Romanulu, august 1869 (Anul 13)

1869-08-01

ANULU ALU T^­SPRE­ 0^1LEU^ VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Le­­n. Le­n Pe anu......p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 «29 Pe trei luni« « 12 * 15 Pe uă lună « « 5 • 6 Anu exemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria * fior. 7 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundătorii EOITENIU CARADA. ADMINISTRAȚroftEA IN PASAGIULU ROM­ANIU, No. 1. — REDACȚTUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. DEPEȘE TELEGRAFICE. " (Serviciulu privată alu Monitorului). PARIS, 10 August­. — Starea soneta a mareșalului Niel este de temuta. Informaț­unile, relative la diferendulü dintre Sultan și Kedivulu, sunt, din ce in ce ase cu­ratoire, FLORENZA, 10 Augustai. — Corespon­dința italiană zice că atitudinea unanim a puterilor­ la Constantinopole și Kalr con­tribue cu eficacitate pentru aplanarea difere­dului turco-egiptean. Puterile ari fi aretati In acesta ocasiune, că ele se privesc c c directii interesante la mantinerea bunelor raporturi între Sultanulü și vice­ regele E­giptului.­­ LONDRA, 10 Augustu. — Sesiunea par­lamenului se va amâna mâne. MADRID, 10 Augustu­. — In Catalonia, apliondo­uă bandă carlistă, a fostă urmărită Cortesiî, îndată după reuniunea lerii In Oc­­tombre, vom­ procede la alegerea m­onar­­h­uluî. vr­­ i) ) p) VINERI, 1 AUGUSTU 1869. LUMIMEZA­JE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa in Bucuresci, la administra­­țiunea diariului. In districte la corespondinții jianului gi prin poștă. La Pans la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNȚIURI La Linia de 30 litere................. 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 b­iroul Bucurescî, Ji £ £« Monitoraii de adî­nc onoră cu următorul : comunicată . Guvernulu nu póte Întrețină pe public și de ori ce incidentu séu desordinu s’arü în­­tîmpla la zéri. Asemenea comunicări nu se facu de­câtă pentru cestiunî importante și de una interesă generale. Pentru cea ce privește cestiunea de la Bruste rosa, despre care vorbesce «fiarulă itamdnulu, <n numerulü de lucrurile S’aă petrecută cu totulű alta-felu; numerula oiloră luate de trei soldași financiari austri­­aci este de 371, ord nnde 1,600. Guver­nulă, îndată ce a avută cunoscută de acestă faptă, a intervenită pentru pedepsirea cul­­pabilitară și restituirea oiloră, cea ce s’a și efectuată, era astă­zi urmări see despăgu­birea proprietarilor, pentru pagubele, ce aă suferită, din causa reținerii acestoră oi, două bile și un napte. (Comunicații). Guvernul­ crede „că nu póte se facă cunoscută publicului desordi­nele, ce s’ar întâmpla în țară.“ Cre­dința noistră este că póte și este da­toră se facă cunoscută desordinele, fiă măcară pentru a evita răspândi­­rea scriitorii neadevărate. Acesta pen­tru desordine în genere. Guvernulü, adauge comunicatulă „nu face comunicări de cătă pentru cestiuni importante și d’ună interesă generale.“ Și năvălirea Ungurilor, în țară, fîă chiară, cumă­­ zice guvernulu, »de trei soldați financiari austriaci,“ și luarea puiloră sâteniloră români, fiă măcară numai 371, cumă zice guvernulu, nu este are, după gu­vernă, o cestiune importantă și d’ună interesă generale? Cumă? Ministe­­rulă crede­­re că insulta năvălirii constă nu în faptulă elă ânsu­șî, ci în numeralü, mai multă sau mai puțină mare, ală năvălitoriloră? Că importanța insultei ș’a răpire! con­stă în diferința, ce este între nume­­rală de 1600 pui, și celă de 371? Năvălirea insultatore și răpirea jă­­fuitóre a aceloră soldați nemți — fiă financiari — o privesce are gu­vernulu cumă ar privi năvălirea u­noră Romănî dintr’uă comună în­­tr’alta? Dera noi credemă că n’amă ajunsă ăncă acolo, în câtă deja se taină cam d’a­ valma cu Austro-Ma­­ghiarii și năvălirile loră, și insul­tele și răpirile loră se fiă privite de Români ca ună incidinte mică naturale! Noi credemă din contra, ca f­il­mene acte sântă torte însemnate,­­ ti­­puntură de vedere politică, și, p­ri urmare, d’ună interesă generale, i­ Amă țlisă și­­h­emă că nu vomă acusa pe guvernă de fapt n. Austro-Maghiariloră; că nu­ lă ac lă sămă nici chiară de greșialele fur­­­­ționarilor ă­iei. Guvernulă devi­n, culpabile numai atunci, cândă, 5, flăndă faptulú­celo­r că, îlă ascu­­n­de, îlă învăluie, cum­ă copiii lui N­u învăluiră goliciunea părintelui lor I. Pentru ce de la guvernală nu a­blică faptele cele rele, comise in co­tra Romăniloră de către Austro-M­ghiari? Pentru ce faciă cu den șaretă ca fiulă, care ascunde gol­i­ciunea tatălui seă? E că întrebare și 0că ce nu ’nțelegemă în com­u­nicatură de mai susă. * In cee­a ce privesce relațiune ce dă comunicatură, adică că s’a­­ redată puile și că culpabilii s’a pedepsită,— îndată ce guvernulă spune, trebuie s’o credemă. Nu n’amă vorbită de câtă în temeiul­­ unei epistole, ce ni s’a trămisă d­la Bacău, cu data 25 Iuliu, și f­i care o păstrămă. Precumă se vî ■­de, celă care ne-a scrisă a fost­­ bine informată despre faptă. El iise a­ncelată numai în privința nu­mărului ouiloră, care este cu totul indiferinte pentru gravitatea faptu­lui , și mai cu semă în privința res­tituirii loră. Ii recomandămă dor comunicatură guvernului, ca se s liniștescă și totă d’uă dată ca s se ferescă în viitoră d’a scrie, pân ce nu este bine informată. Fiindă că suntemă la comuni­cățele guvernului, se-i facemă cu­noscută cea­a ce ni se scrie de l. Buzău, în privința comunicatului ci invasiunea și insulta de la Chiăia In comunic­aură de la 19 Iuliu, gu­vernul­ Șlie: „Păzitorii punctului de fruntarie refusândă a ceda unei asemene vi­­e­i năvălitorii s’aă mărginită; dărîma ghereta, unde sta sentinel; și s’au retrasu, amenințândă pe vameșiă că peste puține­­ jile vorî reveni, spre a­ lă sili« ș. c. 1. Se constatămă mai ântâiă că gu­vernulă a crezută, se vede, ș’aceasă faptă ca „e’nsemnată și lipsită de interesă generale,“ de vreme ce ni l’a facutü cunoscută publicului, ci și pe celă de la Bacău, de câtî după ce a fost ă provocată de zia­rele din Bucuresci. Se ’nsemnămă că în comunica­­tură de la 19 Iulie, numesce fap­­tulă „violință“ și pe cei cari l’aă comisă „năvălitori “ Ge mare o­­sebire se fie între celă de la Chiă­­ia și celă de la Brusturasa ? Aci năvălire, ca și la Chiăia. Aci răpi­re de 371 de pui, și la Chiăia spargere de gheretă. Ore, fiindă căci soldații au fostă „financiari,“ d’a­­cea-a guvernulă numesce faptulă ne ’nsemnată? Se renimă ânsă la cea-a ce avemă se comunicămă gu­vernului. Comunicatură de la 19 iulie ne a spusă, precumă vedemă, că nă­vălitorii, după ce aă denimată ghe­reta sentinelei — cea­ a ce ’nsemneză că sentinela a fostă respinsă cu sila,­—„s’aă retrasă“. Așia dórűei s’au retrasă îndată, era n’aă tâbă­­rîtă acolo, precumă făcusemă noi și cunoscută, adăugândă cașia Si cei prefectură și -n tic ba ce se facă; se­ Așia trebuie se fiu, cumă spune co­lin municatură. Cu tóte aceste e că ce­ria ni se scrie de la Buzeă: „Vameșulă aréta, prin raportă 101 către ministrul­ financieloră, că la ale 14 Iuliu Ungurii nă călcată terito­­u­­rială română, după stricarea ghe­ie­­retei ș. c. 1. năvălitorii aă făcută ne semne de hotărnicie pe pomi pene­a­­la 15 Iuliu, ș’apoi aă somată pe n­ vameșă a se retrage, după sem­­ne ne­ le puse ș. c. 1.“ ă. Așia­deră retragerea s’a făcută­u­ la 15, eră nu la 14, cumă Șire­a- Monitorele. Adevărată se fiă acestă a­ raportă ală vameșiului către mini­mi­strulă de financie? Și, decă este a­­i­ de vârâtă, de ce ministeriulă a pu­­­­­blicată că năvălitorii s’aă retrasă, pe 1­ cândă ei aă fostă tăbărîtă aci 24 de ore? Pentru ce acestă respectă i, filiale ală guvernului din Bucuresc­ ă pentru actele Austro-Maghiariloră? ă Ințelegemă ca Popa Tache se fiă­m tratată ca părinte nâscâtoră­ deru >1 și Austro-Maghiarii ? Acesta ar fi ă pré multă, și d’acea­a conjurămă e pe guvernă d’a nu mai crede, pre- , e cumă De spune în comunicatură­­ - scă de astă-Și că crede, căci așe-­­ îi­mene credințe suntă vătâmetore și­­ pentru dânsulă și pentru națiune. . i De la guvernă, dragostea firască ] - pentru Austro-maghiari trece fi­­­resce la organele sale de predi-­­ 5­legere. o 3 Presa de aȘi, între multe altele, i 3 tóte după tipiculă și ’n limba giulă 1 * origine­ séle, Hamalu, Țicu, Popa Tache, Șice­­i „Doui mari inimici a scosu la o­­ lumină Romănulu, de la uină timp t t încea;­tinulă în afară, și Popa Ta­­i t­che în întru. Ungurii în afară și Popa Tache în întru. ( „D. C. A. Rosetti s’a pusă, cu o trupulă și cu sufletulă, ca se ne facă , a vede în Unguri nisce inimici cS­­ ar voi se ne cotropescă. Ce probe 1 t­ai, d-le C. A. Rosetti, ca se ca- i lumiiezi altă­ felă­ră națiune ? D-lui r , a juratu a pescui in apă tul­burei­­ d-lui scie că pacea îi este fatale.“ ^ Noua Presă libera de la 5 Au­ ^ , gustă st. n. 41ce. ^ Í „De căte-va­­ jile organele roși- 11 1 loră, cu Romăi­ulü în frunte, pu­­blică sorii fabulose despre invasiunî , de bande armate unguresci, și do­­­­rind­ă uă mulțime de încălcări de­­­ către colóne resbelice unguresc!, pen­­­­tru împlinirea curândă a dorinței de li anesarea României cu Ungaria. Res­­­­pândirea acestora asurde scriî se 1i face cu singurulu scopu d’a ține a poporulu­nțitatu și revoltatu în con­­tra Maghiariloru.“ ei Suntemă fericiți și mândrii d’a fi o d’uă dată, pentru acea­ași faptă și prin termeni mai indentici, înfuriați ^ de organele d-loră Popa Tache și­­ Beust. Respundemă ânse organeloră • d-loră de Beust și Andrasy, și nu- * mai loră, că cea­a ce ne face se cj­~ cemă națiunii romăne a s’arma ș’a veghia este. Persecutarea necontenită și ’n gra­­d dură celă mai mare de către Un­gari­a Romăniloră din Transilvania. Dechlararea necontenită făcută, de férte multă timpă și forte pe faclă, a tutoră foiloră maghiare, că trebuie ca domnia maghiară se se ’atingă pâne la marea* Negră­­ria a Refusulă guvernului provisoriă ? maghiarii de la 1848, d’a ne lăsa­­ se treceră prin țara lorii arme­i pentru România liberă; Lupta stăruitore a guvernului­­ Austriei în contra deplinei uniri a­­ ambelor­ principate și dechlararea lui la 1859, că nu voiesce a fi în«­­tre două Piemonturi; Lupta crâncenă a guvernului din Viena contra Domnului dintr’una din familiele domnitore în Occidin­­te și dechlararea lui la 1866, că nu póte primi a fi între dupî Ho­­henzolernî; Cuvintele d-luî Cogălniceni de la Ploieșci că Austria caută a restu­­na Sadova în contra României; și, ce este și mai mult­, logica aces­tei dorințe de resbunare. Injuriile și calomniile presei aus­ i­tro-maghiare în contra Principelui­­ Carol I ș’a națiunii romăne, ce nu i s’au­ curmată de la 1866 și pîn’a­­cuma­­ . Neadevărurile afirmate de d. de 1 Beust, prin note oficiale, publicate în Cartea Roșie, de înecarea Israe­­­­liților, la Galați, de bande bulgare, i de arsenale, de propagantă de res­­i­dință în Criunte și in Transilvania, i și de aliand­ă cu Prusia și cu Rusia; i Repetirea acestora neadeveruri chiar o luptă guvernală actuale ală­­ Principelui Carol I, și publicarea­­ loră în Cartea Roșie. ( Afirmarea ce face chiară acumă d. de Beust în Cartea­ Roșie, că ar­­e marea colosare continuă în Romă­­­­nia, că propaganda de rescoilă con­­­­tinuă a se face în Transilvania și c ’n Ungaria, și că d. Steege i-a spusă, r i-a afirmată că tote câte se­riseseră, i se scriseseră și se publicaseră, în­­­u­mpul­ ministeriului Golescu, au­­ fostă adeverate­ I Certa cu luminarea, ce caută ne­contenită Pr­usiei, și armarea ce face, d cblăltuindă totă ce nu are, spre a i se pregăti pentru resbel și ală provoca. Afirmarea ce făcu chiară acumă , în Cartea­ Roșie, că va veghia asu­­tu­pra relațiunilor­ Domnului Romă- fi ailară cu Sultanulă Otomaniloră, c­eea­ a ce ’nsemne­ză pe d’uâ parte că o folosee cu orî­ ce preță vasalitatea Statului română, eră pe d’alta că v și deschide calea de intervenire și n lâvălire, ivindu-se ocasiunea propice. T­acă pe scurtă, onorați domul n­­eust și Andrasy, cea­ a ce ne a și ăj­uta și ne face se ne tememă n órte de scopurile vóstre. Presa vo­­stră ne onoră de 21 de anî cu in­­el­uri­le sale. Topa Tache ne scrie ni­ci uă epistolă, în care, pe lângă ajurături oficiale, ne cilice:— „Până a­tunci ânsă, TE OPRESCU a-mi eg aai adresa asemene epistole“ noi nsă urmămă fără șiovăire vechia n ostră cale și diremă și voue d’a­ ^ olo și lui Popa Tache d’aci că, ^ éné ce nu veți schimba cu to- o dă sistema și veți dovedi prin su­­ptă c’ați schimbatu-o — amă zisă cu vomă Șic ® Romăniloră: • Urmați-ve și veghiați! )­LUI POPA TACHE ȘI PROTOPOPU ALU ORAȘULUI PLOESCI. la A treia epistola. Ani (A vede no. de la 29 ți 30 luliei). L. Ge Domnule, Vg. Credința mea, întemeiată pe teo­ ne­­t și pe actele espuse în precedin- că tea­mî epistolă, este că, națiunea care s’a găsită unită în oglinda Cusa, cată se se găsescă fórte schi­lod­ă în oglinda Popa-Tache. Credința mea, astă-felă fiindă înțe­legi acumă ensu­țî că, după legile ne­strămutate ce le constatarămă îm­preună, poți­­ af­il celă mai pute­­rncű, déru nu ești represintantele ideiei majorității națiunii, nu ești prin urmare „omulă puterii, ci u­ă usurpatore“. Dară, vei crice, cumă mai susții teoria cândă vei fi c’am triumfată și că națiunea a abdicată în minele mele iei suveranitate? Ai dreptate se vorbesc! astă-felă ! căci asta vorbescă și credă toți ce, carii, rezemându-se pe puterea ma­maie, s’amețescă, se ’mbată. As­cultă însă cele ce mai am a­țî spu­ne ș’apoi, veî face ce vei voi în a totă putericia ta. Este forte adevărată că prin ban­dele organisate și susținute de po­­liție, ai triumfată în alegeri. Este forte adevărată că băteadă pe alegători, biurourile electorale dă remasă pe mâna bandeloră, și d’aci nainte lucrarea a mersă gâitană, alegătorii depărtați bandele aă pusă în urnă ori­câte bilete aă voită. Este forte adevărată că națiunea a tăcută și s’a supusă, ca și cumă dânsa ar fi votată ș’ar fi alesă pe deputați. Ve^i c’admită conclusiunile, sau, că vin la prochimenu la dumitale. Triumfală nimene nu ți-să nâgă­; cestiunea însă este se scimă câtă va dăinui triumfală și capetulă la care ne va conduce. Se vorbimă dură puțină despre triumfală dumitale,și ca se ne ’nțelegemă mai bine, se vorbimă numai de isbânda­ți din Bucuresci. Câți eraui voi toți membrii ban­deloră vóstre? Se­­ ch­emă doue sute, sâă dacă vrei, trei sute. El bine. Ori câtă de Hamali și Geambașî ve-țî fi, ori câtă de vîr­­toși ciomăgașî ve-ți pretinde că sun­teți, câtă se convin că, n’ar fi fostă cu greă poporulă se ție lupta cu voi și se vă ’nvingă. Se nu zid că poporulă era cu voi, căci atunci ai vorbi ca do, mi­niștrii și n’ai mai fi, marele Popa T­iche. U­nă omnă inteliginte ca dum­­nata, nu se coboră la asemene ru­­șinase și degrădătorie pentru sine­ șî neadevăruri. Dumnata scrî că dacă națiunea era cu voi, bandele nu puteai avea nici ună rolă. Dumnata sciî că nu din alegă­tori se compuneaă bandele ci din ei-pușcăriași. Cumnata sciî că după ce ban­dele au curățită terâmulă, n’a­ ți pu­tută aduna mai multă de vre două sute de alegători adevărați pentru a vota; și sciî că chiară acei două sute — de vorü fi fostă doue sute — cu ce marafeturi fură aduși la votă, și cumă votau, nenorociții! Dacă dâră alegătorii ar fi fostă cu voi, fiă pe jumătate măcară, îi lăsați se lupte între dânșii, și n’ați fi compromisă până la crimă și până la ridicolă uă situațiune întrâgă. Însă­și dâră organisarea bandei, însă­și compunerea iei, de Hamali, Geambașî și es-pușcăriași, este do­­vada cea mai patentă că națiu­nea era contra vóstru și că sciaii este v'ontr^ zostră, înțeleși pe EPISTOLE POLITICE.

Next