Romanulu, februarie 1870 (Anul 14)

1870-02-01

08 Domnule Ministre! La alegerile comunale, urmate în di­ua de 25 ale curentei, alegatorii secțiunii 1 din cdlorea roșie mai putută lua parte. Credeți, d-le Ministre, că acestă însemnată numără de alegători n’aă putută lua parte pentru că s’aă ab­ținută de la votă? Nu, d-le Mi­nistre ! Alegătorii au votată, casa votulă loră a fostă nimicită, nu se scie pe cine am votată. Biuroulă acestei sec­țiuni nu a fostă preșeȘutu nici de vre­ună adjutoră aîă d-lui primară, nici de vre­ună altă consiliară, nici măcară de ună alegătoră, alesă dintre alegători, conformă art. 38 din legea comunală. Acestă biurcă a fost­ improvisată, pentru trebu­ința causei, de d. N. Răduleanu, îndeplinitorulă atribuțiunea prima­rului. D. Răduleanu a numită din propria sa autoritate pe președin­tele acestei secțiuni. Se pare că a­­cesta persona era din cunoscuții d-sele, căci, pentru a respunde mai bine scopului, a venită însoțită de acasă cu secretarii trebuinciosi, d-nii Grigorie Gălușescu, directorele co­misiei de albastru și Luca Pană argintarulu, unuia dintre ilustrațiu­­nile bandei de la Marte și Maiii, anula trecuta. Aceste trei persone, învestite de numitulă d-nă Răduleanu cu au­toritatea de a presida biuroală sec­țiunii 1, aă făcută la acestă secțiune ce aă voită séu ce li s’aă reco­mandată, astă­felă că în noptea­­ zi­lei de 25, pe cândă toți alegătorii se retrăseseră din sală și pe când nimenea nu mai putea esersa vre­­ună controlă asupră-le, urna a fostă deschisă și resultatulu, ați văzută d-le Ministre, care vi s’a arătată că ar fi fostă! Am anunțată, d-le Ministre, că, recomandațiuni s’aă fostă dată în pri­vința personeloru de alesă. In ade­­veră, nimeni nu pote nega că toți agenții comunali și polițienesc­ au fost­ puși în mișcare spre acestă sfârșită. Vestitulă Țicu a fostă în permanență, cătă a durată alegerile, în sala biuroului secțiunea de ne­gru, însoțită cu cinci comisari co­munali, cari făceau oficială de a in­troduce pe alegători, a-i designa președintelui, a-i însoți la masa unde se aflau biletele scrise g. 11, a le da ună biletă în mănâ, a-i însoți serü până la urnă și apoi a-i con­­cedia binișoră afară. Aceleași manopere s’aă urmată și la cele­lalte secțiuni, căci, visi­­tându-le pe răndă, am putută cons­tata ce misiune s’aă fostă dată de numitulă d. Rădulenu osebiteloră puteri ale corpului municipale. Este dre trebuință, d-le ministre, se răsemnaleză că la tote biurou­­rile secțiunilor­ se aflaă câte duoî și trei copiști străini, fără dreptă de alegători, ținuți la mesele salei și fâ­­cândă oficială de a presinta flă­cărui alegătură ce sosia ună biletă scrisă gata în loculă buletinului nescrisă, ce i se da de la biurcă ? Acestea sunt­ fapte asia de patente, în­câtă nu este nevoiă a se mai cita nume proprii. Astă­felă însă prescrie artic. 41 alin. 2 ală legei comunale? Acesta este libertatea votului per­misă alegătorilor­­ ? Așia dură, domnule ministre, s’a violată la secțiunea I de roșu art. 38 din lege, căci, pe cândă erau consiliarî disponibili, cari sară fi putută delega, precum D. Anino­­șianu, C. Atanasiu și Grădiștenu. S’a impusă alegătoriloră uâ personă numită din arbitrulu d-lui­­ nulenu. S’a violată art. 42, cod urna, care trebuia a se sigila imediată la ora patru, spre a se deschide în di­ua de 26 la ora dece, s’a deschisă noptea numai de biurcă, făcându-se totă ce s’a voită cu votulă ale­gătoriloră. Astă­felă, d-le ministre, în ale­gerile din ziua de 25, secțiunea I, cea mai însemnată și cea mai nu­­merosă, nu a putută participa la votă, seă, decă a participată, votulă ei s’a scamotată. Ca alegătură în acestă secțiune, vină cu respectă a protesta, dom­nule ministre, cu ferma convicțiune că d-vóstră nu veți pute voi se confirmați nișce alegeri pătate de atâtea viiturî. Bine-voițî, domnule ministre, etc. A. Kă­zar­escu, 1870, Ianuariu 29. Bucurescî, 22 Ianuariu, 1870. D-lui comandante ale legiunii /• Domnule comandante. După publicația inserată în „Monitorulu o­­ficialu“ No. 12 din 17 curenții, Duminecă la 2­5 Ianuarie curentii, s’a regulata a se face alegerea a șapte membrii consiliari ai comunei Bucuresci. Alegerea se va urma la cinci secțiuni, câte una pentru flă­cara co­­lore. Secțiunea pentru acea colore, va 0 în localulQ­ospelului comunale din piața Ghica și votarea se va începe de la orele 10 de dimineta. Despre acastă alegere făce ndu-ve cunos­cuții, ve invite, d-le comandante, ca pentru buna ordine, ce urmezá a se păzi după le­ge la secțiunea din circonscripțiunea acei legiuni, se trămutețî înainte de începerea vo­­tărei câte uă compania de guardiștî, com­pusă de la 50—60 Omeni cu unui coman­dante de companie și ofițeriî necesarii, cari voru stărui în apropiere la localuiü celu mui nemeritu ce ați chibsu’, pentru espusul sfârșitO. Osebita d-vóstra, împreună cu ad­­jutorulfi d-vostră și doi comandanți de ba­tal­ione și companii ca votanți, veți prive­­ghia ca se nu se producă nici un necu­viință, asecutăndu-se libera votare a tutu­­ror­ cetățenilor­ în drepții. In resumate, paza pentru buna ordine la secțiunea de alegere din circonscripțiunea acei legiuni se lasă în îngrijirea guardei, care va urma după disposițiunile președin­telui secțiunei, pene ce actele relative la resultatulu votărei se vorü inehiăia și de­pune la biurou lu centralii. Gu dorobanțul!! călărețu, ce aveți la dis­­posițiune, me veți încunosciința despre mer« sulu votărei la moduli! următorii: mai ân­­tâiu după constituirea biuroului și începe­rea votărei; după aceea, din două în două ore in totă timpulu pe câtu va ți­ne votarea­, și în urmă mi se va comu­nica resultatulu, adică numele persóneloru alese Îndată după terminarea votărei. In casu d’a se ivi vr’o împregiurare es­­cepțională, me veți în cunoșciința la mo­­mentu. Primiți, etc. Inspectorii generalu: P. Zugănescu. Secretară, A. Stăncescu. ROMANULU­I FEVRUARIU 1870 • 4 A •* STAREA DE ASTRZI. Este uă constituțiune în țară ? Este ună regimu liberală ? Sau nu mai este. Daca este uă constituțiune, țnă regiune liberală, pen­tru ce suntemă sub despotismă mascata ? Daca nu este, daca nu mai trebuie se fie nici constituțiune, nici drepturi, ci despo­­tismă, ci arbitrară, ci anarhie, pentru ce sub masca libertăților­ se ascunde acestă sistemă perfidă, abusivă, absolută, imorală, cinică? Nu este nimică mai lașă de­câtă a face d­espotismű sub masca libertății. Ună guvernă ce proclamă despotismulă francă, nu este silită se fie perfidă și astuțiosă, se fie mincinosoi și falsă, se fie ipocrită și lașă. Despotismul ă de față lovesce fără a se masca de principii pe care le tradă și de viiturî ce le pune in servițiulă­scă. De la alegeri, constituțiunea este violată. Ecuilibrul d intre cele trei puteri este fără­­t roată, și o singură putere esecutivă dom­nesce, fără controlul ă națiune! celu adevă­rat. Ministerulă cădu și peri chiară pe scân­dura de scăpare pe care se aruncase ca se fugă de libertate și do uă sistemă morală. Suntă două idei ce lucescă în umbra e­­venimentelor­ politice din aceste­­ zile. Ideia egoistă și despotică ce domină de la înce­­putul­ domniei lui Guza, despotismulă mas­cată de constituțiune, și ideia constituțională, a celor­ trei puteri, a principiului suvera­nității națiunii și dreptului de controlă, prin representanțî, care se fie adevărata espresiu­­ne a națiunii care delegândă suveranitatea sea puterii executive, își opresce dreptul­ d’a veghia și controla modulă cu care pu­terea întrebuințăză acea suveranitate. Ministerială a căț­unii. Cea d’ântăia ideiă ce este a guvernului, crede că S’a reparată tată și că s’a înturnată la constituțiune, și n’are de câtă a se numi ună altă ministeră din Cameră, spre a merge înainte. Fără a doua ideiă, ideia națiunii este altă­ felă. Austria, voindu a slăbi națiunea română în interesele Ungariei, sprijini ministerul­ căd­ută și, incărcându-i pieptură cu decora­ții, îl­ făcu­se armeze bande la alegeri și se corupă, apoi face trebile străiniloră. Aici se violă constituțiunea ; națiunea nu a­­lese deputații ei în majoritate ; ei fuseră im­puși din cei mai servili din țără. Acesta creă o altă stare de­câtă acea­a pe care o crea constituțiunea ; făcu­tă singură pu­tere din trei. Se anulă totă dreptulă de controlă și resistență legale și țăra­că$u sub despotismulă mascată de constituțiune. Ministerul­ căd­ută, sistema omorâtóre de națiune, de libertăți și de garanții urmezá, luptă ori­care altă ministeră ară veni, pe acestă terema, pe câtă sistema despotismu­lui mascată nu se va sdrobi și pe câtă na­țiunea nu va fi represintată în corpurile ce ea t­ărnite se controleze faptele acelora, cu cari națiunea face pactură celu mare, dele­­gându-le suveranitatea ei, cu condițiunea de controlu, nu este nici oă reparațiune fă­cută. Țara nu ese din făgașulă în care a fostă aruncată, nu ese din despotismulă mascată de constituțiune, din abusurî, nu ese dintrunul făgașii ce duce la omorîrea României. Pentru ce s’a schimbată ministerulă ? Pen­tru că avea ochi verd­i, era­mu albaștri ? Séa pentru că opiniunea națiunei se generalisa în espresiunea ce esprima trebuința d’a reveni la constituțiune ? Cum­ă vomă reveni la cons­tituțiune ? Gumă vomă eși din despotismul­ mascată ? Gumă națiunea va ave controlul, ei adevărată cu doue camere alese prin vio­iciune și corupțiune de ună ministeră, care a­perită luptă antipatia generală a națiunei și luptă viiturile sale ? De­­ zece ani spiritulă publică strigă sej se schimbe sistema. Se schimbă vină asta-țiî ceî cari erau alaltă-ierî, miniștrii, ca se măsu­ie acea­ași sistemă, se creeție acea­ași stare de despotismii mascată; acea­așî stare de distrugere în care interesele publice, suntu sacrificate intereseloră unui om­, unei partide fără principie, care nu redă în putere de câtă ună miljlocu d’ași face trebile ei cu ruina intereseloru publice, de ași resbuna, de a apăsa. Ori­ce m­inisteriă va veni câtă se fie com­pusă, nu de omeni din majoritatea cameri­­loră, cari nu potă fi de­câtă espresiunea politicei despotismului mascată de constitu­­țiune, omeni fără principii de câtă In vorbe și In programe, ci din omeni de principii liberali și constituționali. In camere sunt­ persone care sub tote raporturile, potă se aibă tota stima opiniunei; dară în majorita­­te, tu este espresiunea națiunei, este espre­siunea miniștriloru egoiști, care voiau se facă din națiune unu șefă ală unoră omeni, cari la alegeri nu au cruțată nici uă violațiu­­ne demnă de timpii despotismului celui mai barbară și ua corupțiune ce degrada ori­ce guverne o facă, și­­ să duce pe băncile a­­cuzaților­, acolo unde este opreniune publica, unde suntă virtuți, omeni politici, unde este consecința dreptului și datorii In societate. Ori­ce ministeră ară veni, tre­buie se disol­­ve camerile și se facă nouî alegeri libere, spre a da națiunei satisfacțiune și esercitare a voinței sale. Constituțiunea dice că legile se facă de națiune prin represintanțiî ei. Ori­ce legi, făcute prin represintanți, ce nu sunt ă de câtă cu numele ai națiunei, nu suntu legile acelea de care vorbesce constituțiunea, și în astă­feră de casă, în Eoghitera, spre e­­xemplu, unde, în puterea constituțiunei, ce­tățenii au dreptur­ de resistință, ei nu dau ascultare de­câtă legilor­ legale. DIMITRIE BOLINTINENI ANULU­I»® 9. BilanțiC politico. 1) IX. Starea generale a României în a­­nulu 1869, ne reamintesce din mai multe punte de vedere unű anii din domnirea de tristă și rușinosă me­morie a fanarioților­. Ama aretată pân’aci estă umili­re și sosirire a înduratu națiunea română prin purtarea laștă a gu­vernului din Bucurescî, faciă cu gu­vernele străine. De vomă­­torce acuma erâ și ochii spre actele ce necurmată se comiteau și n întru, vomă vede completăndu-se tabloului unuî anii din ceî mai dureroși ai domnirii fanarioților­. Vedendu acest r ómen!, care nu represintă de câtu sea epoca regu­­lamentariă a domnii­ străiniloră, sau despotismulă coruptă ală lui 2 Masă, revenindă la putere suptă imperi­­ală unui regime care este afirma­rea respingerii ș’a nimicirii lor, de către națiune, ne aducemă firesce aminte d’acei domni fanarioți, cari, respinși de țară pentru prădele și fără-de­legile loră, revenind aduși de mâna sacrilege a străinului, pen­tru a despoia ș’a ruina era și mai cumplită, tari prin sprijinul­ ace­lui străină, către care nici uă umi­lire nu era pré mare. Ore cuvintele vechiului cronicară română: ,,singură pîrîtoră, sin­gură judecătoră și singură plinitor alt jude­căței,“ nu s’aplică mai bine de­câtă chiară atunci pate modu­lui de administrare a ministeriului din 1869? Oare fu sistema adop­tată în totă țara contra celoră cari cuteza a se plânge de abuzurile ad­­ministrațiunii ș’ale tribunalelor­? Nu văd­urămă are necontenite plângeri și b­locă de satisfacere, persecutare, ne ’nduplecată contra celor ce se plângă ? Vină plângeri contra unul pre­­fectă; ministrulă trimite ordine pre­fectului se facă cercetare contra sie însu­și; îlă însărcinază se se jude­ce pe elă ânsuși. Vină plângeri contra unul pro­curare, contra unui judecătore de instrucțiune; acea­așî procedere. Încă câte-va fapte pe lângă mul­tele, pe cari le amu citată Ia lo­culă loră, 32 de cetățiani din Slatina re­clamă Domnitorului contra abuzu­­rilor­ prefectului; prefectură îi dă pe toți în judecată. Ministrulă or­dină prefectului se facă cercetare; prefectură se găseșee inocinte și cei 32 de cetățeni suferă totă felulă de persecuțiuni și străgănire. Administrațiunea din Muscelă ie prin silă­via și productele preotu­lui Nicolae. Preotul­ telegrafiază la 25 Augustă diariului Romă­nuia spre a den­und­a prădarea prin pu­blicitate. Stațiunea nu voiesce a tri­mite depeșia, cu tóte c’a primit-o ș’a liberată recepiiă. Deșertesem­ănă tóte protestările: depeșia nu mai a­­junge la destinați­unea sea. Totă ce este administrațiune pare coalisată pentru a jăfui: serviciile făcute mi­­niștriloră în alegeri asigură nepe­­depsirea. Prade cine póte­ țara e lăsată de fară celoră cari cu bâta în mână­ră fabricată alegerile. 1) A vedé Românulu de la 4, 5—6, 11, 16, 18, 23, 25 și 31 Ianuarie. Legea drumurilor­ județiane și comunali, atâtă de bine-facétóre prin resultatele ce ar fi trebuită se dea, devine uă adeverată calamitate în mâna patronilor, bandeloră de es­­puscăriași. In locă de cele trei­­ file pe cari erau datori toți locuitorii se le de drumurilor­ județiane, pre­fecții iaü pe bieții sătiani între ba­ionete, cu carele și boii loră, îi pună la felă de feră de lucrări cari nu au nimică a face cu șioselele și, în loc­ de trei cicle, cumă <^ice le­gea, îi țină la muncă câte doue­­decî, trei-deci și pat­u-deci de­­ Iile. Mulți din nefericiții sătiani își perdă boii, și recolta soră răm­âne în mul­te locuri nestrînsă. Prefectură de Ar­­geșă, d. A. Zissu, celă care stri­ga la alegeri cu m­ă revolveră în mână: „dați se nu remâie m­ulți!“ întrece pe toți cei—1—alți prin abu­surile și maltratările ce comite asu­pra bieților­ sătiani. Mai tote comu­nele din judecială Argeșă trimită protestări la Cameră, la Senată și la Domnitoră; ele sunt­ acoperite de peste uă milă de semnături, si a­­rată că prefectură trimite și rădică pe sătiani cu dorobanți; la cea mai mică opunere sătianii luptă bătuți și schingiuiți; dorobanții le pradă totă ce au, penă și ouele și găinele; apoi îi ducă cu care și boi în pă­durea d-lui prefectă, în locurile cele mai rîpose, de unde taie lemne e­­norme și le cară la Pitescu, unde d. prefectă construesce ună teatru; acolo îi pune de muncescă la cio­plită, la cărată cărămidă, la cărată feri la casarma dorobanțiloră și chiară lemne de arsă la amicii d -lui prefectă; și astă-felă, după ce i-a ți­nută cloue-deci și trei­ deci de­­ zile, îi libereză; întorcendu-se pe la ca­sele lor­, ei găsescă femeiele și copii ne mai arendă ce mânca, recolta soră prăpădită, espuși a peri toți de feme în ierna care s’apropia. Aces­tea tóte se făceau pentru împlini­rea celoră trei cicle de lucru la și o­selele județiane! Și reclamările să­­uianiioră se perdeau în pustiiă, fie ele adresate chiară Domnitoriului, și prefectură, tare prin crimele ce comisese împreună cu guvernulă în alegeri, stă neclintită la postulă seu, și urmeză a comite crime din ce în ce mai mari. Podvoda din timpul ă regulamentarii­ și cărările de proviantă din timpul­ invasiu­­niloră sunt­ întrecute cu multă de prefecții ministeriului de la 16 Noem­­bre 1868. Fie­care prefectă este ca ună pașiă în judecială sau,­mai cu semn acei cari aă făcută alegerile cu bâta și cu baioneta, nu mai până aici unu freu, nici să mască pasiuni­­lară fară cele rele. Tribunale, con­formă circulărei secrete a d-lui Boie­­rescu, urmeza a fi în cea mai strân­sa legătură cu administrațiunea, și practică cu învierșiunare principiulă resburării proclamată de guvernă, întocmai cumă se făcea luptă a­­cei domni fanarioți cari se -ntor­­ceau după uă resturnare. Astă­felă, pe la finele lui Iuliă, reclurămă pe cetățianulă Dimitre­­scu de la Giurgiu, care protestase de mai multe ori în timpul­ ale­­gerilor­, încărcată de lanțuri și tri­­misă pe josă la Bucuresci, cu cea mai mare strășnicie, condusă de dorobanți călări, cari primiseră or­dinea de a­ lă duce în fugă până la Bucurescu. Se puse­ră rafinare odiosă în chinuirea acestui cetățiană, se căutară lanțurile cele mai grele și când Dimitrescu ajunse la Bucurescu, ori cine putea se v­rsa pe acesta omă, atâtă de robustă, căd­ută cu totul­ de obosială și gâtulă și mânele lui rose de lanțuri. Care era culpa­rea? denunțiase administrațiunea! Resbunarea și crucimele, ajunse

Next