Romanulu, iulie 1869 (Anul 13)
1869-07-10
ANULU ALU TREI SPRE PEILEA VOIESCE ȘI VE PUTEA. Len Levi. Pe anii...., p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni » « 12 * 15 Pe uă lună « « 5 * 6 Unü exemplaru 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust. JOUI, 10 IULIU 1869. LUM1NÉZA-TE Șl VÉ1 FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea pianului. In districte la corespondințiî pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNȚUURILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunîsi reclame, linia.. 2 bînoni SERVICIU TEUEDRAMOW AKii PRIS, 21 Iulie. Roucher este numit președinte ale Senatului. Lavalette ambasadore la London. Deputații din stânga au otărită se facă un declarare în privința prorogării Camerei. Toții asemeneau otărttii a face și deputații tier sparti. MADRID, 21 Iuliu. S’a descoperiti uă conspiratiune contra lui Serrano, Prim și Rivera. LONDON, 21 Iuliu. Camera Lonjilorö a otoritit a susține amendamentele sale în privința legii despre biserica din Irlanda. Serviciulü privații ale Monitorului. PARIS, 20 Iulie. — Mareșalul Vaillant S’a numit ministru al casei imperiale. Consiliul de miniștrii a decisă astăzi, ca Camera să nu fie convocată de câtă după terminarea deliberațiuniloru Senatului. Bucuresci, 2 Coptorii. Lăsămil astăzi cuvântul a unuia dintre corespondinții noștri din Pesta. Cele ce diseram în revista nbstră de ieri, despre scopurile guvernului austro-maghiar, în privința Românilor, se explică și se confirmă astăzi cu tărie și chiaritate de către corespondința nostră din Pesta, pe care o publicămă puțin mai la vale. Se explică pentru orice Românii, fără osebire de opiniuni politice, căci corespondința nostră presintâ acte, acte oficiale și de mare însemnătate. Se explică și se lămuresce, căci, după ce espune actele, corespondintele nostru ne arestă, în câteva linii numai — deja lămurită și ca unu adevĕratu omu politicü •— unde este reula și care este leaculu, asta íelu ín câtu nici una Românü nu va mai putea crîce, cândü ílu va năpădi reula, că n’a scrutü, că n’a fostu prevestită. Suntu mai multe cestiunile cele însemnate pe care le espune și le desbate corespondintele nostru și, încă vă dată, ilu lăsămă astăzi se vorbescă, căci nu putemu vorbi nici mai bine, nici mai lămurită. Uă singură cestiune numai vomü atinge-o aci. ADMINI8TRAȚIUNSA IM PASAGIüLU ROMÁM O, Mo. l.-~ REDACȚIUMEA IM STRADA COLȚEA Mo. -42. Bugetulu chieltuieleloru, presintata la Pesta, este de 91,500,000 de fiorini. Acesta mare sacrificiu de bani ce face Ungaria, pentru care îmbunătățiri este ? Puține cuvinte trebuiescÜaci, căci cifrele vorbescu puteri ca. Din 91,500,000 fiorini, 85,700,000, sunt destinate pentru luptă, pentru ministeriele de resbelț și de marină , lasandü pentru tote cele lalte ministerie numai suma de 5,500,000. Cu tote aceste cheltueli, care simtă fără exemplu în lume, mai cu semă în timpi de pace și lasă națiune strivită luptă sarcina datorielor și sleită prin deficite, totu nu se mulțămescă Austro-Ungarii și mai adaugă, pentru anulü 1870, la ministeriul de resbelü încă 7,500,000 de fiorieni, ca cheltuielă straordinară, ceea ce facă 93,200,000, pentru resbelu și 5,800,000 pentru tote celelalte cheltuieli ale ministerielor, din cari — cumű se va vede — celu de esterne, celu cu propaganta, ie singura ela 4,100,100 fiorini. E că cumu Austro-Ungaria lucreza și se pregătesce pentru . . . . . . . Pace! Ș’acum el mai pote fi are una singură Româna, care se nu ’nțelegă de ce d-nu de Beust felicită pe bd. Dumitru Ghica și Cogălnicenu, pentru isbenda dumneloru în alegeri și totu d’uă dată presa, plătită de ministerie, atacă națiunea română? Atacurile, orice corespondintele nostru, suntu acumu mai puțină pe faclă, deru totu suntu, și destulă de dese. Atacurile suntu mai puțin pe faclă, déru „aginți, provocatori dincolo și dincoce de Carpați“ sunt manageri și mai numeroși. Atacucurile sunt mai puțină pe faclă, deja săparea este mai actâncă și mai generale în tote, și chiar în privința regulării otarelor, precum se va vedea mai la vale in corespondința nostră. Și acestea ministerulü actuale le numesce „triumfurile séle în afară“ ?!! In adevĕru, triumfulü seli din afară este egala cu celü pe care Pa dobândită în întru. Aci măciuca lui Popa Tache, ș’acolo disprețială și ternocopulu austro-maghiarü lucrănd cu activitate la deiluarea temelieloru statului românü, despre care foile austro-maghiare au acuma atâta respectă, în câtă clipa că „dincolo de orarele Moldaviei, nici că se cunosce esistența unui asemene Statu“. E că unde conduce politica de resburare în întru și triumfurile prin bande electorale, prin buna voință a lui Hamalu, Geambașiu, Țicu ș. c. I. D. de Beust felicită pe miniștrii d’acestă isbăndă a lom, cândă casa ei T icu, cumű t^ise d. Cogălnicenu, în nota prin care a respunsu la nota agintului Franciei, că „unii ministeriu trebuie se urmeze voinței națiunii,“ atunci străinii rncepű a rîde ș’a insulta, încep și a spune că nu este națiune acolo, unde d. Cogălnicenu se face viziru, că n’avemă autonomiă, că nu suntem ü unü Stătu, și ceru séu supunere brică séu aprobarea lui Popa Tache, la ori ce cerere a loru sau ... invasiune și anesare. Acesta este logica fapteloru. „Legile, clise Montesquieus, suntu raporturile necesarie, cari decurgu din natura lucrurilorü“. Când liderü guvernulu a voită ca ființa sea se decurgă din fraudă și măciucă, pe câtă timpu se va ține de principiulü acesta alü nascerii séle, nu putemu astepta din afară de câtă pentru astă-i disprețiu și pentru mâne măciuca, și ministeriulu actuale nu pute qlîce nimica, căci străinii îi voru elice. „Ale téle dintru ale téle!“ aiamm CORESPONDINȚA PARTICULARA A „ROMULUI.“ Pesta, 11 Iulie, 1869 Astă-i si e ziua deschiderii delegațiunilor la Viena, a carora desbaterî voru da materialii mon Ziaristicei europene. Două mai cu semn sunt obiectele, cu cari se voru ocupa acele corpuri unice în felulu lorü, în tota Europa. Celu d’ánteiü este bugetulu comunü alü imperiului pentru 1870, al doilea e famósa „Carte roșia no. 3.“ Poiectulu de bugetu, ce se va propune delegațiunilor, este urmatorulu : Pentru ministeriulu de esterne. 4,00.000 fiorini. Pentru ministeriulu de resbelu. . 78,100.000 fiorini. Pentru ministeriulu de marină. . 7,600.000 fiorini. Pentru ministeriulu de financie. . 1,600.000 fiorini. Pentru oficiul suprem de comptabilit. 100,000 fiorini. Suma 91,500,000 fiorini. La care se mai adauge „pentru anulü 870 ma estraordinarü, pentru trebuințe de resbelu“ în sumă de 7,500,000 fiorini» . Suma totală 99,000,000 fiorini. E fórte instinctiva acesta bugetü, mai cu sema în privința adausului si caordioară pentru trebuințe de resbelu. Dé la austro-ungaria cea bancrută se vede silită a face asemene adausü, tocmai acuma, cândva introdusă sistema cea mai economică în toți ramă administrațiunii, apoi acesta e semnă invedurată că neamai apropiată de acele mari eveniminte, cari vom decide asupra sorții multor popore. Pe Români, mai multă decâtă pe oricare dintre națiunile Austriei și ale Orientelui, are trebui se-î intereseze acesta impregiurare. Insă instrumentele maghiarismului nu lasă România a se reculege, a’șî consulta puterile ș’a se ’otări în liniște. Dincolo ca și dincolo de Garpațî aginții provocatori suntă maî energici decâtă oricând în misiunea loru infernală, d’a susține cu orî ce prețu discordia între Români. Desele schimbări și prefaceri în cabinetula d-vóstru, principială „resbunarii, “ adoptată In politica de stată a domnilor, miniștrii Ghica și Goghinicenu, facă imposibile prepararea demnă a României pentru înfruntarea atacurilor ce o ascepta. Nu este d’ajunsö ca diversele partide se se unesc. In ora extremă, pentru respingerea inamicului străină, ci, pentru ca învingerea se reușiască, sa cercuă pregătire bună, care, lăsată pe ora din urmă, este cu neputință. Cândă bol. Ghica-Cogălnicenu ar fi sinceri, devotați causei patriotice, n’ar fi curmată opera înarmării țerii. Întreprinsă la timpulă celă mai oportunu și cu destulă prevedere de domnulu I. Brăianu. Astăzi, ca nici uădată, s’adeveresce adagială : „Si vis pacem, para bellumi". Pe poporele tari nu le atacă nimeni, ele suntu respectate. Cine se sei ajuta, este ajutată. Codarțiiî insa suntu părăsiți, suntu perduțî. Sartea nóstra, numai cândă vomă face-o noi, va fi mulțămîtare. Despre „Cartea roșia No. 3,“ se sciu péne acumă doue lucruri: că „ea conține 47 depeșe și că astă dată, grațiă domnului Cogâlnicenu, ea nu va mai pute numi Romania „une mare arsenala“. In ședința de ieri Camera Ungariei a primită, cu puține modificări și cu maî puține desbaterî, convențiunea poștală inchiriată cu România și Serbia. Cabinetulu d’aicî se interesezi d’unu timpuricóce, cu deosebire despre liniele ferate din vriiine. Sciți că acesta cabinetu, nn scopulescă d’a lăsa România isolată, lipsită d’orîce aliată, ș’a pusă d’unu timpu íncóce tota silința a câștiga . în partea sea și pentru scopurile sale pe Serbia» Intre alte mijjloce, diplomația maghiară se folosesce acuma și de causa drumului ferată din Turcia, care se construiesce acumă spre centrul Europei. După câtă seimă, cabinetulu de la Constantinopole voia se lucreze inadinsă, ca linia sa nu trece pe la acele puncte din Serbia, cari ar satisface mai multă interesară Serbiei; domnii Baust și Andrassy interveniră la Constantinopole pentru interesele Serbiei și, după foile austro-maghiare, Pórta este aprópe a împlini dorința acelora domni. Se crede că ’D causa acesta ar fi lucrată multă și d-nu la Klapca la Paris. De alta mintre și interesele Ungariei reclamă ca liniă se trec pe la punctele pretinse de Serbia. Afară de acesta tocmai acuma se negocieza una tratată de comerciu între Serbia și Ungaria, pentru ca legamintele între aceste doue popore să fie cu atâtă mai multe și mai intime. Ce face diplomația română pentru paralizarea incercarilor maghiare ? Și calea ferată din Turcia nu pate să atingă intre nimica interesele romane? Am fi dorita ca d. Ghica se ne dea mai bine dovedi despre „triumfarea in politica esternă,“ cu care se lăudase âncă pen’a nu lua bine in mână frenele ministeriului seă și pen’a nu face nici una pasă în acea direcțiune. Din tóte aceste se pote vede că afacerile României stai mai reă decâtă ori cândă și nu intru și ’d afară. Totulü ce i-a adusă politica lui Ghica-Cogalnicenu e: că glamele austro-maghiare o atacă pe facă mai puciniă, pentru ca cu atâta mai multă să-i putä strica prin acțiuni diplomatice. Beust și Andrassy sunt, ce e dreptă, mai mulțămită Mulțămirea acesta semena însă cu a răpitorului, cândfi se vede aprópe d’a pune mâna pe prada sa. Se pare că transilvane nu cuteza se atingă nimică despre triangularea Transilvaniei prin ofîciării Statului majoră austriacă. Acea țară se măsurase din partea armatei încă numai că dată în timpul imperatuluî Iosif II. Astă dată triangularea se face cu esactitate faultă mai mare, apoi cu aceașî ocasiune se facă și studii seriose, asupra mai multorü punte și țină de operațiune pentru coșuri de resbela. In modulă acesta vomă căștiga să cartă geografică a Transilvaniei, pote mai exactă și decâtă cea a ce s’a ridicată pentru România de dincole de Milcova In anii 1855 și 1856. Sub pretesta că Românii transilvani cugeti la rebeliune, era Moldavo-Romănia la iovasiune, se voră Întări câte va puncte de supt FOITA ROMANULUI, aventura LUI LADISLAS BOLSKI*) XVII. Era la 17 Martie spre ameni. Nu voia uita acesti dată. In timpu de cincispre izece <jile iarna se domolise. In noptea trecută unu veniti aspru, străbătătorii, se redicase, ș’uă ninsare imbelșiugată acoperise orașiulă cu unu covorü grosu, care, năbușindă vuietulu pasuriloru, mărea universala tăcere, căci orașiulă tăcea; <Ziua caruceloru influințase asupră ’i ca ună narcotică, ca unu amețitoru, ș’o adîncase Intruna somnu de mórte, tainică, agitată de visul ü reu ala cugetariloru ș’ală amintirii sângelui versată. Dejunasemü din picioire cu Pudel; erama singuri în prăvălie. Legândă lntrună colță, cu pieptenele n mână, erama ocupată a confecționată perucă. Pudel purta în cuce și -ncolo stomaculauî ceja mare și capulü Iul secă. De cândă cu roua mea avea* A vede numerile de la 10, 11, 12, 13, 14 IS, la 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30 lunii, 1, 2,3, 4, 5, 6, 7, 8, și 9 Iubiu tură, și inspiraț milă milă desprețujtdre, pe care nu -șî da ostenela a o ascunde. După privirea piezișă și reü-voltare, ce -mi aruncau ochii lui de bruscă, pare că eram plini de lepră. Mirosiama a strenga, a spând jurătóre. De bună sema ela me mai ținea la dênsula prin ordinulu poliției și i se poruncise se me facă se vorbescu. Am fi trebuită una alta oma de câtu Pudel, pentru a ’mî păsejii tainele. Pe cându lucramu la peruca mea, elü îmi adresă una după alta mai multi întrebări insidióse. Déru crapulu nu se prinse de locu în undiță. — A propositu, soii tu Wilson scriea de astă diminață? reluă elű. Locotenentele K . . . , acela care a comandată facă mai deună-ța ... ei bine este trasă dinaintea unei comisiuni de resbelu. Comandantele orașiuîuî voia negreșită ca ele se fiă degradată. Dérü escelințele loră aă judecată c’acestă gentilă băiată nu este culpabile de’ catu d’una escela de zelu; ei Dómnea făcută uă mică nebunie. Va fi permutată In altă garnisonă, éca totü. Va fi trimisü la Varșovia. Tu nu creiî, Wilson, că escelințele lorü au avută dreptate? — Așî voi se vede nisce escelențe, cari n’au dreptate, îi respunsemu. Acésta e meseria loru, precumu a nóstra este d’a face peruci. Nu sciu ce sunt respunsi, nu ’să mai ascultamă. Me gândiamă la femeia ’n sdrențe, redicândă capulă copilului scă ș’ațetându-lă poporului; vorbiamă animei mele ca ună erou de tragedie: „Nu te clintii li ^heamă. Mai mistuie ș’acesta. Idua nóstra va veni “ Me vedeamă aruncându în urzici mantia de Wilson și redevenindu Ladislas Bolski, pentru a da Poloniei pînă la cea mai de pe urmă picătură din sângele meu; vedeamă deja albindu-se amurgulă celei d’ântéie ^ile a mea de bătălie, șî mi se părea C’auțja musica și fanfarele serbândă logodirea unui Bolski cu gloria .... Pri’atuncî, faceaműnă perucă, și simțiamă trecêndu pe fruntea mea, în locu de coróna gloriei, suflarea lui Pádei, care se plecase pentru a se uita cumu lucreză și, vorbindă inimea mele, li repeziamă: „nu te clinti, țjiua nóstra va veni.“ D’uă dată nisce zurgăleî resunară pe stradă. N’avuia de câtă timpulă d’a ’mi redica nasulă, d’a me uita pe geamă, vețiură trecêndu, iute ca unu fulgeră, uă sania Înhămată cu dupî cai negrii. In sania era uă femeie și acestă femeie, a cărei față era acoperită cuu nu velă Întreită, avea capulă învelită cu una bașlică colorea perului de cămilă și brodată cu aură. — Cine este acestă femeie? Întrebam cu vioiciune pe Pu» del. — Ce femeie? — Aceaa care purta bașlică cafenia. — Trebuie se fiă, îmi respinse elă, escelinția sea d-na mareșală R...., sea escelinția sea d-na Cancelarésa W.... — Și ’mi înșiră tóte femeiele din prașiă, cari aveaă ună bașlică cafeniu. Este destulă câte uă dată d’a audi doue tacte dintr’uă melodiă, pentru a revedea de 'ndată uă față, uă posițiune, unu loca și colórele pe care le aveaă tóte lucrurile in acelă locă. Se intâmplă și pe dosu .■ îmi fusese d’ajunsă a vede unu bașlică cafeniu’ ș’auijită d’uă dată în mine uă musică pe care cr^usemă c’amă uitatu-o,.... Ve^uiă că era In celű mai adâncü colții alü animei meleuă amintire, care părea morta și care nu era de câtă adormită; elă se mișcase și tóte fibrele sufletului meu tresăriseră „și cumă îmi mai aducă âncă aminte !“ îmi urgea, îmi suspendaiü ună momentă lucrură, atâtă de tare tmî bătea anima . . . „Maî la urmă, ’mî țjiseră, acesta este un servicii pe care mi’le face amintirea. Araórea este uă slăbiciune; îmi maî aducă aminte, acesta me va opri d’a iubi pe alta “ Mă gândeamă la acelu omü, care z bea : „Am in Închipuire uă femeie cumă suntă puține, care me apără de fema, cuma suntu multe; suntu fórte ’ndatorjtü d’acea feme je, “ Gu tóté aceste de deiü din capă, pentru a alunga acea visiune, care mă urmăria, și mă siliiü a nu mă maî gândi de câtă la copilulă cu metanțele și la acea baltă de sânge pe care o făcuse că jéuda. In curândă veniră mușterii, avuțü de lucru, imaginațîunea mea adormi. Spre cinci ore, mă băiată de la ospelulă Leală de Aură veni de ’mî spuse c’nă străină, sosită de două jile, trebuia se prândéscu la guvernarele provinciei și că voia se vină demolată ș’o pepteuü. Erama obicinuită la asemeni chiămărî. Orașială K . . . se află tocmai pe percursul a marei căi ferate, care unesce Rusia cu Germania centrale, și șederea în acestă orașiă este destulă de plăcută, pentru ca călătorii se se oprăscă bucuroși. Cincispre țzecerile mai nainte avusese müonarea de a peptena la Leală de Aură, uă alteță semmisimă, care mergea de la Dresda la St. Petresburg, și care bine-voîse a -mi face complimente în privința talentului meu. Mă gătită puțină , tmî renoiî legătura de la mână, care fusese tare mușcată de cânele lui Casimir, îmi luară uneltele suptă braz țîă și urmară pe băiată. Cândă ajunserămă la ospeță, băiatulă se sui p’uă scară cu balustrele d’aurite, mă făcu se trecă printnnă intrare, apoi printrruă anticameră, ș’apo