Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)
1869-09-27
A.OTLO ALU TREI-8 PRF,dECELEA VOIESCI ȘI VEI PUTEA. Levi. Lei pe ană.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe ése luni « « 24 • 29 petre luni« « 12 * 15 penă lună ««5*6 Anu esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ADMINISTRATIVE A. IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. ~ REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. Articlele trantise și nepublicate sa vor fi arde. — Redactorii respundătoră EUGENIO CARABA. SAMBATA, 27 SEPTEMBRE ÎN d9. LUMINEZA-IE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea jianului. In districte la corespondinții jiariului și prin poștă. La Pans la D. Darras-Halla grain rue de l’ancienne comedie No. 5. -ANTT^yIT TITI/R Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțium și reclame, linia.. 2 lei noul DEPEȘE TELEGRAFICE. (Sarviciulă privată ală Monitorului.) MADRID, 5 Octombre.r- Se anunță că trei bande lângă Saragosa au fostbătute, cu o perdere de 80 morți și 300 răniți. Celealte bande din Murcia au fost respândite și există încă mai multe bande în Catalonia, cari se retrag. Inaintea trupelor. In acesta provincie, s’au tăiată șinele căiloru ferate în mai multe îlocuri. Dară calea de la Madrid la Paris este neatinsă. Cortesii au votatu legea prin care suntă suspendate garanțiile constituționale. Deputați republicani au abandonatű sala, înainte de a se fini ședința. CARLSRUHE, 5 Octombre. — Camera deputaților a începută desbaterile asupra adresei. Insistă asupra necesității Unirii naționale Sud-Nord. Este convinsă că regenerația germană nu se va împlini, decâtă prin unirea Nordului cu Sudulă. Ea așceptă cu încredere acesü momentu, care nu ar tulbura pacea nici ar amenința pe cineva. Numai violența ar afla protestă ca se atace acesta unire. BERLIN, 6 Octombre. — Camera seniorilorű a format o biuroulescă. Dornițele Stolberg presidenta. MUNICH, 6 Octombre. — Camera, neisbutindü în șapte scrutinuri se alega presidentule, din causa egalității voturilor pentru candidații liberali și ultra-munteni, a fost disolvată prin decretă regală. BERLIN, 6 Octombre. — Landtagulă s’a deschisă. Discursul regelui constată că situația finanțiară a țerei nu s’a ameliorată întrună modă simțitoră. Cheltuielele întrecă încă veniturile. Prin urmare guvernulă cere crescerea impozitelor directe. Regele exprimă Încrederea sa a simplimentului Camerei, căci cu câtă sacrificiele, cari trebuiescă suportate sunt mai întârziate, cu atâtă tera se simte mai multă." Regele anunță proiectele de legile cele mai importante: reforma administrativă a districtelor și comunelor, lege asupra instrucției publice. Cele dánte in proiecte va servi de punctă de plecare pentru desvoltarea ulteriora a guvernemântului in administrație. Regele termină, aretândă căforțele guvernului, pentru a conserva și întări pacea, pentru a scuti relațiile cu puterile străine de orice notă, a avută deplin succesă. Regele crede că politica străină, dirigenti de densul d tn același sensă, va urma se aducă aceleași fericite resultate, adică desvoltarea raporturilor apaflice și amicali cu orice guvernă străină, desvoltarea vieței comerciale și industriale, mărginirea autorității și indipendința Germaniei. Bucurescu,215 Sf, Diabiulul din Iași. Dreptatea a publicat, în vara trecută, că casele d-lui Cogălnicenu din acelü orașiO s’au reparatu cu banii comunei. Nu este adeverit, respinse d. Cogălnicénu, prin Monitore, și toți furämii siliți se credemu cuvintele oficiali ale ministrului. Dacă noi cnse neamu plecatu capul înaintea negării ministeriale, cerbicósa Dreptate nu s’a supusü. Ea afirmă din moț și promise că va presinta întrun căi și actele justificative. Dreptatea își împlini făgăduința. Ea publică acuma, după actele oficiale ale comunei Iașilor și, chitanțele de primirea banilor de la comună, anume fiecare pentru cea a ce a lucratü la casele d-lui Cogălniceni. Reproducemu mai la vale, după Dreptatea, acele acte doveditore, s’asceptàmu respunsulu diarieloru oficiale s’oficióse. i Vorbindu despre Jiariulu Dreptatea, ne aduserämu aminte d’unu micu articlu alu foiei celei galbene, de Sâmbăta trecută. Eco ce dice foia oficială, adresându-se către Corespondența Nord-Est: „Astafelu, aproposito de Senatu, foia de la Otelulu Lambert, denaturandu cu precugetare faptele, spune c’unu Senatore, d. Ionescu, ar fi facutu pe ministeru se tremure prin simplă anunțare a unorü interpelări. „Se ne permită Corespondința Nord-Est se-I spunemu, c’asteptandu epoca în care se vom face acele faimóse interpelări, pentru cea mai mare nenorocire a ministeriului, d. Ionescu a desfătată forte pe miniștrii, represintândă pentru denșii uă comediă cu două persone, jucată de d. Ionescu ș’ună satenü, adusă într’adinsu de dênsula și insarcinatü a’i da replica din tribunele publice.“ Nu era bre mai bine ca dd. miniștrii se combată foia Nord-Est, respundându la interpelările d-lui Ionescu, de câtu fugindu ș'amănându-le asta-felu, péhé la a doua jumetate a lunei lui Noembre? Nu era mai bine pentru ministeriu se dovedescu d-lui Ionescu și lumii că nu este adeveratu că ministrulű din intru a datünă circulară, prin care drian, nimeni nu mă mai reveduse, și nu mai auțjise nimică despre dênsulü. Ce tóte aceste cause, cărora se putea atribui tristeța concentrată a d-nei de Cireix, ea era pretutindeni obiectul unei mile emoționate și ală unui mare respectă ; deja ea se vede rare ori. Castelul de Cireix era atâtă de tristă încâtă oricine nu făcea acolo de câtă viseze obligatorie de ceremonie. Viața obicinuită se petrecea întru o regularitate posomorită și se restrîngea tDtrună forte mică cercă de persone. Afară de marchiză, era mai anteiă preceptorele, ună Englesă flegmatică, care se ocupa numai și numai de funcțiunile sale, apoi medicală și preotulă de Cireix, cari venină destulă de adesea, și eariî de politeță erau reținuți la mesă. Acești doui omeni onești, pe jumătate sateni, nu erau delocă superațî a s’aședa la un mésa maî bine servită de câtă a loră; ei se ’mpăcau cu posomorîrea marchisei, și nu se formalisaă d’a primi abia ună mică respunsu de la densa. Ei se jucau cu copiii, glumină câte vă dată cu preceptorulă, schimbaă după prâniță câte-va frase, totă d’auna acelea’șî, cu marchisa, și se intorceaă apoi împreună cu satu, spune că nu alegatorii voteza acuma în România, ci miniștrii? Circulara énsé există, din nenorocirea miniștrilor a corpulu delicto este presiune, învestită cu sigiliulü oficiale, și nu se mai putea nega nici chiar de d. Cogâlnicanu. Nu are déja dreptate Nord-Est, pentru prima bră înviețarea, cănd spune că miniștrii au tremurată la amenințarea unor interpelări? A fi prinși, prin acta autentică, c’au insultată națiunea și p’aleșii iei, nu este bre una ce, care se facă pe miniștrii actuali se roșiască și se tremure? Scü fiia cea galbenă a miniștrilorüvoiesce adice, pe d’năparte că ei nu mai pot fi roși, era pe d’alta ce au operată atătă de bine în alegeri, în câte aleșii voru cuteza, chiar în lada unui asemene actu, se-și plece capul, și se trecă la ordinea bilei? Demnu este bre pentru do. Miniștrii ca organulu lorü se spuse strainilorü că „d. Ionescu i-a desfătată, jucăndă naintea lorü uă comediă, s. c. 1.? Cumü? Strigatulu de durere alűunui satenit este uă comediă pentru do, miniștrii, și uă comediă care-I desfăteză? Cuma? După dumneforu, tote suntă comedii, și nu mai credit de cătă în comedii? Mărturirea este ciudată, în adevĕru, și-l felicitamü! Și, pe cându totulu este uă comediă pentru miniștrii din Bucuresci, cei din Viena și din Pesta lucrază ca bmeni serioși și, după cumu se va vede mai la vale în correspondința nostră din Pesta, pe d’uă parte ei dederă ăncă optu dec! de mii de puse! noué în măna Honvediloru, éra pe d’alta, pănă ce se vie momentulu d’a pune pușcele în funcțiune, șterseră România chiar din cărțile geografice, ce se dau școlarilorü. La ’ncoronarea regiloru Ungariei, bunii nostriî vecini ș’amici sinceri, după foile oficiale ale guvernului din Bucureși, aducu România naintea lorü ș’o taie regele cu Sabia lui Attila; dup’aceaa samforă necontenită, și, pe cându se pregätescu pentru resbelu, pregatescu din seblă încă pe copii lorț, învățându-i că Ungaria merge pănă la marea Negră, î nvecinăndu-se cu Turcia, întruă broșură Cu tóte aceste, în momentul cândă începe acestá narare, castelul era puțină mai animată decâtă de obicinuită. Barona Killi, care venia rareori, căci nu găsia ca se petrecu bine, fugise la castele, chiar din luna lunie 1815, din causa curendelor, s amenințăWreloru comoțiuni resbelice ale capitalei. Este adevărată că preceptorele îl părăsise, pentru a reintra la Englitera, unde dobândiseră mică moștenire ; dérü lipsa lui, în loc d’a produce ună gold, întreținea convorbirea : era vorba d’ală înlocui, ș’acestă cestiune se desbate in fiecare sod. In sfirșită stirile politice, atâtă de numerose ș’atâtă de grave, mișca acesta mică societate ca și restulü Franciéi. Barona Iiflli era na tural minteră regalistă înfocată , însă, Hindu că ’i plăcea să convorbescă, tolera discuțiunea. Atunci mediculă, care fără acesta nuar fi deschisă gura de respectă, lua aperarea învinșilor și se indigna de ’nverșiunarea cu care guvernul regelui 1 urmăria. Preotul, destulă de incurcată prin caracterulu seă de preotă, care totă d’nă dată trebuia se s’arate ca susțiitoră ală tronului și ca aperătură ala Impirațiloră, mergea de la ună adnoită, suptutibila „România robă la Austro-Maghiari,“ d. Bolintineanu trateza acesta mare cestiune, începându cu următorele linie: „Cândü se íncoroneza imperatulu Austriei în Ungaria, se redică, între alte stindarde, ca trofee, stindardele Romanilor, de din olice de Carpați, și numele patriei Romaniloru nu se uită a se recita printre numele țerilor- vasale în Ungaria.“ Constantândul și ’nregistrandu ș’acastă nouă dovadă despre planurile Austro-Maghiariloru, recomandamu acesta nouă scriere a d-lui Bolintineanu, ce este bine se fiă citită de toți Românii. 1) Corespondința nostră din Pesta ne vorbesce încă despre efectulu celu bunu, ce produce în Austro- Ungaria actele ministrului de finance din Bucuresci. Recomandàmu totod’uă-dată din parte-ne și studiulu ce ni s’a trimisu și pe care la publicămii mai la vale, în privința unei violări a legii de comptabilitate. Corespondința nostră din Pesta ne raportă asemeni cele ce se ciicü despre noua alianță, ce se pregătescn între Austria și Prusia, și, precum și neramii și noi, într’una din revistele nostre politice, se vorbesce deja despre uă nouă sântă alianță. E că ce ne mai spune în acestă cestiune, ce trebuie se ne intereseze forte, și de diarele străine. Li Avenir National din Paris de la 3 Octombre dice: „Gazetta de Francfort și alte diare germane stăruescă a crede la oă întreită alianță a puterilor Nordului. Corespondința de Berlin, organiz alü d-lui de Bismark, contestă acesta scrie, déja o contestă făr a intra în nici ună amenință și prin considerări generale.“ Uă corespondință din Petresburg, publicată în Corespondința Slavă din Praga (2 Oct.) dice, ceaa ce deja am fostü clisa și noi în zilele trecute. Se citimü cu luare aminte câte-va linie din corespondința din Petresburg: „Feluritele rase, ce s’au produsă succesivă In sănătatea imperatorului Napoleoné, au preocupată spiritele în Rusia, ca și în celelalte țeri ale Europei. Eventualitățile redutabile, ce presinta boia suveranului Franciei, avură uă desastrósa înrîurire asupra fondurilor. 1) Broșura se află de vindere la librării nóstre publice. Tóte valorele au scădută forte. Orice opiniune își va face cineva asupra meritelor ș-a caracterului Imperatorului Francesilor, nu se póte ascunde marea însemnătate politică a unui omă d’a cărui esistență se țină directă sau indireptă interese d’uâ greutate atătă de mare.“ Corespondința din Petresburg vine apoi la numirea adiotantelui ș’amicului Imperatorelui Napoleone, d. general Fleury, ca ambasadore la Petresburg și dice: „De ce generalul Fleury vine la Petresburgă ? Esplicarea este lesne. Istomiele germane facă mare scomptă, despre răpedea schimbare de direcțiune a d-lui de Beust, care, după ce a înotată cu complacere în apele politicei francese, fară intorce astăzi spre Prusia și ară medita crearea unei întreite aliancie între Prusia, Austria și Rusia, îndreptată contra uniunii anglo-francese.“ Nu scie, dice corespondința din Petresburg, ce se va alege de acesta planu. Negresitu că nici noi nu scimű, cea a casé ce se vede pân* acuma, este că încercarea, ce se face prin numirea generarului Fleury la Petresburg are neapărata de scopü a atrage pe Rusia în aliandă cu mperatorele Napoleone. Și noi cerebuie se facema ? Acuma, ca totudeuna, dhrema: Unire, Armare, Veghiare. In timpul petrecerii sale la Baden-Baden, înălțimea mea a priimită visita Majestății Sele regelui de Prusia, care ’l-a conferită marea cruce de aură a Vulturului roșiu. Suta înălțimii Sele a fostă asemenea decorată. Marele Duce de Baden și principele moștenitori al Prusiei au făcută asemenea visită Domnului României. Marele Duce a conferită Inălțimei Sele ordinul casei de Baden. Alaltăieri, 23 Septembre, înălțimea Sea a purcesă, prin tren espresă, la Paris, unde a ajunsă ieri, Mercur, la 3 ore diminața, și a trasă la otelul Bristol. îndată după acea lună dîciără de ordonanță ale Imperatorului a venită a se pune la disposițiuneanălțimea Sale pe totă timpulă petrecerii sale a Paris. FOSȚĂ RONANULUI. MARCHÎSA DE CIREIX *) ii (Urmare) Carolă de Cireix se vede că iubia în taină și cu pasiune pe véra lui, Emilia sa lăsă mărita. Acesta unire nu trebuia se flă fericită; ea fu mai dendată urmată de tină Indouita doliü, maî nainte chiar d’a se fi declarată strania bălă a lui Carolă. Intr’uă epidemie, marchisulu muri de tifusc, și Iosefă Cornier, atâtă de teribile isbita maiuluscă, muri, se ifire, de mâhnire. Ceaa de ce se miră taia lumea, bătrânulu servitoru, modelă de onore și de probitate, nu rosti nici uă dată contrariului scă țnă singură cuventa de blama sea de ’mputare, se pretindea chiar că la patulă scă de morte, întrună feiă de nălucire, crezuse a vedé pe fiiule scă lânga pată, și ’ntinsese ambele mâne pentru a’lu bine-cuvânta. Câtă despre A* A vedé Românulu de la 26 Septembre, versariü la celălaltă cu cuvintele blânde ale împăciuirii. Cu tóte că marea a discuta de câtă cu minunata baronă, totuși trebuia coragiă doctorelui, pentru ca se’și susțiă opiniunea, căci vorbia tare, și in acela timp zidurile aveau urechi. Marchiza, tăcută, nu s’amesteca în aceste discuțiuni. Era ne’nduplecată în regalismul ei. Ori ce pedepsi, câtă de aspră se fi fostă, îi părea drepta, mai cu semn dacá pedepsitul ă era unul dintre acei soldați cutezători, cari, după ce se recheaseră împreună cu Napoleone și’lu urmaseră pe e în capătula carierii lui, suteraseră a pregăti reîntorcerea lui din esiliQ. Printre evenimentele politice , era unul care interesa cu deosebire Vandea: acesta era concediarea armatei de la Leira. Decretată de trei săptămâni, ea se opera gradată. In fiecare zir, de la gratiele cari dau spre drumul cela mare se vedeau defilândă materialele și ameiii. Materialul, care rentra în arsenaluri, artilerie și furgone, era condusă de junii soldați din cea mai de pe urmă recrutare, fără barbă, cu hainele noue, cari n’avuseră nici chiar o timpulă d'a merge pe câmpul de bătălie. Aceștia venină din înălțimea Sea esprimându dorința de a vede pe Imperatorele chiar î í d țjiua sosirii Sele, Mejestatea Sea ’le-a încunosciințată câ’să va priimi la 2 ore după amé$í. La 1 oră și jumătate ună echipaiă imperiale cu patru cai a condusă la reședința întru lă țereî și nu erau licențiați. Ei erau păstrați suptă drapele, că incapabili încă d’a inspira neliniști aliațiloră sau Burboniloră. Ceilalțî, licințiațiî, mergeau isolațî sau în bande. Soldați betrănî, unii răniți, cu uniforma ruptă, fără arme, ei aveaă uă ’nfocioșare umilită, déra sălbatică și eroică. Cu tóte că animalereî trebuie se fi bătută unisonă cu a loră, ei nu inspiraă nici compătimire, nici entusiasme. Pentru Vandeaniî adeverațî, carii nu nncetaseră nicî uădată d’a vede inamici la cei cu haine albastre, acesta se ’nțelegea. Poporulă de jos, îi insultă câte vădată; ei nu respundeau, și ’ntorcSadu’șî capulu cu desprenă, își urmaă drumur ă; dérn lucru mai ciudată, simțimentulă publică le părea contrariă, ș’ară fi ^isă cineva că’i făcea respundetori de nenorocirile Franciei. Asupra unora, vederea loră producea mirarea. Cuvântul hoții de la Loire părea adeverata. Imperiul o căduse abia de câteva mile, și secle trecuseră de la căderea lui! Se simția că s’a sfleșită pentru totodeuna cu resbelule. Acesta era uă ușiurare fórte mare, și se cugeta cu totulü altă ceva. Acești omeni de lupte și de aventura