Romanulu, mai 1869 (Anul 13)

1869-05-01

:­82 ___ ROMANUL_ 1 MAI 11­18&9­ ­­ i)că n’arti fi v nilci la alegeri și déca nu stü fi opușii celor­ cari voia! se im­puie numai voința guvernului; prin urmare ci tre­­buiescö condam­națî.“ Déca mnulți sĕ­ mai in­­uiți cetini idL dechiară c’aö versut! cu o­­chili lor! fără de legile administrații,nil și lătâie’e ce ai suferitQ cetăț.ianii „suntQ cul­pabili, zice complicele guvernului, căci cine !e-a permisii a face asemeni dechiarărî, și pentru ce nu! luate de gătii și mau trașii dinaintea domnieî­ sele p’aceî agioțî ai de­­sordineî ș’ai scandalului, pentru ca nu le spune celü puțin! numele?“ dar! bieții ce­­tățianî n’aveau baionetele la serviciul­­lorii, nu puteai opune putere la putere , și nu voiseră âncă nici uă dată p’acei agințî, cari nu se vsdu de obicinuit! de­cât! atunci când! vini la putere amen! ca d. Gogălni­­cenu, nu face nimic și acesta, „nenorocire în­vinșilor!“ ei sunt­ culpabili. E că puterea tutorii argumentelorii de mii de ori repezite și rerepețite, prin cari or­ganul! complice arfi față­ de­ regi­orii guver­nului, pretinde a demonstra ca bătaia este protegere și mângăiere, și că nerușirea și jaful! este lib­rtatea cea mai deplină. Nu pretindemQ a analiza labirintul­ de fraze in care fiă­ce cotitură este formată de un­ argumente de puterea celor­ citate mai sus si și ’n care se 'inbulzesc! și se răsucesc­ si­lințele complicilor­ guvernului de a face apo­­teosa tutorii crimelor­ lui. Ceea ce vom­ face și m acesta de pe urmă parte a ar­­ticlului nostru, după cume ame făcuții în cele doue d’ântei­, este nu d’a no sili prin interpretări trase de perii a demonstra ade­vărul­, ci d’a espune simplu și curaja fapte dovedite prin acte oficiali ,și cari probeza în modulű cele mai nediscutabile crimele gu­vernului în alegeri. Terminarăm! în artic­ule trecutű cu co­legiulö alü treilea și acum! este rendiile co­legiului al­ patrulea; éasa, ch­iar­ după c­iua de 28 Marte, când­ se peepură alegerile co­­legiului al­ patrulea, se urmară fapte rela­tive la colegiulu alü treilea, atât­ de bogate In fapte au fostü alegerile acestui colegiu. Asla­fel, în Bucuresci, In z­iua de 28, d-niî Carada și Chiriacte Gheorghiu, scor­­tarii biu­­roului centrale ale colegiului al­ treilea, merge la localele comunei spre a faci o­­perațiunea r consemOnUiluî generale, conformi­ legii și care nu se făcuse in ajuns, din ca­usa că cele­l­alte secțiuni au adusesi­ra dosa­rele și voturile lor d, pene la oă oră înain­tată. La comună se făcea acuma alegerea pen­tru colegiule ale patrulea și radunaseră supla comanda a însuși d-lui Petre Gradiștinu tóte bandele cari băltiseră .și maltrataseră sa a­­junö pe cetățenî la tóte secțiunile capitalei, asta­ felü in cât­ localul­ comunei devenise un­ adevărat! locö de'tuplnire ale tutore sciritorii administraț'UDiÎ. D-niî Ca­rada și Gheorghiu , ascepta! într'uă cameră sepa­­raia sosirea președintelui, d. Ciocârlan­ pentru a vede ce­otărîre­an­ a lua; cnsa amenințări barbare se faci­ contra d-lorii,­­ensu­șî fralcufl d-lui Petre Grădiștanu vine ș’anunciă po­d. Carada se plece se.ț se’n­­chină ușia căci vieța sea iste In periplu. Ușia este închiși, ânsă sguduirî și menințărî silesc! pe­­ 1. Carada a’șî căuta ccăparea c­­șind! p­e ferastră. Lucrările definitive ale biurouluî controlle nu se pote scverși. d. Ciocârlan, ca președinte, și d. Carada ca so­cietat­e, protestă la procurare și c­­a asis­­tința legii pantru a termina lucrarea, cea-a ce nu s­ e făcu de câta la 31 Marte. Cu tote acestea guvernulű publici­ prin Monitoru, chiar și din z­iua de 28, carî erau aleșii ca­pitalii și cu câte voturi anume s'aleseseră. Unde și cumii s’a facute recensemântule ge­­n­iale, pe cându­legea proscrieri ele nu se pote face de câtă de biuroulO centralii și pe când și voturile secțiunii c entrate nu se publicaseră încă, acesta este nului­m a jx>liției lui electorale. treba guver­narii se re­­nime la colegiul și alți patrulea. La 28 Marie , era alegerea acestui co* * * legiu. Precumü are taráme mai suse, dis­­de-diminuța tate cetele care lucraseră pe la diferite culori la colegiuiü alți treilea se concentraseră la localulu comunei Bucuresci, unde era a »a face alegerea deputatului co­legiului al al patrulea, însu­și prefectura ju­­deciului Uiovii era în sala alegerii. Violențele comise au foștii identice cu cele de la co­legiulii al­ treilea. D. Carada fugindui peste ferdstră; amenințări de omori­ făcute tutorii delegaților și caii reeșiseră a 0 aleși cu tote fără­ dr­ legile aginților, ad­ministrațiunii; mai mulți cetățeni luați pe gená, Intre cari și d. I. Fălcoianu, care avé uă afacere tecnică la primăria, ba âncă acesta fu lovili și c­ unü ciomagii in capă pe cândă însu­șî fratele d-luî Petre Grădișt­nu, care Voia a’luapera, primi­ră palmă peste olunzu de la unulți di­ntre zbiri care nu mai respecta deja nici pe comandanții sói; écá infăci­­șarea alegerii colegiului al­ pa­trulea în județulfi­lfovii ca și in tote cele-l­alte. Mai mulți delegați protestară înscrisü contra acestora barbarii, aratând, anume că Popa Tache, Tase Scorțaon, Cl­ipiiiu și Badea, fără drepții d’a vota, veniseră în capul­ cetei lor, pe care o congederă după ce ’.șî asccu­­rară prin ea isbenda, cu cuvintele: „Băieți, acuma ve puteți duce, căci trebi sa ispră­viții.­* Prin asta­ folo da miljboc candidaturu guvernului la colegiuiu al­ patrulea de I­­ fova, ieși­n aperale cu unanimitatea votu­­rilor”. La Ploi­scî lucrurile se pe­trecură p­ uă scară și mai întinsă. Unii prote sta supsem­­nalii de 1.10 alegatori"réta destule de pre­­luigit tóte a menu­nte­le violențelor si comise. Din ele se constată că la multe comune ru­rale nu s’au făcuta alegeri de delegați, administrațiunea a Dumitu ca delegați func­c­­­ionari cu violarea legii electorale, sergenți de dorobanți și vagabonzi cunoscuți și carii făcuseră toate scandalurile din Ploiesci, pre­­cum: Alecu­ Sandrulesa , (acela care bătu împreună cu sergintele de dorobanți Mo­rco­­vescu, numite și eiű delegate, pe d-na Aizanli,­ Petrache Sotirö, (șefă care aruncase '­** *la după d. Candin­ și care bătuse pe Titu Gismaru, murite în urmă ) și alți mulți pe cari’î numesce protestule. Protestulü nu­­mesce anume și mai multe comune la cari s'au impuse asemeni delegați casăndu-se a­­legerile făcute de sătianî. Au luată par­te la vota ca delegați, indivizi carii vo­taseră deja la colegiuiü ale troițe, precum George Voicu­lescu , Iorgu Folescu și alții. Delegații au fost­ aduși, și ad­ că pretutin­deni, de prin judeciai, înconjurați cu doro­banț,­î, ca nisce adevĕrat T făcătorî de rele, apoi incluși în hanuri și alteținuțî de ad­­ministrațiune. In jurul 6 și ’n curtea localului alegerii era așezjată o știre de linie, cu mult nainte de ora 9. La porta localului erau­ sentinele cari Rii la§aU se iub­e Ut, câti pe acei delegași pe cari-i primia cota tulbură­­tori­ ore. Apoi dăcă vre­unulü era lăsații a intra, maltratările cele mai grozave și bătaia i le așteptau. Mulțiî delega și ieșiră cu capetele sparte. Martoro ocularii a fost însuși deputatul colegiului anteii de Prahova, d. I. Cantacu­­zino. Cei 110 declară prin protestulü lor­, că acela pentru care era si se voteze es­te d. Constantin Cantacuzino Rifovănu. In județul­ Argeș­, administrațiunea lo­cală nu s’a lăsată a fi întru nunirifi între­cută de cea de la Prahova. AmQ­are'ate deja cumu s’a ficuto aci alegerea, sau maî bine ț­ise numirea delegaților­. Aci primarul unei comune demisionase pentru­ că nu se mai găsia demne de postulQ seu, după ce ce disc de frică, supun­ amenințările su­pre­fectului și ale dorobanților!!, a falsifica ale­gerea. Când ai veni alegerea deputatului, de­legații fură aduși, ca pretutindeni, în­tre baionetele dorobanților­. Unu mare numere de cetățeni Influinți d­in Pi­tescu erau arestați de ma î­nainte pentru a nu pute vota ca delegați sau pentru a nu pute comunica cu delegații. PrefectulG sin­gurii intra printre denșii, poruncindu-le pe cine se alega și că de nu’iț vor­ asculta, va umplea pușcăria cu dânșii. Maî mulți dele­gați salianî, căci ceî din orași6 nu erau lă­sați a veni la unu lo­ fi cu ceî-l-alțî, voiră a alege tot­ pe fostule deputate salianu,d. C. Hristescu, însă aflând prefectul de acesta, se infor­ă și porunci arestarea și ntemnițarea de ’ndată a nefericitului Hristescu, care nu era culpabile de altă vină inspira mare încredere de câtu d’acea-a că conjudețenilor­ sei. Biletele de votare erau crise de mai ’nainte și sătenii nu făceau de câtă a le lua din mânele su­prefecților­ ș’a le pune în urnă Astă foia se procese pretutindeni. Pretu­­tindeî funcționarii numiți delegați cu viola­rea legii; pretutindeni bătăi, amenințări și votare supte impresiunea baionetei indap­­tată spre nefericitul­ saleDa. La Gorjiu, spre e­­xemplu, se aduce numai un plasă intre ba­ionete, se­­ ncin­de in sală, se constitue biu­­roul­ și sa voteză, apoi acea plasă se li­­berăză și alta este adusă totG astu­ielG. La 2­9 se terminară alegerile, casă per­secutările, terorisarea, bătăile Întemnițările se urmară mel­eö, du sh­urG cu scopul G d'a intimida pentru a năbuși protestările și chiar­ pentru a smulge atestate de bună purtare în favorea adm­inistrațiunii. Mulți din cetă­țenii cu mari principali cari protestaseră contra firä­ di.-regi­lorii guviroului, sunt­ cele puțin d cinamai^ mnaintea justiției, cânde nu sunt­ întemnițați. Ast­­fel, d. Gandiano este ținută la temniță, d-ni Anton Arion și Grigorescu, suntu loviți de acei­așî acusare ca și d-DU Candiano, cn să românii liberi. Judecătorule cere condamnarea tutorii trei la ocnă pe vieță. D. Radu Mihaiö, alesii ale colegiului anteri de Argeșu, este strasa Îna­intea justiției, asemene și mai mulți din ceî carii protestaseră contra arbitrarităților­ se­­vărșite la Slatina. La Pitesca, ușile temniței români totü închise p­ntru ceî carii fuseseră maltratați și bătuți la alegeri, sau pentu ceî carii avu­seseră coragiulti Uni și exprimă în publică o­­pirciunea asupra actelorü administrațiunii. Frații Golesc­ Irämitü uă depeșă Dom­nitorului, prin care afirmă csistința lutoră fără­ de-legiloră denund­ate pen’a i și d­tă liberarea celora arestați suptă a lorü ga­ranție; numai atunci, și după carerea Dom­nitorului, temnița se deschide dinaintea ce­­tățenilor, loviți de urgia administrațiuniiî. Asta­felu se urmă și se urmază mereu, luptă ochii națiuniî ș’aî Europtî întrege, și acei­a carii se degrada pen ’a pune pt-na lora in serviciulu unul guvernă culpabile d’atâto crime, nu roșescă d’a nega acea-a ce lumea intrega sole și vede că este adeveratu­. Ne oprimă aci, și esprimândul dorința ca cele doué luni de patimi și de crime prin carî ama trecută, se ne servesc a de ’nveță­­m­êntu p­ntru viitorii, — precumii au servită vitejiloră cetățianî ploieștenî carii au realisü acumu totu consiliilü comunale displvatü de guvernă, pentru a sfărima ui­­pi^di că­­n sevârșirea arbitraritățiloru­lui —­ am­intimü tutorii Romănilor, caiiî au cátit de puține simțiminte de demnitate naționale, urmatórele cuvinte din depeșia fraților­ Goleșcu către Domnitoriulu Românilor”, cari resumă în­­trega purtare a guvernului „Faptele fără de lege ale guvernu­lui au „coverșilu totu ce vă cugetare reu-voi­­„tőre a putută vrui dată se­.fi­inchi­­„puiescă pentru ca se imiască să na­­­ țiune Emiliu Costinescu. " -----—---- - Barbaria modernă sau civilisațiunea hună din secolului XIX. Susțineim­ din convincțiune intimă și sune fondate că este datoria , dreptul­ și intere­­sul, occidintelui latinö ar șî relua dominați­­unea In priintele Europei, prin reinoirea ve­­chilor ei legături de familie cu Latino-Românii din ambele Dacie. După noi , occidintele și privntele neo­­lati ni sunt­ cele doue stele frin­ ó3e și ne­­separabile, Castor et Polux, frați gemeni in constelațiunea continintelui, carii s­int si chiămațî a respândi lumina civilisațiunei fa­imé la apuse și răsăritu. Comunitatea de orig­nă, conservată chiar­ și după 18 secole de despărțire — la orga­n­ismul, limb î, in tradițiunî și datine, — care unescc pe strǎnepolulu vechilor­ colon! cu Italia mamă, cu Francia, Spania și Portugalia, surori genine, nu pote decât se legitime și so reclame reconstruirea sta­tutului latino-românic în patriele române, pe principiul­ de naționalitate, fără prejudiciul­ națiunilor­ vecine. Marea revoluțiune franceză, bine­ facctare geniului umane, a surpat­ puterea și nimbul vechielor­ saluri feudale; din ruinele lor, aö eș­ttO nouele societăți omogene in timpii nostril. Unitatea Italiei și unitatea Germanii­­ de Nord, constituite în ideile modernului drept­ publică. Revoluțiunea, aprope com­plinită în demolarea ruinelor­ barbariei, nu și-a putut­ termina opera, spre a tr­cc la redicare­a noului edificiu, căci, surprinsă prin prodib­une la 1815 asupra demolării, a fost­ ținută în locö; ea se prepară a re ncepe ac­țiunea gigantă, și Francia, astă-dată însoțită de Italia și Spania, va­sei se pună opera­rea in raportu cu progresulu inteligintei și ale luminelorü secolul ce Însăși ea creată. In vana reacțiunea feudală își pune tóte forțele a mențina situațiunea unei barbarii moderne, continuând­ subte­masca libera­lismului vechiul­ regimu de civilizațiune hună, presentându­aste­fele Europei din se­­col­ul­ XIX spectacole demne de timpii lui Atilla, spectacole care ne reapelă selbatec­ele Vandale, Gothe și Hune din evul­ mediu. Dere acesta civilisațiune huno-mongolă, devenită uă realitate și pusă In practică, prin escelenta in Ungaria babilona contra na­­țiunelor­ nemagiare și eminamente contra e­­lementului roman­ din Transilvania, Banatu, Crisiana, Marmația și Biorea, provocând­ uă agitațiune seriosă, crescândä In proporțiune cu dim­ensiunele claselor­ austro-maghiare, face ca situațiunea se ne inspire temeri de un­ nou naufragiu pentru lumea modernă și principiele ei umanitare la noi, e spuneada destinele națiunilor! Ia noul sorți! Se nu ni se țină că avem! actul! a mări un­ periclu imaginat! sau că, avisând! la interesele occidintelui, urmărim! scopuri e­­goistice și tindem! a nu asecuta uă predo­­minațiune ia privite, anga­jănd! occidintele latin! la­să solidaritate. Departe de noi intențiunea unei egemoniî, ami a probat! în toți timpii că voim! și cerem! se se respecte la tote națiunile drep­tul! de viață și unitate politică naționali, dare, in cât! pentru bunurile nostre, nu ne póte fi defetist! a le feri de ușurpațiune strai­­ne, puindu-se și supt! auspiciile întregului popor­ latin! din ambele emisfere. Suferințele nostre din­scoliî a! Înavuțit! cartea esperiențelor!, cartea vieței poporului român! și, când! acele­șî plage se repet!, când! flagelul! din trecut! reapare și ne a­­menință și în acest! seclu, pretins! al! ci­­vilisațiuneî, supt! ochii națiunilor! modernei Europe și face se ne credem­ transportate MISIud­EA OCCIDINTELUI LATIN IX ORIINTELE EUROPEI. „Les Kocietés alicieiines perissent; de le­­„urs mines sortent des societés nouveî­­„les: lois, opinions, priucipes miino, tont „est ehang-e. Une gntnde revolution est „accomplie, une grande revolution se „prepare: la France doit reeqmposer ses „annales, pour le« mettre en rapport a< ,,vec lesprogrhs de I’intelligehce.—Clia­­„teaubriand. Ettudes mi discoul's Jiisto­­„riques sur la diute de l'Empire romáin „1857, preface, p. U. „II laut tenir pour sacré ks droits de „l'komme; dussent Ies șouverains y faire „les plus grands sacrifices, on ne pout pas „se partag-er ici entre le droit et 1‘itti­­„lité. Le politique doit plier le genou de­­„vant la morale. — Kant. Essai jiLiloso­­„phique sur le paix jierpetuelle, 1795 „traduit pi. d. Barni 1853. „Quand on n'est pas sur d'un avenir, „d’une heure, qui .se soucie do ee que „fait, dit, et pense son roisin? II s'agit „bien de Nérón...............des Goths, des „Huns, des I andátcs..............II s'ag'it „bien du naiifrage de fancieiine monde, „lorsque nous nous trouvons engages dans „le naufrage du monde moderne Cha­­„tcaubrlad. 1. privire de fo i­. Jelii Închise ușa și fugi. A doua­­],i Edinga șaretă lui Stefan! mai obosită și mai palidă ca uă semeză după bo’a, care Își incerci cele d’ântéie puteri, și -î întinse mâna. — Am­endouî avem! să ne iertăm! multe lucruri unule altuia,­­Ilisto­ea, mă iubescî tu destule de mulții, Stefane, pentru ca să m­e poți cruța, totu­ asemenea ea și pe d-tea, In viitor! de Întristările u­nei asemenea­­ jile ? — Și d-tea, Edingo, spune mi.....me u­răscî pânß mic atâta m cât! presința mea chiar! să ’șî fie nesuferită? — Nu, ți-o jure , dere ceva me ?I­esce se fiu­ aspră și rea mai mult’8 de cât e pre­făcută. Amo In mine nesco supăr ărî care mugesc! și care se descepta la prima lovi­re. Ai vrea ore de la mine acea afecțiune banală și mineinosa, pe care e la modă ca bărbații și fem­­ile să ’și o dea. roc’proe! între dânșii ? *rt Oh ! ou tsiss Stefan!. — La asta mĕ gândescu. Fie­care din noi a avutu ijiua sca de uă amară sinceri­­tate . . . Ame surorile totu cea-a ce su­feri d-tea ; acésta e­­ să legătură misteriosă între noî. .Și, fără să ’iu privéscu, c’uă voce slabă, adaust!. — A­ este supărări d’altum intrel­a probeza ca anima mea n’a muritö ... se asceptamű ! I­ilele ce urmară după acesta esplicațiu­­ne, fură d­­ă dulceță relativă sub care s’as­­cundea m­ulte neliniștiri. Edvnga și Stefan! se observai! unule pe alturi! ; ea se temea [ele de atarecrea acelei vi­sel­i, care o res­­turnase, eh! că ta se citescu pe fată ’i sem­nele de cele ce avea­se se­lema șefi să spere. Ce-o ii voi tu ca se *nțelegă prin a­­ceste din urmă vorbe: s'asceptum­a ? are omnü simiim­ente adevăratu ’i le inspirase, sim­țimentul­ unei femei, căreia -i pare rea de emoțiunile perdute și doresce să se des­­cop­e ? sc­ ö că ’i fuseseră dictate de un­ spi­rit­ de caritate, după cum­ se mângâie unu! bolnav! cu promisiuni pompose ? Ela se si­­ li mat ántéiü s’o linislésca, ferindu-se d’a fi lengä dénsa pré desö și ne íntrándu ’i In cameră de câtu atunci, când­ era ch­iamale. Edingen nu a trebui multa, pentru ca se de­vie ificășî liniștită și veselă , dére se totü întorcea inprejurulu unora cessiuni cu pre multă artă, pentru ca se nu se ’nțelegă că gândirea sca ’i­erea coprins­ă de ceva. Stefan­ intrase la cabinetul­ seu și lucra cu silință, in cursa de câte­va septemănî, un mare descuragiare fin coprinse; nu vedé c’a făcut! vrum­! progresű In dobândirea i­­nimei Edingeî Ea are către dînsuri! stăru­ințele, surisrile, primirea amabilă ale unei surori, dore ale unei surori câte-vădată su­purată. Intre acestea Gabor Eckelsi intră într’uă dimineță la amiculu sei! ca uă suflare de vântu. — Ascultă, 1î­dise, nimeni nu mai scie ce ai, eu pote că nic Indruiesci!, — dér! tu aî aerul! uduî mortu, care a fost! redicah! din coșciug!, spuindu’i-se că încă trăiesce, toți ge uită unul! la altul!, toți susuiescu . . . a­st­­a nu pre merge. Tribue se te strecori prin tate , fă și tu ca mine. — §i tu ce fa... ? ~■ Plecu. E bătaia ’n 1 falia; m­e ducu se Intalnescö nisce tovarăși cutezători carii totu ochtescö spre partea de despre munți cu plani! d’a-’și duce treburile până în Tirol­. Miro­sul­ prafului de pușcă face­­ oto­dauna unu mare bine, vino, și în opin­iile vom­u ave bucuria de a da nisce lovituri de sabie. .. . Atunci... la dracu, déca tu te găndescî la altă ceva . . . — Eî bine! ne­amü lnvoile ... te in­­soțesc0. —­ Atunci fii gata, la ș­ase ore Vomi! fi pe drum­!. Depărtându-se Gabor, Stefano se dede jos la grajd! și alese două cai pentru serviciu, bătrânuri! husare, pe care­ la avea ca domes­­tice, bătu în palme la noutatea că mergeau la resbela și se jură că la șase ore vore puie se de suie și un vagon!. Comitesa, a­flându despre astă plecare, felicită pe Ste­fan! de hotărirea ce luase. — Cea ce faci­e demn! într'adever! d’unn! om!, li­pise ea, de la uni! timp! iococe nu te mai cunos­­ceama. Ștefan! se roși puțină, dore, redicându-și capul!­­ — Cloșca a murit!, Cloșca trăiesce, Cloșca totu­deuna,­­jisc dinsula, facând o alu­­siune la devisa familiei sa­e. In minutul! când­ își luară adio, Edvnga îi strânse tare mâna. — Déca ți s’amü In* templa vruă nenorocire, țin­e ea, singura­! lucru pe care nu -ți l’așî ierta nieî­ uădali este că nu mi l’aî făcut! și mie cunoscut!. (Sfirșitulu în numerul­ viitor!). Amédée Rcchard.

Next