Romanulu, mai 1869 (Anul 13)
1869-05-01
:82 ___ ROMANUL_ 1 MAI 1118&9 i)că n’arti fi v nilci la alegeri și déca nu stü fi opușii celor cari voia! se impuie numai voința guvernului; prin urmare ci trebuiescö condamnațî.“ Déca mnulți sĕ mai inuiți cetini idL dechiară c’aö versut! cu ochili lor! fără de legile administrații,nil și lătâie’e ce ai suferitQ cetăț.ianii „suntQ culpabili, zice complicele guvernului, căci cine !e-a permisii a face asemeni dechiarărî, și pentru ce nu! luate de gătii și mau trașii dinaintea domnieî sele p’aceî agioțî ai desordineî ș’ai scandalului, pentru ca nu le spune celü puțin! numele?“ dar! bieții cetățianî n’aveau baionetele la serviciullorii, nu puteai opune putere la putere , și nu voiseră âncă nici uă dată p’acei agințî, cari nu se vsdu de obicinuit! decât! atunci când! vini la putere amen! ca d. Gogălnicenu, nu face nimic și acesta, „nenorocire învinșilor!“ ei sunt culpabili. E că puterea tutorii argumentelorii de mii de ori repezite și rerepețite, prin cari organul! complice arfi față de regiorii guvernului, pretinde a demonstra ca bătaia este protegere și mângăiere, și că nerușirea și jaful! este librtatea cea mai deplină. Nu pretindemQ a analiza labirintul de fraze in care fiăce cotitură este formată de un argumente de puterea celor citate mai sus si și ’n care se 'inbulzesc! și se răsucesc silințele complicilor guvernului de a face apoteosa tutorii crimelor lui. Ceea ce vom face și m acesta de pe urmă parte a articlului nostru, după cume ame făcuții în cele doue d’ântei, este nu d’a no sili prin interpretări trase de perii a demonstra adevărul, ci d’a espune simplu și curaja fapte dovedite prin acte oficiali ,și cari probeza în modulű cele mai nediscutabile crimele guvernului în alegeri. Terminarăm! în articule trecutű cu colegiulö alü treilea și acum! este rendiile colegiului al patrulea; éasa, chiar după ciua de 28 Marte, când se peepură alegerile colegiului al patrulea, se urmară fapte relative la colegiulu alü treilea, atât de bogate In fapte au fostü alegerile acestui colegiu. Aslafel, în Bucuresci, In ziua de 28, d-niî Carada și Chiriacte Gheorghiu, scortarii biuroului centrale ale colegiului al treilea, merge la localele comunei spre a faci operațiunea r consemOnUiluî generale, conformi legii și care nu se făcuse in ajuns, din causa că celelalte secțiuni au adusesira dosarele și voturile lor d, pene la oă oră înaintată. La comună se făcea acuma alegerea pentru colegiule ale patrulea și radunaseră supla comanda a însuși d-lui Petre Gradiștinu tóte bandele cari băltiseră .și maltrataseră sa ajunö pe cetățenî la tóte secțiunile capitalei, asta felü in cât localul comunei devenise un adevărat! locö de'tuplnire ale tutore sciritorii administraț'UDiÎ. D-niî Carada și Gheorghiu , ascepta! într'uă cameră separaia sosirea președintelui, d. Ciocârlan pentru a vede ceotărîrean a lua; cnsa amenințări barbare se faci contra d-lorii,ensușî fralcufl d-lui Petre Grădiștanu vine ș’anunciă pod. Carada se plece se.ț se’nchină ușia căci vieța sea iste In periplu. Ușia este închiși, ânsă sguduirî și menințărî silesc! pe 1. Carada a’șî căuta ccăparea cșind! pe ferastră. Lucrările definitive ale biurouluî controlle nu se pote scverși. d. Ciocârlan, ca președinte, și d. Carada ca societate, protestă la procurare și ca asistința legii pantru a termina lucrarea, cea-a ce nu s e făcu de câta la 31 Marte. Cu tote acestea guvernulű publici prin Monitoru, chiar și din ziua de 28, carî erau aleșii capitalii și cu câte voturi anume s'aleseseră. Unde și cumii s’a facute recensemântule geniale, pe cândulegea proscrieri ele nu se pote face de câtă de biuroulO centralii și pe când și voturile secțiunii c entrate nu se publicaseră încă, acesta este nuluim a jx>liției lui electorale. treba guvernarii se renime la colegiul și alți patrulea. La 28 Marie , era alegerea acestui co* * * legiu. Precumü are taráme mai suse, disde-diminuța tate cetele care lucraseră pe la diferite culori la colegiuiü alți treilea se concentraseră la localulu comunei Bucuresci, unde era a »a face alegerea deputatului colegiului al al patrulea, însuși prefectura judeciului Uiovii era în sala alegerii. Violențele comise au foștii identice cu cele de la colegiulii al treilea. D. Carada fugindui peste ferdstră; amenințări de omori făcute tutorii delegaților și caii reeșiseră a 0 aleși cu tote fără dr legile aginților, administrațiunii; mai mulți cetățeni luați pe gená, Intre cari și d. I. Fălcoianu, care avé uă afacere tecnică la primăria, ba âncă acesta fu lovili și c unü ciomagii in capă pe cândă însușî fratele d-luî Petre Grădiștnu, care Voia a’luapera, primiră palmă peste olunzu de la unulți dintre zbiri care nu mai respecta deja nici pe comandanții sói; écá infăcișarea alegerii colegiului al patrulea în județulfilfovii ca și in tote cele-lalte. Mai mulți delegați protestară înscrisü contra acestora barbarii, aratând, anume că Popa Tache, Tase Scorțaon, Clipiiiu și Badea, fără drepții d’a vota, veniseră în capul cetei lor, pe care o congederă după ce ’.șî asccurară prin ea isbenda, cu cuvintele: „Băieți, acuma ve puteți duce, căci trebi sa isprăviții.* Prin asta folo da miljboc candidaturu guvernului la colegiuiu al patrulea de I fova, ieșin aperale cu unanimitatea voturilor”. La Ploiscî lucrurile se petrecură p uă scară și mai întinsă. Unii prote sta supsemnalii de 1.10 alegatori"réta destule de preluigit tóte a menuntele violențelor si comise. Din ele se constată că la multe comune rurale nu s’au făcuta alegeri de delegați, administrațiunea a Dumitu ca delegați funccionari cu violarea legii electorale, sergenți de dorobanți și vagabonzi cunoscuți și carii făcuseră toate scandalurile din Ploiesci, precum: Alecu Sandrulesa , (acela care bătu împreună cu sergintele de dorobanți Morcovescu, numite și eiű delegate, pe d-na Aizanli, Petrache Sotirö, (șefă care aruncase '** *la după d. Candin și care bătuse pe Titu Gismaru, murite în urmă ) și alți mulți pe cari’î numesce protestule. Protestulü numesce anume și mai multe comune la cari s'au impuse asemeni delegați casăndu-se alegerile făcute de sătianî. Au luată parte la vota ca delegați, indivizi carii votaseră deja la colegiuiü ale troițe, precum George Voiculescu , Iorgu Folescu și alții. Delegații au fost aduși, și ad că pretutindeni, de prin judeciai, înconjurați cu dorobanț,î, ca nisce adevĕrat T făcătorî de rele, apoi incluși în hanuri și alteținuțî de administrațiune. In jurul 6 și ’n curtea localului alegerii era așezjată o știre de linie, cu mult nainte de ora 9. La porta localului erau sentinele cari Rii la§aU se iube Ut, câti pe acei delegași pe cari-i primia cota tulburători ore. Apoi dăcă vreunulü era lăsații a intra, maltratările cele mai grozave și bătaia i le așteptau. Mulțiî delega și ieșiră cu capetele sparte. Martoro ocularii a fost însuși deputatul colegiului anteii de Prahova, d. I. Cantacuzino. Cei 110 declară prin protestulü lor, că acela pentru care era si se voteze este d. Constantin Cantacuzino Rifovănu. In județul Argeș, administrațiunea locală nu s’a lăsată a fi întru nunirifi întrecută de cea de la Prahova. AmQare'ate deja cumu s’a ficuto aci alegerea, sau maî bine țise numirea delegaților. Aci primarul unei comune demisionase pentru că nu se mai găsia demne de postulQ seu, după ce ce disc de frică, supun amenințările suprefectului și ale dorobanților!!, a falsifica alegerea. Când ai veni alegerea deputatului, delegații fură aduși, ca pretutindeni, între baionetele dorobanților. Unu mare numere de cetățeni Influinți din Pitescu erau arestați de ma înainte pentru a nu pute vota ca delegați sau pentru a nu pute comunica cu delegații. PrefectulG singurii intra printre denșii, poruncindu-le pe cine se alega și că de nu’iț vor asculta, va umplea pușcăria cu dânșii. Maî mulți delegați salianî, căci ceî din orași6 nu erau lăsați a veni la unu lo fi cu ceî-l-alțî, voiră a alege tot pe fostule deputate salianu,d. C. Hristescu, însă aflând prefectul de acesta, se inforă și porunci arestarea și ntemnițarea de ’ndată a nefericitului Hristescu, care nu era culpabile de altă vină inspira mare încredere de câtu d’acea-a că conjudețenilor sei. Biletele de votare erau crise de mai ’nainte și sătenii nu făceau de câtă a le lua din mânele suprefecților ș’a le pune în urnă Astă foia se procese pretutindeni. Pretutindeî funcționarii numiți delegați cu violarea legii; pretutindeni bătăi, amenințări și votare supte impresiunea baionetei indaptată spre nefericitul saleDa. La Gorjiu, spre exemplu, se aduce numai un plasă intre baionete, se ncinde in sală, se constitue biuroul și sa voteză, apoi acea plasă se liberăză și alta este adusă totG astuielG. La 29 se terminară alegerile, casă persecutările, terorisarea, bătăile Întemnițările se urmară meleö, du shurG cu scopul G d'a intimida pentru a năbuși protestările și chiar pentru a smulge atestate de bună purtare în favorea administrațiunii. Mulți din cetățenii cu mari principali cari protestaseră contra firä di.-regilorii guviroului, sunt cele puțin d cinamai^ mnaintea justiției, cânde nu sunt întemnițați. Astfel, d. Gandiano este ținută la temniță, d-ni Anton Arion și Grigorescu, suntu loviți de aceiașî acusare ca și d-DU Candiano, cn să românii liberi. Judecătorule cere condamnarea tutorii trei la ocnă pe vieță. D. Radu Mihaiö, alesii ale colegiului anteri de Argeșu, este strasa Înaintea justiției, asemene și mai mulți din ceî carii protestaseră contra arbitrarităților sevărșite la Slatina. La Pitesca, ușile temniței români totü închise pntru ceî carii fuseseră maltratați și bătuți la alegeri, sau pentu ceî carii avuseseră coragiulti Uni și exprimă în publică opirciunea asupra actelorü administrațiunii. Frații Golesc Irämitü uă depeșă Domnitorului, prin care afirmă csistința lutoră fără de-legiloră denundate pen’a i și dtă liberarea celora arestați suptă a lorü garanție; numai atunci, și după carerea Domnitorului, temnița se deschide dinaintea cetățenilor, loviți de urgia administrațiuniiî. Astafelu se urmă și se urmază mereu, luptă ochii națiuniî ș’aî Europtî întrege, și aceia carii se degrada pen ’a pune pt-na lora in serviciulu unul guvernă culpabile d’atâto crime, nu roșescă d’a nega acea-a ce lumea intrega sole și vede că este adeveratu. Ne oprimă aci, și esprimândul dorința ca cele doué luni de patimi și de crime prin carî ama trecută, se ne servesc a de ’nvețămêntu pntru viitorii, — precumii au servită vitejiloră cetățianî ploieștenî carii au realisü acumu totu consiliilü comunale displvatü de guvernă, pentru a sfărima uipi^di căn sevârșirea arbitraritățilorului — amintimü tutorii Romănilor, caiiî au cátit de puține simțiminte de demnitate naționale, urmatórele cuvinte din depeșia fraților Goleșcu către Domnitoriulu Românilor”, cari resumă întrega purtare a guvernului „Faptele fără de lege ale guvernului au „coverșilu totu ce vă cugetare reu-voi„tőre a putută vrui dată se.fiinchi„puiescă pentru ca se imiască să na țiune Emiliu Costinescu. " -----—---- - Barbaria modernă sau civilisațiunea hună din secolului XIX. Susțineim din convincțiune intimă și sune fondate că este datoria , dreptul și interesul, occidintelui latinö ar șî relua dominațiunea In priintele Europei, prin reinoirea vechilor ei legături de familie cu Latino-Românii din ambele Dacie. După noi , occidintele și privntele neolati ni sunt cele doue stele frin ó3e și neseparabile, Castor et Polux, frați gemeni in constelațiunea continintelui, carii sint si chiămațî a respândi lumina civilisațiunei faimé la apuse și răsăritu. Comunitatea de orignă, conservată chiar și după 18 secole de despărțire — la organismul, limb î, in tradițiunî și datine, — care unescc pe strǎnepolulu vechilor colon! cu Italia mamă, cu Francia, Spania și Portugalia, surori genine, nu pote decât se legitime și so reclame reconstruirea statutului latino-românic în patriele române, pe principiul de naționalitate, fără prejudiciul națiunilor vecine. Marea revoluțiune franceză, bine facctare geniului umane, a surpat puterea și nimbul vechielor saluri feudale; din ruinele lor, aö eșttO nouele societăți omogene in timpii nostril. Unitatea Italiei și unitatea Germanii de Nord, constituite în ideile modernului drept publică. Revoluțiunea, aprope complinită în demolarea ruinelor barbariei, nu și-a putut termina opera, spre a trcc la redicarea noului edificiu, căci, surprinsă prin prodibune la 1815 asupra demolării, a fost ținută în locö; ea se prepară a re ncepe acțiunea gigantă, și Francia, astă-dată însoțită de Italia și Spania, vasei se pună operarea in raportu cu progresulu inteligintei și ale luminelorü secolul ce Însăși ea creată. In vana reacțiunea feudală își pune tóte forțele a mențina situațiunea unei barbarii moderne, continuând subtemasca liberalismului vechiul regimu de civilizațiune hună, presentânduastefele Europei din secolul XIX spectacole demne de timpii lui Atilla, spectacole care ne reapelă selbatecele Vandale, Gothe și Hune din evul mediu. Dere acesta civilisațiune huno-mongolă, devenită uă realitate și pusă In practică, prin escelenta in Ungaria babilona contra națiunelor nemagiare și eminamente contra elementului roman din Transilvania, Banatu, Crisiana, Marmația și Biorea, provocând uă agitațiune seriosă, crescândä In proporțiune cu dimensiunele claselor austro-maghiare, face ca situațiunea se ne inspire temeri de un nou naufragiu pentru lumea modernă și principiele ei umanitare la noi, e spuneada destinele națiunilor! Ia noul sorți! Se nu ni se țină că avem! actul! a mări un periclu imaginat! sau că, avisând! la interesele occidintelui, urmărim! scopuri egoistice și tindem! a nu asecuta uă predominațiune ia privite, angajănd! occidintele latin! lasă solidaritate. Departe de noi intențiunea unei egemoniî, ami a probat! în toți timpii că voim! și cerem! se se respecte la tote națiunile dreptul! de viață și unitate politică naționali, dare, in cât! pentru bunurile nostre, nu ne póte fi defetist! a le feri de ușurpațiune straine, puindu-se și supt! auspiciile întregului popor latin! din ambele emisfere. Suferințele nostre dinscoliî a! Înavuțit! cartea esperiențelor!, cartea vieței poporului român! și, când! aceleșî plage se repet!, când! flagelul! din trecut! reapare și ne amenință și în acest! seclu, pretins! al! civilisațiuneî, supt! ochii națiunilor! modernei Europe și face se ne credem transportate MISIudEA OCCIDINTELUI LATIN IX ORIINTELE EUROPEI. „Les Kocietés alicieiines perissent; de le„urs mines sortent des societés nouveî„les: lois, opinions, priucipes miino, tont „est ehang-e. Une gntnde revolution est „accomplie, une grande revolution se „prepare: la France doit reeqmposer ses „annales, pour le« mettre en rapport a< ,,vec lesprogrhs de I’intelligehce.—Clia„teaubriand. Ettudes mi discoul's Jiisto„riques sur la diute de l'Empire romáin „1857, preface, p. U. „II laut tenir pour sacré ks droits de „l'komme; dussent Ies șouverains y faire „les plus grands sacrifices, on ne pout pas „se partag-er ici entre le droit et 1‘itti„lité. Le politique doit plier le genou de„vant la morale. — Kant. Essai jiLiloso„phique sur le paix jierpetuelle, 1795 „traduit pi. d. Barni 1853. „Quand on n'est pas sur d'un avenir, „d’une heure, qui .se soucie do ee que „fait, dit, et pense son roisin? II s'agit „bien de Nérón...............des Goths, des „Huns, des I andátcs..............II s'ag'it „bien du naiifrage de fancieiine monde, „lorsque nous nous trouvons engages dans „le naufrage du monde moderne Cha„tcaubrlad. 1. privire de fo i. Jelii Închise ușa și fugi. A doua],i Edinga șaretă lui Stefan! mai obosită și mai palidă ca uă semeză după bo’a, care Își incerci cele d’ântéie puteri, și -î întinse mâna. — Amendouî avem! să ne iertăm! multe lucruri unule altuia,Ilistoea, mă iubescî tu destule de mulții, Stefane, pentru ca să me poți cruța, totu asemenea ea și pe d-tea, In viitor! de Întristările unei asemenea jile ? — Și d-tea, Edingo, spune mi.....me urăscî pânß mic atâta m cât! presința mea chiar! să ’șî fie nesuferită? — Nu, ți-o jure , dere ceva me ?Iesce se fiu aspră și rea mai mult’8 de cât e prefăcută. Amo In mine nesco supăr ărî care mugesc! și care se descepta la prima lovire. Ai vrea ore de la mine acea afecțiune banală și mineinosa, pe care e la modă ca bărbații și femile să ’și o dea. roc’proe! între dânșii ? *rt Oh ! ou tsiss Stefan!. — La asta mĕ gândescu. Fiecare din noi a avutu ijiua sca de uă amară sinceritate . . . Ame surorile totu cea-a ce suferi d-tea ; acésta e să legătură misteriosă între noî. .Și, fără să ’iu privéscu, c’uă voce slabă, adaust!. — A este supărări d’altum intrela probeza ca anima mea n’a muritö ... se asceptamű ! Iilele ce urmară după acesta esplicațiune, fură dă dulceță relativă sub care s’ascundea multe neliniștiri. Edvnga și Stefan! se observai! unule pe alturi! ; ea se temea [ele de atarecrea acelei viseli, care o resturnase, eh! că ta se citescu pe fată ’i semnele de cele ce avease selema șefi să spere. Ce-o ii voi tu ca se *nțelegă prin aceste din urmă vorbe: s'asceptuma ? are omnü simiimente adevăratu ’i le inspirase, simțimentul unei femei, căreia -i pare rea de emoțiunile perdute și doresce să se descope ? sc ö că ’i fuseseră dictate de un spirit de caritate, după cum se mângâie unu! bolnav! cu promisiuni pompose ? Ela se si li mat ántéiü s’o linislésca, ferindu-se d’a fi lengä dénsa pré desö și ne íntrándu ’i In cameră de câtu atunci, când era chiamale. Edingen nu a trebui multa, pentru ca se devie ificășî liniștită și veselă , dére se totü întorcea inprejurulu unora cessiuni cu pre multă artă, pentru ca se nu se ’nțelegă că gândirea sca ’ierea coprinsă de ceva. Stefan intrase la cabinetul seu și lucra cu silință, in cursa de câteva septemănî, un mare descuragiare fin coprinse; nu vedé c’a făcut! vrum! progresű In dobândirea inimei Edingeî Ea are către dînsuri! stăruințele, surisrile, primirea amabilă ale unei surori, dore ale unei surori câte-vădată supurată. Intre acestea Gabor Eckelsi intră într’uă dimineță la amiculu sei! ca uă suflare de vântu. — Ascultă, 1îdise, nimeni nu mai scie ce ai, eu pote că nic Indruiesci!, — dér! tu aî aerul! uduî mortu, care a fost! redicah! din coșciug!, spuindu’i-se că încă trăiesce, toți ge uită unul! la altul!, toți susuiescu . . . asta nu pre merge. Tribue se te strecori prin tate , fă și tu ca mine. — §i tu ce fa... ? ~■ Plecu. E bătaia ’n 1 falia; me ducu se Intalnescö nisce tovarăși cutezători carii totu ochtescö spre partea de despre munți cu plani! d’a-’și duce treburile până în Tirol. Mirosul prafului de pușcă face otodauna unu mare bine, vino, și în opiniile vomu ave bucuria de a da nisce lovituri de sabie. .. . Atunci... la dracu, déca tu te găndescî la altă ceva . . . — Eî bine! neamü lnvoile ... te insoțesc0. — Atunci fii gata, la șase ore Vomi! fi pe drum!. Depărtându-se Gabor, Stefano se dede jos la grajd! și alese două cai pentru serviciu, bătrânuri! husare, pe care la avea ca domestice, bătu în palme la noutatea că mergeau la resbela și se jură că la șase ore vore puie se de suie și un vagon!. Comitesa, aflându despre astă plecare, felicită pe Stefan! de hotărirea ce luase. — Cea ce facie demn! într'adever! d’unn! om!, lipise ea, de la uni! timp! iococe nu te mai cunosceama. Ștefan! se roși puțină, dore, redicându-și capul! — Cloșca a murit!, Cloșca trăiesce, Cloșca totudeuna,jisc dinsula, facând o alusiune la devisa familiei sae. In minutul! când își luară adio, Edvnga îi strânse tare mâna. — Déca ți s’amü In* templa vruă nenorocire, ține ea, singura! lucru pe care nu -ți l’așî ierta nieî uădali este că nu mi l’aî făcut! și mie cunoscut!. (Sfirșitulu în numerul viitor!). Amédée Rcchard.