suntă are mulți șefi în armată,cari cunoscă înalta tactică și cari să potă aplica cu succesă fie șî care felă de formațiune a infanteriei, cavaleriei și artileriei la timpă și fără tatonementii? Eu mulă imașă mulțimi că toți șefii de batalione se pot ă esecuta cu batalionele fară tate evoluțiunile prescrise de regulamentură respectivă după dictațiunea șefului și într’unu spațiu mărginită din care se m esă! . .. Eu gândescă că și acesta este o șarlatanie ca multe altele și că nu este nimică seriosă, căci oricâtă să fie de străină de treba acesta, ară posesei că lumea armată este lucrulă celă mai periculosă și greu de condusă. Acolo sedițiunile cână se voră schimba în revoltă, nu se mai potă potoli cu minciuni, și d. Brătianu scie bine acesta! Gumă dérit procese domnia sca cu atâtă ușurință la ună ași de seriosă și importantă lucru? Reservele sau garda mobilă are să constitue încă uă armată cât cea permanentă, deci nu mai mare și de orice ori mai greă de administrată decât armata activă. Precumă stau lucrurile astăze în armată, ară fi fostă neapărată să fie mobilisată, împărțită in brigade și divisiuni, In capul cărora să se pună generări responsabili de buna stare a trupelor, ce le suntă încredințate. Disciplina, administrația, tóte regulile serviciului, equipamentul și esersițiele suntă care mai multă care mai pucină relașiate și aă necesitate deuă privighere de apropo. Prin vorba generări, că nu înțelege ómeni numai cu numele, sau de aceia cari să se îmbete cu bere la cârcimă, ori se numsc Iotă Jiua și Iată noptea din cafenea, venendă la popularitate; ci ómeni demni, posațî, cari să se respecteze spre a insufla respectură, Adevirată, că prăsindu-se nișce asemenea lighigne, este cam anevoiă de jucată mendrele ca bună oră la 11 Februarie 1866 etc..... dară — de! Irită dorea are ghimpele ei. Apoi dacă in armata permanentă trebue 12 — 15 generări, ne lasă să judecați ce trebue pentru reserve ? — Ancă vă dată, ori se face ceva seriosă sau să ne rugămă cu toții a ne lăsa în pace și a nu mai ne storce prin contribuțiuni de tutu felulă spre a gispila banii după capriciulă fiecărui seama toră ambițioșii care Fec la l'rase mari cu bani mulți, și trebe mice cu rcsulta le permeiesc. Sé nu croiju d-nii Brătianu și Rosetti cu ogocuri!coloră că vor putea aduce la venetici cari să ducă la măcelărie pe copiii și frații noștri, tratându’l de proști din fara proștilor, și să scrc că nu este bătu pe lume care să nu aibă două capete. . . Sciu că un așa ideiă fericită este demnă de nișce asemeni patrioți, case îî potă încredința câ ea este greșită, nu este practică; aci nu ma e vorbi se clămă că eva parale peană la scăpălăciunile din Germania, este vorba de țara nostră, de onorea nóstru, de sângele nostru în fine. Nici vădată nisce vagabond! mercenari nu vor comanda pe Români! Da, junii ofițeri, voră forma pe soldați; intre dânșii suntă mulți omeni cu ună viitoră baliantă; toți suntă plini de onore și de zelă și, oricâtă de proști li s-ară părea omeniloră cu capetele de arsă de la Nordul Germaniei, suntă între acești juni, mulți,și forte mulți, cari la timpă voră putea proba unoră asemeni venetici cine sunt cei proști! Ense zelulă nu este îndestulă pentru uă așa organisațiune. Trebue să lungă esperiență, un resonamentă pe care dă a calmată virila și uă greutate morală care să impună și să conducă lucrur cu tactă, fără scrincinici de acelea cari potă da naștere sudițiunilor, și prin urmare une nenorociri, ale cărei resultate nu se potă nici prevedea nici calcula! . .. Pate că acesta va fi ținta scamatorilor politicială că’’oră elementă naturale este desordinea? — In acestă casă, daca n’a mai rămas nimeni în țară îndestulă de cu influență și cu minte spre a dejuca planurile criminali ale unoră omeni neastâmpărați și pe cari ordinea îî asfisteza, ajun î... fie voia lui Dumnedeă, care a scăpată țara acesta de atâtea și atâtea nevoi și care n’a pădu’o până acum ca să lase s’o mănânce Canibalii aceștia. % Eu v’amu semnalată periclulă , mi amu făcută uă datoria sacră cu acesta. Gestiunea ensé este forte spinosă și delicată de tractată: trebue multă dibăcii spre a o pune în scenă de care pena mea de soldată nu este capabilă. Rămâne acumă să faceți cumă veți iei, daca credeți că voi fi arendu resoru în temerile mele sau tu aprecierile mele Fericită că acesta ocasiune mă rechiamă la onerea suveniriî vóstre, vă rog să bineveți a agrea încredințarea înaltei mele considerațiuni. A. D. Macedonski. P. S. Luați exemplu pe Belgia și Bavaria ș veți vedea cum suntă coprinse statele-majore ale acestora națiuni, care împreună nu suntă cu multă mai man în populațiune de câtă Romănia. D. I. Brătianu. Amă voită să se citescă acestă articolă, ca se nu mai potá zice nimeni că ceea se spune că aci suntă insinuațiuni, suntă calomnii. Aci române se apreciaț d-vostră déca d. general că Macedonski e numai ună soldată, déca este ceea ce dorimă toți se avemă în oștrea nostră, adică ca omenii se ftă mai nainte de tóte preocupați de datoria loră, déca în fine mare opiniune de partită; déca nu este omă de partită, cumă și dacă d-luî are în adevărătă credință în poporulă română, deci ne lasă pe noi se avemă speranța că curge sânge de Română în vinele d-lum, fiindăcă cuviile ca acelea ce ați auijită nu potă eși din uă animă de Română, adică că poporulă română este stupidă, enervată etc. De latină asemenea omă nu putemă aștepta că va purca vre-uă dată se organiseze oștirea nostră dupe sistema prusiană, sistemă adoptată astă țiî mai de tote statele, nu putemă așcepta, d-loră, ceva de la ună omă care ad lisă că gloteloră nu trebue se li se dea pușca, fiindăcă ele nu suntă capabile a se duce la bătaia, întrebă daca dupe acestă manifestă onor. d. generaliă Macedonski aduce în armată spiritulă de disciplină, de încredere în viitorulă României? Déji mai este și altă ceva: Onor. d. generaliă Macedonski, prin acesta epistolă, a spusă însuși care e posiții mea mea în armată. Credeți d-vostră că onor. generaliă Macedonski, cu tóte meritele pe cari d-vodră i le recunoscețî, aducêndu’la se organiseze oștirea românéscâ, se Introducă disciplina într’ănsa care este garanția pentru viitorulă naționalității Romăniloră, credeți d-vostră mai cu semn atunci cândă îî presupuneți atâte merite, că onor. d. generaliă Macedonski n’amțolesă că pentru a scrie unu asemene articlu nu póte ?o fiă de câtă retrasă la viața civile, și că findă încă în oștire uă asemene articlu îî atrage darea în judecată? Apoi onorabilele domnă ministru, coronelulă Duca, care e ună vecină militară, căndă avădură acestă articolă, déci scia că d. generaliă Macedonski e șters din contrólele osiei, de ce nu ba dată in judecată îndată, fiindu c’a putută se vindă că cu asemenea articole se strică disciplina? Și aproposte de acesta, onorabilele d. generariă Florescu mi a adusă aminte ceva, și de aceea îlă voiă ruga se-mî permită și mie ca seri aducă ce va aminte. Căndă era onorabilele d. Adriană colonelă în neactivitate și deputată în Cameră, lucrăndă dupe consciința d-sele ca deputată liberă și independinte, d. generaliă Florescu da dată în judecată, căndă a votată majoritatea acestei Camere ca guvernulă se nu potă percepe imposite, dupe uă propunere pe care pe lângă ce îllalțî do. deputați, a subscrisu-o și d. Adrian împreună cu d. generală Golescu. Domnii Miniștrii de atunci, pe lângă disprediulă ce aă dată unui votă emisă de onor. Adunare, aă urmată cu perceperea impositeloră, și pentru ca se ftă consecințî cu infirmarea unui votală cameră, aă dată și in judecată pe d. colonelă în neactivitate Adrian pentru că a subscrisă ca deputată acea propunere. Apoi d-loră, cum domnia vostră, d-le Fiorescu ca șefă ală oștirei, ați creduță că mă ofie fără în neactivitata și deputată nu póte se voteze să propunere în contra puterei esecutive; apoi cumă voiți ca mă ofi fără, care este în contralele oștirei și care póte se se ascepte se fiă chiămată mâne ca se comandeze oștirea, se vie și nu numai se’șî manifeste opiniunele séle, dérü se se puie ca șefă de partită și se’șî esprime opiniunili séle cele mai opuse regimelui actuale , și, nu numai se critice cutare séu cutare instituțiune a țerei, dară se fică încă că noî Românii, că națiunea română nu este demnă de instituțiunile sale, că ea este stupidă, se Jică că actualele seă ministru de resbelă, —cu eram atunci ministrulă dumnelui, fiindă că deca domnia lui era înscrisă în controlele zisleî și ea ca ministru de resbelă, cramă, și ministru dumnelui,—se vă se’mîj>c^ că amă trămisă pe oficiărî prin județe ca se comande câini,. D. Generalii Florescu, Apoi ce facă actî oficiărî prin județe. Voci. Protestămă, ofensați corpul oficiăriloră. D. I. Brătianu. Onorabilele d. generală Florescu pate se a Jică astfidelă fiindă că e in posițiune civile și apoi are și multă curagiu. D. Generării Florescu. Ve rogă se ne spunț ce facă acei oficiărî de șase luni de zile prin judecie? Voci. Domnule generală, nu insultați pe oficiărî. (Sgomotu). D. I. Brătianu. Ve rogă, amă eu cuvăn'ulă, și lăsați-mă ca se rspundă onor. d. Florescu, nu mă tratați ca pe ună copilă mică, ce dă țină de bradă ca se nu cadă.— Domnișoră, d. Generală Florescu, ca și oricare română care nu e înscrisă în consólele armatei, pote veni nu numai ca deputată precumă este d-luî astăziî, dară și ca cetățână se critice și să dea ministerială în judecată pentru cutare sau cutare artă care ha făcută; deru ună oficiără, care e în conflictele armatei, nu póte se facă critxa unei legi de înarmare, nu pote sedică că acea lege nu se póte aplica la noi, fiindă că poporală română e ună poporă stupidă, stultă și inertă. Nu, d-loră, că nu credă că onorabilulă Generală Macedonski — daci se credea că e încă în contralele armatei, — ar fi putută face una ca acesta, nu, pentru ca d-lui mai ântăiă, sosindu’șî posițiunea sea de militară, nu putea veni se infirme să lege nouă prin niște alegoțiunî nedrepte și încă se califice pe oficiăriî nostru cu nisce epitete nefundate, nedrepte și cari revoltă armata intrăgă; nu d-luî ar fi făcută, cumă se dice în Biblie, sĕ pun într’uă tipsiă linte ca se-șî câștge patrimoniulă scă de altă dată. Așia dérü d-luî s’a recunoscută însuși chiară prin acea epistolă ca unulă ce nu mai făcea parte din armată și de aceea și-a permisă a face acea crimiă. D-luî a recunoscută chiară printracésta că a venită și a să uită mă aclă de cetățână liberă, dardni prea română; d-luî s’a credută dérit în vizita civile căci nu putea face aceaa cea făcută, déci se credea în contralele armatei. N’o putea face nici din puntulă de vedere ală disciplinei nici din punctnlă da vedere ală demnităței acestei armate, pentru că scia’ că atunci, cândă va veni d-sea a aplica acestă lege ca șefă ală armatei, nu va mai avă prestigiulă acela, ce trebue se’să aibă ună șefă ș’ar îl sciutu consecințele ce istorescă pentru d-luî din acelă manifestă, din acela actă care, din puntură de vedere militară, este ună actă de despreță pentru armată și care trage dupe sine rigorea legii. Credeca d-na Generală Macedonski se afla în contrólele armatei, și în drepții a fi chemată în activitate pentru a comanda armata, de ce d. ministru de rebelă nu da dată în judecată? De ce nu da pusă în posițiune de reformă? căci numai aplicând» legea' puteți se introduceți disciplina în armată. Eă ne încredințez cu sinceritate că nu aduc aci nici însinuirî nici bănuieli, fiindă că insinuările și bănuielile aducă zizania, care aduce catastrofele, și de a unei oposițiunî, déci oricărui altuia nu este permisă să vină aci și se arunce bănueli de conspirațiune. Ministerului însă, care are puterea în mână, nici uă dată nuri este permisă a o face. Nuri este permisă lui, numai pe bănueli, se vină și se arunce tulburarea în spiritele nóstre și ale națiunii, mai cu semn câ adă pate și scie se lovéșca. Déru, domniloră, cred éii d-vostră că Generalnia Macedonski, ca omă de onore, ca militară vechiă, déca s’ară fi credulă âncă camaradură ostașilor români, ar fi venită óre se insulte totă armata română și sodică că conspiră ? . . Voci scomotóse. N’a dis acésta. D. I. Brătianu. A dis’o d-lor; (din nou întrerupțiunî, sgomotu) . . . pentru că generalul Macedonski, care trăia în vizița privată, ținându-se de comele plugului, îngrijindă de familia sa, a perdută orî-ce sentimente militară și nu s’a gândită de câtă la temerea că în calitatea sea de reservă va fi trimisă la bătaie! N’a mai avută inimă de soldată, cândă a scrisă acelă articlua avută numai anima de simplu părinte de familie, mărginită numai întrace să simtă egoism și temătorii ca nu cumă va fiulă seă, argalulă seă, servitorulă seă se fiă distrasă de la ocupațiunile loră ! De aceea domniloră, me resumă și dică . Seă generalulă Macedonski era încă militară — cea-a ce e contra opiniunea mele, precumă vamă declarată — și atunci aplicați’î legea disciplinei militare; séü recunoscețî că hațî r. adusă contra legei, și în asemenea casă voiă ave onorea a. ve mai declara âncă vădată că n’ațî făcută bine readucând m oștire pe ună militară retrasă la viéța privată și cu asemenea opiniuni ca generaliusă Macedonski. Acesta tocmai pentru motivele ce am esprimată, tocmai pentru temerea și îngrijirele ce amă espusă. Veți dice patea ați voită se faceți uă reparațiune nedreptății ce ați credulă că i s’a furi timpulu Domnitorului Cuza; dérit în asemenea casă îmi voiă permite a dice. De ce ce Domnitorul Cuza la 1861 a considerată pe generalul Macedonski ca atără de inamică alăscă, tocmai pe acestă bună militară, curaujiețî d-vostră, care nu era decâtă bravă oslând, era m omă politică ? De ce Domnitorul Guza i-a luată epoletele, ștergândă din centrale pe acestă bună oștânii, cumă pretindeți d-vóstra și care în urmă a trecută la pensiune ?! . . Recunoscețî doru’ domniloră, împreună cu noî că în dorința d-vóstra d’a repara, vă nedreptate a principelui Cuza, ați mersă prea departe... fórte departe. Mie unuia îmi place se credă că Generalul Moedonski deși pusă pe prazda simplului cetățiană, a putută unu momentă nu mai se ponta acelă sentimentă mare națională ce animază pe adeveratură militară; éase, venindu aci în mijloculă capitalei și vedeadără numirea sea aduce desbinări, nemulțămiri și chiară desordine în spirite, se va deștepta în d-lum acele înalte sentimente, nu egoiste ca în momentele cândă a luată péna se scrie, ci sentimente în adeveră patriotice și se va retrage de bună voia sea. Nu este aci mnă voiă de ne’ncredere în ministeriă, ci noî ne facemă vă datoriă, facem ună actă pe care ’lu credemă folositoră și pentru guvernă și pentru oștirea românâ și pentru noî toți! (aplause, bravo!) D. Președinte alu Consiliului. D-seră deputați, deși prin ultimele sale cuvinte onor. d. I. Brătianu a voită, pâne la mă priin ore care, se ne pună la adăpostă, la noî cnsé, și mai cu sémn la mine, care cunoscă de multă timpă pe d. I. Brătianu, nu se trecu acestea. E d-le Brătiene, scrți câ ne cunoscemă de multă timpă, am lucrată împreună și la 1858 și la 1859 și de atunci încece, și în zadară vé mai dați ostenela a sustine cum că acei Domni cari au lovită fără milostivire în noîa urmată dupe aprebarea și inițiativa dumneloru.... D. /. Brătianu. Mĕ adresezu la onorea d-loră. D. Președinte, alu Consiliului. Ne cunoscemă, domnule, ne cunoscemu în destulă!... și cu tote că Adunarea va fi póte obosită de uă discuțiune de 5 ore și jumătate, vă voi ruga sc bine-voies á a asculta cu paciență câteva cuvinte ce amă de țisă. Domniloră, în multe ocasiuni am admirată talentulă d-lui Brătianu de a face artificie... Ve declară pe onore că nu cunosceamă acea epistolă cea apărută în acelă diară; căci se mî fiă permisă a ve mărturisi că timpurii materiale ’mi lipsesce ca se potă citi totă ceea ce se scrie în diare, și numai pe câtă mî permite timpurii potă face acesta. Asemenea declarațiune f.ă și pentru colegii mei, cari au fostă surprinși ca și mine, necunoscândă acelă articlu. In adeveră, d-loră, suntă idei forte neplăcute în acelă articlu, dară acesta nu este unu manifestă, cumă susțineți d-vostră, fiindăcă generaliulă Macedonski de la moșia sa, lengă Craiova, numai manifestă nu putea sĕ facă. Era numai opiniunea unui omă amărîtă, apesatu, care întronă momentă de acele negre ce fiăcare omă are în vizita sea, a scrisă acele rânduri; énse, d-loră, dupe câte sciu, a mărturită astă-dî unuia din colegii mei că însușî d-sea regretă multe din acele espresiunî care negreșită n’aă fostă decâtă să amară protestare contra unei injustiție..... D. Pilat. Nu prea trecu acestea! D. Președinte al Consiliului. El d-le Pilat, d-ta, osci fără milostivire! Ei bine, d-loră, acelă ostașă suntă convinsă că regretă multă din acele espresiunî. Déru aș să întrebi pe d. Pilată, care e atâtă de nemilostivă către generaliulă Macedonski, déca s’ar fi aflată d-luî în acésta posițiune, dupe 34 de ani de serviciu, aruncată pe dramă, muar fi scăpată dre d. Pilat are care espresiune pe care mai în urmă le ar fi regretată?.... D. Pilat. În vizita mea ma să fi disă am >cele cuvinte. D. Președinte alu Consiliului. Băcelă puțini trebue se declară că am avută asemenea momente și daci ar fi fostă mnă stenografă se însemne cuvintele mele, acele cuvinte pute ar fi de natură se mă facă a trece în ochii d-stră că suntă mai puțină patriotă de câtă d-vóstre, că anima mea bate cu mai puțină focă docâtă a d-vóstre,‘ orî care omă are astă-feră de momente. Ense sĕ-mî fiă permisă a crede că crima de căpetenie a generaliului Macedonski este că ș’a permisă se atace pe on. d. Brătianu (scomotă). D. /. Brătianu. D-la m’aî atacată deuă mie de ori și mamă <Asa nimică. D. Președinte alu consiliului Acela e pecatură celă mare ală generalului Macedonski. Mulțămescă onor. d. Brătianu că a părăsită teremulă de drepții pe care unii din onor. d-nî preopinenți se puseseră, spre a areta o călcare flagrantă a legii. O loră, precumă ați vorblă, deși d. Brătianu a vorbiră o oră și jumătate, nu a credulă prudentă a mai susțină cestiunea sub puntulă de vedere ală legii, fiindăcă atunci așă fi venită seri dar mai multe esempe analoge ale mai multora militari, care au fostă eșiți din oștire și chiămațî apoi un serviciu chiară în vremea administrațiuni d-sele, cumă de exemplu colonelă Miclescu, mi se pare și Lupașcu. . . D. I. Brătianu. Nu erau pensionari.