Romanulu, aprilie 1869 (Anul 13)

1869-04-01

$90 Ploescu. .. Marte, 1869. Donmultz Constantin T. Grigorescu. Respectabile domnă, Mercur la 26 Marte, cșindă din casă pe la ora 9, m’nindusă la gimnastă, unde avea se se efectueze alegerea colegiului III și, stândă in acea piață de unde au o iamă are cari discuțiuni In lotrură săleî, d'uă dală vedă pe d. Miradi care, cșindă din sală, ordonă unui gendarmă a suna cu trâmbița; Ia acelă sunetul ac ieșită din tóte colțurile ulițelori, ca din pătruntă, aproximativă catre 25 arroni Îmbrăcați cu flanele verii noi, cu pantaloni asemenea noi, drac mari și pe capă cu nescopăril cu marginile d’uă mărime estraordinară, purtândă in mănî flă care cate uă bâtă. La sunetulă cormisluiuî toți aceștia aă intrată pe fugă la sala unde era adunarea și de Îndată amu auțjită in Intru sgomotă și toți adunații, năvălindă pe ușiă, eșiră afară parte din tre ușiî cu osele sdrobite de ciomege. După a a stă Îngrozitorii spectacolă, d. căp. Dăscălescu țiie la ace, briganzi a pune măna pe d. Hristu Cantil pe care saă și luată la gónáși, ne putândă-să prinde, mă 1. Petrache Soliră asvărli cu bâta după d. Cantili, li sbură pă'aria de pe capă și a apărată, déci se întâmpla ca asvîrlitura se nimerisea numai c’unfi degetă mai josă, d. Cantili románo morte.. Tóte acesteia s'au petrecută pe cându ca la vre 50—60 dorobanți înarmați în regulă erau alinați și comandați de d. suplîi-locoteninte Clinenu. După ce tata lumea a fostă gonită, d. Clincenu a comandații dorobanțiloră „smeriții“ și atuncî acel óméul deglisațî, cari bătuseră cu bâtele, aă trecută dina dată și dânșii în rândulă dorobanților, aliniați, sîândă smeriți, se vede că mareă momentă uitaseră că suntă de glosiți și, prin efectul deprinderii, ascultură de comandă. Bănuim atunci grtü că erau și dânșii dorobanți și acestă banuiala a mea era afirmată de mai multă lume de acolo și oinî din spectatori 1 aă și cunosct-VLUI. Pioiescu, 28 Marie 1869. Reclamarea d-lui C. T. Grigorescu cătră primul procurare al tribunalului districtului Prahova. Domnule primu-procurore. In noptea precedinte 27 spre 28 curinte, intre orele 11—19, pe cându lipseame d’f casă, mi s’a violată domiciliule de cățivî omeni civili. Intre cari unule deghinată pene și la faclă, și cu multă armată din corpul dorobanțiloră. Nu cunosc și preț stul unui asemenea violări și perchisițiune domiciliarie, derii toți ce erau putută alta este că modulă aleși a fostă pré barbară prin mulțimea armatei, a omenilor civili, a deghizării unora, și a maltratării locuinței; căci servitórea mea, care in acela timpü a fostă amenințată neontenită, îmi spune că abia a putută se cumișcă din aceia pe unu lon Popa Stroescu Stroescu aginte la biuioulă de percepțiunea de aici și pe ună comisală politienescă locală, Scorțianu. Făptuiți acesta, fiindă ună adusă de putere, care se pedepsesc o de lege după art. 1oi din codulă penală, fiindăcă constitui țnta pr n art. î 5 garanteza inviolabilitatea domiciliului, verogă, domnule primă-procurore, se ține-voiți, conformă art. 21 din procedură. Se făceți descoperirile cuvenite, pentru a se cunosce deliquenția și a I da în judecată ea si ’șliea penalitatea cuvenită spre satisfacerea mea, că i altă fală trebuie se mi se spue că garanția constituțională nu ne măi póte acoperi. Primiți, ve rogă, domnule primit-procurore încredințarea considerațiunei mele. C. T. Grigorescu. Tolü in nóptea In care fu călcată domiciliule d-lui C. Grigorescu de către agenții guvernului, se călcară și domiciliurile cetățeniloră Ioniță Mihălescu, Manole Stănescu, Mihalache Rădulescu. "v*.... • TELEGRAME Craiova, 29 Marte 1869. 1D ia rulat ROMANULU. D. Ion Brătianu este alesă cu 659 voturi din 692 votanți, eră restulă Paă avută can ROMANULUI APRÎLE 1869 Bârlad, 29 Marte 1869. D-lui Redactare alű cliariului ROMANCIAL Fiți prin organulă diaruu> interpretele vielorü nóstre mulțămiri către virtoșii cetățeni alegători ai colegiului ală 4-lea ai districtului Doljiu, pentru patriotica loră alegere, alegere, ce a risipită întristarea acelora ce au vedută pe alesur ă lorii doborâtă în capitala României. Trăiescă represintantele colegiului ală IV de Doljiu. Ioane Brăttianu, Iancu Filipide, Nicu Filipide, Panait Chenciu, Carp, Economu Iorgu Gâlgă, Costache Rachștă, loan Carp, Ianie, Montani, Scarlat Bou, Dimitrie Hagi-Vasile, Alesandru Vlădicescu, Ghiță Ionescu, Nicul. Filipide, Ștefan Lefteriu, Nicolae Ivanovici, Ionă Vlădicescu, Mihail Vasilienu, Mihalo Ț^ou, Nicolae Manea, Luca Kirichiadi, Stoica Nicolescu, Nicolae Sfetcu, Tace Stroe, G. Georgiu, Gy. Walstain, Gy. N. Grezu, Dimitrie Georgiu, Ștefan Constandinescu, Iorgu Alesandreanu, Nae Costescu, Vasile Mehedințanu, Ioană Ciovlica,, N. Dimitru, Tudorache Zaharia, Apostoli Recu,Niță Radu, T. Alesandru, Răduc Nicolae, Costache Popescu, Dumitru Ionescu, N. Dobre, Vorski, P. N. Apostolescu, Sc. Șișman, losef Waistain, loan Ponescu, Cristache V. Beraru. Acesta copia, fiindu scosa Întocmai după originali, să certifică de noi, bitirculă stc. Il-a din colegiu Ifi aici Ju-lea. Președirte, Gr, Dragulinescu. Secretari, Ti. Cantdi, Vasile D. Nicola. Scrutători: Iounn Dimitrescu, Lambru Crăciunescu, cumű personalmente. Spectacolul a fostíi fórle Îngrozitori, bătăile și ciomăgelile au fostă barbre, ceea ce nu a puse în posisiune se crede că timpulö dspotismuluĭ și de tiraniei a sosită. Acestea le am vezută cu ochii mei și vi le mărturisesc, atătO d-vóstră, câtO și oricărui RomănB, ce aru avé dorința se vt^ă situațiunea cea îngrozilore de barbarismu și tirania in care ne aflăm a suptü disposițiunile luate de guvernulă actuala. Primiții cu acésta ocasiune, respectabile dorinți, înalta stimă și considerațiune ce ve păstrtzu. Aristide Dragulinescu. .. . ... ... .... .*»r~— -i datură guvernului. Câtă pentru presiunea ub care s’a făcută alegerea, vi se descrie din scrisóre, destulă acumă se ve spune că ă Iosiță Locustein, directorele prefecturii, a uniformă de gardă, a intrată cu gardiștii n capă in fala alegerii și, între alte neo•ânduciî, vrea apucată și pe mine de peplum’a dată afară, cu tóte că eramă delegată dă Craiovei și mă Pavlovici, directorele micprefecturei Jiu-de-Josă in contra legii sta in sala alegerii vrânde, cu amenințări se scrie voturile alegetoriloru. Stolojan, CORESPONDINȚA PARTICULARĂ A ROMĂNULUI • Pesta, 31 Marto n. 1869 Ve scrise«mu in „Romănulă" de la 13 Marte că, pentru ținerea conferinței romani de la Mercurea in Transilvania, a trebuită se se cera permisiuni formală și că acesta s’arată mumai în speranța că conferința vi reeși după așteptările maghiare. Dovada cei mai bună că arui dreptă, este împregiurarea ca ministeruin pestann a disolvatu filele aceste comiteturn rominii din Sibiiu, pe care le avusese numita conferință pentru aducerea la îndeplinire a unor incheierî ale sale prea nevinovate. Pe cândă maghiarii au decisi de cluburi cu sute de comitete, Românilor din Transilvania nu li se permite a-și forma și organisa să partiză ni.î chiară în marginele legiloră aduse la dieta din Pesta. Unde ve trebuesce mă absolutismă mai feroce decâtă este acesta? Ațî vețiUite din procesul- verbală ală conferinței că, după rugăciunea către Dumnedeu, celă d’âns ăiă adă a fostă „promisiunea solemnă de lealitate, credință și alipire către trenă, amare și frățietate către tote națiunile conlocuitore, respectam legiloră sancționate și aluptarea reformării acelora patru Români, asupritóre numai pe cale și cu miejoace legali.“ Și pentru acele promisiuni Românii din Transilvania sunt pedepsiți cu disolverea comitetului soră, cu punerea sub privighere polițienescă a președintelui Mincelariu și a câtorăva membrii de comitetă, cu aruncarea în temniță a doi preoți românesci din ținutul dușului (1) pentru că aă cutezată a’și aduce aminti de condusele de la Mercurea și cu persecutarea întregii inteligințe române prin Iată locală. Orc péne cândă să se mai țată sumi acesta sclavie fără exemplu în lumea constituțională? Spuneți, ve rogă, Europei și lucrați pentru lămurirea adevărului măcară pe jumătate cu atâta ființă, câtă până Maghiarii pentru întunecarea lui și pentru amăgirea opiniunii publice europene. De ună timpu încace aici se vorbesc« multă două alianță triplă: franco-italianaaustriacă și omenii voră se credă că atuni, cându se va mai realisa și acesta idită, absorbirea totală a României In oceanură austro-maghiară nu se va mai amâna nici ună minută. De câteva iile se vorbesce chiar duă întâlnire a lui Beusz cu Bismark și se fcc ca obiectură principală de înțelegere ară li, după așteptările maghiare, tocmela pentru România, care, deci inte aceste faime este vreunii simbure de adeveri, se priimesce ad. de către diplomația européna ca nu mai fu de tergii. In fața acestor încercări periculose, ministerulu dv. se cert cu partitele din țară despre lâna caprei (2). Unele foi austriace susțină că Andrașil are se ocupe postură lui Beust și se adaungă cancelaria ală imperiului; atâta e secută că maghiarii se silescă. ca Ungaria se ocupe nă posițiune predominantă în monarhia austro-maghiara. Poliția d'aici a dată in urma unui comerciü formală de ameul, Ut câtă ii vine cumva a crede că ne aflămu in Africa. Uă compania de femei din Viena aduse aici mai multe fete și le vendură la nisce <). Unulți din acei preoți ișî facuse etudiile sale la universitatea Vienei, după acea a fust la profesore de istoria generală 6 ani; ambii preoți, Popescu și Cosma, erau la înălțimea chiarnării loră. (2). Este mai multă. Veți afla mai in urmă Red, case de prostituțiune. Întocmai după cum se vinde și altă marfă. In transportul acela din urmă, care sosi la Pesta, eraă treisprezece fete. Una dintre speculante se făcu nevăzută, spre a trece să parte din marfă la Alesandria. Încă in semnă de starea culture la noi 1). După „Puster Loyd“ din 2 Marte, No. 49, consulatul francesü din Pette va primi una atașată in persona d-lui comite Dunin (?), care va purta titluli de vice-consule. Aceași fata ne spune în No. 40 că secretariul consulatului americană din Viena a fostö Zilele aceste aici, spre a lua măsurile necesarii pentru înființarea unui consulatu americanitin Pesta și că Frideric Cochmeister ar fi designată pentru acelă postă. Altă dovada despre cugetulă Maghiariloră d va face din Austria o Ungaria este că: pasa partelorü pentru țeri străine li s’a dată uă formă nouă. In loculă vuitorului cu doue capete s’a pusă marca Ungariei și pe fața ăntăia, unde vine descrierea personală, în loculă testului germană de parie acumă s’a pusă numai testulă maghiară. Coresponehințele din Bucurescî ală „Nouei prese libere“ de la 18 Marte scrie despre călătoria la Plorescu a domnului Gogâlnicenu urmatórele : „A succeso d-lu Cogâlnicénu a liniști pe cetățeni din Ploiesei cei atătul de nemulțămiți și aplicați spre reseoă, care și a restaura pacea în acestă oasă mai revoluționarii de cătri tóte orașele României, ai cărui locuitori se numeră Intre adoratorii lui Brătianu. Cei mai mulți locuitori participă cu multă terore la alegerile deputațiloru la tóte ținuturile, era ținutulul moderațilorii se pare secura.“ Ca argumentă la mai multe împărtășiri ce vamă făcută d’aicî in corespondințele treirute, permiteți-mi a mai cita răte-va pasage dintruă corespondință de la Bucuresci a lui „Pester Lloyd“ din 15 Marte No. 6O. «Ca raportură imparțială , Zice corespondințele , vamă semnalată totădeauna politica cea neleală și neînțeleptă a lui Brătianu. Este un adeverată satisfacere pentru noi d’a paré apropi uă politică bună a regimeluĭ d’acum.. Aflu din isvoră competiote că ministeriale d’acumă se silesce a intra în relațiunî bune cu Austro-Ungaria. — Partita asia numită liberală-națională a tipărită un pasquill lung la „Siecle“ din Paris , in care acasă cu trădare pe rrgimele de ac! „servindă Intereseloră străine!“ Intr’acea Brătianonicii perd totă mai multă prospectură d’a mai ajunge la putere . poporațiunea Începe a privi tunurile cu ochi mai limpezi. „In fine ini fmă de laitorgi avé comunica și spirea importantă, că de la Berlin a sosită aici oroină d i se pune pe piciorü amicală și sinceră cătră Ungaria , consiliă , care crede că va fi urmată.“ Ministerialii d vóstre se iscelá deci crede (i) VcZLI „Po ter Lloyd 4 No 27. Tecuciu, 29 Marte 1869. Redacțiunii diarului ROMANULU. Onóre voué, frațiloră alegători din colegiulăală IV din Doljiă, carii, cu totă oposițiunea, ațî scăpată enorga țării, alegăndă pe ilustrulă patriotă Ion Brătianu. Go cel mai profundă respectă salutămă pe alesul vostru Ion Brătianu și pe patrioții alegători! Traiéscu constituțiunia: Iosefescu, C. Racoviță, maioră M. Buzdugan, I. Nicolau, N. Șerbănescu, Scarlet Motus, N. Furcohz, Tache anastasiu, C. Ghaniopulo, Vasiliu, Friză, majoră Xia«landesm, V. Anastasiu, C. Moisachi, Mihai Neculenu, V. Topliceanu, I. Dimitriu, F Morizun. • — C ■g JCIKamărăciune, ea roși, apoi c’un fi gestă bând, déri cu lóte verstea imperiosă, Imî făcu semnă se remâi — Ve cunosceți ora cumă domniloră ? Zise ca, după ce ne făcu semnă se ședemă și după ce’șliuă lucrulă. D. Friderich de Taluch a dato ore cândă din pirtea mead-lui Robert de Tivuarlen vă frumosa carte Intitulată Paulii și Virginia. Vă aduceți aminte dlori ? De multă incetasemă orice relațiuni cu familia Tivuarlen. ’Mî aducemă aminte forte bine de incidintele de care vorbia Bergeronetta, deri nu mai cunoscăută pe junele Robert«. Pare că nici nu av,amu bună voință pentru că acestă june era așia de inimoșii, in câtă vederea lui tmî făcea să vino impresiune de gelozie, de care nu adeveri voiemd se mĕ apără. Ela tmî Ziss cua P ° ü*teză graciósá care mo făcuse mĕ rușină, — Eramă âncă copilă cândă pentru ultima oră domnulă a venită la castelulu părintelui meu, imî Z'ífl eli! c’ună surisă tristă și blândă. M amă Schimbată forte multă d’atoncî și negreșită nu mai potăi cunoscută. — Erai uă copilă mântătoră, adăugai cu ironie, ére acumu ’esci ună june de aolașî felu; numai statura ți-ai schimbată. — O do ar fi dată Djeti, Z'so eîă fără se bage de sema la ceaa ce era sarcastică, în responsură meă, m’aî ve^ută mai fericită, maî nepăsătoră de câtă suntă astă ZL Ani modifică și caracterile și încă adesea în paguba fericirei nóstre. Robertă avea uă voce aliogetore ș’uă manieră d’a se tsprimă care ți atingea inima; acésta nué indispuse și maî multă contra lui. — Nu maî aî acelă spirită vidiă, veselă, romantică, ce scă c’aveaî altă dată/ adăuseî, c’mă tonă de rea voință. Pecată? — Celă pucină nu maî am neprevederea și sburdălnicia copiilărieî. — Acesta este legea comună, și ’n acesta semeni cu toți aceia care petrecă, Zi și cnipă surisă batjocoritoră. Te asecuru că nu faci uă eșepțiune. — Nici nu pretindă acesta, respunse ele privindu-me cu surprindere, dori fără cugeta âDcă că’î caută certă. Regretă însă simpulă trecută și fericirea perdută. Înaintea und persone care m’a vezută atâtă de nepăsători, atâtă de fericită. Atunci elu tăcu și privi c’uă melancolică iubire pe Borgeronetta, care lucra cu îndouită activitate, negreșită din causa supărării ce’i făcea cuvintele mele. Ea redică asupră-mî marii sei ochi albaștri cu d espresiune de imputare, care-mi stituie anima, pe urmă aținti asupra lui Robertă e’uă blândețe admirabilă. — Mi se păru că sufletele loră se contopiră în acea privire și suferii forte. — Nu ințelegă, domnule, adăugară d’uă dată, cumă se plânge că nu mai esti fericit« după cumă erai altă dată. Nu trăitscI óren Paris, în acestă centru ală tutori petrecețiloră, ală tutoră plăcerilor, ală tutori nebuniiloră ? Și maî are avuția, acra cheia de auri a tutoră lucruriloră pământului? — Nu mai amă avuția, domnule, acea chiăiă de aură s’a sfănnată în manele tatălui meu și numiară parereă după densa, déca n așă sei, vai! că averea dă și independința. — Fiindă june, nobile, strălucitorii, înțelegu cătă de durerosă trebuie se-țî fiă acésta perdere. Moștenitorii unui nume mare au un adeveră imperiosă necesitate de avere, căci, cu drept« se« cu nedrept«, nu se potă deprinde cu socrură și trebuie sa le fii forte greă a se supune lui, căndă se vedă constrinși de nevoie .... și de aceea te și plângă din totă inima mea, domnule comite. Ironia se zăria din ce in ce mai multă printre cuvintele mele. — Est pre bună, respinse Robert cu o demnitate rece. Simtă demnă de plănsă, adause elă, și âncă mai multă de fătă crezi, domnule; și nu, crede-me, pentru că póte voiă fi nevoită se-mi caută esistința un lucru, căci lucru să onoră, ci pentru că rangulă meă, de care cu tóte acestea nu pré ță semn, Imi causeza mai multe chinuri de cătă perderea averii mele. Nobleță obligă. Acésta lege are pretențiuni morale de cari n’ași voi se suferă și éra pentru ce sUDtă de plănsă. Nu ’Dțelesei bine ce ’nsemna aceste vorbe, scăpate, negreșite, dintru o mare preocupare și care păreau adresate mai multă Bergeronetta de cătă mie.filai a le pătrunde înțelesulu, déri Robert se tem d’a se esplica mai lămurită. Ilă Împunsei intr'ună chpă amar«, fără se țină sema de presința Bergeronettei. Elă 90 mulțămi a’mi respunde c’uă ironie perfectă. — Mi se pare, die, Z’sc éla surîdendă, că și d-ta te-ai schimbată muftă. Căci ln adeveră ce s’a făcută acea mare bună voință ce aretat micului Robert Ioi câmpiile de la Loc-Tudis Nu cumă va n’o maî merită? să póte ultimele dumitele relațiuni cu tatuic meă te-aă indispusă contra familiei sale?Mi se pare cu tóte acestea că cornițele de Tivuarien te-a primită totă déuna ca pe ună amică, căndă aî bine-voită a’lă visita, și trebuie se fi păstrată uă plăcută amintire despre primirea ce’țî făcea. — Totă déuna amă fostă fericită de bunăvoință a tatălui dumitele, și nu credă că aci amu lipsită respectu uî ce datorescă memorii sale. — De rocă, replică Robert, dérume tema că mi esti dispusă a aduce asupra fiului afecțiunea ce aveai pentru tată, și acesta mi in tristeza. Déca la templarea, precumă speră, me va f ce se te mai intélnesce la domni* sara Bergero»etta, me void sili se merita ceva mai multă amicla dumitele. Acésta politeță ironică, acésta b’ăDdețe sarcastică, me irită și mai multă, înțelesei fórte bine că elă ghise și simțimiotele mele pentru Bergeronetta și-mi inghipuiamă, că nu’mi manifestase eu atăta Finisto speranța d’a me revedé la désa Be cătă ca se mé facă se simță cătă de puțină ilă neliniștescă, și cătă încredere avea elă în meritele séle. Amorulă meu propriă fu atinsă, deveni impertinente; dară elă mĕ combătu cu atăta finețe și linise, nu cătă simțit că mé infurieză și mé retrases de téma se nu isbucnescă. Fuseseră destulă de ridixulă, ea se mai adaugă brutala necuviință a furiei. (Va urma.)