Romanulu, noiembrie 1869 (Anul 13)
1869-11-08
ANULU ALU TREI-SPRE ACELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA, Lel n. Len Peanu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese lun! « « 24 « 29 retierut» « « 12 * 15 Fe va luna ««5*6 una esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIONEA IN STRADA COLȚEA No. 42. Din causa sărbătorii de azi, tipografia fiind închisă, diarulü nu va apare Duminecă. AYISU IMPORTANTU. Administrațiunea Românului , — aflându că una individă, ale cărui nume nu s’a putută încă descoperi, se presintă pe la d-nii abonați ai acestui clamă, și, sub diferite proteste, cercă a le sustrage bani, dându-se ca impiegată al administrațiunii — ’și face uă datorie de a preveni pe toți d-nii abonați că numai împărțitorii obicinuiți ai acestei foi sunt însărcinați cu încasarea prețului abonamentelor, după anume bilete numerotate, purtându numele abonatului, data începerii și espirării abonamentului și iscălitură administratorului. Orice altă cerere de bani, de nu va fi însoțită de una biletă sub iscălitura administratorului, urmeză a fi considerată ca uă încercare de escrocherie. Administratorele Românului T. Paleologu. SERVICIUL. TEOGEFICII AM KENAMI.ll. VIENA, 18 Noembre. Noua presă liberă dice că Sultanulu a ordinată a se trimite unu ultimatum vie-regelui Egipetului, amenințându-ü că’să va destitui. FLORENZA, 18 Noembre. La deschiderea Camereloru discursului, tronului a spintuit asupra bunelor relațiuni cu tóte puterile și arată dorința regelui sansa cuventulu de •mpăciuire din consiliulu tutorii sfaturilorü. ISMAILA, 18 Noembre. D.Lesseps la discursulű, pe care l’a ținută la j bancheta, a spus că regretă resistința ce a pust Francia d’a se efectua reformele de dorito ln cee a ce s’atinge de justiția Egiptului. (Serviaulă privații ale Monitorului). PARIS, 17 Noembre. — Ledru Rollin se lepeda de candidatură. Imperatorul va veni póte Vineri și va reinăuia péné Marți In Paris. Prințul Mete uich este asceptata mâne. Episcopul Dupanloup de Orleans a pub’icatü uă epistolă pastorală către clerul ei din diacesta sea, prin care se declară contra definiției infalibilităței personale a Papei, ca inoportună, inutilă și periculosá. COBLENZ, 17 Noembre. — Domnule și Domna Românilor, cu comnitele și comitesa de Flandra, cu familia Ntuhenzollern și Wied,au ajunsă astă dî aci, pentru a o visita pe regina Prusiei. M . S regina a dată unü dejunn de gală In onarea Domnului și Domnei. Toți Românii din suită erau invitați. M. S. regina era d'uă grație și amabilitate perfectă și aretă câtă de multă iubesce și se interesă de Rămănia. M. S. a declarată că M. S. regele a trămisă vă depeșă pentru a asprima serbare, și că a Însărcinate d’a-lă represinta. Musica a cântată arii romane. M. S. regina a ținută mă toastă pentru fericirea și prosperitatea României, înainte și după dejună, s’a preumblată prin salonă la bradă cu Măria Sea Doranulă, esprimêndu’i simțiminte de iubire pentru România. Cu superioritatea recunoscută a spiritului să, M. S. a convorbită cu Românii, și, lucru însemnată în etiqueta curțiloră, la plecarea sărutată pe cele doue dame române. Astă-<jî Joui, 6 Noembre, stilă vechii, MM. N. a. plecată la Bucurescî prin Vam Bucurescî, Brumaru. SAMBATA, 8 NOEMBRE 1SG9 LUMINEZA-IE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunțiuri si reclame a se adresa in Bucuresci, la administratiunea țjlamului. In districte la corespondinții jianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Haus grain rue de l’ancienne comedie No. 5. AMTN91 XJB11.B Linia de 30 litere................ 40 baul Inserțiu își reclame, linia.. 2 bînoui Louis Blanc și Barbés aü refusatü definitivă d’a veni la Paris. PORT-SAID, 17 Noembre. — După ameniA s’a făcută consacrația canalului Suez, In presența imperatricei Francesilor, a imperatorelui Austriei, prințului regală al Prusiei, prințului Olandesü și a Vice-regelui. Vice-regele și augustii se răspeți au fostă întimpinați cu entusiasmă de imensa mulțime. CATTARO, 15 Noembre, (oficială). Mare parte din districtele revoltate s’aă supusă. Insurecția mai esistă în cele două districte Crivoseia și Livonia. Guvernul o așeza de cele mai dulci procedeuri către învinși. Aici redeschiderea operațiilor. FLORENZA, 1 t. Noembre. — Sâmbătă regele este acceptată la Florenza de unde va pleca la Napoli. Deputatul Lobbia a fost condamnată la unii ani de închisore militară; Martinalti, șase luni; Garegnani și Novelli, trei luni. Condamnația lui Lobbia a provocată manifestații cu strigările: „Traiesca Lobbia“. Nu pate fi înduială că ministeriul actuale are, trebuie se aibă, cea mai mare dragoste pentru aceste două corpuri, căci ele — după cumüensu și ministru din întru a spus-o, în modă oficiale, ba încă și prin afișiuri lipite pe strade — sunt compuse de bărbați carii au fostă „propuși și susținuți de guvernă.“ Dacă ânsă nu pate fi îndoaială despre dragostea ce au doi miniștrii pentru deputații și senatorii actuali, este bine, credemă, se constatămă și respectulă ce au dumneloru pentru deputații și senatoriî actualî, pentru cuvintele ce el rostescu de pe tribunele oficiale, și pentru voturile ce daă. Acesta respectă îlă vomă constata astăzi prin următorea denundare: Senatulă a începută lucrările sale, în sesiunea straordinarie din tomna trecută, la 1 Septembre, și lea sfârșită în ședința de la 6 Septembre. Avemű deja peste totă șase ședințe, șase procese verbale. Ei bine cândă guvernulă puse desbaterile acestoră ședințe suptă ochii publicului, ai alegătorilor, ai națiunii ? Abia mai alaltă ieri, abia acumă trei <zile, abia pe la 3 Noembre, se publicară desbaterile celei de pe urmă ședințe a Senatului. A trebuită guvernului peste două luni, pentru a tipări noue case de hârtiă, căci atâtă a fostă d’ajunsă pentru a cuprinde tóte desbaterii a ,și lunrașii acestora șase ședințe. Au trebuită guvernului 63 de file, ca se puse pe publică în stare d’a cunosce ce aă Jisă și ce aă făcută nouii senatori în șase ședințe dintr’uă sesiune straordinarie. Deră cine mai citesce desbaterile unei camere, după trecerea de două luni ? Déru câtă trebuie se fie de mare despre țintă unui guvernă pentru uă cameră, cândă lasă se trecă două luni, pentru ca se publice desbaterile ei. Déru câtă disprețiă nu s’aretă chiară pentru regimele parlamentariă, prin acésta procedere ? Aceste remâin dă la aprebarea d-loră deputațî și senatori, noi constatămă ș’acestă faptă, ce dovedesce că ministeriul póte iubi pe senatorii sei, dérna dovedită că nu are nici pentru dânșii, nici pentru regimele , parlamentariu respectulu cuveniții. Ni s’a trimisu din Iași oă denunțare contra casiăriului d’acolo. Acea denunțare amă publicatu-o s’amă cerută se se facă dreptate. Amu erestută și credemü că numai prin publicitate se descoperă adeverul, se tăciunază calomniele și se susține dreptatea. Ministrul financieloră a respuns printrună comunicații la cele relatate de către corespondința noistră din Iași, în contra casiarului și nu contra ministrului. Acesta comunicații lamă pusă ieri suptă ochii celoră carii au citită acusarea. Suntu două $iie de căndă casiărulă acusată ne a trimisü și întâmpinarea sea, pe care asemenea o publicămă asta-cli, ca asta-fel, se se facă lumina în tóte și pentru toți. Reservându-ne a interveni și noi la timpă în acestă desbatere ne mărginimă astăzi se relevămămnă singură pantă din comunicatulu d-lui ministru de financie și ascesta pentru că el ne pare de mare însemnătate. E că ce spune publicului în 'suși ministrul de financie: „Pe cându ministerulu ascepta resultatule , măsurilorü luate, uă nouă împedicare s’a ivită cu conflictulu născuții din uă ingerință anormală a autorităților ti administrative din Iași, în afacerile acei casiării. j í Seăi Bîji^îre Siș incomite ” In Jracțiuni Tu “contra î regulamentelor și ordineloru ministeriale, 1 și canândü pe casierii, vizându din propria i sea autoritate achitarea mandatelor la vamă și la altele biurourî de percepțiune, dându ordine a se primi mandatele dreptu bani și invitându prin scrisori particulare pe perceptori ca se nu urmărescă pe creditorii Statului. „Prefectulu de altă parte ni dă atitudine puținii corectă, nevoind a a cunosce nici pe casiaru nici pe inspectorulu financiaru. „ In aceste impregiurărî, ministerulu pe două parte a chiamatu pe casiaru In Bucuresci, ca se dea lămuririle necesarii, era pe de alta parte a data ordinii inspectorului seu de a urmări ancheta, spre a descoperi abusurle denundate. Ministrul spune publicului că prefectul din Iași „se mesurî arbitrarie, comite infracțiuni, ie dă atitudine puțină corectă,“ și după tote aceste spune ca dată ordinălinspectorului „d’a urmări ancheta, spre a descoperi abaterile denunțate.“ Atinge de Pro bine, în cea a ce s’acastara; daru ce se face cu „mesurile arbitrarii ale prefectului, cu infracțiunile prefectului, cu atitudinea puțină corectă a prefectului ?“ iimică nu spune ministrulă. Elă a constatată tóte aceste în publică ș-apoi ne lasă pe toți se ’nțelegemă ca trebui să se se ’ncline inaintea prefectului, inaintea „mesujeloră arbitrarie, a infracțiunilor și a atitudinii sale puțină corecte.“ Frumoisă mărturire! Minunată ministru ! Strălucită și multă ase curătare administrațiune! Daru de ce se ne mirămă ? Căndă miniștrii aă făcută acte, cari s-am pusă în deplina dependință a prefecțiloră, ba chiară a gendarmiloră, ce altă mai potu face, de cătă a se ’nclina în facia oricăroră măsuri și infracțiuni arbitrarie ară plăce acestora se ie și se facă ? Miniștrii au făcură alegerile pentru cameră și pentru comune printru o bandă de es-pușcăriași. Miniștrii fură siliți, în urma alegerilor, a da funcțiuni membrilor bandei și a lăsa pe popa Tache se funcționeze ca Protopopă, fără se fiă numită prin decretă domnescă. A da decretură, le era rușine chiară miniștriloră; a nu da funcțiune, le era frică, căci popa și iotă, ș’atunci. .Ssiu și Țicu, spună trii mergă acolo, de unde să eșită alegătorii lor: popa Tache, Hamalu și tovărășiă. Miniștrii au făcută alegerile în Ploiescî, în Pitesci și ’n Cămpu- Lungu, etc. prin gendarmi. Miniștrii suntu datori se se supuie oricărei voință a aceloră gendarmî, căci întrabătelă ei spună totă. Prefecții au operată după ordinile miniștrilor. Miniștrii dejă suntă datori se se supuie voinței prefecțiloră, căci întraltă feră el spună totă. E că dară pentru ce este naturale ca mi istrulă financierară se spuie în publică că prefectură de la Iași „ia mesuri arbitrarie, comite infracțiuni, ia atitudine puțină corecte“ și deghiară apoi c’a trebuită se-șî plece capulă. E că pentru ce moșnenii Cuca- FOITIA ROMANULUI CASTELULU NEGRU1), CAP. XX. Cine era fantoma Fantoma -naintă încetă prin pareu, pene la castelă, și coadă ajunsu la dosulü lui, intră până ușciora mica, ce era deschisă. Levyson și Alva o urmăriau forte de aprópe, însă Simon din coadă in coada remâne îndărătă. — Eu nu prea santa fricosu, Stise Simon tremurândă din totu corpulu, dérü mai bine m’ași lupta cu uă cotă de pirați, de câtü se fiu In acésta societate de stafii. Décà Alva arü fi mărturisit cugetarea lui, ar fi destăinuită una simțimăntă, care Seimăna fórte multă cu acela ala Negrului. Cu tóte acestea era decisă a nu părăsi pe betrauuin doctore, nu numai fiindu că nu era mici una pericolü, déja fiindu ca voia cu orice preță se descopere acestü misteriu. Fantoma urmă calea sea ia coridorulă de (1 A. vedé „Românulut“ de la n Dctombre în coca Peste câte-va zile se deschidă corpurile legiuitóre, și prin urmare cuventulu revine de dreptă d-lui Manolache Costachi. josă, unde ajunse, luă lampa aprinsă ce era pusă p’un ferestru ; apoi se urcă pe scara din dosă, pe lângă florărie, se urcă pe uă altă scărișură, care ducea la nișce camere, situate în aripa din dosă la estremitatea coridorului, și care de la Încetarea din vidră a Isabelei Horlandă nu fură locuite de nimeni. Ajunsă aci, fantasma deschise ușia unei camere, intră, și se indreptă spre un ferestra acoperită cu perdele. La dete lasă parte și se apropie de ună birou, deuă forma antică, care era așezată în scobitura acestei ferestre. Ea aședă lampa ce o ținea în mâna pe acesta biuroă, apoi ln genunchii și deschise unuia din sertarele biuroului. In acesta moment, Alva se plecă spre urechia doctorelui și 7 șiopti Încetă . — Seif istoria acestui biurcă? este acela cu care se servia Isabela Harland, și ln care ea’și păstra lucrurile și e hârtiile ei. De la mortea iei și pân' acumă, nimeni n’a călcată pragul acestei camere, și lucrurile ce conține sună încă așa, cumă le-a lăsată. — Tocmai la acesta me gândeamă și că, respinse doctorele și o ptindă ; déru se tăcemă și se ne așezămă întruna locă, ca se infimă veZutî de ea. Se așezară déra după perdelele unei ușî, de unde putea observa tóte mișcările fantasmei. — Aî observată, <Jiso forte Încetă doctorulă, după uă mică pausă — că ea a scosă din postnară uă cheia, cu care a deschisă biuioală ? — Da! respunse Alva, déru aștepta doctore, se vedemă ce va scote d’acolo, căci vecji că caută ceva. — Ai esclamă d’uă dată bătrânul îl doctore, a găsită ce căuta, este un casetă. — Este caseta în care Isabela Harland îșîi păstra sculele iei. — Déru veisi ca deschis-o, că căută................. Fantasma în adeveră deschisese și cerceta cu de amănuntură. Apoi cu un voce lină, ce resună dulce, dérü forte tristă prin aeră,jise: — Vai! de ce atâta reutate la acesta omă ? Trebuie ore ca aceste doue e hârtii se remâie pentru totă d’auna îngropate aci ? Nu se va găsi are nici uă mânâ bine-voitóre, care se le dea la lumină și să salveze pe acești douî copii neferiți ? O dorme! câtă de criminală și câtă de crudă e acesta omă . . . Alva, la auzirea acestei voci, simți c’uă sudore rece ’i acopere fruntea, și cu inima palpitândă ții80 doctoreiui. Doctore ! doctore ! spune’mi pentru Dumnezică, e acesta Isabela Harland, e acésta voca iei ? . . . — Tăcere ! tăcere! Iisa doctorele forte emoționată, aibi puțină răbdare. Veiji că ea strânge e hârtiile, le pune la locală loră, că închide caseta, o pune la locă .... A • tăcere, căci ecă trece pe lânga noi. Intrară mai înfundă, ca se nu ne zárésea. — Nu face cea mai mică mișcare, nici casă mai mică sgomotă, dacă-ți este scumpă viața ! Fantoma înaintă Încetă cu lampa în mână, și cândă se apropie de totă, raclele lampei cădura pline pe trăsurile iei palide. — Dumnezeule, Dumnezeule 1 suspire Alva, tremurându din totă corpulă. — Taci tacitate doctorală, strângendă cu convulsiune bracială junelui, emoțiunea sea era așa de mare, și palpitatea mânei sale așa de tare, încâtă se smulse din braciulă bătrânului, și alergă înaintea fantasmei strigândă ca ună nebună: —■ Alicea ! Alicea ! La auzirea acestui nume, lampa căzu din mâna sonambulei, și ună strigații selbatecă resună în aeră. — Alicea ! Alicea ! repeți Alva. Și iarăși se auzi ună strigată, și sonambula are 11 căzută josă, déca junele n’ară fi prins’o în bracie Loeyson venuse lampa câirendă, și avu timpă d’a o ridica, pe o’ a nu se stinge. Apoi, apropiindu-se de junale, îi zice: — Te ai grăbită prea multă. Este Alicea! este Alicea ! strigă junele nebună de bucurie, uite, privesce, ea este Însăși. — Negreșită că este Alicea, respinse detrănută cu liniște, presimțiseră acesta din priulă momentu, cândă mi-au vorbită de fantasmă. Déru acumă nave mă timpă pentru esplicărî; copila are trebuință de îngrijirea nóstru, căci nerăbdarea ta a fostă fórte periculosă. — Alicea! Alicea ! Zis,J Alva, rezemândă capulă copilei de peptură lui palpităndă, aici la mine esci sicură, aici nu te supără nimică. Ea *să privi cu uă căutătură sălbatică și rătăcită, și se păru pentru câteva momente cu totul incapabile d’a înțelege ce se petrece în jurul ă iei, dérü la fine recunoscuta Alva și’i Zise Pa nume. — Alicea, îi Zice junele, esci cu mine, — Unde suntă ? cine mai e aci ? ce tocă este acesta ? lL".!ggJBSag . , 1 .,III....-i..............— —i—