Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)

1869-09-27

A.OTLO ALU TREI-8 PRF,­d­ECELEA VOI­ESC­I ȘI VEI PUTEA. Levi. Le­i pe ană.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe­­ ése luni « « 24 • 29 petre­ luni« « 12 * 15 pe­nă lună ««5*6 Anu esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ADMINISTRATIVE A. IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. ~ REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. Articlele trantise și n­epublicate sa vor fi arde. — Redactorii respundătoră EUGENIO CARABA. SAMBATA, 27 SEPTEMBRE ÎN d9. LUMINEZA-IE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea­­ jianului. In districte la corespondinții­­ jiariului și prin poștă. La Pans la D. Darras-Halla grain rue de l’ancienne comedie No. 5. -A­NTT^yIT TI­TI/R Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțium și reclame, linia.. 2 lei noul DEPEȘE TELEGRAFICE. (Sarviciulă privată ală Monitorului.) MADRID, 5 Octombre.­­r- Se anunță că trei bande lângă Saragosa au fost­­bătute, cu o perdere de 80 morți și 300 răniți. Cele­­alte bande din Murcia au fost­ respândite și există încă mai multe bande în Catalonia, cari se retrag. Inaintea trupelor­. In acesta provincie, s’au tăiată șinele căiloru ferate în mai multe îlocuri. Dară calea de la Madrid la Paris este neatinsă. Cortesii au­ votatu­ le­­gea prin care suntă suspendate garanțiile constituționale. Deputați republicani au a­­bandonatű sala, înainte de a se fini ședința. CARLSRUHE, 5 Octombre. — Camera de­­putaților­ a începută desbaterile asupra a­­dresei. Insistă asupra necesității Unirii națio­nale Sud-Nord. Este convinsă că regenerația germană nu se va împlini, de­câtă prin u­­nirea Nordului cu Sudulă. Ea așceptă cu în­credere acesü momentu, care nu ar tulbura pacea nici ar amenința pe cine­va. Numai violența ar afla protestă ca se atace acesta unire. BERLIN, 6 Octombre. — Camera seniori­­lorű a format o biuroule­scă. Dornițele Stol­ber­g presiden­ta. MUNICH, 6 Octombre. — Camera, neisbu­­tindü în șapte scrutinuri se alega presiden­­tule, din causa egalității voturilor­ pentru candidații liberali și ultra-munteni, a fost­ disolvată prin decretă regală. BERLIN, 6 Octombre. — Landtagulă s’a deschisă. Discursul­ regelui constată că si­tuația finanțiară a țerei nu s’a ameliorată întrună modă simțitoră. Cheltuielele întrecă încă veniturile. Prin urmare guvernulă cere crescerea impozitelor­ directe. Regele expri­­mă Încrederea sa a simplimentului Camerei, căci cu câtă sacrificiele, cari trebuiescă su­portate sunt­ mai întârziate, cu atâtă tera se simte mai multă." Regele anunță proiec­tele de legile cele mai importante: reforma administrativă a districtelor­ și comunelor­, lege asupra instrucției publice. Cele dánte in proiecte va servi de punctă de plecare pen­tru desvoltarea ulteriora a guvernemântului in administrație. Regele termină, aretândă că­­forțele guvernului, pentru a conserva și în­tări pacea, pentru a scuti relațiile cu pute­rile străine de ori­ce notă, a avută de­plin succesă. Regele crede că politica străi­nă, dirigenti de densul d tn același sensă, va urma se aducă aceleași fericite resultate, a­­dică desvoltarea raporturilor a­pafl­ice și ami­cali cu ori­ce guvernă străină, desvoltarea vieței comerciale și industriale, mărginirea autorității și indipendința Germaniei. Bucurescu,21­5 Sf, Diabiulul din Iași. Dreptatea a publicat­, în vara trecută, că casele d-lui Cogălnicenu din acelü orașiO s’au reparatu cu banii comunei. Nu este adeverit, respinse d. Cogălni­­cénu, prin Monitore, și toți furämii siliți se credemu cuvintele oficiali ale ministrului. Dacă noi cnse ne­amu plecatu capul î­naintea negă­rii ministeriale, cerbicósa Dreptate nu s’a supusü. Ea afirmă din m­oț și promise că va presinta întrun căi și actele justificative. Dreptatea își împlini făgăduința. Ea publică acuma, după actele oficiale ale co­munei Iașilor și, chitanțele de primi­rea banilor­ de la comună, anume fie­care pentru cea­ a ce a lucratü la casele d-lui Cogălniceni. Repro­­ducemu mai la vale, după Drepta­tea, acele acte doveditore, s’ascep­­tàmu respunsulu diarieloru oficiale s’oficióse. i Vorbindu despre­­ Jiariulu Drep­tatea, ne aduserämu aminte d’unu micu articlu alu foiei celei galbene, de Sâmbăta trecută. Eco ce dice foia oficială, adresându-se către Co­respondența Nord-Est: „Asta­felu, aproposito de Senatu, foia de la Otelulu Lambert, dena­­turandu cu precugetare faptele, spu­ne c’unu Senatore, d. Ionescu, ar fi facutu pe ministeru se tremure prin simplă anunțare a unorü in­terpelări. „Se ne permită Corespondința Nord-Est se-I spunemu, c’asteptandu epoca în care se vom­ face acele faimóse interpelări, pentru cea mai mare nenorocire a ministeriului, d. Ionescu a desfătată forte pe miniș­trii, represintândă pentru denșii uă comediă cu două persone, jucată de d. Ionescu ș’ună satenü, adusă în­­tr’adinsu de dênsula și insarcinatü a’i da replica din tribunele publice.“ Nu era bre mai bine ca dd. mi­niștrii se combată foia Nord-Est, respundându la interpelările d-lui Ionescu, de câtu fugindu ș'amănân­­du-le asta-felu, péhé la a doua ju­­metate a lunei lui Noembre? Nu era mai bine pentru ministeriu se dovedescu d-lui Ionescu și lumii că nu este adeveratu că ministrulű din intru a datü­nă circulară, prin care drian, nimeni nu mă mai reveduse, și nu mai auțjise nimică despre dênsulü. Ce tóte aceste cause, căror­a se putea a­­tribui tristeța concentrată a d-nei de Cireix, ea era pretutindeni obiectul­ unei mile emo­ționate și ală unui mare respectă ; deja ea se vede rare ori. Castelul­ de Cireix era a­­tâtă de tristă în­câtă ori­cine nu făcea a­­colo de câtă viseze obligatorie de ceremonie. Viața obicinuită se petrecea întru o regula­ritate posomorită și se restrîngea tDtrună forte mică cercă de persone. Afară de mar­­chiză, era mai anteiă preceptorele, ună En­­glesă flegmatică, care se ocupa numai și nu­mai de funcțiunile sale, apoi medicală și preotulă de Cireix, cari venină destulă de adesea, și eariî de politeță erau reținuți la mesă. Acești doui omeni onești, pe jumătate sateni, nu erau de­locă superațî a s’așed­a la un mésa maî bine servită de câtă a loră; ei se ’mpăcau cu posomorîrea marchisei, și nu se formalisaă d’a primi abia ună mică respunsu de la densa. Ei se jucau cu co­piii, glumină câte vă­ dată cu preceptorulă, schimbaă după prâniță câte-va frase, totă d’a­una acelea’șî, cu marchisa, și se intor­­ceaă apoi împreună cu satu, spune că nu alegatorii voteza a­­cuma în România, ci miniștrii? Cir­culara énsé există, din nenorocirea miniștrilor a­ corpulu delicto este presiune, învestită cu sigiliulü ofi­ciale, și nu se mai putea nega nici chiar­ de d. Cogâlnicanu. Nu are déja dreptate Nord-Est, pentru prima bră înviețarea, cănd spune că miniștrii au tremurată la amenințarea unor­ interpelări? A fi prinși, prin acta autentică, c’au in­sultată națiunea și p’aleșii iei, nu este bre una ce, care se facă pe mi­niștrii actuali se roșiască și se tre­mure? Scü fiia cea galbenă a mi­­niștrilorü­voiesce a­dice, pe d’n­ă­­parte că ei nu mai pot fi roși, era pe d’alta ce au operată atătă de bi­ne în alegeri, în câte aleșii voru cuteza, chiar­ în lad­a unui aseme­ne actu, se-și plece capul, și se trecă la ordinea bilei? Demnu este bre pentru do. Miniștrii ca orga­­nulu lorü se spuse strainilorü că „d. Ionescu i-a desfătată, jucăndă naintea lorü uă comediă, s. c. 1.? Cumü? Strigatulu de durere alűu­­nui satenit este uă comediă pen­tru do, miniștrii, și uă comediă ca­re-I desfăteză? Cuma? După dum­­neforu, tote suntă comedii, și nu mai credit de cătă în comedii? Măr­­turirea este ciudată, în adevĕru, și-l felicitamü! Și, pe cându totulu este uă co­mediă pentru miniștrii din Bucu­­resci, cei din Viena și din Pesta lucrază ca bm­eni serioși și, după cumu se va vede mai la vale în correspondința nostră din Pesta, pe d’uă parte ei dederă ăncă optu­ d­ec! de mii de puse! noué în măna Honvediloru, éra pe d’alta, pănă ce se vie momentulu d’a pune puș­­cele în funcțiune, șterseră România chiar­ din cărțile geografice, ce se dau școlarilorü. La ’ncoronarea re­­giloru Ungariei, bunii nostriî ve­cini ș’amici sinceri, după foile o­­ficiale ale guvernului din Bucureși, aducu România naintea lorü ș’o taie regele cu Sabia lui Attila; dup’a­­cea­a sam­foră necontenită, și, pe cându se pregätescu pentru resbelu, pregatescu din seblă încă pe copii lorț, învățându-i că Ungaria merge pănă la marea Negră, î nvecinăn­­du-se cu Turcia, întruă broșură Cu tóte aceste, în momentul­ cândă în­cepe acestá narare, castelul­ era puțină mai animată de­câtă de obicinuită. Barona Killi, care venia rare­ori, căci nu găsia ca se pe­­trecu bine, fugise la castele, chiar­ din lu­na lunie 1815, din causa curendelor, s­ a­­m­enințăWreloru comoțiuni resbelice ale capi­talei. Este adevărată că preceptorele îl­ pă­răsise, pentru a reintra la Englitera, unde dobândise­ră mică moștenire ; dérü lipsa lui, în loc­ d’a produce ună gold, întreținea con­vorbirea : era vorba d’ală înlocui, ș’acestă cestiune se desbate in fie­care sod. In sfir­­șită stirile politice, atâtă de numerose ș’a­­tâtă de grave, mișca acesta mică societate ca și restulü Franciéi. Barona Iiflli era na­­ tural minte­ră regalistă înfocată , însă, Hindu că ’i plăcea să convorbescă, tolera discuțiu­­nea. Atunci mediculă, care fără acesta nuar fi deschisă gura de respectă, lua aperarea în­­vinșilor­ și se indigna de ’nverșiunarea cu care guvernul­ regelui 1­ urmăria. Preotul­, destulă de incurcată prin caracterulu seă de preotă, care totă d’n­ă dată trebuia se s’a­­rate ca susțiitoră ală tronului și ca aperă­­tură ala Impirațiloră, mergea de la ună ad­noită, suptu­tib­ila „România robă la Austro-Maghiari,“ d. Bolintineanu t­rateza acesta mare cestiune, înce­­pându cu următorele linie: „Cândü se íncoroneza imperatulu Austriei în Ungaria, se redică, în­tre alte stindarde, ca trofee, stindar­dele Romanilor, de din olice de Carpați, și numele patriei Romani­­loru nu se uită a se recita printre numele țerilor- vasale în Ungaria.“ Constantândul și ’nregistrandu ș’a­­castă nouă dovadă despre planurile Au­stro-Maghiariloru, recomandamu acesta nouă scriere a d-lui Bolinti­neanu, ce este bine se fiă citită de toți Românii. 1) Corespondința nostră din Pesta ne vorbesce încă despre efectulu celu bunu, ce produce în Austro- Ungaria actele ministrului de finan­ce di­n Bucuresci. Recomandàmu toto­d’uă-dată din parte-ne și stu­­diulu ce ni s’a trimisu și pe ca­­re­ la publicămii mai la vale, în privința unei violări a legii de comp­­tabilitate. Corespondința nostră din Pesta ne raportă asemeni cele ce se ciicü despre noua alianță, ce se pregă­­tescn între Austria și Prusia, și, pre­­cum ș­i n­eramii și noi, într’una din revistele nostre politice, se vorbesce deja despre uă nouă sântă alianță. E că ce ne mai spune în acestă cestiune, ce trebuie se ne interese­ze forte, și de diarele străine. Li Ave­nir National din Paris de la 3 Oc­tombre dice: „Gazetta de Francfort și alte diare germane stăruescă a crede la oă întreită alianță a puterilor­ Nordului. Corespondin­ța de Berlin, organiz alü d-lui de Bismark, contestă acesta scrie, déja o contestă făr a intra în nici ună amenință și prin consi­derări generale.“ Uă corespondință din Petresburg, publicată în Corespondința Slavă din Praga (2 Oct.) dice, cea­a ce deja am­ fostü clisa și noi în zile­le trecute. Se citimü cu luare a­­minte câte-va linie din corespondin­ța din Petresburg: „Feluritele rase, ce s’au produsă succesivă In sănătatea imperatorului Napoleoné, au preo­cupată spiritele în Rusia, ca și în cele­lalte țeri ale Europei. Eventualitățile redutabile, ce presinta boia suveranului Franciei, avură uă desastrósa înrîurire asupra fondurilor. 1) Broșura se află de vindere la librării­ nóstre publice. Tóte valorele au scădută for­te. Ori­ce opiniune își va face cineva asupra meritelor­ ș-a caracterului Imperatorului Fran­­cesilor­, nu se póte ascunde marea însem­nătate politică a unui omă d’a cărui esistență se țină directă sau indireptă interese d’uâ greutate atătă de mare.“ Corespondința din Petresburg vine apoi la numirea adiotantelui ș’ami­­cu­lui Imperatorelui Napoleone, d. general Fleury, ca ambasadore la Petresburg și dice: „De ce generalul­ Fleury vine la Petres­­burgă ? Esplicarea este lesne. Istomiele ger­mane facă mare scomptă, despre răpedea schimbare de direcțiune a d-lui de Beust, care, după ce a înotată cu complacere în apele politicei francese, fară intorce astăzi spre Prusia și ară medita crearea unei în­treite aliancie între Prusia, Austria și Rusia, îndreptată contra uniunii anglo-francese.“ Nu scie, dice corespondința din Petresburg, ce se va alege de acesta planu. Negresitu că nici noi nu scimű, cea­ a casé ce se vede pân* acuma, este că încercarea, ce se face prin numirea generarului Fleury la Petresburg are neapărata de scopü a atrage pe Rusia în aliand­ă cu mperatorele Napoleone. Și noi ce­rebuie se facema ? Acuma, ca totu­­deuna, dhrema: Unire, Armare, Veghiare. In timpul­ petrecerii sale la Baden-Baden, înălțimea mea a priimită visita Majestății Sele regelui de Prusia, care ’l-a conferită marea cruce de aură a Vulturului roșiu. Su­ta înălțimii Sele a fostă asemenea deco­rată. Marele Duce de Baden și principele moș­­tenitori al­ Prusiei au făcută asemenea vi­­sită Domnului României. Marele Duce a conferită Inălțimei Sele or­­dinul­ casei de Baden. Alaltă­ieri, 23 Septembre, înălțimea Sea a purcesă, prin tren espresă, la Paris, unde a ajunsă ieri, Mercur­, la 3 ore diminața, și a trasă la otelul­ Bristol. îndată după a­­cea­ l­ună d­îciără de ordonanță ale Impe­ratorului a venită a se pune la disposițiunea­nălțimea Sale pe totă timpulă petrecerii sale a Paris. FOSȚĂ RONANULUI. MARCHÎSA DE CIREIX *) ii (Urmare) Carolă de Cireix se vede că iubia în tai­nă și cu pasiune pe véra lui, Emilia sa lă­să mărita. Acesta unire nu trebuia se flă fericită; ea fu mai dendată urmată de tină Indouita doliü, maî nainte chiar­ d’a se fi declarată strania bălă a lui Carolă. Intr’uă epidemie, marchisulu muri de tifusc, și Io­­sefă Cornier, atâtă de teribile isbita m­­a­­iulu­scă, muri, se ifire, de mâhnire. Cea­a de ce se miră taia lumea, bătrânulu servi­­toru, modelă de onore și de probitate, nu rosti nici uă dată contra­riului scă țnă sin­gură cuventa de blama sea de ’mputare, se pretindea chiar­ că la patulă scă de morte, întrună feiă de nălucire, crezuse a vedé pe fiiule scă lânga pată, și ’ntinsese ambele mâ­ne pentru a’lu bine-cuvânta. Câtă despre A­*­ A vedé Românulu de la 26 Septembre, versariü la celă­laltă cu cuvintele blânde ale împăciuirii. Cu tóte că marea a discuta de câtă cu minunata baronă, totuși trebuia coragiă doctorelui, pentru ca se’și susțiă o­­piniunea, căci vorbia tare, și in acela timp zidurile aveau urechi. Marchiza, tăcută, nu s’a­mesteca în aceste discuțiuni. Era ne’nduple­­cată în regalismul­ ei. Ori ce pedepsi, câtă de aspră se fi fostă, îi părea drepta, mai cu semn dacá pedepsitul ă era unul­ dintre acei soldați cutezători, cari, după ce se re­­cheaseră împreună cu Napoleone și’lu urma­seră pe e în capătula carierii lui, suteraseră a pregăti reîntorcerea lui din esiliQ. Printre evenimentele politice , era unul­ care interesa cu deosebire Vandea: acesta era concediarea armatei de la Leira. Decre­tată de trei săptămâni, ea se opera gradată. In fie­care zir, de la gratiele cari dau spre drumul­ cela mare se vedeau defilândă ma­terialele și ameii­i. Materialul, care re­ntra în arsenaluri, artilerie și furgone, era con­dusă de junii soldați din cea mai de pe ur­mă recrutare, fără barbă, cu hainele noue, cari n’avuseră nici chiar o timpulă d'a merge pe câmpul­ de bătălie. Aceștia venină din înălțimea Sea esprimându dorința de a vede pe Imperatorele chiar î í d țjiua sosirii Sele, Mejestatea Sea ’le-a încunosciințată câ’să va priimi la 2 ore după amé$í. La 1 oră și jumătate ună echipa­iă im­periale cu patru cai a condusă la reședința întru lă țereî și nu erau licențiați. Ei erau păstrați suptă drapele, că incapabili încă d’a inspira neliniști aliațiloră sau Burboniloră. Cei­l­alțî, licințiațiî, mergeau isolațî sau în bande. Soldați betrănî, unii răniți, cu uni­forma ruptă, fără arme, ei aveaă uă ’nfo­­cioșare umilită, déra sălbatică și eroică. Cu tóte că anima­lereî trebuie se fi bătută uni­­sonă cu a loră, ei nu inspiraă nici compă­timire, nici entusiasme. Pentru Vandeaniî a­­deverațî, carii nu nncetaseră nicî­ uădată d’a vede inamici la cei cu haine albastre, acesta se ’nțelegea. Poporulă de jos, îi insultă câte vădată; ei nu respundeau, și ’ntorcSa­­du’șî capulu cu despren­ă, își urmaă dru­­mur ă; dérn lucru mai ciudată, simțimentulă publică le părea con­trariă, ș’ară fi ^isă ci­ne­va că’i făcea respundetori de nenorocirile Franciei. Asupra unor­­a, vederea loră pro­ducea mirarea. Cuvântul­ hoții de la Loire părea adeverata. Imperiul o căd­use abia de câte­va m­ile, și secle trecuseră de la că­derea lui! Se simția că s’a sfle­șită pentru toto­deuna cu resbelule. Acesta era uă ușiurare fórte mare, și se cugeta cu totulü altă­ ce­­va. Acești omeni de lupte și de aventura

Next